Plângere contravenţională. Lipsa calităţii subiectului activ al contravenţiei.

Prin sentinţa civilă nr. 468 pronunţată de Judecătoria Iaşi la data de 25.01.2017 în dosarul nr. 22263/245/2016, instanţa a admis plângerea contravențională formulată de către petenta C.A.R.M.C.  IFN în contradictoriu cu intimatul I.P.J.I. şi a anulat procesul-verbal de contravenție X încheiat de către intimat.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că prin procesul-verbal de contravenție X, intimatul I.P.J.I. a constatat că petenta C.A.R.M.C.  IFN nu a remediat deficienţele constatate de poliţie pe linia pazei, prin procesul-verbal de constatare din x, pentru punctul de lucru din X, constând în faptul că nu s-a întocmit proiectul de montare a sistemului de securitate care să fie avizat de I.P.J.I., nu s-a montat o uşă exterioară şi o pedală de panică, nu s-a montat o uşă exterioară destinată transferurilor de valori şi nu s-a găsit agrementul tehnic pentru seif. Fapta reţinută în sarcina petentei este prevăzută şi sancționată de art. 9 alin.4, art. 3 pct. 28, art. 4 lit. b din H.G. nr. 301/2012. 

În sancţionare, reprezentantul intimatului a aplicat petentei amenda contravențională de 3.000 lei. 

Sub aspectul legalităţii, instanţa a constatat că nu se poate reţine niciunul dintre cazurile de nulitate absolută, procesul-verbal de contravenţie fiind întocmit cu respectarea rigorilor impuse de art. 17 din Ordonanţa Guvernului nr. 2 din 2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.

Referitor la semnătura martorului C.A.G., instanţa a arătat că, potrivit art. 19 alin.1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, modificată, semnarea procesului-verbal de contravenție de către un martor este justificată de necesitatea atestării motivului pentru care înscrisul constatator nu a fost semnat de către reprezentantul legal al petentei.

Nu au fost avute în vedere aspectele relatate de către martorul audiat, în sensul că a semnat procesul-verbal cu credinţa că semnează procesul-verbal prin care martorul însuşi a fost sancționat contravenţional, având în vedere atât împrejurarea că martorul apreciază că, din pricina acţiunii lucrătorilor de poliţie ar fi pierdut locul de muncă, cât şi faptul că declarațiile martorului sunt contradictorii. Astfel, deşi iniţial a susţinut că a fost sancţionat contravenţional şi că a semnat procesul-verbal de contravenție seria X crezând că este vorba despre actul prin care a fost sancționat el, ulterior, acesta a afirmat că, deşi lucrătorul de poliţie nu i-a spus motivul pentru care a fost sancţionată contravențional petenta, poliţiştii i-au spus doar că va fi martor la ceea ce a semnat. Calitatea de contravenient este incompatibilă cu aceea de martor semnatar al aceluiaşi proces-verbal de contravenție.

Aşadar, instanţa reţine legalitatea procesului-verbal de contravenție seria X.

Sub aspectul temeiniciei, instanţa a arătat următoarele:

În drept, au fost invocate de către intimat prevederile art. 3 pct. 28 şi art. 4 lit. b din H.G. nr. 301/2012 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţia persoanelor, modificată, conform cărora constituie contravenție şi se sancţionează cu amendă de la 2.000 lei la 5.000 lei nerespectarea prevederilor art. 99 alin. 4 din anexă.

Conform art. 99 alin. 1 şi alin.4 din Anexa la H.G. nr. 301/2012, modificată, cu ocazia controalelor efectuate de poliţie pentru verificarea modului de respectare a prevederilor legale privind măsurile de asigurare a securităţii unităţilor, personalul abilitat pentru efectuarea controlului încheie un proces-verbal de constatare, în care se înscriu măsurile şi termenele de remediere a deficienţelor. Conducătorii unităţilor răspund de soluţionarea în termen a măsurilor stabilite în procesul-verbal prevăzut la alin. 1.

Procesul-verbal de constatare a contravenţiei beneficiază de forţă probantă proprie în ceea ce priveşte constatările personale ale agentului constatator, care sunt prezumate a fi reale cât timp procesul-verbal atacat a fost întocmit cu respectarea condiţiilor de formă impuse de prevederile art. 17 din O.G. nr. 2 din 2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, iar petenta nu face dovada existenţei unei alte situaţii de fapt decât cea reţinută prin procesul-verbal atacat.

Aceste aspecte sunt în concordanţă cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în ceea ce priveşte asimilarea procedurii contravenţionale cu cea penală şi aplicarea prezumţiei de nevinovăţie ca o garanţie a procesului echitabil prevăzut de art. 6 paragraful 2 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (cauza Anghel contra României, hotărârea din 04 octombrie 2007, definitivă la 31 martie 2008, paragrafele 60, 63, 68).

În prezenta cauză menţiunile înscrise în procesul-verbal contestat constituie aspecte percepute nemijlocit de către reprezentantul intimatului,  iar petenta nu a probat o altă situaţie de fapt.

Astfel, deşi petenta a susţinut că măsurile dispuse de către lucrătorul de poliţie au fost aduse la îndeplinire, planul de pază a întregii clădiri fiind avizat de P.M.I. la data de 01.02.2013, instanţa constată că acest plan priveşte paza obiectivului C.C.M. S.A., astfel încât nu se poate reţine îndeplinirea obligaţiilor stabilite în sarcina petentei, în vederea asigurării pazei obiectivului propriu.

Mai reţine instanţa că, procesul-verbal încheiat la data de X este un înscris întocmit în urma controlului efectuat de către lucrătorii de poliţie prin care s-au stabilit măsuri în vederea remedierii deficienţelor constatate în aceea ce privește asigurarea pazei şi protecţiei, definite, prin art. 1 alin.1 din Legea nr. 333/2003, modificată, ca fiind acele activităţi desfăşurate prin forţe şi mijloace specifice, în scopul asigurării siguranţei obiectivelor, bunurilor şi valorilor împotriva oricăror acţiuni ilicite care lezează dreptul de proprietate, existenţa materială a acestora, precum şi a protejării persoanelor împotriva oricăror acte ostile care le pot periclita viaţa, integritatea fizică sau sănătatea.

Nu rezultă din probatoriul administrat în prezenta cauză că procesul-verbal din X a fost anulat, motiv pentru care nu poate fi reţinută susţinerea petentei potrivit căreia procesul-verbal de contravenție seria X este netemeinic. Totodată, promovarea plângerii contravenționale are ca efect suspendarea sancţiunilor contravenționale, conform art. 32 alin.3 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, modificată. Procesul-verbal din X nu constituie un proces – verbal de contravenţie, ci un înscris constatator, premergător încheierii procesului-verbal de contravenţie pe care petenta l-a contestat în prezenta cauză.

Neîntemeiată este şi susţinerea petentei potrivit căreia nu ar avea calitatea de instituţie obligată a lua măsurile reglementate de Legea nr. 333/2003, modificată.

Astfel, în conformitate cu dispoziţiile art. 2 alin.1 din Legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţia persoanelor, republicată, ministerele şi celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale şi locale, regiile autonome, companiile şi societăţile naţionale, institutele naţionale de cercetare-dezvoltare, societăţile reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, indiferent de natura capitalului social, precum şi alte organizaţii care deţin bunuri ori valori cu orice titlu, denumite în prezenta lege unităţi, sunt obligate să asigure paza acestora.

Aşadar, lipsa scopului patrimonial al activităţii petentei nu poate constitui temei pentru înlăturarea răspunderii contravenţionale, premisa necesară pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 333/2003, republicată, şi ale H.G. nr. 301/2012 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţia persoanelor, fiind deţinerea de bunuri ori de valori cu orice titlu.

Cu toate acestea, instanţa a constatat că reprezentantul intimatului a avut în vedere, la încheierea procesului-verbal contestat, dispoziţiile art. 3 pct. 28 din H.G. nr. 301/2012 raportate la prevederile art. 99 alin.4 din Anexa la H.G. nr. 301/2012 care stabileşte răspunderea conducătorului unităţii pentru nesoluţionarea în termen a măsurilor dispuse potrivit art. 99 alin.1 din Anexa la H.G. nr. 301/2012.

În aceste condiţii, aplicarea sancţiunii contravenționale petentei C.A.R.M.C.  IFN, şi nu conducătorului acesteia, este nelegală, plângerea contravenţională fiind întemeiată pentru acest motiv.

Domenii speta

Spete similare