Acţiune având ca obiect despăgubiri determinate de necompensarea cu timp liber corespunzător a orelo lucrate de reclamanţi în zilele de repaus săptămânal şi în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează

Dosar nr. 8819/63/2015

R O M Â N I A

TRIBUNALUL DOLJ

SECŢIA CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

SENTINŢA Nr. 15/2016

Şedinţa publică de la 12 Ianuarie 2016

Asupra cauzei de faţă constată următoarele:

La data de 05.08.2015, SAP în calitate de reprezentat al salariatei, C. A. M.  membră de sindicat, în temeiul art 28 din legea dialogului social nr 62/2011, raportat şi la art 30 din cod pr civilă, a chemat în judecată D. G.Dolj pentru ca prin hotărârea ce o va pronunţa instanţa să oblige pârâta să plătească reclamanţilor despăgubirile determinate de necompensarea cu timp liber corespunzător a orelor lucrate de reclamanţi în zilele de repaus săptămânal şi în celelalte zile în care, în conf. cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru începând cu data de 01.08.2012 până la pronunţarea unei soluţii irevocabile.

In motivarea acţiunii a arătat că reclamanta este membră a sindicatului angajată cu contract individual de muncă la unitatea pârâtă.

Învederează că funcţiile deţinute de salariaţii membri  de sindicat presupun desfăşurarea activităţii într-un program de lucru continuu , în ture.

Reclamanta nu a beneficiat de compensarea cu timp liber corespunzător a orelor lucrate în zilele de repaus săptămânal şi în celelalte zile în care, în conf. cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru începând cu data de 01.08.2012.

Apreciază că în cazul salariaţilor reclamanţi s-au încălcat dispoziţiile  art 142 din Lg 53/2003 – Codul muncii, art 2 CAP.II din Anexa III din Legea Cadru nr 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, ca normă specială care prevede plata pentru activitatea prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale şi în celelalte zile în care, în conf. cu reglementările în vigoare nu se lucrează în cadrul schimbului normal de lucru.

Raportându-se la relaţia general special sau normă generală , normă specială, arată că trebuie să se ţină seama şi de caracterul şi efectul normelor de excepţie reprezentate de Lg 285/2010 pentru anul 2011, Lg 283/2011 pentru anul 2012, OUG 84/2012 pentru anul 2013 şi OUG 103/2013 pentru anul 2014, acte normative care prevăd că în perioada 2011 – 2014 munca prestată în zilele de repaus săptămâna de sărbători legale şi celelalte zile în care în conf. cu reglementările în vigoare nu se lucrează în cadrul schimbului normal de lucru se vor compensa numai cu timp liber corespunzător.

Aceste norme se aplică înaintea normelor speciale şi a normelor generale

Legiuitorul a dispus ca tot personalul din sectorul bugetar încadrat în funcţii de conducere sau execuţie care îşi desfăşoară activitatea în zilele în care nu se lucrează " în cadrul schimbului normal de lucru"( sau în afara acestui cadru) să beneficieze de timp liber corespunzător, revenind, aşadar la regula instituită de Codul muncii prin art 142 alin 1.

In măsura în care angajatorul, din orice motive, nu s-a aliniat conduitei impuse de norma de excepţie, neacordând salariaţilor reclamanţi timp liber corespunzător, sunt create premisele unui conflict de drepturi susceptibil a fi soluţionat de către instanţă potrivit legii.

Pentru cât au prestat activitatea în timpul liber în care, potrivit legii, trebuiau să fie liberi, salariaţii reclamanţi sunt îndreptăţiţi la o despăgubire grevată de răspunderea patrimonială prevăzută de art 253 alin 1 Codul Muncii potrivit căruia angajatorul este obligat în temeiul normelor şi principiul răspunderii civile contractuale să îi despăgubească pe salariaţi în situaţia în care aceştia au suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligaţiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.

Întinderea despăgubirilor, arată reclamantul, se constituie într-o problemă de fond asupra căreia instanţa ar urma să se pronunţe în raport cu acest temei de drept invocat în acţiune.

In drept, şi-a întemeiat acţiunea pe prevederile Codului Muncii şi celelalte norme legale invocate.

A depus la dosar cauzei contractul individual de muncă al salariatei membră de sindicat precum şi împuternicirea individuală prin care salariata membră de sindicat conferă calitate procesuală organului sindical.

Prin întâmpinare, instituţia pârâtă solicită respingerea acţiunii ca  neîntemeiată, deoarece  salariaţii nominalizaţi nu pot fi îndreptăţiţi  la o despăgubire grevată pe răspunderea patrimonială devreme ce nu au suferit din culpa angajatorului un prejudiciu material sau moral în timpul îndeplinirii obligaţiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.

Mai arată că, reclamanţii  îşi desfăşoară activitatea într-un program de lucru în ture beneficiind de zile libere corespunzătoare fiecărei ture.

Sindicatul reclamant a răspuns la întimpinare solicitând înlăturarea susţinerilor instituţiei pârâte formulate prin întâmpinare.

În cauză a fost încuviinţată proba cu înscrisuri pentru ambele părţi, înscrisurile depuse de acestea şi cele depuse de pârâtă la solicitarea expresă a instanţei (pontaje lunare, state de salarii, centralizator al  orelor efectuate, al orelor plătite şi compensate cu timp liber corespunzător, în care nu se  confirmă susţinerile reclamanţilor).

Din ansamblul probelor administrate în cauză, tribunalul constată că acţiunea nu este întemeiată şi pentru considerentele ce vor fi dezvoltate în continuare va fi respinsă:

Reclamanta este salariata unităţii pârâte, cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată,  în funcţia de infirmier şi a desfăşurat activitate într-un program de lucru în ture.

În îndeplinirea activităţii de infirmier reclamanta a prestat activitate inclusiv în zilele de repaus săptămânal şi de sărbători legale după cum rezultă din foile de pontaj depuse de pârâtă, prin specificul muncii lor, desfăşurând activitate în ture de 12/24 h.

Din aceleaşi foi colective de prezenţă şi din centralizatorul orelor lucrate şi al orelor libere întocmit de pârâtă rezultă că reclamanta a beneficiat de zile libere corespunzătoare fiecărei ture.

 Prin cererea de faţă, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la  plata unei despăgubiri  egală cu plata orelor efectuate în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale şi în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru dar necompensate, grevată pe răspunderea patrimonială prevăzută de art.253 al.1 Codul Muncii potrivit căruia  angajatorul este obligat, în temeiul normelor si principiilor răspunderii civile contractuale, să îi despăgubească pe salariaţi în situaţia în care aceştia au suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligaţiilor deserviciu sau în legătură cu serviciul.

Potrivit dispoziţiilor art.115 Codul Muncii (1) Pentru anumite sectoare de activitate, unităţi sau profesii se poate stabili prin negocieri colective sau individuale ori prin acte normative specifice o durată zilnică a timpului de muncă mai mică sau mai mare de 8 ore. (2) Durata zilnică a timpului de muncă de 12 ore va fi urmată de o perioadă de repaus de 24 de ore.

Iar, potrivit art.137 C. Muncii (1)Repausul săptămânal se acordă în două zile consecutive, de regulă sâmbăta şi duminica.

(2) În cazul în care repausul în zilele de sâmbătă şi duminică ar prejudicia interesul public sau desfăşurarea normală a activităţii, repausul săptămânal poate fi acordat şi în alte zile stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau prin regulamentul intern.

(3) În situaţia prevăzută la alin. (2) salariaţii vor beneficia de un spor la salariu stabilit prin contractul colectiv de muncă sau, după caz, prin contractul individual de muncă.

(4) În situaţii de excepţie zilele de repaus săptămânal sunt acordate cumulat, după o perioadă de activitate continuă ce nu poate depăşi 14 zile calendaristice, cu autorizarea inspectoratului teritorial de muncă şi cu acordul sindicatului sau, după caz, al reprezentanţilor salariaţilor.

(5) Salariaţii al căror repaus săptămânal se acordă în condiţiile alin. (4) au dreptul la dublul compensaţiilor cuvenite potrivit art. 123 alin. (2).

La art.142 din C. Muncii se prevede că (1)Salariaţilor care lucrează în unităţile prevăzute la art.140, precum şi la locurile de muncă prevăzute la art. 141 li se asigură compensarea cu timp liber corespunzător în următoarele 30 de zile.

(2)În cazul în care, din motive justificate, nu se acordă zile libere, salariaţii beneficiază, pentru munca prestată în zilele de sărbătoare legală, de un spor la salariul de bază ce nu poate fi mai mic de 100% din salariul de bază corespunzător muncii prestate în programul normal de lucru.

Astfel, conform art.137 al.2 şi 3 din Codul Muncii (Legea 53/2003 modificată şi completată), în cazul în care salariaţii lucrează în zilele de sâmbătă şi duminică, beneficiază de un spor şi de zile libere corespunzătoare, iar conform art.142, beneficiază de spor doar dacă nu se pot compensa cu zile libere corespunzătoare.

Pe de altă parte, potrivit art. 9 la Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice s-a prevăzut că  " În anul 2011, munca suplimentară efectuată peste durata normală a timpului de lucru de către personalul din sectorul bugetar încadrat în funcţii de execuţie sau de conducere, precum şi munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale şi în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, se vor compensa numai cu timp liber corespunzător".

În Legea nr. 283/2011 se prevede la art. 7 că „În anul 2012, munca suplimentară efectuată peste durata normală a timpului de lucru de către personalul din sectorul bugetar încadrat în funcţii de execuţie sau de conducere, precum şi munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale şi în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, se vor compensa numai cu timp liber corespunzător”.

Prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare s-au prevăzut  la art. 2. că  "prevederile art.7 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012, aprobată cu modificări prin Legea nr. 182/2012, şi ale art. 1 alin. (4) şi (5), art. 2, 3, art. 4 alin. (1) şi (2), art. 6, 7, 9, 11, art. 12 alin. (2) şi art. 13 ale art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.283/2011, se aplică în mod corespunzător şi în anul 2013".

Prin OUG 103/2013 la art. 9 s-a prevăzut că "În anul 2014, munca suplimentară efectuată peste durata normală a timpului de lucru de către personalul din sectorul bugetar încadrat în funcţii de execuţie sau de conducere, precum şi munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale şi în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, se vor compensa numai cu timp liber corespunzător".

Potrivit art.8 din OUG 83/2014 "În anul 2015, munca suplimentară efectuată peste durata normală a timpului de lucru de către personalul din sectorul bugetar încadrat în funcţii de execuţie sau de conducere, precum şi munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale şi în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, se vor compensa numai cu timp liber corespunzător".

Aşadar,  dispoziţiile de drept comun prevăzute în codul muncii au fost înlocuite cu cele din legile speciale, fiind evident că în perioada de timp pretinsă prin acţiune salariaţii au dreptul să primească de la angajator doar timp liber corespunzător orelor  lucrate în zilele de  sâmbătă, duminică şi sărbători legale.

Reclamantul a contestat lipsa compensării muncii prestate în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale şi în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, solicitând despăgubiri pentru lipsa compensării cu timp liber corespunzător.

Din graficele de lucru şi foile colective de prezenţă, precum şi din centralizatorul  activităţii, depus la dosar, rezultă însă că acesta a beneficiat de zile libere urmare a turelor de 12 h efectuate în perioada litigioasă, a căror durată este, de cele mai multe ori, mai mare de 24 h de până la 48 h .

O parte din aceste ore sunt lucrate în zile de sâmbătă şi duminică, iar reclamanţii susţin că  măsura compensării cu timp liber plătit  nu se referă la zilele libere neplătite la care au dreptul toţi salariaţii în temeiul art. 112 -113 codul muncii.

O astfel de susţinere este nelegală, deoarece, după cum s-a arătat, legea specială nu face distincţie între  timp liber corespunzător plătit şi timp liber corespunzător neplătit, ci impune acordarea de timp liber corespunzător. În condiţiile în care legea a eliminat sporurile  pentru lucrul în zilele de sâmbătă, duminică şi sărbători legale şi nu prevede acordarea de timp liber plătit, iar salariaţilor li s-au acordat zilele libere conform legii,  cererea reclamantului nu este fondată.

Susţinerea reclamantei că trebuia să beneficieze de  zile libere neplătite, care se acordă distinct de măsura compensării cu timp liber corespunzător plătit, prevăzută de art. 142 Codul muncii nu va putea fi primită, în condiţiile în care legea specială nu cuprinde nici o menţiune în acest sens, ci doar impune acordarea de timp liber corespunzător, iar atunci când legiuitorul a avut în vedere acordarea de timp corespunzător plătit, a prevăzut în mod expres acest lucru  - art. 122 din Codul muncii referitoare la compensarea prin ore libere plătite a muncii suplimentare.

Despăgubirile legale solicitate au vizat doar lipsa compensării cu timp liber corespunzător, iar din statele de plată existente la dosar rezultă că orele efectuate de reclamant în aceste zile, au fost plătite de către pârâta, fapt necontestat de către reclamant.

Prin urmare, s-a constatat că reclamanta în cauză, membră de sindicat, nu a suferit un prejudiciu din vina pârâtei, în legătură cu munca sa, care să atragă necesitatea unei despăgubiri în sensul reglementat de art. 253 Codul Muncii, invocat în cauză şi, constatând că susţinerile sale nu sunt fondate, acţiunea va fi respinsă ca neîntemeiată.

Opinia asistenţilor judiciari este conformă cu hotărâre şi considerentele acesteia.

Red.Jud.CU/Asist. Jud. LMSB

4ex/15.01.2016

Domenii speta

Spete similare