Faptă constatată ex propriis sensibus de către agentul constatator

Prin sentinţa civilă nr. 2326 pronunţată de Judecătoria Iaşi la data de 22 februarie 2017 în dosarul nr. 28605/245/2016, instanţa a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul CM în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliţie Judeţean Iaşi.

Instanţa a fost învestită cu plângere formulată împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor prin care petentul a fost sancţionat contravenţional reţinându-se faptul că nu a acordat prioritate unui biciclist la schimbarea direcţiei de mers de pe str. Elena Doamna pe str. Otilia Cazimir din municipiul Iaşi.

Faţă de această împrejurare, petentul a învederat instanţei că situaţia de fapt reţinută nu este cea reală întrucât acesta s-a asigurat la schimbarea direcţiei de mers, apreciind că are timp să efectueze virajul prin faţa biciclistului fără a-i pune în pericol viaţa şi integritatea corporală.

În ceea ce priveşte temeinicia procesului verbal, instanţa a reţinut că acesta reprezintă un mijloc de probă, conţine constatările personale ale agentului constatator aflat în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu şi beneficiază de o prezumţie de veridicitate în sensul că situaţia de fapt consemnată în cuprinsul acestuia corespunde adevărului.

Cu privire la prezumţia de legalitate şi temeinicie a proceselor-verbale de contravenţie instituită de dreptul român, instanţa a reţinut că potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, în anumite condiţii, prezumţii sunt permise de Convenţie. În cauzele Salabiaku împotriva Franţei (07.10.1998, par. 28) şi Haiducu împotriva României  (13.03.2012, par. 13) Curtea, a constatat, într-un mod mai general, că orice sistem juridic operează cu prezumţii de fapt sau de drept iar convenţia nu se opune în principiu acestui fapt, dar că aceasta obligă statele contractante, în materie penală, să nu depăşească un anumit prag. În special, art. 6 pct. 2 impune statelor să aibă în vedere aceste prezumţii, în limite rezonabil, ţinând cont de gravitatea faptelor şi păstrând dreptul la apărare.

 În contextul mai sus-menţionat a reţinut instanţa că persoana sancţionată contravenţional are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă şi să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situaţia de fapt reţinută nu este reală.

În speţă, fapta contravenţională a fost constatată de către agentul constatator prin propriile simţuri, iar petentul, deşi a invocat o altă situaţie de fapt, nu a produs nicio probă în acest sens, pentru a dovedi faptul că menţiunile cuprinse în procesul-verbal de contravenţie nu sunt conforme cu realitatea.

Instanţa a avut în vedere faptul că petentul a recunoscut că a efectuat virajul la stânga, intenţionând să schimbe direcţia de mers către strada Otilia Cazimir, dar a apreciat faptul că biciclistul se afla la o distanţă destul de mare astfel încât nu îi influenţează în niciun fel deplasarea.

 În lipsa unor probe temeinice care să le susţină veridicitatea, instanţa a apreciat că susţinerile petentului, în sensul că acesta nu a influenţat deplasarea biciclistului sunt simple aprecieri subiective, cărora nu le poate da efect juridic.

Având în vedere  că  fapta a fost constatată ex propriis sensibus de agentul constatator aflat în exerciţiul funcţiunii  şi că petentul nu a propus probe în susţinerea unei alte situaţii de fapt, instanţa a constatat că actul sancţionator contestat prin plângere este temeinic.

Domenii speta

Spete similare