Răspundere civilă delictuală

Prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei Slatina la data de 10.02.2015 sub nr. X/311/2015, reclamantul T. A.C. a chemat în judecată şi personal la interogatoriu pe pârâtul C. L. S. reprezentat prin Primar, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună obligarea pârâtului la repararea prejudiciului material - 3000 lei şi moral - 50.000 lei, ce i-a fost provocat de către câinii fără stăpân, ca urmare a atacului canin de pe str. Mânăstirii din Slatina, în imediata apropiere a Palatului de Justiţie, a cărui victimă a fost în data de 27 spre 28 martie 2014; obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu acest proces.

În motivare a arătat că în seara zilei de 27 spre 28 martie 2014 a fost invitat de prietena sa la domiciliul ei pentru a sărbători 5 ani de relaţie de prietenie. A stat la domiciliul acesteia de la ora 23 până în jurul orei 24.30. Ulterior, a plecat de la domiciliul prietenei sale care locuieşte pe str. Mânăstirii, în imediata apropiere a Palatului de Justiţie şi a continuat drumul pe strada ce desparte Marketul Penny şi Palatului de Justiţie, iar în momentul în care a ajuns în faţa Palatului de Justiţie, din declaraţiile taximetristului care l-a salvat de câini, a auzit că în jur de 7-10 câini au ieşit din parcarea acestei instituţii, iar ceilalţi aproximativ 10 câini au ieşit din parcarea Marketului Penny. Tot din cele menţionate de taximetrist a înţeles că în faza iniţială a atacului a fost înconjurat de toţi aceşti câini, s-a zbătut să scape de aceştia şi a reuşit să fugă însă câinii s-au luat după el şi, în alergarea sa ce a avut loc prin faţa Palatului de Justiţie către Palatul de Finanţe, nu îşi mai aminteşte dacă a fost prins de picior de unul din câini sau s-a împiedicat, dar cert este că a căzut şi s-a lovit cu capul de carosabil. Partea capului ce a fost lezată este partea din spate a craniului, „ceafa”. A făcut precizarea că, din primul moment al atacului câinilor nu-şi mai aminteşte absolut nimic din ce s-a întâmplat. Tot din relatările taximetristului a aflat că acesta a reuşit să vină cu maşina cu care lucra şi l-a salvat să nu fie sfâşiat de câini, iar acesta a precizat că el era căzut jos şi inconştient, prezenta spume şi sânge în zona gurii, iar din ureche îi curgea sânge.

Tot din spusele celui care l-a salvat şi ale unei alte persoane care a intervenit şi care, de fapt, a şi rămas cu el să îl ajute, că prezenta o stare de ameţeală, incoerenţă în vorbire şi îi curgea sânge din zona spate a capului. Persoana care a rămas cu el şi a sunat la 112 i-a precizat ulterior că, în momentul în care a observat că vomită sânge s-a speriat şi atunci a înţeles că prezintă leziuni grave şi a sunat la nr. de urgenţă. La faţa locului s-a prezentat un echipaj de poliţie care, văzând starea în care se afla au sunat la Spitalul Judeţean de Urgenţă Slatina, pentru a trimite o ambulanţă. Din spusele martorilor, la momentul în care a sosit ambulanţa el intrase în stare comatoasă. A fost transportat la UPU Slatina şi de acolo, având în vedere starea gravă în care se afla, s-a hotărât trimiterea sa la Spitalul Judeţean nr. 1 Craiova. Aici a fost internat şi a stat la Secţia Reanimare 1-2 zile, iar internat în total 16 zile, unde i s-au acordat îngrijiri medicale de specialitate.

După ce s-a trezit din starea comatoasă, timp de 10 zile a suportat dureri groaznice de cap, cu toate că i-au fost administrate tot timpul calmante. 

A mai arătat că, la trei zile după ce a ieşit din comă, a constatat şi a precizat şi medicilor că nu mai vede bine la distanţă, vede imagini suprapuse. Această stare se menţine şi în prezent. Din cauza acestei situaţii este nevoit să se interneze într-un spital de specialitate din Bucureşti, întrucât persistă durerile de cap iar vederea îi este serios afectată. Nu se poate deplasa în siguranţă în afara locuinţei întrucât nu are vizibilitate şi nu percepe corect lucrurile, iar la trecerile de pietoni se instaurează o stare de teamă întrucât nu poate să aprecieze dacă se îndreaptă către el maşini şi la ce distanţă.

În susţinere, au fost indicate disp. art. 7 alin. 1 din O.U.G. 55/2002 şi art. 12 alin. 1 din aceeaşi ordonanţă.

A precizat că, prin fapta ce a fost comisă împotriva sa de către câinii care l-au atacat, i-au fost provocate leziuni traumatice care au necesitat în prima fază 40-45 zile de îngrijiri medicale şi, urmare a expertizei ce a fost efectuată în dosarul penal, s-a stabilit un nr. total de 70 zile de îngrijiri medicale, acestea circumscriindu-se unui prejudiciu material în cuantum de 3000 lei şi suferinţe fizice şi psihice constituind prejudiciu moral evaluat la suma de 50.000 lei.

A arătat că, pentru situaţia de fapt descrisă sunt incidente dispoziţiile art. 1357 şi urm. din Codul civil referitoare la răspunderea civilă delictuală - răspunderea pentru fapta proprie. În cazul de faţă sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale - răspunderea pentru fapta proprie întrucât: există fapta şi aceasta a fost săvârşită de pârât; există vinovăţia cerută de lege pentru a fi atrasă răspunderea civilă delictuală; există un prejudiciu; există legătura de cauzalitate între faptă şi prejudiciu.

În drept, cererea s-a întemeiat pe dispoziţiile art. 1357 şi urm. din Codul civil, O.U.G. 55/2002 şi art. 107 şi 113 alin. 1 pct. 9 CPC, art. 21 alin. 2 din Legea 215/2001.

În probatoriu a solicitat următoarele mijloace de probă: înscrisuri: xerocopia certificatului medico-legal, dosarul de urmărire penală; interogatoriul pârâtului; martori - a căror identitate nu o cunoaşte, aceştia fiind audiaţi în dosarul de urmărire penală menţionat.

La data de 10.03.2015 reclamantul a depus precizare, arătând că înţelege să majoreze câtimea daunelor morale la suma de 100.000 lei, arătând totodată că valoarea personală nepatrimonială lezată este sănătatea, viaţa victimei. A ataşat în copii acte medicale din care rezultă, ca urmare a ultimelor investigaţii, leziunile ce au fost provocate: protocol de examinare din data de 15.01.2015, bilet de ieşire din spital din data de 11.04.2014.

Pârâtul C. L. al M.S., reprezentat prin primarul municipiului, în conformitate cu prevederile Legii 215/2001  privind administraţia publica locala, a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neintemeiata.

Pe cale de excepţie s-a invocat lipsa capacităţii procesuale de folosinţa a C.L. al M.S. şi lipsa calităţii procesuale pasive a C. L. al municipiului S. motivat de faptul că, potrivit Legii nr. 215/2001 privind administraţia publică locală, comuna, oraşul sau judeţul îşi exercită drepturile procedurale şi îşi îndeplinesc obligaţiile procesuale ca reclamant sau pârât, sau, în alţi termeni, îşi valorifică capacitatea procesuală de exerciţiu, prin primar sau preşedintele consiliului judeţean, după caz.

A învederat pârâtul că reclamantul isi întemeiază acţiunea pe constatările făcute prin certificatul medico-legal, de unde rezulta ca leziunile traumatice pe care le prezintă reclamantul de astăzi este posibil sa se fi produs la data de 28.03.2014 prin lovire de corpuri dure sau chiar cu corpuri dure. Astfel, apreciază ca din nicio proba aflata la dosar nu rezulta cu certitudine ca leziunile traumatice ale reclamantului, menţionate in certificatul medico legal, ar fi putut fi cauzate de incidentul pe care îl descrie reclamantul, nu din constatările proprii, ci din declaraţiile unui taximetrist. Niciuna din relatările reclamantului chiar din cele relatate in cererea de chemare in judecata nu sunt relatări directe ale acestuia, ci doar nişte relatări ale unor persoane cărora nu le indica numele.

S-a învederat că, potrivit prevederilor art. 1349 Noul Cod Civil, pentru a atrage răspunderea in condiţiile art. 1349 N.C.C., este necesar a fi îndeplinite cumulativ patru condiţii, respectiv existenta unui prejudiciu, existenta unei fapte ilicite, existenta unui raport de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu si existenta vinovăţiei celui ce a cauzat prejudiciul, vinovăţie ce consta in intenţia, neglijenta sau imprudenta cu care a acţionat. In situaţia in care nu sunt indeplinite toate cele patru condiţii mai sus expuse, nu se poate atrage răspunderea civila delictuala.

De asemenea, reclamantul nu a indicat prin cererea de chemare in judecata traseul pe care acesta l-a urmat, ci doar strada Mănăstirii in condiţiile in care aceasta strada incepe de la Palatul de Justiţie si se termina in zona intrării in cartierul Steaua, iar de la intersectia din fata Palatului de Justiţie si pana la intrarea in Cartierul Steaua este zona de case particulare. Astfel ca reclamantul nu indica numărul postal al imobilului unde ar locui prietena acestuia pentru a se putea identifica traseul urmat de acesta si nici cu exactitate locul in care ar fi fost atacat efectiv de către câinii comunitari. Având in vedere aceasta situaţie nu se poate stabili cu exactitate daca câinii care se presupune ca l-ar fi atacat, ar fi câini comunitari sau câini aparţinând proprietarilor case din zona respectiva.

S-a menţionat faptul ca intersecţia din fata palatului de justitie este supravegheata video, iar din înregistrările camerei din noaptea respectiva care au fost predate si organelor de cercetare penala nu se observa nici un incident de natura celui relatat de reclamant. Depune la dosarul cauzei înregistrarea video din noaptea si orele indicate de reclamant.

De asemenea, apreciază ca reclamantul nu dovedeşte cu nimic daunele materiale si morale suferite, la dosarul cauzei neaflandu-se nici o dovada in acest sens, respectiv chitanţe, facturi, bonuri de casa de la acea data.

Reclamantul a depus răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepţiilor invocate de pârât, respectiv excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a C. L.al M.S. şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a C. L. al M. S.

Prin acelaşi act de procedură s-a solicitat introducerea în cauză şi a U. A. T. – M. S., reprezentată prin P., cu sediul în Slatina, , jud. Olt.

Prin sentinţa civilă nr. X/08.02.2016, pronunţată de Judecătoria Slatina, în dosar nr. X/311/2015, s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului C. L.S., ca neîntemeiată.

S-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei U. A. T. M.S.PRIN P..

S-a respins acţiunea formulată de reclamantul T. A. C., în contradictoriu cu pârâta U. A. T. M. S. P. P., ca formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

S-a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul T. A. C., în contradictoriu cu pârâtul C. L. S., având ca obiect răspundere civilă delictuală-pretenţii.

A fost obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 10.000 lei cu titlul de daune morale.

S-a respins capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului la plata daunelor materiale, ca neîntemeiat.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut sub aspectul excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor C. L. S. şi U. A. T. M. S. P. P. că în materia răspunderii civile delictuale, calitatea procesuală pasivă aparţine persoanei căreia i se impută săvârşirea faptei ilicite.

Astfel, conform art. 36 Cpc calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii. Existenţa sau inexistenţa drepturilor şi a obligaţiilor afirmate constituie o chestiune de fond.

Prin urmare, în analizarea acestei excepţii s-a avut în vedere nu existenţa sau inexistenţa drepturilor şi obligaţiilor afirmate, ci raportul juridic litigios, astfel cum este dedus judecăţii.

Prin cererea introductivă de instanţă, reclamantul a învederat că, în noaptea de 27 spre 28 martie 2014, în Municipiul Slatina, pe str. Mânăstirii, a fost urmărit de mai mulţi câini fără stăpân, căzând şi lovindu-se cu capul de carosabil.

Reclamantul a invocat dispoziţiile art. 1357 C.civ. potrivit căruia cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare şi dispoziţiile OUG 55/2002 care, la art. 7 alin.1 prevede că consiliile locale ale unităţilor administrativ-teritoriale sunt considerate proprietari ai câinilor fără stăpân şi ai câinilor care circulă liberi, fără însoţitor, în locuri publice, care nu au fost revendicaţi ori adoptaţi în condiţiile prevederilor legale şi au obligaţia de a captura şi escorta aceşti câini, prin intermediul personalului calificat.

Faţă de cele reţinute în precedent, în considerarea situaţiei de fapt expuse în cererea introductivă de instanţă, s-a constatat că este în sarcina consiliilor locale, ca şi proprietari ai câinilor fără stăpân, luarea măsurilor pentru capturarea şi escortarea acestora, urmând a analiza în cele ce urmează, în ce măsură reclamantul a dovedit cele susţinute în acţiune, atât sub aspectul provenienţei animalelor cât şi în privinţa celorlalte condiţii ale răspunderii civile delictuale.

În concluzie, instanţa a reţinut că, în acest litigiu, în raport de obiectul şi cauza acţiunii, calitatea procesuală pasivă aparţine C. L. S., astfel încât a fost respinsă ca neîntemeiată, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a acestuia şi a fost admisă, cu consecinţa respingerii acţiunii faţă de U. A. T. M. S. PRIN P., excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a acesteia.

Asupra fondului cauzei, instanţa a reţinut că prin cererea introductivă de instanţă, reclamantul a învederat că, în noaptea de 27 spre 28 martie 2014, în Municipiul Slatina, pe str. Mânăstirii, a fost urmărit de mai mulţi câini fără stăpân, căzând şi lovindu-se cu capul de carosabil. În urma acestui incident, reclamantul a avut nevoie de 40-45 zile de îngrijiri medicale, iar ulterior, potrivit afirmaţiilor sale, de 70 zile de îngrijiri medicale.

În drept, instanţa a reţinut că acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1357 alin. 1 C.civ. potrivit cărora cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare.

Pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer a fi întrunite cumulativ următoarele condiţii: existenţa unei fapte ilicite, existenţa unui prejudiciu, existenţa unui raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu, existenţa vinovăţiei celui care a cauzat prejudiciul.

Sub aspectul existenţei faptei ilicite, potrivit doctrinei, aceasta constă în acţiunea sau inacţiunea prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv sau chiar interesului ce aparţine unei persoane.

Potrivit art. 7 alin. 1 din OUG 55/2002, consiliile locale ale unităţilor administrativ-teritoriale sunt considerate proprietari ai câinilor fără stăpân şi ai câinilor care circulă liberi, fără însoţitor, în locuri publice, care nu au fost revendicaţi ori adoptaţi în condiţiile prevederilor legale şi au obligaţia de a captura şi escorta aceşti câini, prin intermediul personalului calificat.

Conform art. 21 alin. 1 în termen de cel mult 18 luni de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă câinii vor fi în mod obligatoriu identificaţi şi înregistraţi potrivit normelor stabilite prin ordin al ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale, emis în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.

 Potrivit art. 10 din Normele Metodologice de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 155/2001 privind aprobarea programului de gestionare a câinilor fără stăpân serviciile specializate pentru gestionarea câinilor fără stăpân, precum şi operatorii serviciilor specializate pentru gestionarea câinilor fără stăpân sunt obligaţi să captureze câinii în următoarea ordine: a) câinii care circulă liber, fără însoţitor, din preajma şcolilor, grădiniţelor, locurilor de joacă pentru copii, parcurilor, pieţelor publice; b) câinii care circulă liber, fără însoţitor, în alte locuri publice decât cele prevăzute la lit. a); c) câinii care circulă liber, fără însoţitor, în zonele periferice ale localităţilor.

Din interpretarea coroborată a dispoziţiilor mai sus menţionate, rezultă că, după intrarea în vigoare a acestora, a revenit C. L.S. obligaţia de identificare, capturare şi escortare a câinilor fără stăpân care circulă liber, fără însoţitor, pe raza Municipiului Slatina.

Prin urmare, orice câine neidentificat şi neînregistrat conform art. 21 din OUG 55/2002 şi care circulă liber, fără însoţitor în Municipiul Slatina, este considerat ca fiind proprietatea C. L. S., legea obligând entitatea responsabilă la luarea măsurilor care se impun pentru înlăturarea pericolelor generate de animalele fără stăpân.

Astfel, deşi pârâtul C. L. al M. S. a contestat faptul că reclamantul a fost atacat de câini fără stăpân, cu toate acestea, din imaginile înregistrate de camerele de supraveghere instalate în intersecţia din imediata apropiere a Palatului de Justiţie, rezultă cu claritate că, la data de 28.03.2014, ora 00,19, un număr de 4 câini care circulau liber, fără însoţitor, au alergat către direcţia indicată de reclamant şi martorul B. ca fiind cea în care se afla reclamantul.

Se observă din aceleaşi imagini că animalele se găseau libere, pe strada Mânăstirii, într-o zonă de blocuri de locuinţe, nefiind adăpostite în curţile imobilelor din partea opusă intersecţiei, astfel cum sugerează pârâtul.

Cu toate că numărul câinilor care apar în imagini este, oricum, irelevant, este de menţionat că filmarea a surprins un singur minut din parcursul evenimentelor, iar vizibilitatea s-a limitat la direcţia opusă incidentului produs, cuprinzând însă imagini relevante în care apar un număr de 4 câini alergând şi autoturismul taxi condus de martorul B..

Datele rezultate din imaginile surprinse de camera video se coroborează cu cele care rezultă din declaraţia martorului B. T. (f.93), care a arătat că, la data producerii evenimentelor, efectuând o cursă de taxi, a putut observa cum, în zona Palatului de Justiţie din Municipiul Slatina, reclamantul era alergat de aproximativ 10 câini fără stăpân. A mai arătat martorul că, după ce au alergat după reclamant, câinii s-au întors în zona Palatului de Justiţie, aceştia făcând parte dintr-o haită de 20-30 de câini pe care martorul a precizat că o observase de aproximativ câteva luni în zona respectivă. A mai declarat martorul că, după cunoştinţele sale, animalele nu provin din zona de case ci dintr-o porţiune de 50-100 m, unde nu există asemenea imobile.

În considerarea celor mai sus analizate, instanţa a reţinut că este în afara oricărui dubiu că animalele care l-au urmărit pe reclamant sunt animale fără stăpân, considerate de lege proprietatea C. L. al M.S. şi cu privire la care acesta avea obligaţia de capturare şi escortare, prin intermediul personalului specializat.

Întrucât din probele administrate rezultă că, la data de 28.03.2014, ora 00,19, mai mulţi câini fără stăpân circulau neînsoţiţi pe raza M. S., într-o zonă rezidenţială, s-a constatat că obligaţia prevăzută de lege nu a fost îndeplinită.

Astfel, după cum s-a arătat în doctrina de specialitate, nu numai fapta comisivă, acţiunea, ci şi omisiunea, inacţiunea, reprezintă un element al răspunderii civile delictuale, potrivit art. 1349 alin.1 C.civ, în măsura în care norma juridică obligă o persoană să acţioneze într-un anumit mod, iar aceasta nu s-a conformat dispoziţiei legale, deci nu a îndeplinit o activitate impusă de lege sau nu a luat o măsură impusă de lege.

Prin urmare, fapta pârâtului C. L. al M. S., de a nu fi luat măsurile necesare pentru capturarea şi îndepărtarea câinilor fără stăpân, constituie o faptă ilicită de natură omisivă, reprezentând un element al răspunderii civile delictuale în sensul art.1357 C.civ..

În privinţa prejudiciului care este reprezentat, în abstract, de efectul negativ produs prin fapta ilicită, reclamantul a învederat că a suferit un prejudiciu material, în cuantum de 3.000 lei şi un prejudiciu moral precizat la suma de 100.000 lei.

Cu privire la prejudiciul material, din probele administrate în cauză nu rezultă dovedirea acestuia, astfel încât, reţinând că nu a fost îndeplinită obligaţia prevăzută de art. 249 Cpc în sarcina reclamantului, respectiv aceea de dovedire a susţinerilor făcute, instanţa a constatat că nu a fost făcută dovada prejudiciului material suferit de reclamant.

În privinţa prejudiciului moral, reclamantul a precizat că valorile lezate au fost sănătatea şi viaţa victimei.

Astfel, potrivit art. 58 alin. 1 C.civ., orice persoană are dreptul la viaţă, la sănătate, la integritate fizică şi psihică, la demnitate, la propria imagine, la respectarea vieţii private, precum şi la alte asemenea drepturi prevăzute de lege.

Doctrina a stabilit că, după cum există sau nu posibilitatea unei evaluări băneşti directe a prejudiciului, se face deosebire între prejudiciul patrimonial şi prejudiciul nepatrimonial, fiind vorba în acest ultim caz, despre o atingere adusă onoarei sau demnităţii, o suferinţă de ordin afectiv sau o suferinţă provocată de durerile fizice.

Analizând acest aspect, din declaraţia martorului B. T. (f.93) rezultă că, la data de 28.03.2014, ora 00,19, în Municipiul Slatina, într-o zonă rezidenţială, pe str. Mânăstirii, a putut observa cum reclamantul era alergat de aproximativ 10 câini care făceau parte dintr-un grup mai mare, de aproximativ 20-30 de câini, pe care martorul îi observase anterior în zona respectivă. A mai arătat martorul că l-a putut observa pe reclamant traversând strada, urmărit de câini, găsindu-l ulterior lângă tomberoanele din apropiere. A indicat martorul că nu a observat nicio lovitură pe corpul reclamantului şi, întorcându-l pe acesta pe partea stângă, împreună cu o cunoştinţă a reclamantului, care a trecut întâmplător prin zonă, l-au aşezat pe acesta pe o bancă. Reclamantul a vomat, astfel încât martorul a fost indus în eroare, crezând că victima se află în stare de ebrietate. În timp ce discuta cu petentul, acesta i-a explicat că animalele nu l-au muşcat, ci s-a speriat, a căzut şi s-a lovit la cap, după cum a precizat în momentul respectiv reclamantul, acuzând dureri de cap. După venirea salvării, poliţiei şi jandarmeriei, reclamantul a fost dus la spital, iar taximetrul a fost verificat de organele de poliţie, permiţându-i-se martorului să plece.

Afirmaţiile martorului referitoare la vătămare se coroborează cu datele care rezultă din certificatul medico-legal emis de Unitatea Sanitară de Medicină Legală Slatina la data de 29.04.2014 (f.5) potrivit căruia reclamantul a fost internat la Spitalul de Urgenţă din Craiova- Secţia Neurochirurgie (f.16), cu diagnosticul traumatism cranio-cerebral, fractură temporo-parietală stânga cu interesarea mastoidei; în observaţie hematom subdural, iar în urma examenului medical a rezultat că pacientul necesită 40-45 zile de îngrijiri medicale de la data producerii leziunilor.

Astfel, din analiza materialului probator administrat în cauză, rezultă că a fost lezată sănătatea petentului, ca valoare prevăzută de lege, fiind de domeniul evidenţei că prejudiciul cauzat s-a concretizat într-o suferinţă fizică generată de traumele suferite.

Cu privire la legătura de cauzalitate dintre faptă şi prejudiciu, fiind necesar să se determine dacă fapta ilicită dovedită a cauzat prejudiciul constatat, având în vedere că vătămarea petentului este consecinţa atacării acestuia de câinii fără stăpân, instanţa a constatat existenţa unui raport de cauzalitate directă între fapta ilicită şi prejudiciul reprezentat de suferinţa fizică rezultată din lovirea petentului în timp ce încerca să se apere alergând.

În privinţa posibilităţii nedovedite ca vătămarea petentului să fi fost provocată de accidentarea de către taximetru, instanţa a reţinut că aspectul este lipsit de relevanţă, din moment ce conducătorului auto nu i s-ar putea imputa vreo culpă în producerea faptei prejudiciabile, cauza acesteia fiind în continuare reprezentată de atacarea reclamantului de către câinii fără stăpân, iar nu de nerespectarea dispoziţiilor legale în materie de circulaţie rutieră de către martorul B. Astfel, lovirea reclamantului de autoturism nu s-ar fi putut produce decât în modul în care reclamantul şi martorul au arătat, respectiv în timp ce victima încerca să scape de animalele care o fugăreau, nefiind rupt lanţul cauzal între atacul canin şi vătămarea corporală a reclamantului.

Raportat la vinovăţia celui care a cauzat prejudiciul, este necesar ca fapta să fie imputabilă autorului ei, adică autorul să fi avut o vină în săvârşirea faptei, să fi acţionat deci cu vinovăţie. Ea are rolul de a delimita conduita care poate fi imputabilă făptuitorului, în vederea sancţionării sale, prin angajarea obligaţiei de despăgubire a victimei.

Reţinând că pârâtul C. L. al M. S. nu şi-a îndeplinit obligaţiile de capturare şi înlăturare a câinilor fără stăpân, instanţa a constatat că acesta a acţionat în mod imprudent, culpa obiectivându-se în aceea că autorul a prevăzut rezultatul neluării măsurilor prevăzute de lege, însă a socotit, fără temei, că el nu se va produce.

Constatând îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale prevăzute de 1357 C.civ. şi urm., instanţa a reţinut că, separat de existenţa prejudiciului, se pune problema condiţiilor cerute pentru a se putea obţine repararea acestuia, avându-se totodată în vedere principiul reparării integrale a prejudiciului prin acoperirea pagubei efective consacrat de disp. art.1381 C.civ. şi art.1385 C.civ..

După cum s-a arătat în precedent, prejudiciul material nu a fost dovedit, nefăcându-se nicio probă în acest sens, astfel încât instanţa va respinge cererea de acoperire a prejudiciului cu acest titlu.

În privinţa daunelor morale, s-au reţinut disp. art. 1381 alin.1 C.civ. conform căruia orice prejudiciu dă dreptul la reparaţie, art.253 alin.3 şi 4C.civ. din care rezultă că, pentru repararea drepturilor nepatrimoniale încălcate se poate cere restabilirea dreptului atins sau se pot cere despăgubiri şi art.1391 C.civ. care prevede modalităţile de reparare a prejudiciului nepatrimonial.

Astfel, daunele morale care se concretizează în sentimentele negative pe care o persoană trebuie să le suporte, ca urmare a unei atingeri aduse sănătăţii şi integrităţii corporale, sunt în principiu, de compensat cu sume de bani pe care responsabilul le datorează.

Acest pretium doloris care ridică problema practică a evaluării sale, constituie o chestiune de fapt care nu poate fi orientată după un barem teoretic.

Având în vedere evidentele prejudicii de ordin moral suferite de către reclamant ca urmare a atacării de către câinii fără stăpân şi vătămării sănătăţii şi integrităţii corporale a acestuia, în considerarea suferinţelor fizice pricinuite de incident, urmările acestuia şi a celor 40-45 zile îngrijiri medicale dovedite de reclamant, instanţa apreciază că suma de 10.000 Ron este suficientă pentru acoperirea prejudiciului moral cauzat, urmând a fi acordată reclamantului cu acest titlu.

Astfel, instanţa a avut în vedere că reclamantul este o persoană tânără (24 ani la data incidentului) a cărei viaţă socială a fost afectată negativ de incidentul petrecut în data de 28.03.2014, având nevoie de aproximativ 45 zile de îngrijiri medicale pentru înlăturarea urmărilor principale ale faptei ilicite. După cum martorul B. a arătat, consecinţele au fost vizibile imediat după eveniment, reclamantul învederând că a trăit un moment de teamă, frică, raportat la atacul animalelor, stări care au fost urmate de durerile fizice provocate de vătămarea corporală.

Cuantumul daunelor morale stabilit are în vedere consecinţele negative suferite de victimă pe plan fizic şi psihic, importanţa valorilor lezate, respectiv sănătatea persoanei, măsura în care au fost lezate aceste valori, intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării, măsura în care a fost afectată situaţia familială, profesională şi socială. Totodată, s-a reţinut că, în cuantificarea prejudiciului moral, aceste criterii sunt subordonate condiţiei aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real şi efectiv produs victimei.

Prin urmare, instanţa a reţinut că această valoare este de natură a oferi reclamantului satisfacţie morală pentru prejudiciile morale suferite, cu respectarea principiului proporţionalităţii şi a justului echilibru între natura valorilor nepatrimoniale lezate şi sumele acordate.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul C. L.S. – prin P., considerând-o netemeinică şi nelegală, în privinţa respingerii excepţiei calităţii procesuale pasive a C. L. S., precum şi în privinţa obligării C. L. S. la plata către reclamant a sumei de 10.000 lei cu titlu de daune morale.

Astfel, analizând Referatul de propunere de clasare a cauzei penale, întocmit în dosarul penal nr. Y/P/2014, ce a stat la baza Ordonanţei de clasare emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Slatina la data de 02.11.2015, se poate observa că din declaraţiile intimatului reclamant şi a mamei acestuia, date în faţa organelor de cercetare penală rezultată fără putinţă de tăgadă ca intimatul reclamant de astăzi, în timp ce se deplasa pe str. Mânăstirii din Slatina, în data de 28.03.2014 a fost lovit de un autoturism tip taxi, fiind proiectat şi căzând pe partea dreaptă.

Menţionează faptul că toate aceste probe au fost supuse atenţiei instanţei de fond, iar aceasta fără măcar să le analizeze, respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a C. L. S., deşi exista probe clare şi de necontestat, respectiv declaraţia chiar a intimatului reclamant de astăzi, din care rezultă că niciuna dintre cele două instituţii pârâte nu se face vinovată de vătămările suferite de intimatul reclamant.

Pe fondul cauzei, se solicită să se observe faptul că instanţa de fond îşi întemeiază soluţia pe declaraţia martorului B. T., declaraţie care aşa cum ca arăta în continuare nu poate oferi o concluzie clară şi indubitabilă.

Arată faptul că din probele aflate la dosarul cauzei (CD), probe certe şi de necontestat, rezultă foarte clar că în perioada în care se susţine că s-a produs evenimentul ce formează obiectul prezentei acţiuni, nu era montată prelata pe fântâna arteziană aflată în sensul giratoriu din zona Palatului de Justiţie, aspect ce rezultă din filmarea aflată la dosarul cauzei, astfel că vederea martorului nu putea fi obturată de o asemenea împrejurare, cum susţine acesta în declaraţia dată în faţa instanţei de fond.

Mai mult decât atât, în faţa instanţei de fond, martorul B. T. a arătat faptul că în momentul în care l-a găsit pe intimatul reclamant lângă tomberoane, câinii fugiseră şi nu a văzut nici un moment că respectivii câini să-l fi prins din urmă pe acesta.

Analizând cele două declaraţii ale numitului B. T. se poate observa că acestea cuprind aspecte contradictorii, motiv pentru care consideră că instanţa de fond în mod greşit şi-a întemeiat soluţia pe această probă, respectiv pe declaraţia martorului, o probă care nu poate oferi o concluzie clară şi indubitabilă, depoziţia martorului fiind echivocă, aşa cum s-a arătat anterior.

Probele administrate în cursul cercetării judecătoreşti nu au lămurit pe deplin şi fără echivoc că animalele canine, care l-ar fi alergat pe intimatul reclamant provin din rândul celor fără stăpân aflaţi în paza juridică a Consiliului local.

Învederează faptul că probele solicitate de intimatul reclamant şi administrate prin mijloacele de probă specifice (declaraţia martorului) nu au oferit şi concluzia clară şi indubitabilă că, animalele comunitare au vătămat integritatea corporală a intimatului reclamant în data de 28.03.2014 cu atât mai mult cu cât nu există o probă directă care să reflecte această împrejurare susţinută de acesta, iar proba mediată(indirectă), depoziţia martorului a fost echivocă, aşa cum s-a demonstrat anterior.

Cum niciuna dintre probele administrate în faţa instanţei de fond nu a condus la concluzia că „autorul”care se face culpabil de vătămările suferite de intimatul reclamant sunt câinii aflaţi în paza juridică a consiliului local, se solicită să se observe că soluţia instanţei de fond de obligare a consiliului local la plata către intimatul reclamant a sumei de 10.000 lei este una netemeinică şi nelegală.

De asemenea, pentru a atrage răspunderea în condiţiile art. 1349 cod civil, este necesar a fi îndeplinite cumulativ patru condiţii, respectiv existenţa unui prejudiciu, existenţa unei fapte ilicite, existenţa unui raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu şi existenţa vinovăţiei celui ce a cauzat prejudiciul, vinovăţie ce constă în intenţia, neglijenţa sau imprudenţa cu care a acţionat. În situaţia în care nu sunt îndeplinite toate cele patru condiţii, nu se poate atrage răspunderea civilă delictuală.

Solicită admiterea apelului şi, pe fond, modificarea sentinţei apelate în sensul respingerii în totalitate a acţiunii formulată de către reclamant.

În drept, s-au invocat dispoziţiile art. 466 cod pr civilă.

La data de 07 iulie 2016, intimatul reclamant T. A. C. a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat.

Arată că în mod întemeiat, instanţa de fond a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a intimatului-pârât reţinând că este în sarcina consiliilor locale răspunderea materială şi juridică cu privire la faptele săvârşite de câinii fără stăpân.

Art. 7 alin. 1 „Consiliile locale ale unităţilor administrativ-teritoriale sunt considerate proprietari ai câinilor fără stăpân şi ai câinilor care circulă liberi, fără însoţitor, în locuri publice, care nu au fost revendicaţi ori adoptaţi în condiţiile prevederilor legale (…)”.

Potrivit dispoziţiilor art. 56 alin. 1 „Poate fi parte în judecată orice persoană care are folosinţa drepturilor civile”.

Potrivit alin. 2 al aceluiaşi articol „Cu toate acestea, pot sta în judecată asociaţiile, societăţile sau alte entităţi fără personalitate juridică, dacă sunt constituite potrivit legii”.

Prin urmare art. 56 alin. 2 coroborat cu dispoziţiile Legii nr. 215/2001 privitoare la constituirea consiliului local, atribuie acestuia atât capacitatea procesuală de folosinţă cât şi calitatea procesuală pasivă, de a sta în judecată în nume propriu.

 Mai mult dispoziţiile art. 7 alin. 1 din OUG nr. 55/2002 trec în sarcina consiliilor locale răspunderea juridică pentru faptele câinilor fără stăpân.

Cu privire la situaţia de fond, arată că în mod absolut întemeiat, a reţinut instanţa de fond că vinovaţi de leziunile suferite de apelant sunt câinii fără stăpân, care au comis atacul din seara de 27/28 martie 2014.

În cauza de faţă, soluţia instanţei de fond se întemeiază pe un material probator pertinent şi concludent care, coroborat stabileşte fără putinţă de tăgadă că leziunile ce i-au fost provocate s-au datorat atacului canin la care a fost supus, atac în urma căruia, în eforturile sale de a nu fi ajuns de câinii care l-au atacat, s-a împiedicat, a căzut şi, în urma căzăturii s-a lovit cu capul de carosabil.

Mai arată intimatul reclamant că materialul probator nu este compus numai din declaraţia martorului B, ci această declaraţie dată în faţa instanţei de judecată este coroborată cu declaraţia acestuia dată în faţa organelor de urmărire penală, dar şi cu înregistrările audio video ale camerelor de supraveghere aflate în zonă.

Prin urmare, în mod întemeiat reţine instanţa de fond că animalele care l-au urmărit sunt animale fără stăpân care în acea noapte l-au atacat,atac în urma căruia a căzut, s-a lovit la cap şi a suferit leziunile menţionate în certificatul medico-legal.

În drept, s-au invocat dispoziţiile art. 205 cod pr civilă.

Apelul este nefondat pentru următoarele motive:

Cu privire la critica modului de soluţionare a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a apelantului-pârât, tribunalul reţine dispoziţiile art. 36 Cpc, conform cărora calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii. Existenţa sau inexistenţa drepturilor şi a obligaţiilor afirmate constituie o chestiune de fond.

Prin cererea introductivă de instanţă, reclamantul a chemat în judecată pe apelantul-pârât susţinând că, în noaptea de 27 spre 28 martie 2014, în Municipiul Slatina, pe str. Mânăstirii, a fost urmărit de mai mulţi câini fără stăpân, căzând şi lovindu-se cu capul de carosabil.

Potrivit art. 7 alin. 1 din OUG 55/2002, consiliile locale ale unităţilor administrativ-teritoriale sunt considerate proprietari ai câinilor fără stăpân şi ai câinilor care circulă liberi, fără însoţitor, în locuri publice, care nu au fost revendicaţi ori adoptaţi în condiţiile prevederilor legale şi au obligaţia de a captura şi escorta aceşti câini, prin intermediul personalului calificat.

Conform art. 21 alin. 1 în termen de cel mult 18 luni de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă câinii vor fi în mod obligatoriu identificaţi şi înregistraţi potrivit normelor stabilite prin ordin al ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale, emis în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.

Prin urmare, orice câine neidentificat şi neînregistrat conform art. 21 din OUG 55/2002 şi care circulă liber, fără însoţitor în Municipiul Slatina, este considerat ca fiind proprietatea C. L. S., legea obligând entitatea responsabilă la luarea măsurilor care se impun pentru înlăturarea pericolelor generate de animalele fără stăpân.

Prin urmare, în mod judicios a reţinut prima instanţă că apelantul-pârât are calitate procesuală pasivă în acţiunea dedusă judecăţii, având ca obiect angajarea răspunderii delictuale pentru neîndeplinirea obligaţiilor legale care îi revin cu privire la câinii fără stăpân şi a celor care circulă liberi, fără însoţitor, în locuri publice, care nu au fost revendicaţi ori adoptaţi în condiţiile prevederilor legale.

Împrejurarea dacă apelantul şi-a îndeplinit sau nu aceste obligaţii, respectiv dacă poate fi angajată sau nu răspunderea sa delictuală, este o chestiune de fond, iar nu de excepţie, astfel cum a reţinut şi judecătoria.

Raportat la fondul litigiului, apelantul a susţinut prin motivele de apel, în esenţă, că prima instanţă nu a interpretat corect probele administrate, întemeindu-şi soluţia pe declaraţia martorului B. T., a cărui declaraţie dată în faţa instanţei este diferită de cea dată în cursul cercetărilor penale.

Or, tribunalul reţine că judecătoria a stabilit situaţia de fapt prin coroborarea probelor administrate la dosar, iar declaraţia martorului B. nu a fost singura care a confirmat susţinerile intimatului reclamant.

Astfel, imaginile surprinse de camera video se coroborează cu cele care rezultă din declaraţia martorului B. T., rezultând în mod cert că la data de 28.03.2014, ora 00:19, un număr de 4 câini care circulau liber, fără însoţitor, au alergat către direcţia indicată de reclamant şi martorul B. ca fiind cea în care se afla reclamantul.

Împrejurarea că martorul a declarat că fântâna arteziană era acoperită nu poate conduce la concluzia că martorul a fost nesincer, fiind un detaliu neesenţial raportat la impactul evenimentelor la care a fost martor.

Datele rezultate din imaginile surprinse de camera video se coroborează cu cele care rezultă din declaraţia martorului B. T.(f.93), care a observat cum intimatul reclamant era alergat de mai mulţi câini fără stăpân.

În privinţa apărării apelantului în sensul ca vătămarea intimatului reclamant să fi fost provocată de accidentarea sa de către taximetru, în mod temeinic a reţinut instanţa că o asemenea împrejurare nu ar fi întrerupt lanţul cauzal dintre atacul canin (care a determinat victima să alerge pentru a scăpa de animalele care o fugăreau) şi vătămarea corporală a reclamantului (fie prin împiedicare, fie prin lovirea de un autoturism în timp ce traversa strada fără a se mai asigura, de teamă de a nu fi prins de câini).

De asemenea, cuantumul daunelor morale stabilit de prima instanţă pe o bază echitabilă, ţinând seama de consecinţele negative suferite de victimă pe plan fizic şi psihic, importanţa valorilor lezate, respectiv sănătatea persoanei, măsura în care au fost lezate aceste valori (numărul de zile de îngrijiri medicale), intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării, măsura în care a fost afectată situaţia familială, profesională şi socială.

Constatând netemeinicia motivelor de apel invocate, în temeiul art. 480 alin. 1 C.p.c., tribunalul va respinge apelul declarat, ca fiind nefondat.

În conformitate cu dispoziţiile art. 254 C.p.c., reţinând culpa procesuală a apelantului în faza de apel, instanţa îl va obliga să suporte cheltuielile de judecată efectuate de intimatul reclamant în această etapă, în cuantum de 1000 lei, reprezentând onorariul de avocat achitat cu chitanţa nr. /06.07.2016 (f. 16).

Data publicarii pe portal:19.06.2017

Domenii speta

Spete similare