Raporturi de muncă

Reintegrarea salariatei pe funcţia deţinută anterior în urma unei hotărâri judecătoreşti, reintegrare care nu a durat nici 24 de ore, la data reintegrării fiind emisă de către angajator o dispoziţie unilaterală de modificare a duratei contractului individual de muncă din durată nedeterminată în durată determinată şi totodată încetarea contractului individual de muncă. Dispoziţia emisă este lovită de nulitate absolută, regula statornicită de art.41 din Codul Muncii constând în aceea că modificarea poate internevi numai prin acordul părţilor(alin.1), totodată dispoziţiile fac trimitere la dispoziţiile art.56  alin.1 lit.i Codul Muncii , la cazul de încetare de drept a contractului, data expirării termenului contractului individual de muncă încheiat pe durată determinată, în decizie fiind inserate, la modul generic, o serie de fapte nedescrise în concret şi nedovedite, ceea ce ar echivala cu o concediere disciplinară, dispusă şi fără cercetarea prealabilă a salariatului şi fără respectarea formei şi condiţiilor prevăzute de lege.

Tribunalul Mehedinţi-sentinţa din 21.06.2018

Prin cererea adresată acestei instanţe la data de 23.03.2018 şi înregistrată sub nr.768/101/2018 reclamanta V. V. a chemat în judecată pe pârâţii Primarul M. O. şi  U. A. T. M. O., solicitând ca  prin hotărâre judecătorească să se dispună anularea Dispoziţiei nr.130/26.02.2018, emisă de primarul M. O., prin care s-a dispus modificarea unilaterală a duratei contractului de muncă şi implicit încetarea acestuia, reîncadrarea reclamantei pe funcţia deţinută anterior prezentei dispoziţii, obligarea pârâţilor la plata drepturilor salariale pe perioada de la desfăşurarea contractului de muncă şi până la încadrarea definitivă în funcţia deţinută anterior şi obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu desfăşurarea procesului.

În fapt, reclamanta a arătat că, aşa cum rezultă şi din contractul individual de muncă încheiat şi înregistrat sub nr.336 din 24.08.2016 în Registrul general de evidenţă al salariaţilor, reclamanta a încheiat cu U. A. T. M. O. şi Primarul M. O. un contract individual de muncă în baza căruia a fost încadrată în calitate de consilier gradul IA, gradaţia 5, clasa de salarizare 49 din cadrul Compartimentului Cabinetului Primarului M. O. în baza Dispoziţiei nr.560/2016 emisă de Primarul M. O..

Prin Dispoziţia nr.528 din 28.07.2017 emisă de Primarul M. O. s-a însuşit şi aprobat procesul-verbal de constatare nr.9257/2017 întocmit de comisia de cercetare disciplinară prealabilă şi s-a dispus desfacerea disciplinară a contractului individual de munca al reclamantei.

Această dispoziţie a fost contestată de reclamantă la T. M. şi prin Sentinţa nr.27/2018 pronunţată în dosarul nr.3743/101/2017, T. M. a dispus admiterea contestaţiei împotriva pârâtului Primarul M O. şi a constatat nulă Dispoziţia nr.528/2017 emisă de Primarul M. O., privind concedierea disciplinară a reclamantei dispunând reintegrarea acesteia în funcţia deţinută anterior.

Ca urmare a acestei sentinţe reclamanta a arătat că a  făcut mai multe demersuri pentru reintegrare, la nivelul Primarului M. O., chiar şi la Parchet, unde a sesizat atitudinea Primarului M. O. care refuză să execute sentinţa pronunţată de T. M. privind reintegrarea în muncă a acesteia pentru ca în final prin Dispoziţia nr.124/2018 emisă de Primarul M. O. să se dispună reintegrarea reclamantei în funcţia deţinută anterior încetării contractului individual de muncă începând cu data de 26.02.2018.

Reclamanta a mai susţinută că în data stabilita prin dispoziţia de reintegrare s-a prezentat la Cabinetul Primarului M. O., care i-a şi trasat ca primă sarcină să prezinte o situaţie a ocupării camerelor din blocul situat pe str. P. de F. nr.7 din localitatea O., fiind vorba despre asistaţii sociali.

Reclamanta a arătat că şi-a îndeplinit sarcina trasată, iar la întoarcerea din teren a primit Dispoziţia nr.130/2018 privind încetarea contractului individual de muncă.

Prin decizia al cărei anulare o solicit, la art. l se dispune modificarea unilaterală a contractului individual de muncă nr.336/24,08,2016 în sensul că acesta nu va avea o durată de 36 de luni, respectiv până la data de 24.08.2019, aşa cum era menţionat în contract, durata acestuia fiind schimbată pană la data de 26.02.2018, ziua emiterii dispoziţiei amintite anterior.

La art.2 din decizia atacată, Primarul M. O. dispune încetarea contractului individual de muncă nr.336/24.08.2016 începând cu data de 27.02.2018.

Cu alte cuvinte se poate observa în mod clar că nu este vorba de o reintegrare efectiva a reclamantei pe postul deţinut anterior aşa cum prevede Sentinţa nr.27/2018 pronunţată de T. M. în dosarul nr. 3743/101/2017, ci este vorba despre o simulare a reintegrării (reintegrare care nu a durat nici 24 de ore), în scopul emiterii unei noi dispoziţii privind încetarea contractului individual de muncă.

Reclamanta consideră că emiterea dispoziţiei atacate constituie un abuz din partea Primarului M. O., nu numai prin faptul că nu respectă hotărârea instanţei de judecată, dar şi prin faptul că în prezenta cauză se încalcă în mod voit şi evident dispoziţiile legale referitoare la modificarea contractului individual de muncă.

Reclamanta a invocat dispoziţiile Codul muncii - ART. 41 (1) Contractul individual de muncă poate fi modificat numai prin acordul părţilor.

(2) Cu titlu de excepţie, modificarea unilaterală a contractului individual de muncă este posibilă numai în cazurile şi în condiţiile prevăzute de prezentul cod.

(3) Modificarea contractului individual de muncă se referă la oricare dintre următoarele elemente:

a) durata contractului;

b) locul muncii;

c) felul muncii;

d) condiţiile de muncă;

e) salariul;

f) timpul de muncă şi timpul de odihnă.

ART. 42

(1) Locul muncii poate fi modificat unilateral de către angajator prin delegarea sau detaşarea salariatului într-un alt loc de muncă decât cel prevăzut în contractul individual de muncă.

(2) Pe durata delegării, respectiv a detaşării, salariatul îşi păstrează funcţia şi toate celelalte drepturi prevăzute în contractul individual de muncă.

 Reclamanta consideră că prin conţinutul Dispoziţiei nr.130/2018 se încalcă în mod flagrant dispoziţiile legale în materia modificării contractului individual de muncă şi încetării acestuia.

Reclamanta a mai menţionat de asemenea că în opinia sa, decizia nu este motivată, iar simpla susţinere a angajatorului că acesta „nu mai acordă încredere doamnei V. V. pentru ocuparea postului de consilier în cadrul Cabinetului Primarului” nu este suficientă şi nu justifică motivul pentru care se modifică în mod unilateral durata contractului de muncă şi se dispune încetarea acestuia.

Consideră că în perioada de 8 ore cât a fost la serviciu, ulterior reintegrării în funcţie şi-a  îndeplinit sarcina trasată de primar, în acest sens a anexat la cererea de chemare în judecată Referatul nr.2827/26.02.2018 şi a menţionat  că nu aveam cum să nu îndeplinesc alte atribuţii de serviciu în timpul scurt pe care l-a avut la dispoziţie. Reclamanta crede că s-a urmărit înlăturarea sa din instituţie, aşa cum se dorea iniţial, iar hotărârea judecătorească nu se respectă decât parţial pentru a evita o eventuală plângere penală.

În concluzie, reclamanta a arătat că apreciază că desfacerea contractului individual de munca al acesteia  s-a făcut în mod abuziv şi nefondat, situaţie în care solicită  admiterea cererii aşa cum a fost formulată.

În dovedirea celor susţinute reclamanta a arătat că înţelege să se folosească  de proba cu înscrisuri, iar la cererea de chemare în judecată au fost anexate următoarele înscrisuri: Dispoziţia nr.130/26.02.2018 emisă de Primarul M. O., contestaţia înregistrată sub nr.2944/28.02.2018, plângere adresată Parchetului de pe lângă J. O. înregistrată sub nr.14/29.01.2018,  Dispoziţia nr.124/2018 emisă de Primarul M. O., cerere privind reintegrarea înregistrată sub nr.888/19.01.2018, Referat nr.2827/26.02.2018, Contract individual de muncă nr.336/24.08.2016, fişa postului, Sentinţa nr.27/18.01.2018 pronunţată de T. M. în dosarul nr.3743/101/2017.

În drept, acţiunea  fost întemeiată pe dispoziţiile art.41, art.42, art.55 Codul Muncii, art.194 şi art.453 Cod Procedură Civilă.

La data de 20.04.2018 pârâţii U. A. T. M. O. şi Primarul M. O. au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea acţiunii astfel cum a fost formulată ca nefondată pentru următoarele motive:

Prin dispoziţia nr. 130 emisă în data 26.02.2018 de către Primarul M. O. s-a dispus asupra încetării contractului individual de muncă al numitei V. V., consilier în cadrul Cabinetului Primarului.

Astfel, în urma constatării pierderii încrederii pentru ocuparea în continuare a postului de consilier în cadrul Cabinetului Primarului de către numita V. V., Primarul M. O. a procedat la modificarea duratei contractului individual de muncă nr. 336/24.08-2016, contractul fiind încheiat în temeiul prevederilor art. 83 lit. h din Codul Muncii pe perioadă determinată.

Ca urmare a modificării perioadei determinate a contractului de muncă, perioada convenită pentru ocuparea postului de consilier din cadrul Cabinetului Primarului fiind perioada 25.08.2016 -26.02.2018, a încetat contractul începând cu data de 27.02.2018.

Postul de consilier personal al primarului implică multă responsabilitate, Primarul având în vedere ca element motivaţional la emiterea dispoziţiei faptul că salariata nu şi-a adus aportul în realizarea atribuţiilor şi sarcinilor de serviciu stabilite pentru care i-a fost acordată încrederea, nedând dovadă de loialitate, corectitudine, promptitudine în realizarea obiectivelor/proiectelor instituţiei, neducând la îndeplinire sarcinile şi atribuţiile dispuse de către primar.

Urmare a acestor aspecte, cu luarea în considerare în principal asupra faptului că reclamanta a fost angajată pe bază de încredere, fără concurs, doar pe baza încrederii primarului, a fost emisă dispoziţia nr. 130/26.02.2018, având motivaţia cât şi temeiul legal cuprinse în preambulul actului administrativ.

În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispoziţiile Codului de proc. civilă.

La data de 23.05.2018 pârâţii U. A. T. M. O. şi Primarul M. O. au depus note de şedinţă prin care au invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a U. A. T. M. O., având în vedere următoarele motive:

Calitatea procesuala pasivă presupune stabilirea unei identităţi între persoana chemata în judecata şi persoana obligată din raportul juridic dedus judecaţii.

Conform prevederilor art.267 lit. a) şi b) din Codul Muncii, pot fi părţi in conflictele de munca salariaţii şi angajatorii.

În speţa, calitatea de angajator nu o are U. A. T. M. O., ci Primarul M. O..

Astfel, potrivit art.23 alin.1 şi alin.2 Legea nr.215/2001 privind administraţia publica locala, cu modificările şi completările ulterioare, „(1)Autorităţile administraţiei publice locale  prin care se realizează autonomia locala în comune, oraşe şi municipii sunt consiliile locale, comunale, orăşeneşti şi municipale, ca autorităţi deliberative, şi primarii, ca autorităţi executive.... (2) Consiliile locale şi primarii funcţionează ca autorităţi ale administraţiei publice locale şi rezolva treburile publice din comune, oraşe si municipii, in condiţiile legii”.

Aşadar, potrivit acestor dispoziţii legale, primarul este un organ al unităţii administrativ teritoriale, acre nu se confundă cu acesta, iar faptul că aşa cum se prevede la art.62 alin.1 din acest act normativ Primarul reprezintă unitatea  administrativ teritoriala în relaţiile cu alte autoritarii publice, cu persoane fizice sau juridice române ori străine, precum şi in justiţie, nu este de natura a conferi calitate procesuala pasivă unităţii administrativ teritoriale M. O. în prezenta cauză.

Conform prevederilor art.68 alin.(1) din actul normativ anterior invocat, primarului i  se recunoaşte capacitatea administrativa de a emite dispoziţii. Deci, primarul are şi calitatea de a sta în justiţie în cauzele al căror obiect se refera la actele pe care le emite, inclusiv în litigiile de muncă.

Pe de alta parte, aşa cum este prevăzut la ari. 63 alin.(5) lit.e din Legea administraţiei publice locale, primarul numeşte, sancţionează şi dispune suspendarea, modificarea şi încetarea raporturilor de serviciu sau, după caz, a raporturilor de muncă, în condiţiile legii, pentru personalul din cadrul aparatului de specialitate, precum şi pentru conducătorii instituţiilor şi serviciilor publice de interes local.

Cum Cum dispoziţia nr.130/26.02.2018 a cărei anulare se solicita a fost emisa de Primarul M. O., rezultă că în temeiul prevederilor legale sus amintite, U. A. T. M. O., nu are calitate procesuala pasiva în cauză,  cererea îndreptata împotriva acesteia urmând a fi astfel, respinsă.

De altfel, emitentul actului administrativ de dreptul muncii contestat, a uzat de prerogativa absolută acordata de legea administraţiei publice locale primarului, de a numi şi elibera din funcţie salariaţii încadraţi la cabinetul personal pe singurul criteriu al încrederii, atât numirea cât si eliberarea din funcţie având natura unei măsuri juridice care reflecta raportul dintre legalitate şi oportunitate.

Or, chiar si in litigiile ce privesc sancţiunile disciplinare aplicate salariaţilor, instanţele au dat o importanta deosebita încrederii reciproce angajat-angajator în relaţiile de munca, in acest sens fiind si decizia nr. 1096/2015 a C. de A. P., anexată la notele de şedinţă.

La termenul de judecată din data de 07 iunie 2018 s-a dispus emiterea unei adrese către pârâta U. A. T. M. O., cu menţiunea de a comunica la dosarul cauzei următoarele:

- dispoziţia iniţială de încadrare a reclamantei  V. V. şi dispoziţia privind atribuţiile reclamantei conform art.66 alin.4 din Legea nr.215/2018;

-  dacă reclamanta a fost încadrată conform prevederilor art.66 alin.4 din Legea nr.215/2018;

-  documentaţia de la baza Dispoziţiei nr. 130/26.02.2018  de încadrare a reclamantei şi documentaţia de la baza încadrării reclamantei conform Contractul individual de muncă nr.336/24.08.2016.

Cu adresa nr.7704/15.06.2018 pârâta U. A. T. M. O. a comunicat următoarele: Dispoziţia nr.560/24.08.2016 privind încadrarea reclamantei V. V. în funcţia contractuală de consilier gradul IA gradaţia 5 clasa de salarizare 49 în cadrul Compartimentului Cabinetul Primarului M. O., cât şi documentaţia aferentă încadrării constând în cererea formulată de reclamantă şi înregistrată sub nr.10235/22.08.2016, Referat nr.10248/23.08.2016 compartimentului de specialitate, fişa postului reclamantei nr.36/24.08.2016 – postul consilier gradul IA, Dispoziţia nr.124 privind reintegrarea reclamantei în funcţia deţinută anterior încetării  contractului individual de muncă şi anume în funcţia de consilier gradul IA, gradaţia 5 în cadrul Cabinetul Primarului, ca efect a anulării dispoziţiei primarul nr.528/2017 de către T. M. în dosarul nr.3743/101/2017, cât şi documentaţia aferentă constând în sentinţa nr.27/18.01.2018 pronunţată de T. M. în dosarul nr.3743/101/2017 şi referat înregistrat sub nr.2612/21.02.2018.

S-a mai arătat că reclamanta a fost încadrată pe postul de consilier în cadrul Compartimentului Cabinetului Primarului conform prevederilorart.66 din legea nr.215/2001, fără susţinerea unui concurs, ci doar pe baza încrederii Primarului şi ca urmare a voinţei angajatorului.

Dispoziţia nr.130/26.02.2018 a fost emisă ca urare a voinţei angajatorului cu luarea în considerare a prevederilor art.66 din Legea nr.215/2001.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa constată şi reţine următoarele:

În speţă, contestatoarea V. V. a chemat în judecată pe pârâţii Primarul M. O. şi  U. A. T. M. O. solicitând ca  prin hotărâre judecătorească să se dispună anularea Dispoziţiei nr.130/26.02.2018, emisă de primarul M. O., prin care s-a dispus modificarea unilaterală a duratei contractului de muncă şi implicit încetarea acestuia, reîncadrarea reclamantei pe funcţia deţinută anterior prezentei dispoziţii, obligarea pârâţilor la plata drepturilor salariale pe perioada de la desfăşurarea contractului de muncă şi până la încadrarea definitivă în funcţia deţinută anterior şi obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu desfăşurarea procesului.

Prin Dispoziţia nr.130/26.02.2018 emisă de Primarul M. O. s-a dispus:

„1. Se modifică unilateral durata contractului individual de muncă nr.336/24.08.2016 al doamnei V. V., consilier gradul IA, gradaţia 5 din cadrul Cabinetului Primarului M. O., respectiv lit.C „Durata contractului: Determinată:25.08.2016 – 26.02.2018.”

2. Încetează contractul individual înregistrat la nr.336/24.08.2016 al doamnei V. V., consilier gradul IA, gradaţia 5 din cadrul Cabinetului Primarului M. O., începând cu data de 27.02.2018. ”

 S-a reţinut potrivit dispoziţie nr.130/26.02.2018 că, doamna V. V. a fost încadrată consilier în cadrul Cabinetului Primarului, cu contract individual de muncă, pe durată determinată, conform prevederilor art.83 lit.h din Codul Muncii, fără concurs, pe baza încrederii primarului, nefiind testate cunoştinţele pentru ocuparea postului şi ţinând cont că aceasta nu şi-a adus aportul în realizarea atribuţiilor şi sarcinilor de serviciu stabilite pentru care i-a fost acordată încrederea primarului şi anume, nu a dat dovadă de loialitate, corectitudine, promptitudine în realizarea obiectivelor/proiectelor instituţiei, neducând la îndeplinire sarcinile şi atribuţiile dispuse de către primar.

Primarul M. O., în condiţiile prezentate mai sus, nu mai acordă încredere doamnei V. V. pentru ocuparea postului de consilier din cadrul Cabinetului Primarului.

Conform dispoziţiei nr.560/24.08.2016 emisă de Primarul M. O., contestatoarea a fost încadrată cu contract individual de muncă pe durată determinată (pe durata mandatului Primarului M. O., conform art.12 alin.2, art.83 lit.b din Codul Muncii), în funcţie contractuală de consilier gradul IA, gradaţia 5, clasa de salarizare 49 în cadrul Compartimentului Cabinetul Primarului M. O..

Potrivit Contractului individual de muncă nr.336/24.08.2016 încheiat între U.A.T O., reprezentată prin Primar şi contestatoare s-a încheiat contractul individual de muncă pe durată determinată – 36 luni pe durata mandatului  Primarului M. O. S. M. S., conform art.83 lit.h din Codul Muncii, data începerii activităţii – 25.08.2016 (fila 56 dosar).

Ulterior, prin Dispoziţia nr.528/28.07.2017 emisă de Primarul M. O., contestatoarea a fost sancţionată cu desfacerea disciplinară a contractului de muncă, decizie care a fost constatată nulă prin sentinţa civilă nr.27/18.01.2018 a T. M. – Secţia Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, rămasă definitivă prin decizia nr.1285/25.04.2018 a C. de A. C..

Prin sentinţa civilă nr.27/18.01.2018 a T. M. s-a admis contestaţia formulată de contestatoare, s-a constatat nulă dispoziţia nr.528/28.07.2018, s-a dispus reintegrarea reclamantei pe funcţia deţinută anterior Dispoziţiei nr.528/2017, obligarea pârâtului la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamanta de la data concedierii şi până la data reintegrării efective.

Ca urmare acestei hotărâri judecătoreşti, contestatoarea a făcut mai multe demersuri pentru reintegrare (adresa nr.888/19.01.2018 către Primarul M. O. şi plângerea penală la Parchetul de pe lângă J. O.), în final fiind emisă de către Primarul M. O. dispoziţia nr.124/21.09.2018 de reintegrare a contestatoarei pe funcţia deţinută anterior concedierii, şi anume în funcţia de consilier gradul IA, gradaţia 5 din cadrul Cabinetului Primarului, începând cu data de 26.02.2018 (fila 10 dosar).

Cu privire la contestaţia de faţă, instanţa reţine următoarele:

U. A. T. O. nu are calitate procesual pasivă în cauză.

Reclamanta a fost încadrată pe postul de consilier în cadrul Compartimentului Cabinetului Primarului, conform prevederilor art.66 din Legea nr.215/2001 iar dispoziţia contestată de modificare a contractului individual de muncă şi de încetare a contractului individual de muncă este emisă de tot de Primarul M. O..

Conform art.63 alin.5 lit.e din Legea administraţiei publice locale nr.215/2001, primarul numeşte, sancţionează şi dispune suspendarea, modificarea şi încetarea raporturilor de serviciu sau, după caz, a raporturilor de muncă, în condiţiile legii, pentru personalul din cadrul aparatului de specialitate, precum şi pentru conducătorii instituţiilor şi serviciilor publice de interes local.

Ca atare va admite excepţia lipsei calităţii procesual pasive a pârâtei U. A. T. O..

În ceea ce priveşte Dispoziţia nr.130/26.02.2018, aceasta este nelegală.

Potrivit acestei dispoziţii, s-a modificat unilateral durata contractului individual de muncă nr.336/24.08.2016 sub aspectul duratei, respectiv de la 36 de luni până la 24.08.2019, pe durata mandatului primarului, pe durată determinată (25.08.2016 – 26.02.2018).

Ca atare reintegrarea în funcţie dispusă anterior aşa cum prevede sentinţa civilă nr.27/2018 pronunţată de T. M. nu a durat nici 24 de ore, prin aceeaşi dispoziţie fiind şi încetat Contractul individual de muncă nr.336/24.08.2016 începând cu data de 27.02.2018. Conform dispoziţiei nr.124/21.02.2018, contestatoarea este reintegrată începând cu 26.02.2018, ca urmare a hotărârii judecătoreşti.

Prin dispoziţia nr.130 emisă tot în data de 26.02.2018, se dispune modificarea unilaterală a duratei contractului, determinată, până la data de 26.02.2018 şi totodată încetarea contractului individual de muncă cu data de 27.02.2018.

Reintegrarea salariatului în postul deţinut anterior concedierii operează în temeiul hotărârii judecătoreşti, angajatorul trebuind să se conformeze instanţei, reintegrându-l pe salariat în litera şi spiritul titlului executoriu, repunerea în situaţia anterioară semnificând redobândirea calităţii de salariat de către cel concediat şi renaşterea drepturilor şi obligaţiilor reciproce ale părţilor contractului, aşa cum au existat anterior, ca şi când concedierea nu a avut loc, fără alte formalităţi.

Executarea contractului este guvernată de principiul stabilităţii în muncă, ceea ce presupune că modificarea şi încetarea lui pot interveni numai în condiţiile prevăzute de lege.

Regula statornicită de art.41 din Codul Muncii constă în aceea că modificarea poate interveni numai prin acordul părţilor (alin.1) doar cu titlu de excepţie este posibil prin acordul unilateral al angajatorului în cazurile şi condiţiile prevăzute de cod (alin.2), modificarea referindu-se şi la elementul: durata contractului.

Totodată şi încetarea contractului de muncă este guvernată de principiul legalităţii, Codul Muncii prevăzând expres cazurile de încetare şi de concediere, din iniţiativa angajatorului (art.61, art.65) şi interdicţiile de la concediere.

Examinând decizia contestată, se reţine că motivul încetării contractului de muncă este că Primarul M. O. nu mai acordă încredere contestatoarei pentru ocuparea postului de consilier în cadrul Cabinetului Primarului, ţinând cont că aceasta nu şi-a adus aportul în realizarea atribuţiilor şi sarcinilor de serviciu stabilite pentru care i-a fost acordată încrederea primarului şi anume, nu a dat dovadă de loialitate, corectitudine, promptitudine în realizarea obiectivelor/proiectelor instituţiei, neducând la îndeplinire sarcinile şi atribuţiile dispuse de către primar.

Dispoziţiile art.63 alin.5 lit.e din Legea nr.215/2001, potrivit cărora primarul dispune încetarea raporturilor de muncă prevăd că aceasta se face în condiţiile legii, respectiv se coroborează cu dispoziţiile privind încetarea contractului individual de muncă din Codul Muncii.

Or, în dispoziţia contestată se face trimitere la dispoziţiile art.56 alin.1 lit.i, la cazul de încetare de drept al contractului  - la data expirării termenului contractului individual de muncă încheiat pe durată determinată .

În urma solicitării instanţei a documentaţiei de la baza deciziei de încetare, pârâtul prin adresa nr.7704/15.06.2018 a comunicat că dispoziţia a fost emisă ca urmare a voinţei angajatorului.

Ca atare sunt încălcate şi dispoziţiile imperative privind încetarea contractului de muncă din iniţiativa angajatorului, în decizia fiind inserate, la modul generic, o serie de fapte, nedescrise în concret şi nedovedite, ceea ce ar echivala cu o concediere disciplinară, dispusă şi fără cercetarea prealabilă a salariatului şi fără respectarea formei şi condiţiilor prevăzute de lege.

Ca atare, dispoziţia emisă este lovită de nulitate absolută atât în ceea ce priveşte modificarea unilaterală a contractului individual de muncă, cât şi încetarea contractului individual de muncă din iniţiativa angajatorului.

Luând în considerare cele  de mai sus, instanţa va admite excepţia lipsei calităţii procesual pasive a pârâtei U.A.T. – O..

Va admite acţiunea faţă de pârâtul Primarul M. O..

Va dispune anularea Dispoziţiei nr.130/26.02.2018 emisă de Primarul M. O..

Va dispune reintegrarea reclamantei pe funcţia deţinută anterior emiterii dispoziţiei susmenţionate.

Va obliga pârâtul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamanta de la data de 27.02.2018 şi până la data reintegrării efective.

Domenii speta

Spete similare