Pretenţii

Cod ECLI ECLI:RO:JDONE:2017:002.000457

 ROMÂNIA

JUDECĂTORIA ONEŞTI

JUDEŢUL BACĂU

Dosar nr. 4289/270/2016 pretenţii

SENTINŢA CIVILĂ NR. 457

Şedinţa publică din data de 01.03.2017

Instanţa constituită din:

Preşedinte –  Anca Crăciun

Grefier – Florentina Cristian

 Pe rol a fost soluţionarea cererii formulată de reclamanta ….. PRIN LICHIDATOR JUDICIAR … cu sediul în … în contradictoriu cu pârâtul …. cu sediul în …, având ca obiect pretenţii.

 Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în şedinţa publică din data de 08.02.2017, fiind consemnate în încheierea de şedinţă din acea dată, care face parte integrantă din această hotărâre şi când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunţarea pentru data de 15.02.2017 şi când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunţarea pentru această dată.

I N S T A N Ţ A

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 19.07.2016 sub nr. 4289/270/2016 reclamanta … în contradictoriu cu pârâta …., a solicitat obligarea acesteia la plata sumei de 67.599,74 lei reprezentând contravaloarea facturilor nr. 703/19.09.2012 și 704/25.09.2012 cu plata dobânzii legale de la pronunțarea hotărârii până la achitarea integrală a sumei.

În motivarea în fapt reclamanta a arătat că între cele două societăți au existat relații comerciale, reclamanta a emis două facturi în valoare totală de 69.099,8 lei, pârâta a achitat o parte, rămânând de achitat o diferență de 67.599,74 lei.

Cererea este motivată în drept pe dispozițiile art. 1164, 1170, 1270, 1516, 1530, 2537-2543 Cod civil.

Cererea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru.

În procedura scrisă pârâta a depus întâmpinare (fila 23) prin care a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru suma de 24.499,90 lei din factura nr. 704/25.09.2012, iar pentru suma de 43.099,90 lei din factura nr. 703/19.09.2012, respingerea cererii ca nefondată. De asemenea, pârâta a invocat excepția neexecutării contractului.

Instanța a calificat excepția neexecutării contractului ca apărare de fond, iar excepția prescripției dreptului la acțiune pentru suma din factura nr. 704/25.09.2012, a unit-o cu fondul cauzei.

Reclamanta a depus răspuns la întâmpinare (fila 38).

Instanţa a încuviinţat în cauză administrarea probei cu înscrisuri.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

Reclamanta a emis către societatea pârâtă factura nr. 703/19.09.2012 în valoare de 44.599,90 lei, și factura nr. 704/25.09.2012 în valoare de 24.499,9 lei, ambele facturi fiind semnate de primire (fila 8). În ambele facturi este menționat la rubrica denumirea produselor sau a serviciilor – servicii transport.

Din contravaloarea facturii nr. 703/19.09.2012 pârâta a plătit suma de 1500 lei, astfel cum rezultă din extrasul de cont depus la fila 13.

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Bacău sub nr. 3127/110/2015, reclamanta prin administrator judiciar a solicitat deschiderea procedurii insolvenței împotriva societății pârâte, motivat de faptul că debitoarea avea o creanță în sumă de 67.599,74 lei, creanța solicitată și prin prezenta cerere de chemare în judecată.

Prin sentința civilă nr. 55/27.01.2016 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. 3127/110/2015 a fost respinsă cererea reclamantei, motivat de faptul că disponibilul aflat în contul debitoarei era de natură să acopere creanța, fără însă ca instanța să analizeze dacă suma în litigiu era datorată de debitoarea pârâtă.

Această sentință civilă a rămas definitivă prin respingerea apelului de către Curtea de Apel Bacău prin decizia civilă nr. 108/27.04.2016.

 Pârâta prin întâmpinare susţine că cererea formulată de reclamantă este nefondată, neexistând vreo datorie a pârâtei către reclamantă, şi drept urmare, cererea pentru suma de 24.499,90 lei este prescrisă, în temeiul art. 2539 Cod civil, care prevede:

(1) În cazurile prevăzute la art. 2.537 pct. 2 şi 3, prescripţia este întreruptă chiar dacă sesizarea a fost făcută la un organ de jurisdicţie ori de urmărire penală necompetent sau chiar dacă este nulă pentru lipsă de formă.

(2) Prescripţia nu este întreruptă dacă cel care a făcut cererea de chemare în judecată sau de arbitrare ori de intervenţie în procedura insolvenţei sau a urmăririi silite a renunţat la ea, nici dacă cererea a fost respinsă, anulată ori s-a perimat printr-o hotărâre rămasă definitivă. Cu toate acestea, dacă reclamantul, în termen de 6 luni de la data când hotărârea de respingere sau de anulare a rămas definitivă, introduce o nouă cerere, prescripţia este considerată întreruptă prin cererea de chemare în judecată sau de arbitrare precedentă, cu condiţia însă ca noua cerere să fie admisă.

Având în vedere acest temei de drept, instanţa urmează a analiza întâi dacă şi suma din factura nr. 704/25.09.2012 pentru care s-a invocat prescripţia, este datorată.

Cu privire la motivele pe fond invocate de pârâtă:

-reclamanta nu a prestat pârâtei niciodată un serviciu de transport

Instanţa reţine, astfel cum s-a menţionat anterior, că reclamanta a emis două facturi fiscale, semnate de primire din partea societăţii pârâte, în care se menţionează că reprezintă contravaloarea unor servicii de transport. Mai mult decât atât, pârâta a făcut o plată parţială a uneia din cele două facturi, lucru nefiresc din moment ce ar fi considerat că nu i s-au prestat asemenea servicii.

 -dacă ar fi existat între părţi un contract de transport, acesta trebuia dovedit printr-un înscris dintre cele enumerate de art. 1956 Cod civil:

Contractul de transport se dovedeşte prin documente de transport, precum scrisoare de trăsură, recipisă de bagaje, foaie de parcurs, conosament, tichet ori legitimaţie de călătorie sau altele asemenea, de la caz la caz.

În speţă instanţa reţine că între părţi s-a încheiat un contract de transport, acesta este dovedit cu cele două facturi depuse la dosar, acceptate prin semnătura de primire şi prin plata parţială făcută de pârâtă.

-reclamanta nu deţinea o licenţă valabilă de transport eliberată de Autoritatea Rutieră Română la momentul efectuării pretinselor transporturi.

Instanţa nu va cerceta aceste susţineri invocate de pârâtă, întrucât nu au relevanţă în soluţionarea prezentei cauze. Astfel, ceea ce contează în speţă este dacă reclamanta a efectuat servicii de transport pentru reclamantă, în baza unor raporturi contractuale, iar pârâta a plătit sau nu contravaloarea acestor servicii. Faptul că reclamanta a respectat sau nu alte norme speciale ce reglementează condiţiile care trebuie îndeplinite pentru efectuarea acestor transporturi, nu influenţează soluţia de admitere pe cererea privind executarea contractului sub aspectul plăţii, ci ar fi putut avea alte consecinţe juridice, care nu au importanţă în speţă.

În consecinţă, instanţa reţine că între părţi s-a încheiat în mod valabil un contract pentru efectuarea de către reclamantă a unor servicii de transport, reclamanta a emis cele două facturi menţionate anterior, pârâta a efectuat plata parţială a facturii nr. 703/19.09.2012.

Având în vedere aceste considerente, instanţa constată că excepţia de neexecutare a contractului invocată de pârâtă, calificată de instanţă ca apărare de fond, este nefondată, urmând a admite prezenta cerere de chemare în judecată.

Urmând a admite cererea reclamantei şi pentru suma de 24.499,74 lei din factura nr. 704/25.09.2012, instanţa, în temeiul art. 2539 alin. 2 Cod civil, va respinge excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune pentru această sumă, întrucât a intervenit cazul de întrerupere a prescripţiei prevăzut de textul legal anterior citat. Astfel, reclamanta a introdus cererea de insolvenţă împotriva pârâtei, cererea a fost respinsă definitiv la data de 27.04.2016, în interiorul termenului de 6 luni reclamanta a introdus prezenta cerere (la data de 19.07.2016), iar prezenta cerere urmează a fi admisă.

Având în vedere considerentele expuse, instanţa va admite cererea reclamantei, va obliga pârâta să plătească reclamantei suma de 67.599,74 lei reprezentând contravaloarea facturilor nr. 703/19.09.2012 (parțial) și nr. 704/25.09.2012, la care se aplică dobânda legală aferentă, calculată de la data pronunțării prezentei până la achitarea integrală a sumei şi va respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru suma din factura nr. 704/25.09.2012.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HO T Ă R Ă Ş T E:

 Admite cererea formulată de reclamanta …., cu sediul în …., prin lichidator judiciar …. CIF …, cu sediul în … în contradictoriu cu pârâtul …. CIF …, cu sediul în …

Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 67.599,74 lei reprezentând contravaloarea facturilor nr. 703/19.09.2012 (parțial) și nr. 704/25.09.2012, la care se aplică dobânda legală aferentă, calculată de la data pronunțării prezentei până la achitarea integrală a sumei.

Respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru suma din factura nr. 704/25.09.2012.

Cu apel în 30 de zile de la comunicare.

Cererea de apel se depune la Judecătoria Onești.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 01.03.2017.

PREŞEDINTE, GREFIER,

 Anca Crăciun Florentina Cristian

A.C./F.C 4ex 05.04.2017

Comunicat reclamantă şi pârât 06.04. 2017

Domenii speta

Spete similare