Salarizare

Drepturi băneşti - pe perioada 11.05.2015-31.03.2016: pentru concediul de odihnă; pentru diurna pentru străinătate pe durata 05.01-19.01.2016; plata sumei de 200 de euro; întocmirea contractului de muncă, pentru perioada 01.08.2015-31.03.2016

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe, reclamantul BZ a chemat în judecată în calitate de pârâtă pe S.C."N&G JT" S.R.L, pentru ca prin hotărârea ce  se va pronunţa  să se dispună  obligarea acesteia să-i întocmească contract de muncă, conform dispoziţiilor legale, în formă scrisă, pe durata 1.08.2015 - 31 martie 2016 şi în consecinţă să  se dispună obligarea aceleaşi pârâte la plata în întregime a drepturilor salariale pe perioada 11.05.2015-31 martie 2016, a drepturilor băneşti pentru concediul de odihnă cuvenite pentru perioada mai sus amintită; a diurnei pentru străinătate pe durata 5 ianuarie-19 ianuarie 2016, precum şi a obligaţiilor către stat decurgând din încheierea contractului individual de muncă şi care potrivit art.16 alin.3 Codul muncii îi conferă vechime în muncă, respectiv a contribuţiei pentru plata asigurărilor sociale de stat, de sănătate, şomaj etc. pentru perioada în care nu există contract individual de muncă în formă scrisă şi pe care angajatorul avea obligaţia să-l încheie întrucât a muncit efectiv, obligarea pârâtei la suma de 200 euro, reprezentând daune morale pentru ziua de 20 ianuarie 2016, cu plata cheltuielilor de judecată.

În motivare a arătat că a fost angajat la societatea pârâtă în calitate de şofer autocamion (tir) în anul 2013 pe o perioada de proba de 3 luni, contractul individual de muncă nr.2 încheindu-se la 7.08.2013, dar a încetat la 26.09 2013 în baza art.55 lit.b din Codul muncii prin acordul pârtilor.

În anul 2015 a încheiat cu pârâta un nou contract individual de muncă, contractul de muncă nr.8/11.05.2015 tot pentru funcţia de şofer autocamion, în cuprinsul căruia s-a stipulat contrar prevederilor art.32 alin.l Codul muncii o nouă perioadă de probă de 3 luni şi care a încetat la 31.07.2015, respectiv la expirarea duratei de probă, în baza art.31 alin 3 Codul muncii

Deşi conform actelor existente la societate contractul său de muncă încetase la 31 iulie 2015, el a continuat să presteze muncă pentru societatea pârâtă în calitate de şofer de tir şi a efectuat curse încărcând şi descărcând diverse mărfuri în Europa:Germania, Franţa, Austria, Italia etc. fără a primi vreun salariu.

A precizat că exceptând perioada 5 ianuarie 2016-19 ianuarie 2016 societatea pârâtă i-a plătit doar diurna pentru străinătate, fără însă a primi vreodată vreun salariu şi fără a semna vreun stat de plată.

Conform prevederii de la punctul I, lit. J din contractul individual de muncă pârâta era obligată să-i plătească pentru lunile mai şi iunie 2015, respectiv pentru 11-31 mai 2015 şi pentru l iunie-30 iunie 2015 un salariu brut lunar de 975 lei, iar începând cu 1 iulie 2015 până la 31 martie 2015 un salariu brut lunar de 1050 lei.

 A menţionat că acest ultim cuantum de 1.050 lei lunar brut, deşi nu era trecut în contractul individual de muncă era obligatoriu a fi acordat cu începere de la 1 iulie 2015 conform H.G.1091/2014, publicată în Monitorul Oficial partea I din 11 dec.2014.

 A mai arătat că tot potrivit contractului individual de muncă prevederile de la punctul I alin.l,  trebuia să beneficieze de un concediu de odihna de 22 de zile. El personal însă, nu a beneficiat de nici o zi de concediu de odihnă şi nu a primit nici un leu pentru un astfel de concediu.

A precizat că în data de 19 ianuarie 2016 când a  terminat cursa de Germania, conform practicii instituită în firmă cu acordul şi cunoştinţa acesteia, cele 2 autocamioane, marca "DAF" si "RENO" pe care le are în dotarea, la terminarea serviciului, el împreună cu ceilalţi 2 şoferi, în prezent încă salariaţi ai pârâtei, le parca într-o parcare din Salzburg - Austria, parcare în care se schimbau între ei, iar cel care trebuia să plece acasă, în Serbia, avea la dispoziţie autoturismul societăţii, marca "RENO TVINGO" cu, care venea de fapt din Serbia celalalt sau ceilalţi 2 şoferi care urmau să plece în cursă.

Ajungând la Salzburg, colegul care a venit cu autoturismul menţionat, autoturism cu, care trebuia să plece el acasă  i-a înmânat cheile de maşina.

La scurt timp l-a sunat administratorul societăţii d-nul JG care i-a cerut să nu plece acasă ci să ia celalalt autocamion, marca "RENO" care nu avea încălzire şi să mai fac o cursa.

El i-a răspuns că este de acord să facă ore suplimentare şi să mai facă încă o cursa de Germania, dar nu cu autocamionul "RENO" pentru că avea defect sistemul de încălzire, nu avea căldură şi nu putea călători sute de kilometri iarna fără căldura, ci tot cu autocamionul "DAF" cu care plecase iniţial în cursă.

Administratorul i-a spus atunci că nu cu "DAFUL"-ul ci doar cu "RENO"-ul poate pleca într-o alta cursă şi că în caz contrar nu are voie să plece acasă cu maşina de serviciu 'RENO TVINGO" şi i-a impus să restituie cheile maşinii lui JM, colegul său care venise din Serbia şi care a apucat să-i predea cheile .

Întrebându-l atunci, deoarece el a refuzat să plece cu marfa la mare distanţă într-un camion neîncălzit pe timp de iarna, unde va dormi în Austria, cine va suporta cheltuielile de cazare, masă, transport până în Serbia dacă trebuia să-i predea lui Jika cheile maşinii de serviciu, i-a spus că nu e problema lui.

În atare situaţie el a refuzat să predea colegului cheile de la autoturism şi cu el(cu autoturismul) a plecat să ajungă acasă în Serbia.

Ajungând în data de 20 ianuarie 2016 în România la punctul de trecere al frontierei de la Nădlac, organele Poliţiei de Frontieră de la acest punct de trecere, l-a reţinut de la orele 8 dimineaţa şi până la orele 16 pentru investigaţii spunându-i-se că în Austria, la Poliţia din Salzburg, probabil, s-a făcut un denunţ împotriva sa pentru furtul autoturismului marca "RENO TVINGO".

În tot acest timp cât au durat investigaţiile el a rămas în maşină, în frig pentru ca atunci când funcţiona sistemul de încălzire controlorii vamali i-au spus să oprească căldura că-i deranjează zgomotul şi fiind luna ianuarie şi foarte frig afară, de la orele 8 la 16 când i-au luat maşina şi a rămas afară în bătaia vântului până la ora 20 când a ajuns soţia sa la Nădlac ca să-l ia acasă, a sta în frig, nemâncat şi nedormit de mai bine de 30 de ore.

De altfel în convorbirile telefonice pe care le-a avut înainte de plecarea din Salzburg cu administratorul societăţii, acesta l-a ameninţat cu denunţul la Poliţia austriacă spunându-i că refuzul de a restitui cheile autoturismului, conform legii austriece echivalează cu furtul de maşina, deşi cunoştea foarte bine că nu a furat aceasta maşină şi că ea servea drept mijloc de transport pe care societatea îl punea la dispoziţia fiecărui şofer de autocamion pentru a se întoarce acasă când terminau programul de serviciu.

Totodată, în legătură cu condiţiile de muncă la care angajatorul se obligase să le asigure salariaţilor săi, arată că în contractul de muncă nr.8/11.05.2015 potrivit prevederilor de la lit. M punctul 1 lit. e, salariatul are dreptul la securitate şi sănătate în muncă, iar angajatorul, potrivit aceleaşi litere M,punctul 3 lit. a din contract, are dreptul să dea dispoziţii cu caracter obligatoriu pentru salariat sub rezerva legalităţii lor.

In plus, conform punctului 4 lit. b din contract, angajatorului îi revine şi principala obligaţie să asigure permanent condiţiile tehnice şi organizatorice avute în vedere la elaborarea normelor de munca şi condiţiilor corespunzătoare de muncă.

După descrierea evenimentelor din 19 ianuarie 2016 şi schimbului de replici de la telefon dintre el şi administratorului societăţii se întrebă dacă dispoziţia acestuia de a pleca în altă cursă după ce terminase deja o cursă de transport marfă în Germania şi urma să se întoarcă acasă într-un autocamion care nu avea căldură, în luna ianuarie şi care urma ca durata să se prelungească pe parcursul mai multor zile, se înscrie în limita dispoziţiilor date cu respectarea legalităţii acestora, legalitate pe care este obligat să o respecte conform contractului individual de muncă şi dacă prin dispoziţia data, pârâta prin reprezentantul său a ţinut cont şi respectat şi celelalte prevederi contractuale, respectiv dreptul său la a-i păstra şi nu distruge sănătatea la locul de muncă şi de a beneficia de condiţii corespunzătoare de muncă.

A susţinut  categoric că angajatorul, pârâta din speţa, nu a respectat nici dreptul său ca salariat de a-i asigura condiţii corespunzătoare de muncă şi de a nu-i periclita sănătatea şi nici obligaţia asumată prin acelaşi contract ca dispoziţia dată lui să fie legală, din moment ce îi solicită să rămână la serviciu după orele de program, să presteze o muncă cu răspundere deosebită, cum este conducerea tirului, pentru siguranţa circulaţiei pe drumurile publice şi a participanţilor la trafic, dar mai ales să-i pretindă să continue aceasta muncă de mare răspundere cu un mijloc de transport neîncălzit în plină iarnă şi pe deasupra să sesizeze şi organele de poliţie străine printr-un denunţ calomnios cunoscând că nu este adevărat, că a furat autoturismul firmei ci prin acte abuzive de denunţ pentru un furt care nu exista l-a prejudiciat atât material cât şi moral. Material numai dacă socoteşte că de la Kostol-Serbia până la Nădlac ca să vină după el, soţia s-a parcurs o distanţa  mare şi a consumat benzina ,iar moral nici nu crede că mai trebuie făcut vreun comentariu.

Ajuns în Serbia acasă în localitatea Kostol, foarte aproape de punctul de trecere al frontierei în România de la Porţile de Fier I, la scurt timp a sesizat Inspecţia Teritorială Mehedinţi şi cu această ocazie a aflat că deşi a lucrat şi de la 31 iulie 2015 în continuare, el nu mai aveam nici un fel de contract de muncă cu societatea şi deci nici un fel de drepturi constând în vechime în muncă, şomaj etc.

Din acest motiv precum şi din cele anterior expuse deşi I.T.M. Mehedinţi prin răspunsul pe care l-a primit cu nr.P10/560/4.0.2016, a dispus sancţionarea contravenţională a pârâtei, a înaintat prezenta cerere de chemare în judecata

În drept a întemeiat acţiunea pe disp. art. II;12; 16-18; 170-171; 281 şi următoarele toate din Codul muncii precum şi pe disp. H.G.1091/2014.

În dovedirea acţiunii a depus citirea tahografului cu privire la cursele de transport marfă efectuate de petent, intitulat"Raport pentru BZ de la 1.05.2015 până la 21.03.2016, chitanţa 5646/21.03.2016 precum şi factura 7913/21.03.2016, ambele emise de societatea "P” S.R.L. pentru descriere card şofer în valoare de 48 lei, contractul individual de munca nr.8/11.05.2015, răspunsul I.T.M. MEHEDINŢI dat la sesizarea petentului, răspuns înregistrat sub nr.P10/560/4.03.2016.

Reclamantul la termenul de judecată din 14.02.2017, a depus precizări prin care a solicitat drepturile salariale cuvenite pe durata contractului de muncă încheiat cu nr. 8/11,05.2015, cu menţiunea că începând cu 1 iulie 2015, salariul minim brut pe economia naţională a crescut de la 975 lei la 1050 lei conform HG 1091/2014, publicat în MO, Partea 1 din 11 dec. 2014

Totodată solicită drepturile salariale pe durata 15 decembrie 2015 când a început să lucreze din nou la firma pârâta fără contract de muncă, până la 19 ianuarie 2016 precum şi diurna cuvenită conform art. 17 şi anexei din HG 51S/1995, de 35 euro/zi pe durata 05.01.2016- 19.01.2016.

Solicită cele 200 euro daune morale pentru ziua de 20.01.2016 petrecută timp de 12 ore în punctul de trecere a frontierei Cenad, ca urmare a plângerii penale făcute de către administratorul firmei cum că ar fi furat autoturismul RENO THINGO.

Conform art. 140 alin 2 C. Muncii  solicită drepturile salariale pentru concediul de odihnă ce i s-ar fi cuvenit proporţional cu activitatea prestată în baza contractului individual de muncă 8/11.05.2015

Conform an. 406 - 407 C. Pr: Civ.  solicită să  se act că renunţa la judecata cu privire la toate celelalte capete de cerere.

La termenul din data de 14.03.2017, reclamantul a  solicitat încuviinţarea probei cu expertiză contabilă, instanţa  prin încheierea din aceiaşi dată a dispus în cauză  efectuarea unei expertize contabile având următoarele obiective:

-Să se calculeze salariul pe care reclamantul ar fi trebuit sa-l încaseze de la societatea pârâtă în baza art. J din contractul individual de muncă nr.8/11.05.2015 începând cu 11.05.2015 şi până la 19 ian.2016 inclusiv când reclamantul a încetat să mai lucreze pentru pârâtă, luând in considerare că începând cu 1 iulie 2015 salariul minim brut pe economia naţională a crescut de la 975 lei la 1050 conform HG.1091/2014.

- Să se calculeze indicele de inflaţie la suma totală obţinută cu titlu de salariu.

- Pentru şofatul pe teritoriul Germaniei, pe toata perioada mai sus menţionată şi în baza citirii tahograf ului,existent în copie la dosarul cauzei, intitulat "RAPORT PENTRU BZ de la 1.05.2015 pana la 23.03.2016" să se calculeze salariul conform art.J punct 2,lit.c din contractul individual de muncă, adică cu 31,9981 euro/ora.

- Să-i fie calculate drepturile băneşti pentru concediul de odihnă cuvenit şi pe care pârâta nu i l-a acordat, aşa cum prevede art.l. din contractul individual de muncă, pe toata perioada aferentă lucrată,  iar suma obţinută să fie actualizată la indicele de inflaţie.

 - Să se calculeze diurna cuvenită pe durata 5 ian.-19 ian.2016 cu 35 euro/zi conform art. 17 şi anexei din HG.518/1995.

Expertiza contabilă a fost efectuată de expert  DN, fiind depusă la  dosar în data de 24.04.2017 şi comunicată părţilor ce nu au formulat obiecţiuni la raportul de expertiză

Analizând acţiunea în raport de  probatoriul administrat în cauză şi de dispoziţiile legale incidente în materie, Tribunalul constată şi reţine următoarele:

Reclamantul BZ a fost angajatul  pârâtei în calitate de şofer autocamion(tir) .

Prin acţiunea dedusă judecăţii se solicită să se dispună  obligarea acesteia să-i întocmească contract de muncă, conform dispoziţiilor legale, în formă scrisă, pe durata 1.08.2015 - 31 martie 2016 şi în consecinţă să  se dispună obligarea aceleaşi pârâte la plata în întregime a drepturilor salariale pe perioada 11.05.2015-31 martie 2016, a drepturilor băneşti pentru concediul de odihnă cuvenite pentru perioada mai sus amintită; a diurnei pentru străinătate pe durata 5 ianuarie-19 ianuarie 2016, precum şi a obligaţiilor către stat decurgând din încheierea contractului individual de muncă şi care potrivit art.16 alin.3 Codul muncii îi conferă vechime în muncă, respectiv a contribuţiei pentru plata asigurărilor sociale de stat, de sănătate, şomaj etc. pentru perioada în care nu există contract individual de muncă în formă scrisă şi pe care angajatorul avea obligaţia să-l încheie întrucât a muncit efectiv, obligarea pârâtei la suma de 200 euro, reprezentând daune morale pentru ziua de 20 ianuarie 2016, cu plata cheltuielilor de judecată

Examinând solicitările reclamantului, instanţa reţine că, reclamantul a fost angajat în anul 2013 pe o perioada de proba de 3 luni, contractul individual de muncă nr.2 încheindu-se la 7.08.2013, dar a încetat la 26.09 2013 în baza art.55 lit.b din Codul muncii prin acordul pârtilor.

În anul 2015 a încheiat cu pârâta un nou contract individual de muncă, contractul de muncă nr. 8/11.05.2015 tot pentru funcţia de şofer autocamion, în cuprinsul căruia s-a stipulat contrar prevederilor art.32 alin. l Codul muncii o nouă perioadă de probă de 3 luni şi care a încetat la 31.07.2015, respectiv la expirarea duratei de probă, în baza art.31 alin 3 Codul muncii

Deşi contractul său de muncă încetase la 31 iulie 2015, reclamantul a continuat să presteze muncă pentru societatea pârâtă în calitate de şofer de tir şi a efectuat curse încărcând şi descărcând diverse mărfuri în Europa:Germania, Franţa, Austria, Italia etc..

Pentru munca prestată, conform art. 154 pct.2 Codul muncii fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat în bani, salariu care potrivit prevederilor art.161 Codul muncii, se plăteşte în bani cel puţin odată pe lună.

Potrivit raportului de expertiză contabilă, în baza prevederilor Codului muncii art. 159 şi art, 168, drepturile băneşti cuvenite pentru activitatea  reclamantului prestată ca şofer în perioada 11.05.2015 - 19.01.2016, sunt în sumă netă actualizata de 6.178 lei.

În baza  prevederilor CI.M, m. 8 din I 1.05.2015, litera ,j" aliniatul 2 lit „c" cuantumul adaosului la salariul de bază pentru timpul de muncă dovedit cu ,, Raport card tahograf nr. 1BV010001 BZ » pentru 1353 ore, reprezentând 31.9981 lei/oră pentru perioada  11.05.2015 – 31.12.2015 la salariul minim lunar de 975 lei şi 31.554 lei/oră pentru perioada ianuarie 2016 la salariul minim brut lunar de 1.050 lei, sunt în suma netă actualizată de 30.962 lei.

În baza  prevederilor Codului muncii art. 44 (2) şi a H.G. nr. 518/1995 - actualizat, diurna externă cuvenită reclamantului pe perioada 05 ianuarie - 19 ianuarie 2016 este de 525euro.

Potrivit prevederilor art.146 C.muncii CO se efectuează în fiecare an iar în situaţia în care acesta nu este efectuat integral acordarea lui este permisă şi în anul următor.

În situaţia în care raportul de muncă al salariatului cu unitatea angajatoare încetează, conform art.146 alin.4 C.muncii, CO neefectuat va fi compensat în bani.

Cum în speţa dedusă judecăţii raportul de muncă al reclamantului cu societatea pârâtă a încetat la data de 19.01.2016 şi faţă de faptul că până la acel moment, conform celor arătate mai sus, reclamantul nu a efectuat integral concediul de odihnă cuvenit, acestuia îi sunt aplicabile dispoziţiile  de mai sus referitoare la concediul de odihnă. Neefectuând  un nr. de 14 zile co pentru anul 2015 şi 2016 şi nebeneficiind de c/val indemnizaţiei de co instanţa constată că prevederile art.146 alin.4 C.muncii îşi găsesc aplicabilitatea şi pe cale de consecinţă va obliga pârâta să-i plătească acesteia suma netă şi actualizată de 535 lei reprezentând diferenţă indemnizaţie co cuvenită.

Potrivit art.166 alin. 4 Codul muncii „Întârzierea nejustificată a plăţii salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului”.

Faţă de faptul că pârâta nu a plătit  la termen drepturile băneşti cuvenite reclamantului, se apreciază că a produs un prejudiciu acestuia, urmând ca sumele să fie actualizate cu indicele de inflaţie de la data pronunţării la data plăţii efective.

Reactualizarea conform indicelui de inflaţie intervenit în perioada în care aceste drepturi nu au fost plătite, reprezintă cel mai fidel prejudiciu real suferit de către reclamantă prin privarea de acest drept.

Potrivit art.253 alin.1 Codul muncii „angajatorul este obligat, în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situaţia în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligaţiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul”.

Faţă de cele arătate mai sus instanţa va admite în parte acţiunea  precizată şi va obliga pârâta să plătească reclamantului drepturile salariale cuvenite şi neachitate aferente perioadei 11.05.2015-19.01.2016, în sumă netă actualizată cu indicii de inflaţie la data de 31.03.2017, în cuantum de 6.178 lei, c/v a 1.353 ore reprezentând adaosul la salariul pentru şofatul pe teritoriul Germaniei pe perioada 01.05.2015-23.03.2016, în sumă netă actualizată  la data de 31.03.2016 în cuantum de 30.962 lei, suma netă actualizată la data de 31.03.2017 în cuantum de 535 lei reprezentând c/v a 14 zile CO neacordat pe anii 2015-2016, suma de 525 euro  reprezentând c/v  diurnei externe pentru perioada 05-19.01.2016.

Va respinge petitul privind daunele morale ca neîntemeiate, dat fiind că reclamantul nu a produs dovezi în acest sens.

În baza art. 453 alin.1 coroborat cu art.451  Cod procedură civilă va fi obligată pârâta care a pierdut procesul la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocat , onorariu expert şi plata descărcare card şofer(tahograf)  - efectuate de reclamant  pe parcursul litigiului în cuantum de 1848 lei.

Această sentinţă nu a fost încă atacată cu apel.

Domenii speta

Spete similare