Impozit pe venit

Impozit pe venit

Prin Decizia menţionată s-a admis recursul formulat împotriva Sentinţei Tribunalului Harghita.

Instanţa de control judiciar a reţinut că, decizia de recuperare a sumei de 15.778 lei emisă de recurentă respectiv decizia de soluționare a contestației administrative se întemeiază pe faptul că intimata, în perioada 04.05.2011-22.03.2013 a realizat venituri impuse impozitului pe profit sens în care nu mai putea beneficia și de indemnizația pentru creșterea copilului.

OUG 111/2010 stabilește cu titlu de principiu că dreptul la indemnizația pentru creșterea copilului poate fi exercitat  doar în condițiile în care beneficiarul nu realizează venituri supuse impozitului (art. 16 alin. 2 litera i) tocmai în considerarea faptului că acest drept este aferent concediului pentru creșterea copilului, așadar unei perioade de inactivitate.

Instanța de fond, deși a reținut că reclamanta a încasat comisioane, în considerarea faptului că acestea au fost încasate în baza unui mandat încheiat anterior a apreciat că nu sunt incidente dispozițiile legale anterior citate, interpretând greșit noțiunea de realizare de venituri prevăzută de textul de lege.

 În fapt, adresa emisă de Brokerul de Asigurare indică explicit obținerea de venituri pe perioada supusă discuției, în calitate de colaborator, sens în care sunt și relațiile comunicate instanței de recurs.

Contractul de mandat la care se face referire, a oferit reclamantei cadrul legal pentru desfășurarea unei activități independente , sens în care se prevede că asistentul de brokeraj încheie contracte în nume propriu fiind împuternicit de SC M SRL.

În baza acestui contract reclamanta nu a obținut practic venituri, fiind necesar să desfășoare efectiv activitatea specifică – încheierea contractelor de asigurare – pentru a încasa comisioanele aferente. Așadar, aceste venituri au fost determinate de încheierea polițelor de asigurare, declarația martorului fiind în sensul că sumele aferente comisionului erau transferate în contul reclamantei aspect ce se coroborează cu adeverința emisă de  SC M SRL. Declarația martorului, în sensul că angajații societății emiteau polițele de asigurare, sumele fiind însă încasate de reclamantă, nu pot fi favorabile intimatei întrucât relevă o simulație prin interpunere de persoane în ceea ce privește încheierea contractelor.

Deși reclamanta a arătat că s-au încasat comisioane din vechile asigurări, nu a înțeles să depusă la dosar copii ale contractelor încheiate spre a dovedi acest aspect. Raportat la conținutul adeveritei emise de SC M SRL, respectiv la proba testimonială administrată se poate reține realizarea de venituri, din încheierea contractelor de asigurare, în perioada în care reclamanta se afla în concediu pentru creșterea copilului iar aprecierile instanței de fond, legate de data încheierii contractului de mandat, astfel cum s-a arătat anterior sunt greșite.

În ceea ce privește considerentele instanței de fond în legătură cu motivarea deciziei de respingere a contestației administrative, Curtea reține că sunt străine de cauză și ignoră conținutul concret al actului supus judecății, act ce cuprinde referiri exacte la situația de fapt și normele incidente în cauză.

În ceea ce privește apărările intimatei legate de incidența Legii 126/2014 instanța reține că prin acest act normativ s-a modificat OUG 111/2010 în sensul că plata indemnizaţiei pentru creşterea copilului nu se suspendă în cazul în care persoana îndreptăţită realizează venituri supuse impozitului, prin desfăşurarea efectivă a unei activităţi în perioada de concediu, de maximum 6 ISR într-un an calendaristic.

 În egală măsură, se reține aceste apărări nu sunt de natură să determine respingerea recursului cu consecința menținerii soluției de anulare a actului atacat întrucât, raportat la data emiterii deciziei acest fapt ar presupune o încălcare a principiului analizării legalității unui act administrativ raportat la momentul emiterii acestuia, legea în vigoare fiind temeiul și limitele emiterii actelor administrative.

Susținerile  reclamantei au a fi analizate în cadrul unei eventuale cereri de restituire, formulată conform prevederilor art. II și IV din Legea 126/2014, fiind așadar un aspect  ce excede analizei de legalitate a actului atacat.

Față de cele ce preced, în temeiul art. 488 alin. 1 pct. 8 și art.496 alin. 2 Cod procedură civilă, sentința primei instanțe are a fi casată în tot cu consecința respingerii acțiunii în contencios formulată de reclamantă.

Domenii speta

Spete similare