Anulare decizie privind stabilirea drepturilor salariale şi emiterea unei noi decizii cu consecinţa recalculării drepturilor salariale, prin includerea unor sporuri şi obligarea pârâtei la plata sporului de condiţii deosebite, periculos şi vătămătoare, co

Dosar nr...R O M Â N I A TRIBUNALUL DOLJ SECŢIA CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE SENTINŢA Nr. 3719/2016 Şedinţa publică de la 28 Noiembrie 2016 Asupra cauzei de faţă constată următoarele:Prin cererea înregistrată la data de 18 februarie 2016, pe rolul Tribunalului Dolj, Secţia Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale reclamanta RIM a chemat în judecată pe pârâta DSVSA D..., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună anularea deciziei nr. 296 din 30.12.2015 emisă de pârâtă, privind stabilirea drepturilor sale salariale, emisă în baza prevederilor Ordinului preşedintelui ANSVSA nr. 1016 din 23.12.2015 şi emiterea unei noi decizii cu consecinţa recalculării drepturilor sale salariale, prin includerea sporurilor obţinute în temeiul legii la salariul de bază şi obligarea pârâtei la plata sporului de condiţii deosebite, periculos şi vătămătoare, condiţii de stres în cuantum de 75% din salariul de bază, pe care le-a deţinut, care avea la bază buletinele de determinare emise de autorităţile abilitate în acest sens, în fiecare an (inclusiv 2015) (ITM) şi care acum nu se mai regăsesc în reconstrucţia salarială efectuată conform deciziei nr. 296/30.12.2015 emisă de pârâtă aplicate la salariul de bază, cu cheltuieli de judecată.În fapt, în data de 06.01.2016 reclamantul a contestat decizia nr. 296/30.12.2015 conform adresei nr. 095/06.01.2016 către Directorul executiv al DSVSA D... prin care a solicitat aceste drepturi la care a primit răspuns negativ conform adresei nr. 95/18.01.2016 pe care a primit-o prin email la data de 21. 01.2016, făcând dovada cererii prealabile.A învederat că, solicitarea pentru a acorda prin decizie a sporului de periculozitate în cuantum de 75% din salariu de bază s-a făcut conform prevederilor art. 1 din OUG nr. 83/2014, modificată prin Legea nr. 71/2015. Consideră că, din culpa exclusivă a pârâtei, neacordarea acestor drepturi pârâta i-a adus un prejudiciu material, prejudiciu ce este cert şi constă în privarea nejustificată de dreptul de a mai primi vreodată aceste drepturi, pentru considerentele:Menţionează că, Decizia nr. 296/30.12.2015 emisă de ANSVSA D..., nu conţine structura salariului de bază brut (precizarea salariului tarifar de încadrare plus sporurile cuvenite, respectiv periculoase 75%, spor de vechime).A precizat că, emiterea deciziei de încadrare s-a impus ca urmare a Legii 293/2015 privind aprobarea OUG 35/2015 pentru modificarea şi completarea OUG 83/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 152/1998 privind înfiinţarea Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe.A arătat că, în conformitate cu prevederile art. 1 alin. 1 din O.U.G 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, "în anul 2015, cuantumul brut al salariilor de bază/ soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2014 în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii şi nu se aplică valoarea de referinţă şi coeficienţii de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuţi în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare", iar în conformitate cu prevederile alin. 2 "în anul 2015, cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizaţia brută de încadrare se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2014,(deci reconstrucţie la acest nivel) în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii"ceea ce este şi cazul reclamantului. Mai mult legiuitorul prin emiterea Legii 71/2015 obliga la acordarea altor sporuri si celor care nu l-au avut si l-au obţinut după 2009, dacă salariatul angajat, numit sau promovat îndeplineşte aceleaşi condiţii de studii - medii, superioare, postuniversitare, doctorale, de vechime si îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii, specifice locului de muncă la data angajării sau promovării.Privind solicitarea de acordare al sporului de condiţii periculoase în cuantum de 75% precizează că acesta a fost acordat conform Deciziei nr. 581/22.07.2009 cu tabelul ataşat acesteia în baza expertizării anuale a locurilor de muncă.Reclamantul menţionează că, în cadrul Laboratorului SVSA D... se efectuează următoarele activităţi în baza cărora s-a acordat sporul de condiţii periculoase conform buletinului de determinare prin expertizare a locurilor de muncă la DSVSA D... nr. 192/22.07.2009 condiţii care sunt valabile şi astăzi conform buletinelor de expertizare (nr. 64/2014, 97/2015 emise de DSP D...).Menţionează că igienizarea fizică, chimică, aplicarea substanţelor decontaminate, controlul intern al decontaminării se efectuează integral de către personalul angajat al laboratorului pe baza unor proceduri generale şi instrucţiuni speciale prevăzute în Manualul Calităţii, conform cerinţelor SR EN ISO/CEI 17025:2005 impuse de acreditarea REN AR chestiune care măreşte riscul expunerii şi  contaminării personalului. Pe întreaga perioadă a activităţii în laborator se impun respectarea unor Norme speciale privind Securitatea şi Sănătatea la locul de muncă.Învederează instanţei că, acordarea sporului de condiţii periculoase se acordă actualmente şi altor categorii de funcţionari publici (primarii, Autoritatea Naţională Fitosanitară, APIA etc.).Reclamantul menţionează  că potrivit art. 253 alin. (1) din Codul muncii, „angajatorul este obligat, în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, să-l despăgubească pe salariat în situaţia în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligaţiilor de serviciu sau în legătură cu serviciu".Menţionează că, la art. 14 din CEDO privind interzicerea discriminării, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că diferenţa de tratament devine discriminare atunci când se induc distincţii între situaţii analoage sau comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă şi obiectivă (cauza Marks contra Belgiei). De altfel, instanţa europeană, în cauza Driha contra României - Hotărârea din 21.02.2008, a constatat existenţa discriminării între reclamant şi alte persoane care aparţineau aceleiaşi categorii profesionale, iar în prezenta cauză există o discriminarea între persoane care aparţin aceleiaşi categorii profesionale (în speţă funcţionari publici), care se află în situaţii comparabile, neexistând justificare din partea instituţiei publice angajatoare să remunereze diferit angajaţii aflaţi în situaţii identice. De asemenea, art. 23 alin. (2) din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului prevede în mod expres că „toţi oamenii, fără nici o discriminare, au dreptul la un salariu egal pentru muncă egală".Totodată, Carta socială europeană revizuită (ratificată de România prin Legea nr. 74/1999) instituie necesitatea adoptării (de către statele care au acceptat art. 4 referitor la o salarizare echitabilă) măsurile necesare în vederea garantării unei salarizării echitabile, care să ţină cont inclusiv de dreptul la o salarizare egală pentru muncă de valoare egală.În mod similar, Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale (adoptat în 1966 şi ratificat de România prin Decretul nr. 212/1974) conţine dispoziţii relative la nediscriminare, inclusiv dreptul la un salariu echitabil şi la o remunerare egală pentru o muncă de valoare egală.Art. 5 din Codul muncii interzice discriminarea, prevăzând că în cadrul relaţiilor de muncă funcţionează principiul egalităţii de tratament faţă de toţi salariaţii şi angajatorii, orice discriminare directă sau indirectă fiind interzisă.

Prevederi asemănătoare sunt cuprinse şi în Protocolul 12 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, art. 14 din Convenţia Europeana a Drepturilor Omului, art. 25 alin. (1) din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, art. 26 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice.În jurisprudenţa C.C.J.E., cauza Von D. Kamann c. M. NordS.-E. 14/83, s-a statuat că ordinea juridică comunitară permite tuturor persoanelor care se consideră nedreptăţite de o discriminare rezultată din acte normative să o invoce efectiv în litigiile de pe rolul tribunalelor naţionale.Este adevărat că principiul egalităţii în faţa legii prevăzut de art. 16 alin. l din Constituţie şi al nediscriminării prevăzut de art. 5 alin. 1 din Codul muncii nu înseamnă uniformitate, fiind admise soluţii legislative diferite pentru situaţii diferite, justificate obiectiv. în acelaşi sens, C.J.C.E. a statuat principiul egalităţii ca unul din principiile generale ale dreptului comunitar, în sfera dreptului comunitar, principiul egalităţii exclude ca situaţiile comparabile sa fie tratate diferit iar situaţiile diferite să fie tratate similar, cu excepţia cazului în care tratamentul este justificat obiectiv.În consecinţă, aceste prevederi internaţionale au prioritate în raport cu întreaga legislaţie română (conform art. 20 alin. 1 în Constituţie).A anexat următoarele înscrisuri: copia deciziei contestate, contestaţie nr. 095/06.01.2016, răspuns nr. 95/18.01.2016, buletin de determinare prin expertizare nr. 64 DSP D..., nr. 3521/28.05.2014, buletin de determinare prin expertizare nr. 97 DSP D..., nr. 3170/20.05.2015, adresa DSP D... nr. 2249/22.072009 privind rezultatul expertizei locurilor de muncă, nota de constatare privind determinarea condiţiilor de muncă a ITM D... nr. 6730/22.07.2009, decizia nr. 581/22.07.2009 privind acordarea sporului de periculozitate funcţionarilor publici din cadrul DSVSA D... în cuantum de 75% din salariul de bază,În drept, invocă prevederile Legii 71/2015, OUG nr. 83/2015, Legii 293/2015.La data de 28.03.2016, pârâta ANSVSA D... a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acţiunii ca fiind netemeinică şi nelegală.

A invocat excepţia necompetenţei materiale a Secţiei Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, motivat de faptul că, reclamantul solicită anularea unui act administrativ  decizia nr. 296/30.12.2015 şi, nu a repectat procedura prealabilă, nu s-a adresat instituţiei pentru revocarea deciziei nr. 296/30.12. 2015.Pârâta învederează că reclamanta a susţinut că în data de 06.01.2016 a contestat decizia menţionată, prin adresa nr. 95/06.01.2016. Arată că acest fapt este nereal, prin adresa nr. 95/06.01.2016, salariaţi nenominalizaţi s-au adresat instituţiei fără să identifice actele administrative contestate, drept urmare Decizia nr. 296/30.12.2015 nu a fost contestată. Tabelul depus cu acţiunea nu a fost dat la cunoştinţă instituţiei, acesta fiind constituit ulterior răspunsului dat. Acest fapt este confirmat şi prin răspunsul formulat la adresa nr. 95/06.01.2016. În fapt, reclamanta a formulat acţiunea de anulare a Deciziei nr. 296/30.12.2015, decizie prin care i s-a stabilit dreptul salarial începând cu data de 01.12.2015. Pârâta  menţionează  că, prin acţiunea introdusă reclamantul solicită emiterea unei noi decizii cu recalcularea dreptului salarial în care să se includă un spor condiţii deosebite, periculoase şi vătămătoare, condiţii de stres în cuantum de 75% din salariul de bază, sporuri pe care susţine că le-a deţinut până la data de 01.12.2015.

Arată că din anul 2010, DSVSA-urile, atât pentru funcţionarii publici cât şi pentru personalul contractual au acordat salariul de bază/brut cu sume compensatorii, sume care în anul 2011 au fost incluse în bază, cu scopul de a menţine cuantumul salariilor. Drept urmare, salariaţii DSVSA Dolj, nu au mai beneficiat de spor de stres şi de spor condiţii deosebite de muncă în afara salariului de bază/brut. Buletinele de determinare a condiţiilor deosebite de muncă şi a condiţiilor de stres, s-au efectuat în fiecare an, pentru demonstrarea menţinerii condiţiilor de lucru, cerinţă a legislaţiei cu privire la drepturile salariale anuale.Pârâta învederează instanţei că, reclamantul beneficia înainte de 01.12.2015 de un salariu bază - brut de 2084 de lei, iar prin decizia nr. 296/30.12.2015 reclamantei i s-a acordat un salariu de bază - brut de 3741 de lei.A menţionat că, această creştere salarială, considerabilă, s-a efectuat ca urmare a asimilării salariului personalului din structurile subordonate a ANSVSA cu salariul personalului Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, instituţie ce gestionează fonduri europene, s-a constituit în temeiul Ordonanţei nr. 83 2014, completată şi modificată de Ordonanţa nr. 35/2015 aprobată de Legea nr. 293 din 25 noiembrie 2015, cât şi în temeiul Ordinului nr. 1016/2015 emis de preşedintele ANSVSA B...Pârâta precizează că, dreptul salarial al reclamantulei nu a fost afectat şi nu a înregistrat diminuare, în consecinţă, decizia nr. 296/30.12.2015 este temeinică şi legală.

A menţionat că, pe toată perioada angajării reclamantului în cadrul instituţiei, aceasta a beneficiat şi beneficiază de toate drepturile cuvenite în materia funcţiei deţinute, în conformitate cu Ordonanţa nr. 83/2014, completată şi modificată de Ordonanţa nr. 35/2015 aprobată de Legea nr. 293 din 25 noiembrie 2015, în prezent aflându-ne sub incidenţa Legii nr. 284 din 28 decembrie 2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.A arătat că, DSVSA D..., având statutul de instituţie publică, serviciu public deconcentrat, în calitate de subiect de drept investit cu atribuţii de autoritate publică, are obligaţia legală de a respecta dispoziţiile actelor legale invocate, neavând capacitatea de a exercita sau nu drepturi care decurg din calitatea sa şi implicit, de a-şi îndeplini sau nu obligaţiile care incumbă din această calitate.În drept a invocat dispoziţiile art. 205 Cod procedură civilă.La data de 18.04.2016, reclamanta a depus la dosarul cauzei răspuns la întâmpinare prin care a solicitat instanţei respingerea excepţiei invocată de pârâtă prin întâmpinare şi apărările pe fondul cauzei invocate de aceasta, ca neîntemeiate şi nelegale.A menţionat că, la calcularea salariului nu s-a ţinut cont de dispoziţiile art 1 alin.2 din Ordonanţa de urgenţă nr. 83/12.12.2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, modificată şi completată prin Legea nr. 293/25.11.2015 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 35/2015 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 prvind salarizarea personalului plătit din fonduri publice înanul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 152/1998.Reclamanta susţine că i-au fost afectate drepturile salariale şi au înregistrat o diminuare nejustificată şi nelegală a salariului, procentul de crşetere aplicat în cazul său este de 55,70% şi nu 75% cum este aplicat în cazul personalului APIA D..., spor pe care l-a avut cuprins în salariu până la data de 01.12.2015 sub formă de sumă compensatorie.La termenul din data de 13.06.2016, instanţa, a pus în discuţia părţilor excepţia necompetenţei funcţionale a Secţiei Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale invocată de pârâă prin întâmpinare.La acest termen, instanţa a respsins excepţia necompetenţei  funcţionale a Secţiei Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale având în vedere că reclamanta este personal contractual, iar decizia privind stabilirea drepturilor salariale nu este un act administrativ care să atragă competenţa Secţiei de Contencios Administrativ şi Fiscal.Instanţa a dispus efectuarea efectuarea unei adrese către pârâtă pentru a depune la dosarul cauzei toate actele care au stat la baza emiterii decizei nr. 296/ 30.12.2015, precizând modul de calcul al salariului atât pentru luna anterioară emiterii decizei cât şi în prima lună când această decizie şi-a produs efectele.

La data de 01.11.2016, pârâta a răspuns la adresa instanţei depunând un set de înscrisuri.Analizând totalitatea probelor administrate în cauză, precum şi prevederile legale incidente, instanţa reţine următoarele:Reclamanta este salariatul pârâtei DSVSA D..., având funcţia de biolog.Reclamanta a solicitat instanţei anularea deciziei nr. 296 din 30.12.2015 emisă de pârâtă, privind stabilirea drepturilor sale salariale, emisă în baza prevederilor Ordinului preşedintelui ANSVSA nr. 1016 din 23.12.2015 şi emiterea unei noi decizii cu consecinţa recalculării drepturilor salariale, prin includerea sporurilor obţinute în temeiul legii la salariul de bază şi obligarea pârâtei la plata sporului de condiţii deosebite, periculos şi vătămătoare, condiţii de stres în cuantum de 75% din salariul de bază, pe care le-a deţinut, care avea la bază buletinele de determinare emise de autorităţile abilitate în acest sens, în fiecare an (inclusiv 2015) (ITM) şi care acum nu se mai regăsesc în reconstrucţia salarială efectuată conform deciziei nr. 296/30.12.2015 emisă de pârâtă aplicate la salariul de bază.Prin Decizia nr. 296/30.12.2015, Directorul executiv al DSVSA D... a stabilit că, începând cu data de 01.12.2015, reclamanta angajată în condiţiile O.G. 42/2004 cu modificările şi completările ulterioare, pe durată determinată, cu normă întreagă, în funcţia de biolog, gradul profesional I, clasa de salarizare 89, gradaţia 3, în cadrul DSVSA D..., va beneficia de un salariu de bază brut de 3741 lei.Conform celor menţionate în cuprinsul înscrisului intitulat "Contestaţie", înregistrat la pârâtă sub nr. 095/06.01.2016 (fila 11 dosar), o serie de angajaţi ai DSVSA D... nominalizaţi într-un tabel ataşat contestaţiei au solicitat "reanalizarea" deciziilor prin care le-au fost stabilite drepturile salariale, începând cu data de 01.12.2015, în sensul recalculării respectivelor drepturi, prin includerea sporurilor obţinute în temeiul legii.Prin adresa nr. 95/18.01.2016 (fila 13 dosar), pârâta a răspuns contestaţiei anterior menţionate, specificând că drepturile salariale nu au fost afectate şi nici nu au înregistrat vreo diminuare (fiind determinate în temeiul Ordonanţei nr. 83/2014, completată şi modificată de Ordonanţa nr. 35/2015 aprobată de Legea nr. 293/25 noiembrie 2015, cât şi în baza Ordinului nr. 1016/2015, emis de preşedintele ANSVSA), astfel încât deciziile de stabilire a drepturilor salariale adoptate în data de 01.12.2015 sunt temeinice şi legale.Deşi pârâta pretinde că "tabelul depus odată cu acţiunea nu i-a fost adus la cunoştinţă, acesta fiind întocmit ulterior răspunsului formulat la adresa nr. 95/06.01.2016", nu există nicio dovadă care să-i confirme susţinerile.Dimpotrivă, trebuie remarcat că, în cuprinsul înscrisului intitulat "Contestaţie" înregistrat la pârâtă sub nr. 095/06.01.2016 se face referire clară la "un tabel ataşat contestaţiei", unde sunt nominalizaţi salariaţii care au contestat Deciziile de încadrare. La fila 12 din dosar reclamantul a depus un înscris intitulat "Tabel nominal cu salariaţii DSVSA D... care contestă Deciziile de salarizare emise în 30.12.2015" – în cuprinsul căruia sunt înscrise un număr de 29 de persoane (inclusiv reclamantul, la poziţia 11), fiecare dintre acestea indicându-şi codul numeric personal şi numărul Deciziei pe care o contestă şi semnând respectivul tabel.În altă ordine de idei, dacă pârâta nu avea cunoştinţă despre numele persoanelor care contestau Deciziile de stabilire a drepturilor salariale şi despre numerele respectivelor Decizii, este inexplicabil de ce nu a restituit înscrisul intitulat "Contestaţie" cu menţiunea de a fi depus tabelul la care se face referire şi a preferat să formuleze un răspuns care analiza fondul afirmaţiilor salariaţilor nemulţumiţi de conţinutul deciziilor de stabilire a salariului de bază brut adoptate în data de 30.12.2015 şi conchidea că acestea au fost adoptate în conformitate cu prevederile legii.Instanţa constată că, potrivit art. 13 din  Legea nr. 330/2009 "(1) Salariile de bază se diferenţiază pe funcţii în raport cu nivelul pregătirii profesionale, experienţa şi răspunderea în muncă, precum şi cu nivelul de complexitate a activităţii specifice fiecărui post. (2) În cadrul fiecărei funcţii, salariile de bază se diferenţiază pe grade în cazul studiilor superioare, studiilor superioare de scurtă durată şi pe trepte profesionale în cazul studiilor medii, astfel încât să se asigure posibilitatea diferenţierii salariilor de bază individuale în raport cu nivelul pregătirii profesionale a fiecărei persoane şi cu experienţa acesteia în muncă. De regulă, se utilizează 2 - 3 grade şi, respectiv, 2 - 3 trepte profesionale. (3) În cadrul fiecărui grad sau al fiecărei trepte profesionale, diferenţierea salariilor de bază se face pe un număr de 5 gradaţii, corespunzătoare celor 5 tranşe de vechime în muncă, prevăzute la art. 16, cu excepţia funcţiilor publice, unde se utilizează 3 grade profesionale şi 3 trepte de salarizare".

De asemenea, prevederile art. 18-21 din actul normativ anterior menţionat stabilesc că sporurile care pot fi acordate sunt: sporul pentru munca prestată în timpul nopţii (de 25% din salariul de bază, dacă timpul astfel lucrat reprezintă cel puţin 3 ore de noapte din timpul normal de lucru); sporul pentru orele prestate peste durata normală a timpului de lucru de către personalul încadrat în funcţii de execuţie sau de conducere - în cazul în care munca prestată peste durata normală a timpului de lucru nu a putut fi compensată cu timp liber corespunzător (de 75% aplicat la salariul de bază); sporul pentru munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale şi în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru (de 100% din salariul de bază al funcţiei îndeplinite); sporul pentru activitatea desfăşurată de nevăzătorii cu handicap accentuat, în cadrul programului normal de lucru (de 15% din salariul de bază). Prevederile art. 18-21 din Legea nr. 330/2009 stabilesc că sporurile care pot fi acordate sunt: sporul pentru muncă prestată în timpul nopţii (de 25% din salariul de bază, dacă timpul astfel lucrat reprezintă cel puţin 3 ore de noapte din timpul normal de lucru); sporul pentru orele prestate peste durata normală a timpului de lucru de către personalul încadrat în funcţii de execuţie sau de conducere - în cazul în care munca prestată peste durata normală a timpului de lucru nu a putut fi compensată cu timp liber corespunzător (de 75% aplicat la salariul de bază); sporul pentru munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale şi în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru (de 100% din salariul de bază al funcţiei îndeplinite); sporul pentru activitatea desfăşurată de nevăzătorii cu handicap accentuat, în cadrul programului normal de lucru (de 15% din salariul de bază).

Art. 22 din Legea nr. 330/2009 prevede că „Sporurile, majorările, precum şi indemnizaţiile de conducere care, potrivit prezentei legi, sunt incluse în salariul de bază, în solda funcţiei de bază sau în indemnizaţia lunară de încadrare, după caz, sunt prevăzute în notele din cuprinsul anexelor la prezenta lege”. Art. 23 alin. 2 din aceeaşi lege prevede că „Suma sporurilor şi indemnizaţiilor individuale nu va depăşi 30% din salariul de bază, solda funcţiei de bază sau indemnizaţia lunară de încadrare”, iar art. 30 alin. 1 prevede că: „Începând cu 1 ianuarie 2010, sporurile, acordate prin legi sau hotărâri ale Guvernului, şi, după caz, indemnizaţiile de conducere, care potrivit legii făceau parte din salariul de bază, din soldele funcţiilor de bază, respectiv din indemnizaţiile lunare de încadrare, prevăzute în notele din anexele la prezenta lege, se introduc în salariul de bază, în soldele funcţiilor de bază, respectiv în indemnizaţiile lunare de încadrare corespunzătoare funcţiilor din luna decembrie 2009, atât pentru personalul de execuţie, cât şi pentru funcţiile de conducere”.Prin urmare, coroborând prevederile legale menţionate mai sus, trebuie concluzionat că, odată cu intrarea în vigoare a Legii 330/2009, respectiv 01.01.2010, sporul de periculozitate cuvenit salariaţilor nu a mai fost acordat în mod distinct. Acesta nici nu mai putea fi acordat într-o astfel de modalitate, întrucât ar fi depăşit plafonul maxim de 30% reglementat de art. 23 alin. 2 din Legea nr. 330/ 2009, ci a fost cuprins în salariul de bază, în aşa fel încât salariul în plată să nu fie mai mic decât cel avut în plată în luna decembrie a anului 2009, dându-se eficienţă prevederilor art. 30 alin. 5 din Legea nr. 330/2009.

Potrivit art. 48 alin. 1 pct. 11 din Cap. VII din Legea cadru nr. 330/05.11. 2009, publicată în M. Of. nr. 762/09.11.2009, la data intrării în vigoare a prezentei legi (01.01.2010), se abrogă Legea nr. 435/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului care îşi desfăşoară activitatea în sistemul sanitar-veterinar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 980 din 7 decembrie 2006, cu modificările ulterioare, cu excepţia art. 23, 26, 27, 28, 29, 35 şi 36.Reclamanta face referire la Decizia 58.1/22.07.2009 – prin care s-a decis acordarea unui spor de periculozitate funcţionarilor publici din cadrul DSVSA D..., în temeiul art. 92 din O.G. 16/2008 – însă respectiva decizie şi-a produs efectele doar atâta timp cât cadrul normativ nu a fost modificat, or O.G. 16/2008 a fost abrogată prin O.U.G. 1/2009, încetându-şi efectele în data de 31.03.2009.Art. 1 alin. 82 din O.U.G. nr. 83/2014 prevede că „Asimilarea funcţiilor şi salariilor personalului Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, institutelor centrale şi structurilor subordonate judeţene, în mod corespunzător încadrării acestor structuri, cu funcţiile şi nivelul de salarizare din cadrul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi, după caz, din cadrul Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, în cazul unităţilor subordonate, precum şi stabilirea nivelului concret al drepturilor salariale se fac prin ordin al preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, corespunzător specificului funcţiilor Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, având ca referinţă dispoziţiile ordinelor ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale de aplicare a prevederilor alin. (8) şi (81), cu respectarea normelor legale în vigoare”. Decizia de stabilire a drepturilor salariale cuvenite reclamantei a fost adoptată în conformitate cu dispoziţiile legale invocate în preambulul său şi în temeiul Ordinului preşedintelui ANSVSA nr. 1016/23.12.2015. Respectivul Ordin – ca orice act administrativ - se bucură de prezumţia de legalitate şi temeinicie, astfel încât, atâta timp cât nu a fost desfiinţat de instanţa de contencios administrativ competentă nu poate fi ignorat ca parte a cadrului legislativ care trebuie respectat la stabilirea drepturilor salariale cuvenite reclamantului.Cu alte cuvinte, în contextul în care decizia de stabilire a drepturilor salariale cuvenite reclamantului începând cu data de 01.12.2015 este adoptată în conformitate cu Ordinul anterior menţionat, reclamanta nu ar putea obţine desfiinţarea deciziei individuale de stabilire a drepturilor salariale decât în ipoteza în care, anterior, instanţa competentă ar decide că respectivul ordin a fost emis în mod nelegal şi netemeinic şi ar dispune anularea acestuia, ceea ce nu este cazul în speţă. În sfârşit, afirmaţiile cu privire la pretinsa "discriminare" care ar exista între reclamant şi alte categorii de funcţionari publici (primarii, cei de la Autoritatea Naţională Fitosanitară, sau de la A.P.I.A.) sunt lipsite de suport juridic.Astfel, în primul rând, nu există discriminare decât în situaţia în care, fără o justificare rezonabilă, unor persoane aflate în aceeaşi situaţie, li se aplică un tratament diferit. Or, prevederile art. 1 alin. 82 din O.U.G. 83/2014 şi ale Ordinului nr. 1016/2015 nu sunt de natură să creeze discriminări, fiind aplicabile în cazul tuturor persoanelor aflate într-o situaţie identică – şi anume funcţionari publici personalul contractual din cadrul ANSVSA. În al doilea rând, dreptul consacrat de art. 14 din CEDO are un caracter subsidiar – în raport de drepturile şi libertăţile ocrotite de Convenţie -, şi poate fi invocat numai în legătură cu exercitarea unui alt drept protejat de art. 1-13 din Convenţie.Aşa cum Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut în mod constant, art. 14 din Convenţie completează celelalte dispoziţii substanţiale ale Convenţiei sau ale Protocoalelor sale adiţionale. Art. 14 nu are o existenţă independentă, deoarece are efect numai în legătură cu „exercitarea drepturilor şi libertăţilor” pe care convenţia le garantează. Constatarea existenţei unei discriminări se poate face numai în legătură cu un alt drept din Convenţie (Cauza Beian contra României; Cauza Hans-Adam von Liechtenstein c. Germaniei).În consecinţă, nefiind invocată şi constatată o încălcare a art. 1-13 din Convenţia europeană a drepturilor Omului, nu se poate reţine nici că ar fi fost nesocotite art. 14 din CEDO. De asemenea, trebuie evidenţiat că legiuitorul este liber să aleagă, în funcţie de politica statului, de resursele financiare, de prioritatea obiectivelor urmărite şi de necesitatea îndeplinirii şi a altor obligaţii ale statului, politica de salarizare – în sensul de a stabili cuantumul salariilor, indemnizaţiilor şi sporurilor acordate diverselor categorii de salariaţi plătiţi din fonduri publice. Mai mult, prin Decizia nr. 1325/04.12.2008,  Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a statuat că "dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare sunt neconstituţionale în măsura în care din acestea se desprinde înţelesul că instanţele judecătoreşti au competenţa să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, şi să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative".De altfel, sintagma „asimilarea funcţiilor şi salariilor” prevăzută de art. 1 alin. 82 din O.U.G. nr. 83/2014, trebuie înţeleasă în sensul că legiuitorul a urmărit asigurarea aceluiaşi nivel de salarizare pentru trei categorii distincte de salariaţi, şi anume cei din cadrul ANSVSA, cei din Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi din cadrul Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură. Dacă s-ar accepta susţinerea reclamantului, ar însemna că nu există un nivel uniform de salarizare pentru categoriile de funcţionari publici şi personal contractual din cadrul instituţiilor anterior menţionate, ci funcţionarii şi personalul contractual din cadrul ANSVSA ar trebui să realizeze venituri salariale într-un cuantum superior, prin adăugarea unui spor de 75% din salariul de încadrare.

Instanţa constată că determinarea drepturilor salariale cuvenite reclamantei s-a realizat în mod corect, în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare, astfel încât este lipsită de suport legal solicitarea reclamantului de a fi obligată pârâta să emită o nouă decizie de calcul a respectivelor drepturi şi să-i achite un spor de condiţii deosebite, periculoase şi vătămătoare, în cuantum de 75 % din salariul de bază.Acordarea unui spor salarial se poate face în măsura în care acesta este prevăzut în mod expres în legile de salarizare şi, ca urmare, susţinerea reclamantului în sensul că acordarea sumelor compensatorii este justificată ţinând cont de condiţiile reale ale locului de muncă, nu poate fi reţinută de instanţă, întrucât sporul solicitat nu este prevăzut de lege. Prin Decizia nr. 242 din 19 aprilie 2016 publicată în Monitorul Oficial Nr. 478 din 28 iunie 2016, Curtea Constituţională a reţinut următoarele: „Analizând din punct de vedere sistematic conţinutul normativ al art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, instanţa observă că alin. (1) şi (2) instituite regula menţinerii în anul 2015 a aceluiaşi cuantum al salariilor de bază, sporurilor şi al celorlalte elemente ale salariului personalului plătit din fonduri publice ca cel din decembrie 2014, iar art. 1 alin. (5), (51), (52), (54), (55), (56), (6), (7), (71) şi alin. (11) prevăd excepţii de la această regulă. Cu privire la aceste excepţii, instanţa reţine că acestea se referă la anumite categorii profesionale pentru care legiuitorul a considerat oportună acordarea de creşteri salariale, fiind instituite în considerarea statutului acestora, având aşadar o justificare obiectivă şi rezonabilă, deoarece legiuitorul are libertatea de a reglementa atât salarizarea în sistemul public, cât şi creşteri salariale pentru o anumită categorie de personal plătit din fonduri publice, evident cu respectarea prevederilor Constituţiei”.În aceeaşi decizie, Curtea Constituţională a mai reţinut că „potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, art. 16 din Constituţie „vizează egalitatea în drepturi între cetăţeni în ceea ce priveşte recunoaşterea în favoarea acestora a unor drepturi şi libertăţi fundamentale, nu şi identitatea de tratament juridic asupra aplicării unor măsuri, indiferent de natura lor. În felul acesta se justifică nu numai admisibilitatea unui regim juridic diferit faţă de anumite categorii de persoane, dar şi necesitatea lui” (Decizia nr. 53 din 19 februarie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 3 aprilie 2002). Totodată, principiul egalităţii în drepturi presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite (a se vedea Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994)”.Instanţele de judecată nu pot cenzura soluţia aleasă de legiuitor în stabilirea retribuţiei unor categorii profesionale şi să stabilească alte drepturi salariale decât cele prevăzute de lege. S-ar încălca astfel rolul Parlamentului de unică autoritate legiuitoare a ţării şi principiul separaţiei puterilor în stat. Totodată, este de observat că, prin aplicarea art. 1 alin. 82 din O.U.G. 83/2014 şi ale Ordinului nr. 1016/2015 veniturile reclamantului au crescut în mod substanţial – practic s-au dublat în urma adoptării deciziei nr. 297/30.12.2015. Prin urmare, trebuie concluzionat că determinarea drepturilor salariale cuvenite reclamantului s-a realizat în mod corect, în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare, astfel încât apare ca fiind lipsită de suport legal solicitarea de a fi obligată pârâta să emită o nouă decizie de calcul a respectivelor drepturi şi să-i achite un spor de condiţii deosebite, periculoase şi vătămătoare în cuantum de 75% din salariul de bază.Pentru considerentele expuse anterior, instanţa va respinge acţiunea reclamantei ca neîntemeiată.Instanţa respinge capătul de cerere privind obligarea părâtei la plata cheltuielilor de judecată ca fiind nedovedite.Opinia asistenţilor judiciari este conformă cu hotărârea şi considerentele prezente.

Domenii speta

Spete similare