Anulare clauze contractuale. Obligarea pârâtei la încheierea unui contract de muncă în formă scrisă în care să fie negociate toate clauzele contractuale conform art. 10-17 Codul muncii

Dosar nr. 3722/63/2015

R O M Â N I A

TRIBUNALUL DOLJ

SECŢIA CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

SENTINŢA Nr. 780/2016

Şedinţa publică de la 15 Martie 2016

Completul constituit din:

Asupra cauzei de faţă constată următoarele:

Reclamanta S. M. - L. a solicitat  instanţei în contradictoriu cu pârâta D. S. P. DOLJ ca prin sentinţa ce se va pronunţa, să se dispună anularea clauzelor contractuale stabilite prin decizia nr. 142/25.11.2010, actele adiţionale nr. 82/14.02.2011, 33/12.06.2012, 162/2012, nr. 62/29.01.2015 la contractul individual de muncă, încheiat de către D.. Dolj, obligarea pârâtei să îi încheie un contract de muncă  în formă scrisă în care să fie negociate toate clauzele contractuale conform art. 10-17 C.muncii, contract înscris în registrul de evidenţă al salariaţilor şi transmis ITM Dolj,  să îi stabilească în mod corect salariul conform Anexelor I si II din Legea 330/2009, obligarea pârâtei la plata diferenţei dintre salariul cuvenit şi salariul plătit începând cu data de 01.10.2010- data pronunţării, actualizată la data plăţii efective, cu cheltuieli de judecată .

In fapt, prin decizia nr. 142/25.11.2010, intimata DSP a dispus ca reclamanta să devină personal contractual începând cu data de 01.10.2010, în baza OMS 1078/2010.

Decizia 142/25.11.2010 prin care s-a stabilit unilateral de angajator că  aceasta are funcţia  contractuală de execuţie de asistent medical  principal PL gradaţia 5 specialitatea igienă  este în opinia acesteia nelegală, încălcând dispoz art 16 şi 17 CM. Ulterior acestei decizii, s-au încheiat o serie de acte adiţionale prin care angajatorul a modificat nelegal funcţia reclamantei, încadrarea şi i se reducea salariul.

Astfel, prin actul adiţional nr. 82/14.02.2011, angajatorul în loc să îi fi majorat salariul cu 15% conform Legii nr. 284/2010 Anexa III, cap I i-a redus salariul cu 235 lei, ceea ce este in contradictie cu Legea nr. 285/2010 si cu dispozitiile art. 38 din Codul Muncii.

Actele adiţionale nr. 33/12.06.2012, 162/2012, 62/29.01.2015 sunt nelegale, nerespectând corecta încadrare a reclamantei  pentru clasa de salarizare 55 şi indicele de ierarhizare de 3,04.

A solicitat proba cu înscrisuri .

În drept , a invocat dispoziţiile  art 10-17,art 40,alin 2, art 253 şi 268 alin 1 lit 1 lit d din  Codul Muncii.

Pârâta D.S.P. Dolj a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii formulate. Pârâta a invocat autoritatea de lucru judecat privind capetele de cerere 1 şi 2 referitoare la anularea clauzelor contractuale şi obligarea pârâtei să îi încheie în formă scrisă reclamantei contract individual de muncă, întrucât aceste cereri au fost soluţionate prin sentinţa nr. 7120/18.10.2012 pronuntata de Tribunalul Dolj prin care a fost respinsă actiunea..

Pârâta a invocat  excepţia prescripţiei extinctive a acţiunii în anulare, dar si excepţia prescripţiei dreptului de a solicita  despăgubiri reprezentând diferenţele salariale.

D.S. P. Dolj a procedat la echivalarea salarială a angajaţilor săi cu cei din cadrul Casei Judeţene de Asigurări de Sănătate, emiţând în acest sens acte adiţionale la contractele individuale de muncă pentru personalul contractual (cum este cazul contestatoarei) şi decizii în cazul funcţionarilor publici cu raport de serviciu.

În cazul reclamantei, funcţia de asistent medical principal PL, gradaţia 5, a fost asimilată cu funcţia de asistent medical principal PL, gradaţia 5, clasa 55, conform Legii nr. 284/2010, Anexa III, şi Ord MMFPS/MFP nr 42/77/13.01.2011.

S-a precizat că actele adiţionale nr. 33/12.06.2012, 162/2012, nr. 62/29.01.2015 atestă măririle salariale conform OUG 19/2012, OUG 19/2012, OUG 83/2014 şi OUG 70/2014, acte semnate si acceptate de reclamanta.

Reclamanta a depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepţiilor invocate prin întâmpinare, întrucât nu sunt îndeplinite condiţiile art. 431 C.p.c privind autoritatea de lucru judecat , deoarece obiectul şi cauza prezentei acţiuni sunt altele decât cele care au format obiectul dosarului în care s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 7120/18.10.2012, nu este întemeiată nici excepţia prescripţiei extinctive a acţiunii în anulare, motivat de faptul că a solicitat nulitatea absolută a clauzelor contractuale care nu au fost negociate conform art 40 şi 41 C.muncii, arătând că în speţă sunt incidente disp art 268 alin 1 lit c C.muncii , având în vedere că intimata menţionează existenţa unui contract individual de muncă valabil încheiat între părţi. În ceea ce priveşte prescrierea dreptului de a solicita despăgubiri reprezentând diferenţe salariale, a solicitat respingerea acesteia, având în vedere că dreptul se naşte de la data la acre a cunoscut prejudiciul material pe care i l-a creat angajatorul, respectiv 10.02.2015 când i-a fost comunicat răspunsul la contestaţia sa faţă de actul adiţional încheiat. Pe fond a reiterat motivele din acţiune .

Din analiza actelor si lucrărilor dosarului instanta constată următoarele:

Incepand cu data de 11.06.1990 reclamanta a fost încadrata la Spitalul Clinic Judetean Craiova unde i s-a intocmit contractul de muncă cu nr. 4944 pe perioada nedeterminata pe functie contractuală, fiind preluată ulterior de Centrul de Medicină Preventivă prin Protocolul nr. 4772/11.10.1990.

Ulterior personalul ISP Dolj a fost preluat prin protocol de catre DSP Dolj, iar la data de 01.10.2010 prin aplicarea OMS 1078/2010 privind reorganizarea directiilor de sanatate publică judetene, reclamanta a devenit personal contractual, motiv pentru care a fost emisă decizia nr. 142/25.11.2010.

Cu privire la exceptia prescriptiei invocata de intimată,  instanţa apreciază că dreptul la acţiune pentru  cererea privind  privind anularea deciziei nr.142/2010, obligarea la stabilirea in mod legal a salariului pe perioada 01.10.2010-06.03.2012 si despagubirile este prescris  în conformitate cu dispoziţiile art. 268 din Codul muncii, raportat la data de 06.03.2015 când a fost înregistrată acţiunea pe rolul Tribunalului Dolj. Instanţa are în vedere şi faptul că termenul de  prescripţia  a acestui drept a început să curgă  anterior intrării în vigoare a noului cod civil, iar potrivit deciziei nr. 1/2014 a ÎCCJ prescripţiile extinctive începute anterior datei de 1 octombrie 2011, împlinite ori neîmplinite la aceeaşi dată, rămân supuse dispoziţiilor art. 18 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă, republicat, astfel încât atât instanţele de judecată, din oficiu, cât şi părţile interesate pot invoca excepţia prescripţiei extinctive, indiferent de stadiul procesual, chiar în litigii începute după 1 octombrie 2011.

În ceea ce priveşte  excepţia absolută şi peremtorie  a autorităţii de lucru judecat  referitoare la capetele 1 si 2 din actiune, respectiv anularea actului adiţional nr. 82/14.02.2011, obligarea paratei la intocmirea contractului individual de muncă cu respectarea dispozitiilor legale, in raport de sentinţa civilă nr. 7120/18.10.2012, instanta constată că este intemeiată pentru următoarele considerente:

Unitatea angajatoare a  încheiat în luna februarie 2011 actul adiţional nr. 82 la contractul individual de muncă cu  reclamanta, act  prin care  se modificau funcţia prin reîncadrare conform Legii nr. 284/2010 şi salariul de bază conform Legii nr. 285/2010 şi Ordinului MMFPS /MFP nr. 42/77/13.01.2011. Reclamanta a contestat în instanţă  legalitatea acestui act  adiţional, instanţa pronunţându-se irevocabil privind aceste chestiuni.

Prin cererea inregistrată la data de 19.03.2012 sub nr. 3337/63/2012 reclamanta a solicitat anularea actului aditional nr. 82/2011 si obligarea pârâtei la intocmirea contractului individual de muncă in mod legal, cerere care a fost respinsă.

Chiar dacă cererea este formulată  aparent diferit, în esentă obiectul acestui capăt de cerere se referă la recalcularea drepturile salariale stabilite  prin acest act adiţional  a cărui legalitate a făcut obiectul altor dosare.

Autoritatea de lucru judecat  se întinde nu doar asupra  dispozitivului, ci  şi asupra considerentelor  pe care acesta se sprijină.

Reclamanta a solicitat  recalcularea  drepturilor salariale conform Legii cadru nr. 284/2010, sporurile prevăzute de OUG 115/2004,OG 17/2008, contracte colective, cu dobanda aferentă, deşi reîncadrarea  şi stabilirea drepturilor salariale , inclusiv a sporurilor au făcut obiectul mai multor  dispoziţii emise de angajator, dar şi a unor acte adiţionale prin care reclamantii au luat la cunoştinţă de sporuri şi cuantumul acestora. Prin aceste  acte adiţionale sunt indicate noile reîncadrări în temeiul legii 284/2010, consecinţele  aplicării acestei legi de salarizare, respectiv de diminuare  a salariului de bază . Reclamanta a avut astfel  la dispoziţie toate informaţiile necesare pentru a determina un control de legalitate asupra  măsurilor dispuse de angajator, alegând să nu parcurgă această procedură.

Reclamanta, ca personal contractual  bugetar, nu are posibilitatea negocierii salariului, salarizarea fiind stabilită prin Legea cadru nr. 284/2010. Prin urmare, eventualele erori  în stabilirea drepturilor salariale, ca urmare a reîncadrării, puteau fi îndreptate  pe căile procedurale prevăzute de  legea 284/2010.

Aşa cum am analizat anterior, prin cererea înregistrată la data de 19.03.2012 sub nr. 3337/63/2012 reclamanta a solicitat anularea actului aditional nr. 82/2011 si obligarea pârâtei la întocmirea contractului individual de muncă in mod legal, cerere care a fost respinsă, fara a se formula recurs in cauză.

Prin această sentinţă s-a respins actiunea ca neîntemeiată, avandu-se in vedere că salarizarea nu numai ca a fost acceptata de catre reclamanta, dar si corespunde legilor de salarizare pentru personalul bugetar, legi care nu pot forma obiectul negocierilor dintre salariati si angajatori in momentul încheierii contractului individual de munca sau a altor acte aditionale.

 În ceea ce priveşte aceste capete de cerere există identitate de obiect, părţi şi cauză,  fiind îndeplinite condiţiile  prevăzute de  art 431 Cod pr. Civ.. Astfel instanţa va admite  excepţia autorităţii de lucru judecat în ceea ce priveşte cererile anterior judecate în dosarul nr. 3337/63/2012.

Totodată instanţa va admite conform art 268 alin 1 lit c CM, excepţia prescripţiei dreptului la acţiune pentru  perioada 01.10.2010-06.03.2012 pentru capătul de cerere nr. 4  la care reclamanta solicită despăgubiri  reprezentând diferenţa salarială dintre salariul legal  cuvenit şi salariul plătit, în raport cu data  introducerii cererii( 06.03.2015).

Reclamanta a solicitat instanţei si anularea actelor adiţionale nr. 33/12.06.2012, 162/2012, 62/29.01.2015.

Cele două acte adiţionale nr.33/12.06.2012 şi 162/2012, necontestate pe timpul aplicabilităţii lor, au făcut doar modificările impuse de intrarea în vigoare a OUG 19/2012 prin dispozitia nr. 78/2012 emisă de DSP, majorând în 2 tranşe drepturile salariale stabilite  prin actul adiţional nr. 82/14.02.2011, a cărui legalitate a fost irevocabil stabilită de Tribunalul Dolj prin sentinta nr. 7120/2012 pronuntata in dosarul nr. 3337/63/2012.

Astfel că drepturile salariale stabilite prin actul adiţional nr. 62/2015 se raportează la nivelul acordat pentru luna decembrie 2014, conform OUG 83/2014 si OUG 70/2014, fiind drepturi salariale  în plata şi necontestate, reclamanta semnând fără obiecţiuni acest act adiţional la contractul individual de muncă .

Instanţa constată că susţinerile reclamantei sunt neîntemeiate, deoarece în cazul personalului contractul din instituţiile publice bugetare salarizarea se face în conformitate cu prevederile legilor de salarizare, iar nu prin negocierea directă a salariului, iar modificarea contractului individual de muncă este permisă şi fără acordul salariatului atunci când această modificare rezultă din lege.

În cazul de faţă modificarea salariului s-a făcut în conformitate cu prevederile legii  de salarizare, lege care trebuia aplicată de intimată prin încheierea actelor adiţionale. Nu se poate reţine deci că  lipsa acordului salariatului ar duce la imposibilitatea angajatorului de a aplica legea.

Prin solicitarea anulării acestor acte aditionale, reclamanta este nemultumita de modul de stabilire al salariului la data de 1.10.2010, aspect pe care nu îl mai poate contesta pentru considerentele expuse anterior.

Cu privire la invocarea discriminării, se constată că reclamanta nu a inteles să formuleze o cerere de modificare a temeiului cererii de chemare in judecată si a obiectului acesteia in care să pretindă despăgubiri, in conditiile prevazute de art. 204 C.p.c., ci doar a mentionat in note scrise si concluzii scrise ca un motiv suplimentar pentru sustinerea cererii de chemare in judecată.

Pentru aceste motive instanţa va respinge  cererile formulate de reclamantă, privind anularea actelor adiţionale nr. 33/2012, 162/2012 si 62/2015 si pe cale de consecinţă va respinge  cererile accesorii  referitoare la plata despăgubirilor  egale cu diferenţa salarială dintre salariul legal cuvenit şi  salariul plătit pe perioada  06.03.2012 - pronunţarea hotărârii judecătoreşti, actualizată ,cu dobânda  legală.

Opinia asistenţilor judiciari este conformă cu prezenta hotărâre.

Domenii speta

Spete similare