Obligaţia de a face

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Bacău sub nr. 474/110/2017, la data de 31.01.2017, reclamantele P.C., ş.a. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții M.P., ş.a. , obligarea acestora la plata c-val indexărilor salariale de 5%, 2% și 11%, pentru perioada ianuarie 2014 – iulie 2016, în valoare actualizată cu indicele de inflație și cu dobânda legală aferentă.

În motivarea cererii, s- arătat că reclamantele sunt beneficiare ale unor indexări salariale de 18%, indexări acordate prin Ordinul nr. 2536/2016, începând cu data de 01.08.2016. Pentru eliminarea unor inechități, în condițiile în care reclamantele nu au fost beneficiarele unor hotărâri judecătorești cărora să li se acorde aceste indexări, astfel cum s-a întâmplat în cazul unor colegi ai lor, Ordinul 2536/2016 al Procurorului General a dispus în sensul acordării acestor indexări de la data de 01.08.2016. Raportat la considerentele Deciziei nr. 794/15.12.2016 a Curții Constituționale, reclamantele au arătat că aceste indexări se impun a fi acordate și pentru perioada anterioară datei de 01.08.2016.

În susținerea cererii, s-a solicitat proba cu înscrisuri.

Pârâții au formulat întâmpinare prin care au invocat, pe cale de excepție, lipsa calității procesule pasive a M.P. este ordonator principal de credite dar nu are calitatea de plătitor al drepturilor salariale, astfel că având în vedere și Decizia nr. 13/2016 a ÎCCJ se impune admiterea exceptiei.

De asemenea a fost invocată și excepția inadmisibilității, arătându-se că nu se poate face plata drepturilor solicitate în condițiile în care nu s-a parcurs procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Leg. nr. 284/2010, ordinele anterioare prin care s-au stabilit anterior salariile nefiind contestate.

Pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea acțiunii, ca nefondate în condițiile în care indexările au fost prevăzute de OG nr. 10/2007 și au fost executate eșalonat conform OUG nr. 71/2009. S-a arătat că Decizia nr. 25/2011 a ÎCCJ a stabilit că dispozițiile OG nr. 10/2007 nu sunt aplicabile magistraților iar Decizia nr. 23/2015 a ÎCCJ se referă exclusiv la pensia de serviciu, neavând relevanță în cauză. Privitor la capetele de cereri accesorii s-a arătat că se impune și respingerea acestora, fondurile alocate M.P. fiind prevăzute în Legea bugetului de stat și în afara drepturilor prevăzute nu se poate angaja o altă cheltuială. În ceea ce privește plata dobânzii, s-a arătat că art. 3 alin. 3 din OG nr. 13/2011 este inaplicabil și ca urmare solicitarea concomitentă a dobânzilor și a reactualizării reprezintă o îmbogățire fără justă cauză.

Pârâtul M.F.P. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii pentru lipsa sa de calitate procesuală pasivă, neexistând nici un raport juridic între acest pârât și reclamante.

În combaterea acțiunii nu s-au solicitat probe.

Părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Analizând motivele acțiunii formulate în raport de apărările făcute de pârâți și în raport de dispozițiile legale invocate și de înscrisurile depuse, tribunalul reține:

Privitor la excepția inadmisibilității, tribunalul reține că aceasta nu poate fi primită, având în vedere Decizia nr. 9/2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată în recurs în interesul legii şi care a stabilit că dispoziţiile legale referitoare la contestarea deciziilor de încadrare nu instituie o procedură prealabilă sesizării instanţei de dreptul muncii

Privitor la excepția lipsei calității procesuale pasive, a pârâților M.F.P. și M.P., tribunalul reține că excepția invocată de cei doi pârâți este întemeiată și aceasta deoarece reclamantele își desfășoară activitatea la P.C.A., între ceilalți doi pârâți și reclamante neexistând raporturi juridice generatoare de drepturi și obligații. Având în vedere și considerentele Deciziei nr. 13/2011 a ÎCCJ, tribunalul va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a celor doi pârâți și va respinge acțiunea îndreptată împotriva acestora, raportat la această excepție.

Pe fondul cauzei, tribunalul reține:

Reclamantele sunt procurori, respectiv personal de specialitate juridică asimilat magistraților și nu au fost beneficiarele acordării indexărilor de 18% (5%,2%,11%) acordate printr-o hotărâre judecătorească astfel cum s-a întâmplat cu alți colegi.

Pentru suprimarea acestor inechități în plata drepturilor salariale, s-a emis Ordinul nr. 2536/2016 al Procurorului General. Se arată în acest ordin că a fost emis în baza Notei nr. 13296/2016 a Secției de resurse umane și documentare din cadrul Parchetului de pe lângă ÎCCJ și în considerarea Deciziei nr. 794/2016 a Curții Constituționale.

În considerentele acestei decizii se arată că:

Analizând cadrul legislativ al sistemului de salarizare al personalului plătit din fonduri publice, Curtea reține că, în prezent, există diferențe de salarizare între magistrații din cadrul aceleiași instanțe de judecată/parchet, cu același grad, gradație, vechime în muncă și în specialitate, diferențe provenite și din faptul că o parte dintre magistrați obținuseră hotărâri judecătorești definitive și irevocabile (în temeiul Codului de procedură civilă din 1865) sau definitive (în temeiul Codului de procedură civilă) prin care se includeau majorările de 2%, 5% și 11% în indemnizația de încadrare, iar alți magistrați nu obținuseră asemenea hotărâri judecătorești. Potrivit Ordonanței Guvernului nr.10/2007 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului bugetar salarizat potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr.24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalului salarizat potrivit anexelor nr.II și III la Legea nr.154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, publicată în Monitorul Oficial a României, Partea I, nr.80 din 1 februarie 2007, salariile de bază se majorau după cum urmează: a) cu 5% începând cu data de 1 ianuarie 2007, față de nivelul din luna decembrie 2006; b) cu 2% începând cu data de 1 aprilie 2007, față de nivelul din luna martie 2007; c) cu 11% începând cu data de 1 octombrie 2007, față de nivelul din luna septembrie 2007. În condițiile în care aceste drepturi nu s-au acordat și magistraților, aceste majorări (indexări) ale indemnizațiilor, precum și alte majorări (indexări) prevăzute de alte acte normative (cum ar fi Ordonanța Guvernului nr.3/2006 ) au fost recunoscute de instanțele judecătorești și magistraților și personalului asimilat, în baza Ordonanței Guvernului nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.

Așadar, Curtea reține că, la momentul pronunțării prezentei decizii, există magistrați și personal asimilat care beneficiază de hotărâri judecătorești prin c17. Așadar, Curtea reține că, la momentul pronunțării prezentei decizii, există magistrați și personal asimilat care beneficiază de hotărâri judecătorești prin care li s-a stabilit dreptul de a avea inclus în indemnizație cei 18% stabiliți prin Ordonanța Guvernului nr.10/2007, iar ordonatorul de credite a emis ordine de salarizare corespunzătoare în acest sens, magistrați și personal asimilat care beneficiază de hotărâri judecătorești prin care li s-a stabilit dreptul de a avea inclus în indemnizație cei 18% stabiliți prin Ordonanța Guvernului nr.10/2007, iar ordonatorul de credite nu a emis ordine de salarizare corespunzătoare în acest sens și magistrați și personal asimilat care nu beneficiază de hotărâri judecătorești prin care li s-a stabilit dreptul de a avea inclus în indemnizație cei 18%, stabiliți prin Ordonanța Guvernului nr.10/2007.(...)

 21. Examinând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.31 alin.(12) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.57/2015, Curtea reține că, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr.20/2016 (care se aplică întregului personal bugetar, inclusiv magistraților), s-au eliminat și diferențele provenite din faptul că o parte dintre magistrații și personalul asimilat, încadrați în aceeași funcție, grad/treaptă, gradație, vechime în funcție sau în specialitate au obținut hotărâri judecătorești definitive și irevocabile (în temeiul Codului de procedură civilă din 1865) sau definitive (în temeiul Codului de procedură civilă), prin care le-au fost recunoscute majorări salariale, în timp ce alții nu obținuseră asemenea hotărâri judecătorești. Astfel, urmarea intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr.20/2016 este aceea că, pentru fiecare funcție, grad/treaptă, gradație, vechime în funcție sau în specialitate, indemnizația de încadrare a magistraților și a personalului asimilat este aceeași, stabilită la nivel maxim.

Astfel Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art.31 alin.(12) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare sunt neconstituționale.

În același timp, tribunalul reține că prin Decizia nr. 23/2015 a ÎCCJ se arată că:

Ulterior datei de 22 decembrie 2011 (data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Deciziei nr. 25 din 14 noiembrie 2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii), instanțele de judecată erau obligate să nu mai pronunțe hotărâri prin care să acorde judecătorilor creșterile salariale de 2%, 5% și 11% prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 10/2007, aprobată cu modificări prin Legea nr. 231/2007, cu modificările ulterioare. Dar acest lucru nu înseamnă că instanțele judecătorești ca instituții, în calitatea lor de angajatori, sunt îndrituite să nu execute hotărârile judecătorești pronunțate anterior acestei date. Ca urmare, atâta vreme cât reclamantele în cauză nu au beneficiat de indexările salariale de care au beneficiat colegii lor, aflaţi în aceleaşi situaţii, în baza unor hotărâri judecătoreşti ale căror efecte executorii au continuat (şi după intrarea în vigoare a Leg. 330/2009), astfel cum s-a arătat  prin  Decizia nr. 23/2015 a ÎCCJ, se impune ca şi pentru perioada anterioară datei de 01.08.2016 – menţionată în Ordinul nr. 2536/2016 al Procurorului General, reclamantele să beneficieze de indexările salariale de care au beneficiat colegii lor şi care lor le-au fost acordate doar conform ordinului anterior menţionat. Instanţa va respinge excepţia inadmisibilităţii. Admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor M.F.P şi în consecinţă:

Respinge acțiunea îndreptată împotriva acestor pârâţi, pentru lipsa calităţii procesuale pasive.

Admite acțiunea formulată de reclamantele

Obligă pârâtul P.C.A. la plata indexărilor salariale de 5%, 2% şi 11% stabilite conform OG nr.10/2007, cuvenite reclamanţilor pentru perioada 31.01.2014-31.07.2016, în valoare actualizată cu indicele de inflaţie la data plăţii efective şi cu dobânda legală penalizatoare aferentă  sumelor datorate.

 Cu apel în 10 zile de la comunicare.

Domenii speta

Spete similare