Procedura insolvenţei

Potrivit art.19 alin.2- 4 din Legea nr.85/2006, la recomandarea comitetului creditorilor, în cadrul primei şedinţe a adunării creditorilor sau ulterior, creditorii care deţin cel puţin 50% din valoarea totală a creanţelor pot decide desemnarea unui administrator judiciar/lichidator, stabilindu-i şi remuneraţia. Creditorii pot decide să confirme administratorul judiciar sau lichidatorul desemnat provizoriu de către judecătorul-sindic.

De asemenea creditorii pot contesta, pe motive de nelegalitate, decizia în termen de 3 zile, la judecătorul-sindic care va soluţiona, de urgenţă şi deodată, toate contestaţiile printr-o încheiere prin care va desemna administratorul judiciar/lichidatorul propus de creditori sau, după caz, va solicita creditorilor desemnarea unui alt practician în insolvenţă.

Prin Decizia civilă nr. 743/10.10.2016 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, Secţia a doua civilă, a fost respins ca neîntemeiat apelul formulat împotriva sentinţei civile nr.539/27.06.2016 pronunţată de Tribunalul Arad în dosarul nr. 9561/108/2013/a3, reţinând următoarele:

Prin sentinţa apelată s-a respins excepţia de tardivitate; s-a respins cererea formulată de creditoare în contradictoriu cu debitoarea insolvenţă pentru înlocuirea lichidatorului desemnat în cauză cu un alt practician în insolvenţă nominalizat de creditoare.

Analizând cererea, cu prioritate excepţia de tardivitate invocată în cauză, potrivit cu cerinţele art. 248, alin. 1 din noul  cod procedură civilă , aplicabil în cauză, judecătorul sindic a constatat că nicăieri în Legea nr. 85/2006 nu este menţionat că, dacă creditorul majoritar nu se pronunţă cu privire la confirmarea sau infirmarea practicianului în insolvenţă la prima adunare a creditorilor, nu o mai poate face ulterior.

Dimpotrivă, judecătorul sindic a constatat că, potrivit prevederilor art. 19, alin. 2,din Legea nr. 85/2006, la prima adunare a creditorilor sau ulterior, creditorii deţinând peste 50% din creanţe pot desemna administratorul/lichidatorul judiciar, ba chiar fără a consulta adunarea creditorilor, dacă deţin 50% sau mai mult din totalul creanţelor, cu îndeplinirea celorlalte condiţii.

În acest caz este vorba despre un creditor care deţine 100% din totalul creanţelor.

Având în vedere că cererea este formulată în baza prevederilor art. 19 din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic, având în vedere prevederile mai sus enunţate, a respins excepţia ca neîntemeiată.

Cu privire la fond, judecătorul sindic a constatat, în primul rând, că este invocată o decizie privind selecţia unui practician în insolvenţă din data de 02.04.2014.

În acel moment exista o comisie la nivelul AJFP Arad, actuala organizare a ANAF nefiind încă în vigoare.

Selecţia s-a făcut deci în baza OMFP 1009/2007, în prezent abrogat, acest ordin fiind înlocuit cu OPANAF nr. 1451/2015, selecţia fiind făcută de o altă comisie decât cea invocată de parte prin cerere.

Abrogarea ordinului vechi a dus la dispariţia vechilor comisii de selecţie şi a lăsat fără obiect deciziile emise de vechea comisie dacă acestea nu au fost puse în executare.

Pe de altă parte, lichidatorul actual nici nu exista în 2014, fiind înfiinţat abia în 2015, prin urmare, era lipsit de posibilitatea participării la selecţie.

Casa de Insolvenţă Oprean & Oprean IPURL s-a schimbat în permanenţă, în anul 2015 schimbându-se componenţa, prin divorţul practicianului coordonator şi revenirea la vechiul nume, urmată de schimbarea completă a componenţei prin înstrăinarea acestei case de insolvenţă către o terţă persoană, organizare care nu exista în anul 2014.

Este adevărat că practicianul actual a fost desemnat în calitatea de  lichidator al falitei la 14.12.2015, însă, deşi acesta şi-a îndeplinit atribuţiile de convocare a Adunării Creditorilor cu menţiunea de confirmare sau nu a sa, creditoarea nu a participat la adunare şi nu şi-a exprimat o opinie în acest sens în scris.

Judecătorul sindic a mai constatat că un creditor deţinând o creanţă mai mare de 50% din totalul creanţelor poate să numească un alt practician în baza prevederilor art. 19, alin. 21 din Legea nr. 85/2006, însă numai după publicarea la BPI a deciziei sale care poate fi contestată în condiţiile art. 19, alin. 3 din legea-cadru.

Ori, deşi judecătorul sindic a cerut o astfel de dovadă, creditorul nu a prezentat-o.

Mai mult, astfel cum se poate observa, procedura insolvenţei debitorului s-a deschis în anul 2012, iar acum, când procedura este la final, după mai bine de trei ani, nici măcar oportunitatea schimbării lichidatorului nu a fost motivată, mai mult, în acest moment derularea întregii proceduri depinde de modalitatea de soluţionare a cauzei civile nr. 6354/108/2012/a1 asupra căruia nimeni, nici măcar lichidatorul nu poate avea nici un fel de influenţă. În plus, chiar modalitatea de derulare a acestei proceduri a fost avută în vedere la desemnarea practicianului provizoriu după dispariţia prin radiere a Insolvest IPURL, din actuala societate desemnată ca lichidator făcând parte acum fostul practician coordonator al Insolvest care cunoaşte cel mai bine dosarul, iar schimbarea practicianului nu ar face nimic altceva decât să ducă la tergiversarea soluţionării prezentei cauze şi să lase fără apărare pe debitoare o perioadă în timpul soluţionării dosarului antemenţionat, ceea ce nu este de preferat în nici un caz.

Judecătorul sindic a mai constatat că prevederile codului de procedură fiscală nu au aplicabilitate în cauză deoarece, potrivit disp. art. 149 din Legea nr. 85/2006, legea se completează doar cu prevederile codului de procedură civilă şi cele ale codului civil, în măsura în care nu sunt incompatibile, iar potrivit RIL XII/2006, legea insolvenţei are caracter special faţă de orice altă lege specială, deci şi faţă de codul fiscal şi codul de procedură fiscală.

Împotriva sentinţei civile nr.539/27.06.2016 pronunţată de Tribunalul Arad în dosarul nr. 9561/108/2013/a3 a formulat apel  creditoarea  prin care a solicitat  admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinţei, în sensul admiterii cererii formulată de creditoare în calitate de unic creditor de numire în calitate de lichidator judiciar în prezenta cauză pe practicianul în insolvenţă Casa de Insolvenţă Oprean & Qprean IPURL pentru societatea debitoare, desemnat prin Decizia nr. 85/02.04.2014 a A.J.F.P. Arad privind selecţia practicienilor în insolvenţă, cu onorariu lunar de 400 lei şi 3% onorariu de succes.

În motivare a arătat că prin Sentinţa civilă nr. 539/27.06.2016, Tribunalul Arad în mod greşit a respins cererea de înlocuire a lichidatorului judiciar desemnat provizoriu cu practicianul în insolventă cerut conform Deciziei nr. 85/02.04.2014 emisă de Comisia cu atribuţii de selectare a practicienilor în insolventă din cadrul D.G.R.F.P. Timişoara -A.J.F.P. Arad, conform O.P. A.N.A.F. nr. 1009/2007.

Consideră sentinţa atacată ca fiind nelegală şi netemeinică dată cu interpretarea greşită a dispoziţiilor art.11 alin.1 lit.c din lege raportat la art. 19 alin. 2 indice 1 din Legea nr. 85/2006.

Creditoarea apelantă apreciază că în speţă sunt aplicabile prevederile art. 11 lit. d) din Legea nr. 85/2006 conform cărora: „Principalele atribuţii ale judecătorului-sindic, în cadrul prezentei legi, sunt „d) confirmarea, prin încheiere, a administratorului judiciar sau a lichidatorului desemnat de adunarea creditorilor sau de creditorul care deţine mai mult de 50% din valoarea creanţelor, precum şi a onorariului negociat. Dacă nu există contestaţii împotriva hotărârii adunării creditorilor sau a deciziei creditorului care deţine mai mult de 50% din valoarea creanţelor, confirmarea se face în camera de consiliu, fără citarea părţilor, în termen de 3 zile de la publicarea în Buletinul procedurilor de insolvenţă a hotărârii adunării creditorilor sau, după caz, a deciziei creditorului majoritar."

Potrivit art. 11 alin. 1 lit. c judecătorul sindic are obligaţia desemnării, motivate a unui administrator judiciar sau a unui lichidator judiciar provizoriu, prin sentinţa de deschidere, pana la confirmarea sau după caz, înlocuirea acestuia de către creditori sau creditorul  majoritar.

De asemenea, prin art. 19 alin. 2 indice 1 legiuitorul recunoaşte dreptul creditorului majoritar de a desemna, in locul lichidatorului judiciar numit provizoriu un alt lichidator judiciar agreat, sau de a confirma lichidatorul judiciar numit provizoriu stabilind si remuneraţia, fara a fi necesara consultarea celorlalţi creditori.

În acest sens în calitatea de unic creditor, prevalându-se de dreptul recunoscut de lege, a solicitat înlocuirea lichidatorului judiciar numit provizoriu cu un altul, conform Deciziei nr. 85/02.04.2014 emisă de Comisia cu atribuţii de selectare a practicienilor în insolventă din cadrul D.G.R.F.P. Timişoara -A.J.F.P. Arad, conform O.P. A.N.A.F. nr. 1009/2007. în vigoare la data selecţiei.

Din interpretarea coroborata a dispoziţiilor art.19 alin.2 si alin.2 indice 1 raportat la art. 22 alin. 2 din lege, creditorul majoritar poate solicita motivat, înlocuirea lichidatorului judiciar.

Astfel, instanţa în mod cu totul greşit a reţinut lipsa de diligenţă a creditoarei de a desemna prin procedură internă până la data primei adunări a creditorilor, practicianul în insolveţă agreat în condiţiile în care procedura de selectare a unui practician în insolvenţă, desfăşurată la nivelul A.J.F.P. Arad, în conformitate cu prevederile O.PAN.A.F. nr. 1009/2007, nu a avut loc până la data primei adunări a creditorilor, dată pentru care nu şi-a depus ofertă niciun prectician în insolvenţă.

Mai precizează faptul că potrivit dispoziţiilor O.P.A.N.A.F. nr. 1009/2007, în vigoare la data selecţiei prin Decizia nr. 85/02.04.2014 emisă de Comisia cu atribuţii de selectare a practicienilor în insolvenţă, în situaţia în care la prima selecţie nu s-a prezentat niciun practician precedura se va relua, iar dacă nici la cea de a doua selecţie nu se va depune o oferta va fi selectat aleatoriu un practician.

Pe de altă parte, arătă că legea nu reglementează expres situaţia în care la prima adunare a creditorilor nu se pot lua hotărâri cu privire la confirmarea practicianului sau desemnarea unui alt practician în insolvenţă, fiind incidente prevederile art. 19 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, întrucât acest text vizează posibilitatea unui creditor majoritar în prevedura insolvenţei de a decide, fără consultarea adunării creditorilor, desemnarea unui administrator judiciar sau lichidator în locul administratorului judiciar sau după caz lichidatorului judiciar provizoriu şi să îi stabilească remuneraţia, text care nu cuprinde norme legate de forma în care trebuie materializată decizia de schimbare a administratorului judiciar sau lichidatorului provizoriu.

În acelaşi sens sunt şi prevederile art. 177 alin. 4 din Codul de procedură fiscală, republicat şi actualizat, conform cărora: „în situaţia în care organul fiscal din subordinea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală deţine cel puţin 50% din valoarea totală a creanţelor, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală poate decide desemnarea unui administrator judiciar/lichidator, stabilindu-i şi remuneraţia".

Astfel, în opinia creditoarei apelante, instanţa de fond avea obligaţia, conform legii să pună în aplicare prevederile art. 19 alin. 4 din legea nr. 85/2006 şi să dispună înlocuirea lichidatorului judiciar conform Deciziei nr. 85/02.04.2014 emisa potrivit art. 19 alin. 2 din acelaşi act normativ, publicată în BPI nr. 3713/23.02.2016, decizie ce nu a fost contestată sub aspectul legalităţii în conformitate cu art. 19 alin.3 din Legea nr.85/2006.

În cauză a formulat întâmpinare lichidatorul desemnat al debitoarei intimate falite  prin care a solicitat respingerea apelului formulat și menținerea sentinței civile atacate ca fiind temeinică și legală.

De asemenea a arătat că apelanta nu şi-a manifestat nici un rol activ în cadrul insolvenţei şi nu a solicitat înlocuirea practicianului în insolvenţă, decât peste doi ani de la decizia nr.85/2.04.2014 emisă de Comisia de selectare a practicienilor în insolvenţă şi la circa doi ani şi jumătate de la deschiderea procedurii.

Mai mult, deşi s-a convocat Adunarea creditorilor în vederea confirmării lichidatorului judiciar, creditoarea A.J.F.P. Arad nu s-a prezentat şi nu a trimis nici un punct de vedere  cu privire la ordinea de zi a acestei adunări.

Examinând apelul declarat în cauză, în condiţiile art.477 Cod procedură civilă, Curtea constată că acesta este neîntemeiat şi se impune a fi respins.

Din economia art.19 alin.2- 4 din Legea nr.85/2006 rezultă că la recomandarea comitetului creditorilor, în cadrul primei şedinţe a adunării creditorilor sau ulterior, creditorii care deţin cel puţin 50% din valoarea totală a creanţelor pot decide desemnarea unui administrator judiciar/lichidator, stabilindu-i şi remuneraţia. În cazul în care remuneraţia se va achita din fondul constituit conform prevederilor art. 4, aceasta va fi stabilită de către judecătorul-sindic, pe baza criteriilor stabilite prin legea privind profesia de practician în insolvenţă. Creditorii pot decide să confirme administratorul judiciar sau lichidatorul desemnat provizoriu de către judecătorul-sindic.

De asemenea creditorii pot contesta, pe motive de nelegalitate, decizia în termen de 3 zile, la judecătorul-sindic care va soluţiona, de urgenţă şi deodată, toate contestaţiile printr-o încheiere prin care va desemna administratorul judiciar/lichidatorul propus de creditori sau, după caz, va solicita adunării creditorilor desemnarea unui alt administrator judiciar/lichidator.

Dacă în termenul stabilit de lege decizia adunării creditorilor nu este contestată, judecătorul-sindic, prin încheiere, va desemna administratorul judiciar propus de creditori, dispunând totodată încetarea atribuţiilor administratorului judiciar provizoriu pe care l-a desemnat prin sentinţa de deschidere a procedurii.

După depăşirea acestui moment procedural – confirmarea administratorului provizoriu sau numirea altui administrator judiciar în prima adunare a creditorilor – devin incidente dispoziţiile art.11 alin.1 lit.e), care prevăd printre atribuţiile judecătorului sindic înlocuirea pentru motive temeinice a administratorului/lichidatorului judiciar şi art.22 alin.2 din Legea nr.85/2006, conform cărora „în orice stadiu al procedurii, judecătorul-sindic, din oficiu sau la cererea comitetului creditorilor îl poate înlocui pe administratorul judiciar/lichidatorul judiciar, pentru motive temeinice.

Prin urmare, dacă la prima adunare a creditorilor legea conferă putere discreţionară creditorului majoritar de a decide asupra practicianului de insolvenţă care să gestioneze procedura insolvenţei debitoarei, după desemnarea şi confirmarea unui practician de insolvenţă, înlocuirea acestuia ulterior, în timpul derulării procedurii nu se mai poate realiza prin simpla manifestare discreţionară de voinţă a creditorului sau a creditorilor majoritari, ci numai pentru motive temeinice şi numai de către judecătorul sindic după o atentă analizare a argumentelor invocate şi o încadrare a lor în ceea ce legea denumeşte generic „motive temeinice”.

Plecând de la aceste premise de ordin teoretic, Curtea constată că apelanta-creditoare nu a participat cu un vot pentru sau împotrivă la prima adunare a creditorilor dar nici nu a atacat această hotărâre în termen de 3 zile de la publicarea ei în BPI, cum de altfel nu atacat cu apel nici încheierea judecătorului sindic prin care a fost confirmat administratorul judiciar numit de creditori.

Din economia dispoziţiilor legale citate mai sus se desprinde concluzia că în acest moment situat aproape trei ani de la deschiderea procedurii insolvenţei faţă de debitoare, practicianul în insolvenţă nu mai poate fi înlocuit decât pentru motive temeinice.

În această din urmă privinţă – existenţa unor motive temeinice – Curtea constată că apelanta-creditoare nu a invocat nici în faţa judecătorului sindic şi nici prin motivele de apel, vreun motiv temeinic care să justifice înlocuirea administratorului judiciar, susţinând, fără nici un temei legal, că ar avea dreptul, chiar şi în acest stadiu al procedurii, să impună un alt practician de insolvenţă decât cel desemnat şi confirmat.

Motivele invocate de către creditoarea apelantă referitoare la împrejurarea că nu a avut posibilitatea până în prezent să solicite numirea practicianului în insolvenţă agreat de aceasta, deoarece nu s-a demarat la nivelul A.J.F.P. Arad procedura de selectare a unui practician în insolvenţă în timp util, nu pot fi încadrate în noţiunea de motive temeinice care să determine schimbarea administratorului judiciar, căci reprezintă o culpă proprie a apelantei şi nu a administratorului judiciar.

Totodată, Curtea constată că sunt nefondate susţinerile apelantei potrivit cărora sunt aplicabile în speţă dispoziţiile Codului de procedură fiscal cuprinse în cadrul art.77 alin.4, deoarece procedura insolvenţei este guvernată de dispoziţiile Legii nr.85/2006, faţă de data deschiderii procedurii, care se coroborează în măsura compatibilităţii, doar cu dispoziţiile Codului de procedură civilă.

Având în vedere aceste considerente de fapt şi de drept, Curtea a pronunţat soluţia menţionată mai sus.

Domenii speta

Spete similare