Stabilire salariu artist instrumentist, raportat la cel al unui şef de partidă

DREPTUL MUNCII

1.1.1Stabilire salariu artist instrumentist, raportat la cel al unui şef de partidă

- Legea nr. 284/2010, Anexa IV

- Legea nr. 353/2007

- art. 7, lit. g) Legea nr.173/2017

- H.G. nr. 1672/2008

- O.U.G. nr. 43/2016

- Cauza C-381/1999 Sussana Brunhofer pronunţată de Curtea de Justiţie Europeană

Deşi funcţiile de artist instrumentist şi cea de şef partidă se regăsesc în aceiaşi grupă în Anexa IV a Legii nr. 284/2010, neexistând o similitudine de atribuţii, nu se impune acordarea unor drepturi salariale egale. Fişa postului cuprinde atribuţii diferite celor două posturi, stabilirea salariilor pentru funcţia de şef partidă s-a făcut şi anterior Legii nr. 284/2010 pe baza unei evaluări şi a criteriilor înscrise în Legea nr. 353/2007, în H.G. nr. 1672/2008, salariul de bază al şefului de partidă înglobează şi sporul de conducere, ceea ce nu poate fi aplicat astfel şi la alte funcţii, cum este în speţă cea de artist instrumentist.

Fiecare funcţie dintr-o grupă are o identitate proprie ce este determinată pe lângă clasa de salarizare, grad profesional, gradaţie, şi de atribuţii specifice individuale, motive pentru care salariul aferent acestora nu poate astfel să fie unul egal. În acest sens s-a pronunţat şi Curtea de Justiţie Europeană în Cauza C-381/Î 999 Sussana Brunhofer.

Curtea de Apel Oradea – Secţia I-a civilă

Decizia civilă nr. 986 din 11 octombrie 2018

Prin Sentinţa civilă nr. (...)/LM din data de 21 mai 2018, pronunţată de Tribunalul (...), în dosar nr. (...)/2017, s-a respins acţiunea formulată de reclamanţii (R1), CNP - (...), (R2), CNP – (…), (R3), CNP – (…), (R4), CNP – (…), toţi cu domiciliul ales în (...), în contradictoriu cu pârâţii CONSILIUL JUDEŢEAN (...), cod fiscal (…), cu sediul în (...), şi FILARMONICA DE STAT (...), cu sediul în (...).

Fără cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a avut în vedere următoarele considerente:

Reclamanţii sunt salariaţi la Filarmonica de Stat (...), având funcţiile artişti instrumentişti, conform contractelor individuale de muncă şi a actelor adiţionale.

Cu privire la excepţiile invocate, tribunalul s-a pronunţat prin încheierea din data de 12.03.2018 – fila 209 vol. I, respingând şi excepţia tardivităţii şi a lipsei calităţii procesuale active invocate în cauză.

Pe fondul cauzei, instanţa a reţinut că în ceea ce priveşte obligarea pârâtului angajator să le stabilească şi să le plătească, retroactiv, începând cu data de 01.08.2016 drepturile salariale în conformitate cu art.3^1 din OUG 20/2016 şi art. I pct. (1) şi (2) din OUG 43/2016, cu raportare la nivelul salariului maxim aflat în plată pentru aceeaşi funcţie de execuţie – artist instrumentist – gradul II profesional din cadrul aceleiaşi instituţii, adică salariul de 4.416 lei, instanţa a reţinut că reclamanţilor li s-au stabilit noi salarii de bază diferenţiate în funcţie de gradaţia profesională, începând cu 01.08.2016, în aplicarea art. 3^1 din O.U.G. nr. 20/2016 modificată prin O.U.G. nr. 43/2016, iar ulterior acestea au fost majorate cu 50% începând cu data de 01.02.2017, în conformitate cu art. 1 alin. (5) din O.U.G. nr. 2/2017.

S-a reţinut că legislaţia privind salarizarea în sistemul bugetar este extrem de complexă şi a cunoscut foarte multe modificări de-a lungul timpului, iar în ultimii cinci ani, aceste modificări s-au accentuat atât ca frecvenţă cât şi ca anvergură.

Analizând înscrisurile emise de unitatea angajatoare cu privire la reclamanţi, privind traseul sub aspectul stabilirii drepturilor salariale corespunzătoare funcţiilor îndeplinite de aceştia, precum şi actele adiţionale la contractele individuale de muncă, emise pe seama acestora aflate la dosarul cauzei, instanţa a constatat că prin apariţia O.U.G. nr. 20/2016 pentru modificarea şi completarea O.U.G. nr. 57/2015 şi a O.U.G. nr. 43/2016 pentru modificarea şi completarea aceleiaşi O.U.G. nr. 57/2015, acte ce au intrat în vigoare începând cu 31.08.2016, legiuitorul a dorit să elimine niveluri diferite de salarizare pentru aceeaşi funcţie în cadrul aceleiaşi instituţii.

Succesivele amânări ale aplicării în totalitate a Legii-cadru nr. 284/2010, cauzate de constrângeri financiare, a făcut ca salarizarea personalului bugetar plătit din fonduri publice să se facă potrivit cadrului normativ în vigoare la nivelul anului 2009, în considerarea faptului că, de la data intrării în vigoare a Legii-cadru nr. 284/2010 aceasta a determinat o serie de inechităţi în materie de salarizare în raport cu nivelul studiilor şi al activităţii profesionale prestate. Astfel, unele din diferenţele de salarizare pentru aceeaşi funcţie, grad, gradaţie şi clasă de salarizare au fost eliminate prin adoptarea O.U.G. nr. 20/2016 pentru modificarea şi completarea O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative. Ordonanţele de urgenţă au ca scop îndreptarea erorilor făcute în ultimii cinci ani în salarizarea sistemului bugetar, realizându-se uniformizarea salariilor.

Potrivit art. 1 alin. 1 şi 2 din O.U.G. nr. 57 din 9 decembrie 2015 (actualizată) privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetar, în anul 2016, cuantumul brut al salariilor de baza/soldelor funcţiei de baza/salariilor funcţiei de baza/indemnizaţiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acorda pentru luna decembrie 2015, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii şi nu se aplică valoarea de referinţă şi coeficienţii de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuţi în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare. În anul 2016, cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare, care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizaţia lunară brută de încadrare, se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2015, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii. Prin Ordonanţa de Urgenţă nr.20/2016 s-au adus modificări şi completări O.U.G. nr. 57 din 9 decembrie 2015.

Astfel, art. 3^1. alin (1), din O.U.G. nr.20/2016, prevede „Prin excepţie de la prevederile art. 1 alin. (1), începând cu luna august 2016, personalul plătit din fonduri publice care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază/indemnizaţiilor de încadrare mai mic decât cel stabilit la nivel maxim pentru fiecare funcţie, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate, după caz, va fi salarizat la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare din cadrul instituţiei sau autorităţii publice respective, dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii”.

Prin urmare, prin actele adiţionale emise la data 31.01.2017 – filele 67, 101, 141 şi 175 încheiate pe seama reclamanţilor, unitatea angajatoare a aplicat prevederile mai sus menţionate, cu începere de la 01.02.2017, actele adiţionale nefiind contestate de aceştia, sub niciun aspect la acel moment.

Conform art. 11 alin. 3 din Legea-cadru nr. 284/2010 tranşele de vechime în muncă, în funcţie de care se acordă cele 5 gradaţii potrivit alin. (2), respectiv clasele de salarizare, sunt următoarele: - gradaţia 1 - de la 3 la 5 ani - 3 clase succesive de salarizare suplimentare faţă de nivelul minim al fiecărei funcţii; - gradaţia 2 - de la 5 la 10 ani - două clase succesive de salarizare suplimentare faţă de cele deţinute pentru gradaţia 1; - gradaţia 3 - de la 10 la 15 ani - două clase succesive de salarizare suplimentare faţă de cele deţinute pentru gradaţia 2; - gradaţia 4 - de la 15 la 20 de ani - o clasa succesivă de salarizare suplimentara faţă de cele deţinute pentru gradaţia 3; - gradaţia 5 - peste 20 de ani - o clasa succesivă de salarizare suplimentară faţă de cele deţinute pentru gradaţia 4.

Evoluţia salariilor reclamanţilor rezultă din raport per salariat Revisal, depus pentru fiecare reclamant în parte. Din aceste înscrisuri instanţa a reţinut că, reclamanţii au beneficiat de majorările salariale de 12%, 10% şi 50% prevăzute şi acordate conform O.U.G. nr.83/2015, de Legea nr.293/2015 şi de O.U.G. nr.2/2017.

În conformitate cu art. 1 alin. 4 şi 5 O.U.G. nr. 2 din 6 ianuarie 2017 privind unele masuri fiscal-bugetare, precum şi modificarea şi completarea unor acte normativ, prin derogare de la prevederile art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 99/2016, începând cu data de 1 februarie 2017, pentru personalul din cadrul instituţiilor publice de spectacole sau concerte, indiferent de subordonarea acestora, care ocupa funcţiile prevăzute în anexa nr. IV Familia ocupaţională de funcţii bugetare Cultura la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, capitolul I, litera b), cuantumul brut al salariilor de bază se majorează cu 50% faţă de nivelul acordat pentru luna ianuarie 2017. Cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, de care beneficiază personalul prevăzut la alin. (4) se majorează cu 50% faţă de nivelul acordat pentru luna ianuarie 2017, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

Instanţa a reţinut că la Filarmonica de Stat (...), stabilirea drepturilor salariale s-a efectuat în baza O.G. nr.10/2008 în anul 2008, pentru o parte din salariaţi la opţiunea acestora, în anul 2009 potrivit O.G. nr.21 din 2007 aprobată prin Legea nr.353/2017 şi H.G. nr.1672 din 2008, pentru alţi salariaţi care au optat pentru salarizare în raport de evaluare, în anul 2011 în baza Legii nr.284/2010, în anul 2012 în temeiul O.U.G. nr.19/2012, în anul 2015 în baza O.U.G. nr.27/2015, O.U.G nr.35/2015, Legii nr.293/2015, în anul 2016 în baza O.U.G. nr.20/2016, iar în anul 2017 în baza O.U.G. nr.2/2017.

Reclamanţii au funcţia de artist instrumentist (funcţie de execuţie) .

Este adevărat că în anexa IV la Legea nr.284/2010, la funcţii de execuţie sunt trecuţi toţi ca funcţii într-o grupă: dirijor, dirijor cor, maestru, dansator s.a.m.d., însă art. 3^1 alin (1), din O.U.G. nr.20/2016, se referă la faptul că egalizarea – uniformizarea salariilor se face la nivel maxim pentru fiecare funcţie, grad/treaptă, gradaţie, vechime în muncă în funcţie sau specialitate. Chiar dacă aceste funcţii fac parte din aceeaşi grupă nu se poate vorbi de funcţii similare, fiecare funcţie dintr-o grupă are identitate proprie, determinată de clasa de salarizare, grad profesional, studii, gradaţie şi atribuţii specifice individuale, elemente ce trebuiesc îndeplinite cumulativ în vederea stabilirii unui drept salarial corespunzător unei anumite funcţii.

Este de menţionat faptul că pentru funcţiile de şef partidă din Filarmonica de Stat (...), salariile au fost stabilite prin evaluarea profesională, calitativă, cantitativă, personală şi individuală, avându-se în vedere o perioadă de referinţă din activitatea profesională propriu-zisă a respectivilor salariaţi conform Legii nr. 353/2007 coroborat cu H.G. nr. 1672/2008. Această stabilire a salariului a fost făcută încă din anul 2009 la opţiunea salariatului. Ori, reclamanţii, ocupă postul de artist instrumentist, având atribuţii specifice funcţiei, care nu sunt similare cu atribuţiile unui şef partidă, fiecare îndeplinind un alt tip de activitate.

Prin Legea nr. 353/2007 pentru aprobarea O.G. nr. 21/2007 privind instituţiile şi companiile de spectacole sau concerte, precum şi desfăşurarea activităţii de impresariat artistic la art. 15^1 alin. 2 şi 3 s-a dispus că evaluarea personalului artistic, tehnic şi administrativ de specialitate în vederea stabilirii salariilor de bază se face conform normelor metodologice elaborate de Ministerul Culturii şi Cultelor. În H.G. nr. 1672/2008 pentru aprobarea Normelor metodologice privind evaluarea personalului artistic, tehnic şi administrativ de specialitate din instituţiile de spectacole sau concerte în vederea stabilirii salariilor de bază, la art.2 şi 3 sunt prevăzute obiectivele şi respectiv principiile cu privire la evaluarea personalului de specialitate din instituţiile de spectacole sau concerte.

La acest moment reclamanţii ocupa funcţia de artişti instrumentişti orchestra simfonică, gradul I, gradaţia 3, studii superioare.

Reclamanţii susţin că există neconcordanţă salarială între salariul lor şi cel al unor funcţii similare respectiv acelea de şef partidă, care sunt încadrate în aceeaşi familie ocupaţională.

Din înscrisurile depuse în probaţiune, instanţa a reţinut însă că în cazul salariaţilor care îndeplinesc funcţia de şef partidă, salariul de bază cuprinde şi sporul de conducere specifică, spor care nu poate fi aplicat reclamanţilor, întrucât în cazul acestora, pentru funcţia de artist instrumentist legiuitorul nu a prevăzut acordarea unui asemenea spor.

Această stare de fapt susmenţionată rezultă din fişele de post aferente funcţiei de şef partidă, şi artist instrumentist depuse la dosar – filele 31 şi 33, unde la punctul 1 la capitolul „Sfera relaţională a titularului postului” se arată relaţionarea ierarhică. Astfel în cazul funcţiei de concert-maestru acesta este subordonat faţă de dirijor, şef secţie, director artistic şi director general manager şi superior pentru şef partidă, artist instrumentist şi instrumentist, iar în cazul funcţiei de şef partidă acesta este subordonat faţă de concert maestru, dirijor, şef secţie, director artistic şi director general manager şi superior pentru artist instrumentist şi instrumentist.

Este adevărat că în anexa IV la Legea nr.284/2010, la funcţii de execuţie sunt trecute toate aceste funcţii în aceeaşi grupă, respectiv artist liric operă/operetă, corist, opera, prim-balerin, artist, instrumentist, artist circ, (teatru, mânuitor păpuşi-marionete), maestru (artist circ, corepetitor, cor, balet-dans), regizor artistic, dirijor, solist (vocal, balet, concertist, instrumentist), sef partidă, însă art. 3^1. alin (1), din O.U.G. nr.20/2016, se referă la faptul că egalizarea – uniformizarea salariilor se face la nivel maxim pentru fiecare funcţie, grad/treaptă, gradaţie, vechime în muncă în funcţie sau specialitate. Chiar dacă aceste funcţii fac parte din aceeaşi grupă nu se poate vorbi de funcţii similare, fiecare funcţie dintr-o grupă are identitate proprie, determinată de clasa de salarizare, grad profesional, studii, gradaţie şi atribuţii specifice individuale, elemente ce trebuiesc îndeplinite cumulativ în vederea stabilirii unui drept salarial corespunzător unei anumite funcţii.

Ori, reclamanţii, astfel cum rezultă din fişa postului depusă la dosar ocupă postul de artist instrumentist, având atribuţii specifice funcţiei de artist instrumentist, aflată în relaţii de subordonare faţă de un şef partidă, fiecare îndeplinind un alt tip de activitate.

Prin urmare, pretenţiile acesteia cu privire la stabilirea drepturilor salariale prin comparaţie cu unii salariaţi ai Filarmonicii de Stat (...) care ocupă funcţiile de şef partidă, sunt nejustificate, pe de o parte pentru faptul că nu îndeplinesc aceleaşi atribuţii, funcţiile acestora nu sunt similare, chiar dacă fac parte din aceeaşi Familie Ocupaţională ”Cultura”, iar pe de altă parte funcţia ocupată de reclamantă este în relaţii de subordonare faţă de funcţiile de şef partidă.

Cât priveşte cererea de majorare cu 50% a drepturilor salariale, în conformitate cu art. 1 alin. (5) din O.U.G. 2/2017, instanţa a reţinut că potrivit Actului adiţional din data de 15.02.2017, salariul de bază al reclamanţilor a fost majorat cu 50%, începând cu data de 01.02.2017, în conformitate cu art. 1 alin. (3) şi (4) din O.U.G. 2/2017, considerente în virtutea cărora a respins aceste pretenţii ca neîntemeiate.

Instanţa a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel (R1), (R2), (R3), (R4), solicitând admiterea acestuia, desfiinţarea hotărârii atacate, în sensul de a fi obligat angajatorul la recalcularea salariului acestora începând cu data de 01 aug. 2016, în conformitate cu dispoziţiile art. 3 indice 1 alin. 1 din O.U.G. nr. 57/2015, astfel cum a fost modificată de către O.U.G. nr. 43/2016, ţinând cont de prevederile din Anexa IV lit. b) a Legii nr. 284/2010, în sensul de a majora salariul reclamanţilor în conformitate cu indemnizaţia maximă prevăzută pentru funcţia, specialitatea, gradaţia aferentă încadrării fiecăruia dintre reclamanţi; admiterea apelului cu consecinţa de a desfiinţa hotărârea atacată, în sensul de a obliga angajatorul să acorde începând cu data de 01 februarie 2017 sporul de 50% prevăzut de art. 1 alin. 4 din O.U.G. nr. 2/2007, aferent salariilor majorate conform petitului 1; admiterea apelului cu consecinţa de a desfiinţa hotărârea atacată, în sensul de a obliga angajatorul ca urmare a admiterii primelor două capete de cerere în apel, la plata diferenţei de salar rezultată în urma recalculărilor de la petitele 1 şi 2, a taxelor impozitelor aferente majorărilor; admiterea apelului cu consecinţa de a desfiinţa hotărârea atacată, în sensul de a fi obligat angajatorul la modificarea corespunzătoare a contractelor individuale de muncă ale reclamanţilor, prin inserarea noii remuneraţii, pe care pârâtele vor fi obligate să le acorde fiecăruia dintre apelanţi.

Prin motivele de apel au fost invocate următoarele:

- o primă critică adusă sentinţei este aceea a unei greşite interpretări a dispoziţiilor legale invocate de apelanţi în susţinerea acţiunii iniţiale, consecinţa fiind nelegalitatea hotărârii pronunţate, astfel în acţiunea introductivă şi-au fundamentat cererile pe prevederile imperative şi neechivoce ale O.U.G. nr.57/2015, modificată de către O.U.G. nr. 43/2016 în sensul că, după art. 3, au fost introduse prevederi care fac parte din art. 3 indice 1;

- argumentaţia instanţei de fond este criticabilă, fiind încălcate două din regulile de interpretare logică a dispoziţiilor legale invocate de reclamanţi, prima regulă încălcată fiind aceea că norma se interpretează în sensul în care aplicarea ei produce efecte şi nu în sensul în care nu produce efecte, iar cea de-a doua regulă încălcată este cea potrivit căreia unde legea nu distinge nici interpretul nu trebuie să distingă, simpla lectură a dispoziţiilor imperative invocate în susţinerea acţiunii conducând la concluzia că toţi cei cuprinşi în aceeaşi categorie ierarhizată de Legea nr. 284/2010 trebuie să aibă acelaşi salar de încadrare;

- nu a fost observată consecvenţa lingvistică în domeniu, dispoziţiile fiind clare şi neechivoce, ce nu lasă posibilitatea de a fi interpretate, astfel că se impune aducerea la acelaşi nivel a salariilor pe care apelanţii, angajaţi în funcţia de artist instrumentist, le au la ora de faţă, cu cele avute de şefii de partidă, respectiv cu persoanele care fac parte din aceeaşi clasă de salarizare dar care beneficiază de salarii mai mari;

- criticabilă este şi interpretarea probatoriului de către instanţa de fond, în sensul că a fost probat, prin depunerea statelor de plată, faptul că absolut toţi şefii de partidă, pe lângă faptul că aveau un salariu mai mare decât al apelanţilor, beneficiau de sporuri pentru această funcţie şi de salarii de merit, iar alegaţia instanţei de fond în sensul că nu li se poate atribui sporul apare cu totul scoasă din context, atâta timp cât apelanţii nicăieri în acţiunea promovată nu au solicitat acest lucru, instanţa de fapt neobservând că era de datoria angajatorului să aplice în mod corect dispoziţiile legale în sensul de a uniformiza salariile conform Anexelor la Legea nr. 284/2010, urmând ca mai apoi să ierarhizeze prin metode specifice – sporuri, indemnizaţii de conducere, etc., persoanele cu atribuţii sporite sau cu funcţii de conducere.

Prin întâmpinare, intimata Filarmonica de Stat (...) a solicitat respingerea apelului, cu motivarea că a procedat la majorarea salariilor acestei instituţii, la nivelul maxim existent pentru fiecare funcţie cu acelaşi grad şi gradaţie cu condiţia ca aceştia să îşi desfăşoare activitatea în aceleaşi condiţii, diferenţele salariale fiind rezultatul condiţiilor de muncă diferite în care îşi desfăşoară activitatea angajaţii. Intimata susţine că nu poate fi primită afirmaţia apelanţilor reclamanţi potrivit căreia se impune aducerea la acelaşi nivel a salariilor cuvenite acestora cu salariile acordate şefilor de partidă, având în vedere că apelanţii deţin funcţia de artist instrumentist ( funcţie de execuţie) având atribuţii specifice funcţiei, care nu sunt similare cu atribuţiile unui şef de partidă, fiecare îndeplinind un alt tip de activitate, chiar dacă aceste funcţii fac parte din aceeaşi grupă nu se poate vorbi de funcţii similare. În concluzie, apreciază pretenţiile apelanţilor reclamanţi prin comparaţie cu unii salariaţi ai intimatei ca fiind nejustificate.

Intimata invocă în drept dispoziţiile art. 205 Cod procedură civilă.

Tot prin întâmpinare, intimatul Consiliul Judeţean (...) a solicitat respingerea apelului, invocând aceleaşi apărări precum cele invocate de intimata Filarmonica de Stat (...).

Examinând hotărârea apelată, prin prisma motivelor invocate cât şi din oficiu, instanţa de apel a reţinut următoarele:

Apelanţii reclamanţi ocupă postul de artist instrumentist, funcţie de execuţie, căreia îi corespunde atribuţii specifice astfel cum acestea apar reliefate în fişa postului, funcţie aflată în raporturi de subordonare faţă de funcţia de şef de partidă, fiecare exercitând alte tipuri de activitate.

Ambele funcţii despre care s-a făcut vorbire mai sus se regăsesc menţionate în aceeaşi grupă în anexa IV a Legii nr. 284/2010, aspect care însă nu este de natură a atrage îndreptăţirea lor la acordarea unor drepturi salariale egale, întrucât nu este vorba despre o similitudine de atribuţii, determinarea drepturilor salariale fiecărei funcţii trebuind a fi realizate în raport de clasa de salarizare, gradul profesional, gradaţia, studiile şi bineînţeles atribuţiile specifice fiecăreia.

În acelaşi context este important a se reliefa că şi în perioada anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 284/2010, stabilirea salariilor pentru funcţia de şef de partidă s-a făcut distinct, pe baza evaluării profesionale a respectivilor salariaţi cu luarea în considerare a perioadei de referinţă din activitatea lor profesională şi a criteriilor înscrise în Legea nr. 353/2007 şi HG nr. 1672/2008.

Actualmente, salariul de bază al salariaţilor care ocupă funcţia de şef de partidă înglobează şi sporul de conducere, ceea ce este firesc, având în vedere atribuţiile îndeplinite, corespunzătoare unei atari funcţii de conducere, spor care nu se poate regăsi şi în componenţa salariului de bază al artiştilor instrumentişti.

Ierarhizarea celor două funcţii aflate în discuţie este pusă în evidenţă mai pregnant în cuprinsul fişelor de post aferente acestora, unde la punctul 1 din capitolul „Sfera relaţională a titularului postului” se reliefează că în cazul şefului de partidă acesta este superior faţă de artistul instrumentist şi instrumentist.

Relevanţă prezintă în aceeaşi ordine de idei obiectivele postului de şef de partidă - de coordonare a activităţii partidei şi participare la activităţile artistice conform distribuţiei -, diferite de cele inserate în fişa postului întocmită pentru artistul instrumentist, unde apare menţionat un singur obiectiv, de participare la activităţile artistice conform distribuţiei. În discuţie se află aşadar obiective diferite din care decurg sarcini diferite ce revin fiecăruia dintre cele două posturi, diferite fiind şi responsabilităţile implicate de post, şeful de partidă având sarcini şi responsabilităţi suplimentare, existând diferenţe şi în ceea ce priveşte gradul, de asemenea, punctajul minim, concluzie desprinsă din examinarea fişei postului nr. 1100 şi respectiv nr. 943 (filele 31 – 33 din volumul I al dosarului tribunalului).

Or, Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice stabileşte, drept criterii de ierarhizare a salariilor, printre altele, complexitatea, diversitatea activităţilor, coordonarea, iar în speţă din perspectiva atribuţiilor delimitate şi stabilite diferit la nivelul celor două posturi, evident că salarizarea nu poate fi decât diferită.

O atare concluzie nu este de natură a înfrânge principiul egalităţii de tratament în domeniul salarizării, pentru că principiul în discuţie este aplicabil în interiorul aceleiaşi ramuri, al aceluiaşi domeniu sau la acelaşi nivel, fiind posibile însă deosebiri întemeiate obiectiv şi rezonabil fără a se pune problema discriminării, salarizarea putând fi diferenţiată în funcţie de anumite criterii, între care se include şi postul sau meseria îndeplinită, precum în speţă.

Nu subzistă motive pentru a se da curs solicitărilor formulate prin cererea de apel, deoarece dispoziţiile legale de care aceştia se prevalează trebuie coroborate cu prevederile art. 7 lit. g) din Legea nr. 173/2017. Astfel, este adevărat că, în Anexa 4 la Legea nr. 284/2010, la funcţii de execuţie sunt trecute toate aceste funcţii în aceeaşi grupă, respectiv ,,artist liric, operă/operetă, prim balerin, artist instrumentist, artist circ, actor ... maestru, regizor artistic, dirijor, solist ..., şef partidă, concertmaestru, scenograf ....", iar potrivit art. 3 indice 1 din O.U.G. 43/2016 ,,(1) Prin excepţie de la prevederile art. 1 alin. (1), începând cu luna august 2016, personalul plătit din fonduri publice care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază/indemnizaţiilor de încadrare, aferent unui program normal al timpului de muncă, mai mic decât cel stabilit în plată la nivel maxim pentru fiecare funcţie, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate, după caz, va fi salarizat la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare din cadrul instituţiei sau autorităţii publice respective, dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii", prevăzându-se totodată că ,,(1^1) Sintagma «fiecare funcţie» prevăzută la alin. (1) reprezintă funcţiile prevăzute în aceeaşi anexă, capitol, literă, număr şi număr curent în Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare”.

Dispoziţiile legale anterior enunţate se impun corelate însă cu cele ale art. 7 lit. g) din Legea nr. 173/2017 ce prevăd că în înţelesul acestei legi, funcţia similară reprezintă o funcţie de acelaşi fel din cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice, care implică aceleaşi condiţii de studii, grad/treaptă profesională, gradaţie, vechime în funcţie sau vechime în specialitate, după caz, şi condiţii de muncă.“

Rezultă aşadar că şi în ipoteza în care mai multe funcţii apar înscrise în aceeaşi grupă, cum este cazul artistului instrumentist, concert maestru şi respectiv şef partidă, nu se poate vorbi de funcţii similare, în înţelesul dispoziţiilor legale mai sus menţionate, deoarece fiecare funcţie dintr-o grupă are o identitate proprie ce este determinată, pe lângă clasa de salarizare, grad profesional, studii, gradaţie, şi de atribuţii specifice individuale, toate aceste elemente trebuind a fi îndeplinite cumulativ în vederea stabilirii drepturilor salariale corespunzătoare unei anumite funcţii.

În speţa de faţă, pornind de la premisa inexistenţei unei similitudini între funcţia de artist instrumentist şi cea de şef partidă, date fiind argumentele relevate mai sus, desprinse din examinarea înscrisurilor existente la dosar, ce pun în evidenţă atribuţiile îndeplinite efectiv, stabilite distinct la nivelul celor două posturi, rezultă cu îndestulătoare claritate că salariul de bază aferent acestor funcţii nu poate să fie egal, deoarece salariul de bază al şefului de partidă are în componenţa sa şi sporul de conducere, element ce nu poate fi încorporat în salariul de bază al apelanţilor reclamanţi, atâta timp cât pentru funcţia exercitată de aceştia legiuitorul nu a prevăzut un atare beneficiu, context în care este important a fi evocată şi Hotărârea Curţii de Justiţie Europeană pronunţată în Cauza C-381/99 Sussana Brunhofer în cuprinsul căreia s-a reţinut că „aceeaşi muncă”, „acelaşi post de muncă” şi „muncă de valoare egală” vizate de Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene se referă la natura prestaţiilor de muncă în mod efectiv îndeplinite de cei interesaţi, în funcţie de care salariaţii pot fi consideraţi ca găsindu-se într-o situaţie comparabilă.

Prin urmare, privită fiind pretenţia dedusă judecăţii şi din perspectiva jurisprudenţei Curţii de Justiţie Europene, aceasta apare ca nefondată, sens în care soluţia de respingere adusă acţiunii se impune a fi păstrată.

Faţă de considerentele ce preced, instanţa, în baza dispoziţiilor art. 480 alin. 1 din Codul de procedură civilă, a respins ca nefondat apelul, sentinţa apelată fiind păstrată în totul, fără cheltuieli de judecată, nefiind solicitate.

Domenii speta

Spete similare