Angajarea răspunderii conform art.138 din Legea 85/2006

Angajarea răspunderii conform art.138 din Legea 85/2006

Prin Decizia nr.5205/R din s-a admis recursul formulat împotriva Sentinţei nr. 386/10.02.2014 pronunţată de Tribunalul Harghita, în dosarul nr. 73/96/2009/a1.

S-a modificat în tot hotărârea atacată în sensul că anulează cererea formulată de lichidator judiciar, pentru lipsa capacităţii procesuale de folosinţă a reclamantei.

Instanţa de control judiciar a reţinut că, în cauză, judecătorul sindic a fost sesizat cu o cerere de angajare a răspunderii pârâtului-recurent, cerere formulată de lichidatorul judiciar desemnat pe seama debitoarei în exercitarea prerogativelor conferite acestuia de legiuitor prin art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006.

Recurentul-pârât a arătat prin declaraţia de recurs că debitoarea a fost radiată din anul 2010.

În cauză se reţine că din înscrisurile de la filele 12-13 dosar recurs rezultă că debitoarea amintită a fost radiată din registrul comerţului, din oficiu, prin rezoluţia nr. 4600/31 mai 2010.

De asemenea, trebuie subliniat faptul că la termenul de judecată din data de 30 septembrie 2014 s-a aflat pe rolul Curţii de Apel Târgu-Mureş – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal (acelaşi complet cu cel investit cu soluţionarea prezentului recurs, respectiv C1RC), dosarul nr. 147/96/2014 având ca obiect soluţionarea recursului formulat de DGRFP Braşov – AJFP Harghita împotriva sentinţei nr. 829/12 martie 2014 pronunţată de Tribunalul Harghita. Curtea subliniază că prin această din urmă sentinţă s-a respins cererea formulată de reclamanta DGRFP Braşov – AJFP Harghita având ca obiect radierea din registrul comerţului a menţiunii de radiere din oficiu, iar recursul formulat împotriva acestei hotărâri a fost respins, prin decizia nr. 4896/R/30 septembrie 2014.

Aşadar, instanţa de control primeşte apărarea recurentului în sensul că debitoarea era radiată atât la momentul formulării cererii de angajare a răspunderii, cât şi la acest moment, din Registrul Comerţului.

Or, potrivit art. 41 Cod proc.civ., „orice persoană care are folosinţa drepturilor civile poate să fie parte în judecată”. Aşadar, din momentul radierii sale, debitoarea nu mai există, nu mai are personalitate juridică, nemaiputând fi titular de drepturi şi obligaţii şi, sub aspect procesual, nemaiputând sta în judecată.

În atare situaţie, este evident că dispoziţiile art. 140 din Legea nr. 85/2006 care statuează că, „sumele depuse potrivit dispoziţiilor art. 138 alin. (1) vor intra în averea debitorului (…)”, nu-şi mai pot găsi aplicabilitatea practică, aceasta deoarece debitorul nu mai există.

Ca o consecinţă, Curtea apreciază că hotărârea instanţei de fond este nelegală, astfel încât se impune admiterea recursului, în baza art. 312 alin. 1 Cod proc.civ., şi în baza art. 312 alin. 2, 3 şi art. 304 pct. 9 Cod proc.civ., modificarea în tot a sentinţei atacate în sensul anulării cererii de formulate de LEX FORI IPURL, lichidator judiciar al debitoarei.

Domenii speta

Spete similare