Drepturi băneşti

Prin cererea înregistrată sub nr. X/104/2016 pe rolul Tribunalului Olt, reclamant M. G. a chemat în judecată pe pârâta SC C. D.SA C., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună:

- obligarea pârâtei la plata pentru perioada de trei anterior introducerii prezentei cereri a diferenţelor de natura salariata ce i se cuvin pentru orele suplimentare lucrate peste programul de 8 ore la fiecare tura în calitate de electrician staţii înalta tensiune la S.C. C. D. S.A, suma urmând să fie actualizată cu indicele de inflaţie de la data scadenţei şi până la plata efectiva.

- obligarea pârâtei să plătească sporul pentru orele lucrate pe timp de noapte calculate în procent de 25 % din salariu.

- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În fapt arată că a fost si este în continuare angajat al pârâtei în funcţia de electrician, activitatea desfăşurându-se în ture de 24 de ore în staţiile de înaltă tensiune de 110 Kw, lucrând lunar un număr de cel puţin 264 ore lunar si chiar 300 ore, conform graficelor de tură lunare, în condiţiile în care programul normal de lucru era de 168 ore/lună.

Programul normal de lucru în staţie trebuia sa fie de 8 ore lucrat efectiv, însă a fost obligat să lucreze în ture de câte 24 de ore tot în staţie consemnat la locul de muncă, pârâta trebuind să pună la dispoziţie un spaţiu special amenajat în afara împrejmuirii staţiei aflate sub tensiune şi anume în clădiri special amenajate în care poate sta si familia fiind la permanent la dispoziţia angajatorului, desfăşurând activităţile ce se impuneau funcţie de situaţia si necesităţile din staţie.

In realitate, angajatorul nu a pus la dispoziţie condiţii corespunzătoare în care să ne odihnim pe parcursul celor 16 ore fiind nevoiţi a petrece întreaga tură de 24 de ore la locul de muncă în aceiaşi clădire cu instalaţiile aflate sub tensiune, lucrând efectiv în aceste condiţii pe toată perioada celor 24 de ore funcţie de incidentele, avariile ce se iveau şi trebuiau lichidate, verificarea orară a funcţionarii echipamentelor, efectuarea de manevre la dispoziţia dispecerului energetic teritorial si naţional, asigurarea pazei incintei staţiei neprevăzuta cu personal de pază sau sisteme de alarmare si orice alte activităţi ce se impuneau pentru exploatarea şi funcţionarea în bune condiţii a staţiilor electrice.

În atare situaţie angajatorul nu şi-a respectat obligaţiile înscrise la lit. A - din Anexa 6 -ind. 1 ce stabileşte Regulamentul privind salarizarea şi modul de organizare a activităţii de exploatare de la domiciliu a staţiilor electrice - Anexa ce face parte din contractul colectiv de munca înregistrat sub nr. X/30.06.2009 la Direcţia de Munca si Solidaritate Sociala D.

Astfel că pârâta este obligata să plătească drept ore suplimentare cele 16 ore lucrate efectiv peste programul de lucru la fiecare din turele efectuate în ultimii trei ani, faptul ca a lucrat efectiv 24 de ore pe tură în loc de 8 ore, plus 16 ore consemnare la domiciliu aspect ce îndreptăţeşte să solicite repararea prejudiciului cauzat de angajator prin neplata corespunzătoare a drepturilor salariate.

Arătă că, potrivit art. 2.8 alin. 2 din actul adiţional la CCM încheiat la nivelul pârâtei, timpul efectiv lucrat în instalaţii de către personalul consemnat la domiciliu constituie ore suplimentare, în ceea ce priveşte toate cele 16 ore lucrate peste programul de 8 ore reprezintă timp efectiv lucrat în instalaţii, aşadar ore suplimentare.

De asemenea art. 2.8 - alin, 2 din actul adiţional la CCM stabileşte faptul că: "Pentru personalul din tură, timpul consumat pentru terminarea manevrelor, lichidarea avariilor şi predarea-primirea schimbului constituie timp efectiv lucrat.

Nefiind create condiţii de locuinţă pentru angajaţi si familii, cele 16 ore lucrate efectiv în instalaţiile aflate sub tensiune reprezintă ore suplimentare care trebuie plătite ca atare.

În perioada celor 16 ore de consemn la domiciliu erau obligaţi să rămână tot timpul în incinta staţiei unde nu aveau la dispoziţie decât o camera aflata în imediata apropiere a camerei de comanda a staţiei camera fiind de fapt o improvizaţie si care nu oferea nici minime condiţii de locuit.

Există interdicţia permanenta de a nu părăsi staţia în toate cele 24 de ore ale turei de serviciu, Instrucţiunile tehnice interne de preluare, predare si efectuare serviciu de tura în staţiile de transformare, orice abatere fiind abatere disciplinara gravă de natura să pună în pericol siguranţa în exploatarea instalaţiilor racordate la sistemul energetic naţional.

Jurisprudenţa Curţii Europene de Justiţie stabileşte clar ca sunt îndeplinite condiţiile pentru toata perioada celor 16 ore prestate în perioada de consemn să fie considerate "timp de lucru ", neputându-se afirma ca perioada de consemn era perioada de repaus iar după cum s-a reţinut în jurisprudenţa Curţii, nu poate exista o categorie intermediara între perioadele de lucru si cele de repaus.

Consecinţa situaţiei este evidentă ca fiind aceea a activitatea prestată peste norma lunara calculată la o valoare de 40 de ore săptămânal în raport de numărul de săptămâni din luna reprezintă ore suplimentare în accepţiunea art. 117 din Codul muncii.

Prevederile art. 11 din Codul Muncii sunt în concordanţă cu prevederile Directivei Parlamentului European si a Consiliului Europei cuprinsă în Directiva nr. 2003/88/CE/04.11.2003 - art. 2- timpul în care a fost efectiv la dispoziţia şi în slujba angajatorului constituie timp efectiv lucrat şi timp de lucru.

In drept invocă dispoziţiile art. 111 si următoarele Codul muncii, art. 266-268 Codul Muncii, CCM aplicabil.

Au fost depuse la dosar în susţinere: CI, carnet de muncă, adeverinţă, fişa postului, extras CCM, legislaţie, practică judiciară, regulamente ale pârâtei.

Pârâta SC C.D. SA a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

Arată că începând cu data de 01.01.2015 consemnul la domiciliu nu s-a mai efectuat în clădirea de domiciliu a staţiei electrice, ci s-a efectuat de la domiciliul din buletin al reclamantului, acesta fiind liber să stea oriunde dorea în raza localităţii de domiciliu, singura condiţie fiind să ajungă la staţia electrică în timp util atunci când era chemat de dispecer. Există în acest sens proces verbal de negociere.

Până la data de 01.01.2015 programul de lucru al reclamantului este conform CCM, anexele 6 şi 6 din contract, contract ce reprezintă voinţa părţilor, iar pârâta consideră că nu datorează nici o sumă de bani reclamantului.

Arată că pana la 01.01.2015, intr-o luna calendaristica in situaţia în care se efectuau 10 ture, timpul efectiv de lucru era iniţial de 8 ore pe tura, după care s-a mărit la 12 ore pe tura, deci se lucra efectiv 80 de ore (8 ore înmulţit cu 10 ture), respectiv 120 de ore (10 ture înmulţit cu 12 ore) pe luna, la care, daca adăugam timpul efectiv lucrat in perioada de consemn (timp indicat in mod expres cu ora de începere in Rapoartele de tura, timp care trebuie identificat si cuantificat de un expert in electroenergetica si/sau contabil, expert care sa verifice si situaţia de fapt şi modul de lucru dar sa verifice si ce operaţii efectiv se făceau în orele de consemn si daca acestea aveau sau nu legătura cu serviciul), estimate de noi la cel mult 1 ora pe tura in perioada de consemn, rezulta ca in nici un caz nu se depăşeşte normativul de 40 de ore de lucru pe săptămână. Trebuie ţinut cont ca după tura de 24 de ore (formata din 8 ore de lucru si 16 ore de consemn, după care s-a modificat in 12 ore de lucru si 12 ore de consemn) electricianul avea 48 de ore liber, fără sa fie consemnat fără să vina la serviciu. Prin urmare, daca din cuantificarea orelor efectiv lucrate in perioada de consemn ar rezulta ore lucrate care sa depăşească 40 de ore pe săptămâna, evident am vorbi de ore suplimentare.

Din moment ce în sectorul energiei electrice exista posibilitatea legala sa se deroge de la programul de 40 de ore pe săptămâna, evident programul de lucru adoptat prin CCM este legal. CCM nu a fost contestat, el reprezintă legea părţilor.

Staţiile erau deservite de 3 electricieni în fiecare staţie (ei lucrau ture de 24 de ore urmate de 48 de ore liber iar din cele 24 de ore ale turei lucrau efectiv iniţial 8 ore, apoi 12, restul orelor de 16 respectiv 12 fiind de consemn în clădirea aflata în afara îngrădirii staţiei electrice, ei trebuind sa intervină doar la avarii sau la solicitarea dispecerilor, intervenţiile fiind consemnate în Rapoartele de tura.

Chiar JUE admite că Directivele nr. 93/104 şi 2003/88 privind organizarea timpului de muncă nu se opun aplicării de către un stat membru a unei legislaţii care să permită luarea în considerare în mod diferit şi deci şi remunerarea diferită a perioadelor în cursul cărora prestaţiile de muncă sunt efectiv realizate şi cele in cursul cărora nu se realizează nici o muncă efectivă, în măsura in care un astfel de regim asigură efectul util al drepturilor conferite lucrătorilor de aceste directive in vederea protecţiei eficace a sănătăţii si securităţii acestora.

Astfel, pana la 01.01.2015 C. a achitat un salariu pentru timpul efectiv lucrat iar pentru perioada de consemn in locuri special amenajate a achitat un sfert de salariu (25%).

Conform Directivei 2003/88/CE, art. 2 prin „timp de lucru" se înţelege timpul cat angajatul se afla la dispoziţia angajatorului si îşi exercita activitatea sau funcţiile in conformitate cu legislaţia si practicile naţionale.

Aceasta definiţie a timpului de lucru este regăsita si in Codul Muncii, act normativ ce arata la art. 111 următoarele: „Timpul de muncă reprezintă orice perioadă în care salariatul prestează munca, se află la dispoziţia angajatorului şi îndeplineşte sarcinile şi atribuţiile sale, conform prevederilor contractului individual de muncă, contractului colectiv de muncă aplicabil şi/sau  ale legislaţiei în vigoare."

Prin urmare aceste doua definiţii impun două condiţii cumulative pentru ca o anumită durată de timp să constituie ore suplimentare lucrate, astfel: (a) ca salariatul să se afle la dispoziţia angajatorului şi (b) ca salariatul sa presteze efectiv activitate conform sarcinilor şi atribuţiilor de serviciu. Directiva europeana arata insa foarte clar ca raportarea trebuie sa se facă in conformitate cu legislaţia si practicile naţionale.

Reclamantul si-a desfăşurat activitatea in cei trei ani anterior introducerii acţiunii în staţiile electrice d transformare, staţie care în perioada în litigiu (3 ani anteriori introducerii prezentei acţiuni) făcea parte din staţiile organizate în sistemul exploatării în ture cu consemn la domiciliu. Prin „domiciliu" se înţelegea în cadrul acestor staţii o clădire separată de staţie - clădire de domiciliu - sau o cameră separată de camera de comandă a staţiei - camera de domiciliu. In staţie era organizată o cameră de domiciliu, cameră de odihnă cu toate dotările necesare asigurării confortului electricianului de serviciu: pat, mobilier, baie, bucătărie, apă curentă, încălzire, televizor.

În speţa de faţă, conform Directivei mai sus menţionate si de asemenea conform Codului Muncii in CCM la nivel Naţional dar si in CCM al SC C. D. SA a fost negociat un alt mod de lucru pentru electricienii ce lucrează in staţiile electrice si anume: serviciu in ture cu consemn la domiciliu. Astfel pana in aprilie 2013 inclusiv, electricianul lucra în ture de 24 de ore, fracţionate, astfel: 8 ore de lucru efectiv în instalaţiile electrice conform Fişei Postului si Instrucţiunilor privind predarea, preluarea şi efectuarea serviciului de tură si 16 ore de consemn in spaţiu special amenajat după care avea 48 de ore liber, după aprilie 2013 consemnul in cadrul unei ture s-a redus la 12 ore, munca efectiva a avut o durata de 12 ore zilnic, după care electricianul era liber tot 48 de ore. Începând cu data de 01.01.2015, ca urmare a urmare a procesului de modernizare a staţiilor consemnul nu s-a mai organizat in camera special amenajata ci acasă la domiciliul reclamantului, astfel ca perioada reclamata ca fiind lucrata suplimentare (octombrie 2012 - octombrie 2015 nu este conform realităţii). Pentru perioada de consemn electricianul primea iniţial un spor de 25% din salariu indiferent daca intervenea in instalaţii sau nu, ulterior acest procent de 25% s-a transformat in suma bruta de 4,5 lei pentru ora de consemn. Daca în aceasta perioada de consemn in spaţiu special amenajat, ulterior (începând cu 01.01.2015 si pana la zi consemnul era la domiciliul din cartea de identitate a reclamantului) consemn care iniţial a fost de 16 ore pe tura, după care s-a redus la 12 ore pe tura, conform Rapoartelor de tura în anumite perioade s-a prestat efectiv activitate, atunci, conform definiţiilor timpului de lucru enunţate mai sus, numai timpul efectiv în care s-a prestat activitate in instalaţiile electrice reprezintă timp efectiv lucrat, timp ce trebuie plătit daca pe durata unei săptămâni acest timp efectiv lucrat in perioada de consemn, adunat cu cele 8 ore de lucru efectiv din fiecare tura ar depăşi 40 de ore pe săptămână.

Ore suplimentare reprezintă doar timpul în care s-a prestat efectiv activitate în perioada de consemn. Ore suplimentare nu reprezintă întreaga perioada de consemn întrucât în perioada de consemn nu s-au îndeplinit sarcinile de serviciu decât pentru scurte intervale de timp, după cum rezulta din Rapoartele de tura ce se întocmesc in staţie in fiecare tura. O staţie electrica are un specific aparte, ea nu necesita prezenta permanenta a unui electrician care sa lucreze efectiv in instalaţii 24 de ore pe zi, insa după munca obligatorie de efectuat in staţie de 8 sau ulterior 12 ore pe tura, in staţie pot apărea incidente si avarii si atunci, electricianul trebuind sa intervină fie în baza unor semnalizări acustice, telefonice, fie in baza chemării telefonice a Dispecerului, electricianul trebuie sa intervină in instalaţii si sa lucreze efectiv scurte perioade de timp din perioada de consemn pentru a înlătura incidentele si avariile. Aceste durate de lucru efectiv sunt scurte si nu necesita prezenta pe toata perioada de consemn. Având in vedere aceste aspecte mai sus menţionate, prin Contractul Colectiv de munca, document care este legea părţilor (si Convenţia de care vorbeşte directiva 2003)s-a negociat si aprobat acest mod de lucru. Reprezintă ore suplimentare doar timpul efectiv lucrat din perioada de consemn. nu reprezintă ore suplimentare timpul total de consemn întrucât nu este îndeplinita si condiţia a doua din definiţia timpului de munca întrucât nu se prestează efectiv activitate, deci nu se îndeplinesc sarcinile de serviciu pe întreaga perioada de consemn.

Mai arată că în baza art. 115 CM, în CCM valabil in C. D. in anii 2012, 2013 si pana la zi conform art. 2.2.2 s-a stabilit, in baza negocierii dintre Patronat si Sindicat, s-a stabilit că acolo unde datorita specificului activităţii nu exista posibilitatea încadrării in program normal de lucru, se poate stabili de Societate o alta forma de organizare a programului de lucru, ceea ce a si făcut Societatea prin Anexa 4 si 6 a CCM din 2012 si Anexa 4 si 6a a CCM din 2013 si pana la zi, anexe negociate cu reprezentanţii salariaţilor, in speţa Sindicatul din care fac parte. Mai mult, conform acestui articol din CCM la cererea individuala a salariaţilor si cu acordul societăţii se putea stabili si un alt mod de lucru individual.

Reclamantul din prezenta speţa nu a solicitat niciodată un altfel de program de lucru, astfel ca acţiunea de fata apare ca neavenita.

Mai analizează pârâta susţinerile reclamantului referitoare la jurisprudenţa Curţii de Justiţie a UE şi conchide că aceasta nu constituie izvor formal, scris, de drept comunitar, căreia să i se aplice principiul supremaţiei şi al efectului direct.

Consideră pârâta că durata normală a timpului de lucru al reclamantului nu a depăşit 40 de ore pe săptămână.

În susţinere au fost depuse la dosar înscrisuri.

Au mai fost administrate următoarele probe: interogatoriul pârâtei, al reclamantului, expertiza tehnică specialitatea electroenergetică, expertul M. I. depunând lucrarea întocmită la data de 23.11.2016, expertiza tehnică specialitatea contabilitate, expertul R. I. depunând la 29.11.2016 lucrarea întocmită.

Analizând actele şi lucrările dosarului  instanţa reţine următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună obligarea pârâtei la plata pentru perioada de trei anterior introducerii prezentei cereri a diferenţelor de natura salariata ce i se cuvin pentru orele suplimentare lucrate peste programul de 8 ore la fiecare tura în calitate de electrician staţii înalta tensiune la S.C. C. D. S.A, suma urmând să fie actualizată cu indicele de inflaţie de la data scadenţei şi până la plata efectiva, precum şi obligarea pârâtei să plătească sporul pentru orele lucrate pe timp de noapte calculate în procent de 25 % din salariu.

A susţinut că este angajat al pârâtei în funcţia de electrician, activitatea desfăşurându-se în ture de 24 de ore în staţiile de înaltă tensiune de 110 Kw, lucrând lunar un număr de cel puţin 264 ore lunar si chiar 300 ore, conform graficelor de tură lunare, în condiţiile în care programul normal de lucru era de 168 ore/lună.

Programul normal de lucru în staţie trebuia sa fie de 8 ore lucrat efectiv, însă a fost obligat să lucreze în ture de câte 24 de ore tot în staţie consemnat la locul de muncă, pârâta trebuind să pună la dispoziţie un spaţiu special amenajat în afara împrejmuirii staţiei aflate sub tensiune şi anume în clădiri special amenajate în care poate sta si familia fiind la permanent la dispoziţia angajatorului, desfăşurând activităţile ce se impuneau funcţie de situaţia si necesităţile din staţie.

In realitate, angajatorul nu ar fi pus la dispoziţie condiţii corespunzătoare de odihnă pe parcursul celor 16 ore fiind nevoiţi a petrece întreaga tură de 24 de ore la locul de muncă în aceiaşi clădire cu instalaţiile aflate sub tensiune, lucrând efectiv în aceste condiţii pe toată perioada celor 24 de ore.

În raport de aceste aspecte invocate în cererea de chemare în judecată, este necesar  a se clarifica dacă orele de consemn,  ce depăşesc norma de 40 de ore săptămânal, pot fi considerate timp de lucru, în sensul Art.2 (Capitolul1) din Directiva (CE)/88/2003 a Parlamentului European şi Consiliul Uniunii Europene privind anumite aspecte ale organizării timpului de lucru, timp de muncă - muncă suplimentară în sensul dispoziţiilor Codului muncii şi CCM, pentru a fi remunerate în condiţiile Codul muncii sau ale CCM.

Prin art.1 (Capitolul 1) această directivă stabileşte cerinţe minime de securitate şi sănătate în materie de organizare a timpului de lucru,  aplicându-se  perioadelor minime de repaus zilnic, repaus săptămânal şi concediu anual, precum şi pauzelor şi timpului de lucru maxim săptămânal,  anumitor aspecte ale muncii de noapte, ale  muncii în schimburi şi ale ritmului de lucru.

În art.2 (Capitolul 1) sunt definite: timpul de lucru, perioada de repaus, timpul de noapte, lucrător de noapte, munca în schimburi, lucrător în schimburi, lucrător mobil, activitate offshore, repaus suficient.

În Capitolul 2 se regăsesc reglementări privind perioade minime de repaus-alte aspecte ale organizării timpului de lucru, fiind stabilite şi măsurile ce trebuiesc luate de statele membre pentru ca orice lucrător să beneficieze: de perioada minimă de repaus zilnic de 11 ore consecutive în decursul unei perioade de 24 de ore (Art.3); de timp de pauză  în cazul în care timpul de lucru zilnic depăşeşte 6 ore (Art.4); în decursul unei perioade  de şapte zile, de o perioadă minimă de repaus neîntrerupt de 24 de ore la care se adaugă 11 ore de repaus zilnic (Art.5); de limitarea timpului de lucru săptămânal prin dispoziţii legale, de reglementare şi administrative sau prin convenţii colective sau acorduri încheiate între partenerii sociali astfel încât timpul mediu de lucru pentru fiecare perioadă de şapte zile, inclusiv orele suplimentare, să nu depăşească 48 de ore (Art.6); de un concediu anual plătit de cel puţin 4 săptămâni (Art.7).

Art. 2 punct 1, din Directiva (CE) nr./88/04.11.2003, defineşte timpul de lucru ca fiind „orice perioadă în care lucrătorul se află la locul de muncă, la dispoziţia angajatorului şi  îşi exercită activitatea sau funcţiile în conformitate cu legislaţia şi practicile naţionale”.

Timpul de lucru presupune aşadar îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: lucrătorul se află la locul de muncă, este la dispoziţia angajatorului şi îşi exercită activitatea sau funcţiile în conformitate cu legislaţia şi practicile naţionale.

Timpul de lucru nu presupune doar simpla prezenţă a lucrătorului la locul de muncă la dispoziţia angajatorului.

Deşi nu este reglementată expres munca suplimentară, din interpretarea disp. art.6 (Cap.2) din Directiva (CE) nr. 88/2003 potrivit cărora„timpul mediu de lucru pentru fiecare perioadă de 7 zile, inclusiv orele suplimentare, să nu depăşească 48 de ore”, rezultă că şi munca suplimentară presupune ca lucrătorul să se afle la locul de muncă, să fie la dispoziţia angajatorului şi să îşi exercite activitatea sau funcţiile în conformitate cu legislaţia şi practicile naţionale.

Legislaţia naţională defineşte la art. 111 Codul Muncii timpul de muncă, ca fiind orice  perioadă în care salariatul se află la dispoziţia angajatorului, şi îşi îndeplineşte sarcinile şi atribuţiile sale, conform prevederilor contractului individual de muncă, contractului colectiv de muncă aplicabil şi/sau ale legislaţiei în vigoare.

Astfel şi potrivit legislaţiei naţionale, condiţiile menţionate la art. 111 Codul muncii, trebuie îndeplinite cumulativ, iar simpla prezenţă a lucrătorului la locul de muncă, la dispoziţia angajatorului, fără a presta  efectiv activitate  în exercitarea sarcinilor şi atribuţiilor specifice contractului individual de muncă, contractului colectiv de muncă aplicabil şi/sau ale legislaţiei în vigoare, nu poate fi considerată timp de muncă.

Raţionamentul juridic expus este aplicabil şi în ceea ce priveşte  munca suplimentară.

În acest sens art. 120 Codul muncii, defineşte munca suplimentară ca fiind munca prestată în afara duratei normale a timpului săptămânal de lucru prevăzută la art.112 Codul muncii (40 de ore).

Prin CCM la nivel de unitate, a fost reglementată durata programului normal de lucru şi munca suplimentară, iar pentru electricienii care lucrează în staţiile electrice, s-a stabilit serviciu în ture cu consemn la domiciliu astfel:  până în aprilie 2013 electricianul lucra în  ture de 24 de ore din care 8 ore de lucru efectiv în instalaţiile electrice şi 16 ore de  consemn într-un spaţiu special amenajat pentru odihnă, putând presta activităţi specifice timpului liber (servirea mesei, lectura vizionare emisiuni tv, odihnă), având obligaţia de a răspunde la telefonul de serviciu şi de a interveni operativ în instalaţii la cererea dispecerului de serviciu sau la alarmare; după aprilie 2013 consemnul în cadrul unei ture a fost redus la 12 ore,  lucru efectiv în staţiile electrice fiind de 12 ore.

După fiecare tură de 24 de ore, electricianul avea 48 de ore libere.

Pana la 01.01.2015 C. a achitat un salariu pentru timpul efectiv lucrat iar pentru perioada de consemn in locuri special amenajate a achitat un sfert de salariu (25%).

Începând cu data de 01.01.2015 consemnul la domiciliu nu s-a mai efectuat în clădirea de domiciliu a staţiei electrice, ci s-a efectuat de la domiciliul din buletin al reclamantului, acesta fiind liber să stea oriunde dorea în raza localităţii de domiciliu, singura condiţie fiind să ajungă la staţia electrică în timp util atunci când era chemat de dispecer. Au fost depuse de pârâtă dovezi în acest sens.

Prin acelaşi CCM s-a stabilit că, nu constituie timp efectiv de muncă, timpul destinat consemnului ci doar timpul afectat pentru terminarea manevrelor, lichidarea avariilor.

Tot potrivit CCM, orele suplimentare reprezintă timpul lucrat la solicitarea conducerii în următoarele situaţii: orele lucrate peste durata normală a timpul de lucru prev. la art.2.1(1) 8 ore pe zi respectiv 40 de ore pe săptămână, şi se compensează prin ore libere plătite, sau cu spor la salariu.

În raport de toate aceste dispoziţii se reţine că, orele în care salariatul se află la locul de muncă, la dispoziţia angajatorului, peste durata normală a timpului de muncă săptămânal (prev. la art.112 Codul muncii), ar putea fi considerate ore suplimentare, numai în ipoteza  în care  salariatul ar presta efectiv activitate, în exercitarea sarcinilor şi atribuţiilor specifice contractului individual de muncă, contractului colectiv de muncă aplicabil şi/sau ale legislaţiei în vigoare.

Or, în speţă, perioada de timp în care reclamantul a stat în consemn ( remunerată cu un spor la salariul brut de bază – 25%), fără a  lucru efectiv în instalaţiile electrice, nu constituie  timp de lucru în sensul  art.2 din Directiva (CE) nr. 88/2003, timp de muncă - muncă suplimentară în sensul Codului muncii  şi CCM.

Nu există inadvertenţe între timpul de lucru definit de Directiva (CE) nr. 88/04.11.2003 şi  timpul de muncă definit de Codul muncii şi  CCM, iar  dispoziţiile din CCM care reglementează durata programului normal de lucru şi munca suplimentară, salarizarea şi modul de organizare a activităţii de exploatare permanentă a staţiilor electrice, sunt compatibile cu dispoziţiile Codului muncii şi ale Directivei (CE) nr. 88/04.11.2003.

 Astfel, prin Art. 6 (Cap.2) din Directiva (CE) nr. 88/2003, s-a stabilit, în sarcina statelor membre,  luarea măsurilor necesare pentru ca în funcţie de necesităţile de protecţie a sănătăţii şi securităţii lucrătorilor, timpul de lucru săptămânal să fie limitat prin dispoziţii legale, de reglementare şi administrative sau prin convenţii colective sau acorduri încheiate între partenerii social astfel încât timpul mediu de lucru (când lucrătorul se află la locul de muncă, este la dispoziţia angajatorului şi îşi exercită activitatea sau funcţiile în conformitate cu legislaţia şi practicile naţionale) pentru fiecare perioadă de 7 zile, inclusiv orele suplimentare, să nu depăşească 48 de ore, iar prin art. 16 (Cap.4) s-au stabilit perioade de referinţă pentru aplicarea sa.

Directiva a permis prin art. 17 şi 18 (Cap.5) anumite derogări de la art. 16, în cazul  mai multor domenii de activitate printre care în cazul activităţilor care implică nevoia de continuitate cum este şi producţia, transportul şi distribuţia de gaze, apă şi electricitate prin dispoziţii legale, de reglementare sau administrative sau prin convenţii colective sau acorduri încheiate între partenerii sociali cu condiţia ca lucrătorii să beneficieze de perioade de repaus compensatorii echivalente.

Aceste prevederi se reflectă şi în cuprinsul dispoziţiilor  Codul muncii şi CCM al pârâtei, limitându-se durata maximă legală a timpului de muncă la 48 de ore pe săptămână, inclusiv orele suplimentare (art. 114 alin. 1 Codul muncii, CCM - durata maximă a programului de lucru, inclusiv munca suplimentară este cea prevăzută de lege).

 Codul muncii cuprinde  şi dispoziţii potrivit cărora această durată poate fi prelungită peste 48 de ore pe săptămână, în anumite condiţii, pentru anumite activităţi sau profesii, recunoscând însă lucrătorilor, dreptul de a beneficia de perioade de repaus echivalente compensatorii.

Edificatoare în acest sens sunt disp. art. 114 Codul muncii (1)durata maximă legală a timpului de muncă nu poate depăşi 48 de ore pe săptămână inclusiv ore suplimentare; (2) prin excepţie durata timpului de muncă, ce include şi orele suplimentare, poate fi prelungită peste 48 de ore pe săptămână, cu condiţia ca media orelor de muncă, calculată pe o perioadă de referinţă de 4 luni calendaristice, să nu depăşească 48 de ore pe săptămână.; (3) Pentru anumite activităţi sau profesii stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil, se pot negocia prin CCM, perioade de referinţă  mai mari de 4 luni, dar care să nu depăşească 6 luni; (4) Sub rezerva respectării reglementărilor privind protecţia sănătăţii şi securităţii în muncă a salariaţilor, din motive obiective, tehnice sau privind organizarea muncii, contractele colective de muncă pot prevedea derogări de la durata perioadei de referinţă stabilite la alin. 3, dar pentru perioade de referinţă care în nici un caz să nu depăşească 12 luni.”

În speţa de faţă, conform Directivei mai sus menţionate si de asemenea conform Codului Muncii in CCM la nivel Naţional dar si in CCM al SC . D. SA a fost negociat şi aplicat în mod corect un alt mod de lucru pentru electricienii ce lucrează in staţiile electrice si anume: serviciu în ture cu consemn la domiciliu. Astfel pana în aprilie 2013 inclusiv, electricianul lucra în ture de 24 de ore, fracţionate, astfel: 8 ore de lucru efectiv în instalaţiile electrice conform Fişei Postului şi Instrucţiunilor privind predarea, preluarea şi efectuarea serviciului de tură şi 16 ore de consemn în spaţiul special amenajat după care avea 48 de ore liber, după aprilie 2013 consemnul în cadrul unei ture s-a redus la 12 ore, munca efectiva a avut o durata de 12 ore zilnic, după care electricianul era liber tot 48 de ore. Începând cu data de 01.01.2015, ca urmare a urmare a procesului de modernizare a staţiilor consemnul nu s-a mai organizat în camera special amenajată ci acasă la domiciliul reclamantului. Pentru perioada de consemn electricianul primea un spor de 25% din salariu indiferent daca intervenea in instalaţii sau nu. Pârâta a respectat astfel întru totul prevederile legale menţionate, atât cele din legislaţia naţională, cât şi cea la nivel european.

În sensul celor reţinute mai sus sunt şi concluziile raportului de expertiza tehnica judiciara specialitatea electroenergetică efectuat întocmit de expert M. I. şi aflat la filele 16-30 de la dosarul cauzei .

Fată de toate aceste argumente din care rezulta modalitatea de desfăşurarea a activităţii prestate de reclamant in cadrul paratei, se apreciază că sumele calculate prin expertiza contabila efectuata in cauza de expert R. I., nu  sunt datorate, întrucât toate celelalte mijloace de proba converg in sensul netemeiniciei pretenţiilor reclamantului.

Aşadar aceste ore de consemn nu sunt ore suplimentare şi nu pot fi plătite ca ore suplimentare prestate în program normal de lucru, repaus săptămânal, sărbători legale şi spor pentru orele efectuate în timpul nopţii în perioada solicitată de reclamant,  motiv pentru care urmează a fi respinsă acţiunea formulată ca neîntemeiată.

Opinia asistenţilor judiciari este conformă cu hotărârea si prezentele considerente.

Data publicarii pe portal:26.05.2017

Domenii speta

Spete similare