Contestatie la executare

Prin cererea înregistrată la data de … pe rolul Judecătoriei Moineşti sub nr. de dosar …, contestatoarea P.M. a solicitat în contradictoriu cu intimatul P. I., ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea executării silite efectuată în cadrul dosarului de executare nr. … al BEJ B. E., să se constate nulitatea absolută a contractului de împrumut autentificat sub nr. … şi obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.

A arătat contestatoarea că a fost căsătorită cu intimatul din data de … până la data de … când s-a dispus desfacerea căsătoriei prin sentinţa civilă nr. … pronunţată de Judecătoria M.

Până la data divorţului părţile au dobândit împreună un teren în suprafaţă de 500 mp situat în M., str. P., nr. 17 bis, prin cumpărare de la părinţii contestatoarei. Deşi în realitate a fost vorba despre o donaţie, pentru a nu exista discuţii s-a decis ca actul să fie încheiat sub forma unei vânzări- cumpărări. Pe acest teren au construit o casă, iar în urmă cu aproximativ 3 ani de zile s-a decis să facă partajul bunurilor pe care le-au dobândit parte în perioada comunităţii legale, parte în perioada concubinajului. Intimatul i-a propus să-i dea bani în schimbul contribuţiei lui la obţinerea bunurilor, urmând ca după ce va achita această sumă să îi fie lăsate toate bunurile şi să fie încheiat un act de partaj voluntar. Contestatoarea a fost de acord cu această propunere, dar deoarece nu avea suma de bani solicitată de intimata, a fost de acord să încheie cu acesta un act de împrumut prin care intimatul îi împrumuta suma de reprezentând contravaloarea contribuţiei. Suma trebuia restituită în rate, iar la achitarea integrală a acestora urma să fie încheiat şi actul de partaj voluntar.

În aceste condiţii a fost încheiat contractul de împrumut nr. … prin care a declarat că a primit de la intimat suma de 35040 lei, sumă ce reprezenta ½ din valoarea construcţiilor, valoare estimată de pârât.

Această sumă trebuia restituită în rate egale de 1460 lei timp de 24 luni, astfel că împrumutul trebuia restituit integral la data de 17.09.2013. de asemenea, s-a prevăzut că se vor achita daune cominatorii de 1% pe zi de întârziere.

A primit asigurări atât de la intimat, cât şi de la notarul public care a autentificat actul, că lucrurile vor decurge astfel cum s-a precizat mai sus, astfel că a plecat în Italia şi pe parcurs i-a achitat intimatului suma de 2100 euro reprezentând contravaloarea a 6 rate. La presiunile rudelor a înţeles că intimatul nu va respecta angajamentul, astfel că după achitarea sumei menţionate, nu a mai achitat nici o rată.

La sfârşitul lunii iulie … a revenit în ţară, intimatul a refuzat să o mai primească în casă spunându-i că nu mai are nici un drept asupra bunurilor comune. De asemenea, un cumnat de-al său i-a înmânat o somaţie imobiliară întocmită de BEJ B. E. din care rezulta că pentru suma reprezentând valoarea împrumutului şi daunelor cominatorii de 1% se începuse executarea silită împotriva sa.

Deşi intimatul ştia că are reşedinţa în Italia, nu a informat-o cu privire la executare, acesta fiind motivul pentru care actele de executare au fost comunicate la fostul domiciliu comun sau la o altă adresă. S-a mai menţionat că a locuit împreună cu intimatul în M., str. P., nr. 17 bis, iar mama sa locuieşte la nr. 17, astfel că cererea este formulată în termen.

În ceea ce priveşte fondul cuprins în titlul executoriu, acesta este supus în baza dispoziţiilor art. 102 din Legea nr. 71/2011 vechiului Cod civil.

În realitate intimatul nu i-a împrumutat suma menţionată, astfel că obligaţia de a restitui suma de 35040 lei este o obligaţie fără cauză, sancţionată cu nulitate absolută de art. 966 şi art. 948.

De asemenea, consimţământul său a fost viciat prin dol, respectiv manoperele viclene efectuate de intimat înainte şi la data încheierii contractului.

Contractul este nul şi deoarece prevede plata unor daune cominatorii, iar acestea nu se aplică obligaţiilor având ca obiect sume de bani.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 194 Cod procedură civilă, art. 711, art. 712 şi următoarele Cod procedură civilă,  art. 948 pct. 2 şi 4 cu referire la art. 960 şi art. 966 Cod civil, art. 1200 şi art. 1203 Cod civil, art. 1 şi următoarele din OG nr. 9/2000.

În susţinerea cererii s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri şi interogatoriu.

Cererea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru de 1000 şi de 1656 lei.

Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat repunerea în termenul de formulare a cerere de repunere în termenul de formulare a întâmpinării deoarece la data comunicării contestaţiei nu mai locuia la adresa din Moineşti, str. Păltiniş.

A mai fost invocată excepţia tardivităţii formulării contestaţiei deoarece aceasta trebuia formulată în termen de 15 zile de la de la comunicarea primului act de executare, iar prezenta contestaţie a fost formulată la data de 13.08.2014 cu depăşirea termenului prevăzut de lege.

Pe fondul cauzei s-a arătat că în anul 2002 contestatoarea a plecat în Italia şi au ţinut legătura sporadic. În urmă cu trei ani de zile, contestatoarea a revenit în ţară şi l-a rugat să o împrumute cu suma de 8000 euro, asigurându-l că o va restitui. I-a mai promis că dacă nu va restituit împrumutul în termen de 2 ani de zile vor încheia actul de partaj a bunurilor comune şi acestea îi vor reveni în totalitate, urmând ca intimatul să-i plătească sultă.

Deoarece nu avea încredere în contestatoare, a propus să încheie actul la notar, fiind încheiat astfel actul de împrumut.

Deşi contestatoarea susţine că a restituit o parte a ratelor, în realitate nu i-a dat nici o sumă de bani.

Existenţa dolului nu a putut fi dovedită, iar contestatoarea confundă daunele moratorii cu daunele cominatorii, iar stipularea acestora din urmă nu atrage nulitatea contractului.

În susţinerea cererii s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri şi interogatoriul contestatoarei.

Părţile au fost legal citate de la primul termen de judecată, iar la cel de al treilea termen de judecată contestatoarea a formulat o cerere de modificare a cererii principale în sensul că solicită şi repunerea în termenul de exercitare a contestaţiei. Cererea de a se lua act de modificare a fost respinsă, termenul până la care se putea formula o cerere adiţională fiind depăşit, fiind respinsă şi cerere intimatului de repunere în termenul de formulare a întâmpinării.

Au fost invocate din oficiu excepţia tardivităţii formulării contestaţiei la executare şi a inadmisibilităţii formulării contestaţiei la titlu.

Prin sentinţa civilă nr. … pronunţată de Judecătoria M. în dosarul nr. … a fost respinsă cererea ca fiind tardiv formulată, iar capătul de cerere privind contestaţia la titlu a fost respinsă ca inadmisibilă.

Prin decizia civilă nr. … a fost admisă cererea de apel formulată împotriva sentinţei menţionată mai sus şi s-a apreciat că cererea este formulată în termen şi admisibilă.

Pe rolul Judecătoriei M. cauza a fost reînregistrată la data de 25.07.2016 sub acelaşi număr de dosar şi au fost depuse înscrisuri.

Analizând cererea prin prisma probatoriului administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

Prin contractul de împrumut autentificat sub nr. … contestatoarea a împrumutat de la intimat suma de 35040 lei, urmând a fi restituită în 24 de luni în rate egale.

La data de 02.10.2013 intimatul a solicitat executarea silită a contestatoarei în baza titlului executoriu contract de împrumut.

La data de 02.10.2013 a fost admisă cererea intimatului de către BEJ B. E. şi a fost format dosarul de executare nr. …

Prin încheierea din data de 15.10.2013 pronunţată de Judecătoria M.în dosarul nr. … a fost admisă cererea de încuviinţare a executării silite.

La data de 17.10.2013 a fost emisă încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare şi la data de 11.11.2013 au fost comunicate către contestatoare înştiinţarea şi somaţia imobiliară, ambele din data de  17.10.2013, actele fiind primite de numita D. L.. La aceiaşi dată i-au mai fost comunicate contestatoarei titlul executoriu, încheierea de încuviinţare a executării şi cea de stabilire a cheltuielilor de judecată.

Prin decizia civilă nr. … a Tribunalului B. a fost admisă cererea de apel formulată împotriva sentinţei ce a fost pronunţată iniţial în prezentul dosar şi prin care s-a apreciat că cererea a fost tardiv formulată.

Pentru a decide astfel s-a reţinut de către Tribunal că „Din cuprinsul actelor de executare reiese că intimatul a indicat domiciliul apelantei –contestatoare ca fiind în M., str.P. nr.17, adresa fiind aceeași cu cea a domiciliului intimatului, astfel cum acesta a indicat.

Or, din înscrisurile de la dosar,  f.11 dosar fond, precum și din cuprinsul contractelor de muncă și închiriere depuse în apel și a înscrisurilor anexate, rezultă că apelanta are locul de muncă în Italia și este evident că și intimatul avea cunoștință despre acest fapt, în condițiile în care a indicat, în cadrul executării silite, adresa de domiciliu a apelantei chiar la adresa la care și intimatul avea domiciliul, după cum reiese din cererea de executare silită – f.41 dosar fond.

Deci, comunicarea actelor de executare la domiciliul indicat de creditorul-intimat încălcă finalitatea urmărită de lege, respectiv aceea ca cel vizat de executarea silită să ia cunoștință de toate actele de executare.

Așadar, instanța apreciază că respectivele comunicări sunt lovite de nulitate în sensul art.174 și următoarele din NCPC,  contestatoarea fiind în termen pentru a formula contestația la executare”.

Astfel, prin această decizie s-a stabilit că înştiinţarea din data de 17.10.2013, precum şi somaţia imobiliară din aceiaşi dată sunt lovite de nulitate absolută.

Potrivit art. 667 Cod procedură civilă „(1) Dacă cererea de executare a fost încuviinţată, executorul judecătoresc va comunica debitorului o copie de pe încheierea dată în condiţiile art. 666, împreună cu o copie, certificată de executor pentru conformitate cu originalul, a titlului executoriu şi, dacă legea nu prevede altfel, o somaţie.

(2) Comunicarea titlului executoriu şi a somaţiei, cu excepţia cazurilor în care legea prevede că executarea se face fără somaţie ori fără comunicarea titlului executoriu către debitor, este prevăzută sub sancţiunea nulităţii executării”.

La art. 820 Cod procedură civilă se prevede că „Executorul judecătoresc va comunica o copie de pe încheierea de încuviinţare a executării silite prevăzute de art. 666 atât debitorului, cât şi terţului dobânditor, însoţită, în ambele cazuri, de titlul executoriu în copie certificată de executor pentru conformitate cu originalul şi de somaţie, punându-li-se în vedere ca în termen de 15 zile de la primirea acesteia să plătească întreaga datorie, inclusiv dobânzile şi cheltuielile de executare”.

Astfel, potrivit dispoziţiilor legale citate, înainte de a începe executarea silită imobiliară este necesară comunicarea către debitor a încheierii de încuviinţare a executării silite, titlul executoriu şi somaţia prin care i se pune în vedere acestuia să plătească debitul, sub sancţiunea nulităţii executării.

În privinţa somaţiei imobiliare şi a înştiinţării de plată din data de 17.10.2013 s-a stabilit de către Tribunal că sunt nule deoarece nu au fost comunicate cu respectarea prevederilor legale, situaţie în care conform art. 667 alin. 2 se va constata că această nulitate atrage nulitatea întregii executări silite, motiv pentru care va fi admis capătul de cerere privind contestaţia la executare.

În ce priveşte contestaţia la titlu, se constată că s-a solicitat anularea contractului reprezentând titlul executoriu deoarece la încheierea lui ar fi fost folosite mijloace dolosive în absenţa cărora contestatoarea nu ar fi încheiat actul.

s-a mai precizat că nu a existat o cauză pentru încheierea actului, în realitate nu a fost un contract de împrumut.

Raportat la data încheierii actului, respectiv 01.08.2011, şi data intrării în vigoare a noului Cod civil, respectiv 01.10.2011, se constată că actului îi sunt aplicabile prevederile vechiului Cod civil.

A susţinut reclamanta că a avut o înţelegere cu pârâtul şi că pentru a masca acest lucru au încheiat contractul de împrumut, dar în realitate nu a fost vorba despre vreun împrumut, contractul este fără cauză, nu trebuie să restituie nici o sumă de bani şi consimţământul i-a fost afectat prin dol.

Potrivit art. 953 Cod civil „consimţământul nu este valabil, când este dat prin eroare, smuls prin violenţă, sau surprins prin dol”.

Conform art. 960 alin. 2 Cod civil „dolul nu se presupune”, iar la art. 966 Cod civil se prevede că „Obligaţia fără cauză sau fondată pe o cauză falsă, sau nelicită, nu poate avea nici un efect”.

De asemenea, la art. 967 alin. 2 Cod civil „cauza este prezumată până la dovada contrarie”.

Dispoziţiile art. 6 din CEDO reglementează dreptul la un proces echitabil, stabilind în materie civilă că orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale de către o instanţă care va hotărî asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil. Temeinicia pretenţiilor reclamantului se analizează de instanţă pe baza probelor administrate. Proba constituie un instrument de cunoaştere prin intermediul căruia organul judiciar află adevărul; lipsa probelor echivalează cu lipsa faptei, instanţa formându-şi convingerea doar pe baza probelor.

 Potrivit art. 249 Cod procedură civilă  „cel care face o susţinere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege”.

În materie civilă, principiul care guvernează desfăşurarea procesului civil este principiul disponibilităţii. Modul cum este condusă apărarea rămâne atributul celui interesat, fiind aplicabil principiul conform căruia cel ce acuză este obligat să probeze (aşa cum a decis şi Curtea Europeană a Drepturilor omului, în decizia din 19 oct 2000).

În prezenta cauză, astfel cum am arătat, au fost depuse doar înscrisuri, dar din acestea nu rezultă că reclamanta ar fi fost indusă în eroare prin manopere dolosive pentru încheierea actului, astfel cum nu s-a dovedit nici că nu ar fi existat o cauză a încheierii actului ori că aceasta nu ar fi fost licită.

s-a mai susţinut că o altă cauză de nulitate a contractului o reprezintă faptul că potrivit OG nr. 9/2000 nu puteau fi stabilite daune cominatorii deoarece nerestituirea împrumutului produce de la sine dobânzi şi acestea trebuiau să fie stabilite conform legii menţionate.

Instanţa constată că potrivit art. 2 din OG nr. 9/2000 „în cazul în care, potrivit dispoziţiilor legale sau prevederilor contractuale, obligaţia este purtătoare de dobânzi fără să se arate rata dobânzii, se va plăti dobânda legală”.

În vechiul Cod civil contractul de împrumut era prevăzut la art. 1576, iar la art. 1587 era prevăzută o varietate a acestuia, respectiv contractul de împrumut cu dobândă.

Astfel, în varianta sa clasică, contractul de împrumut nu este un contract în baza căruia în mod automat dacă nu se restituie la scadenţă suma împrumutată, de la data scadenţei se datorează dobânzi.

În aceste condiţii, se constată că nu trebuia să se prevadă în contractul analizat în prezenta cauză ca în cazul în care nu se va achita suma la scadenţă să se plătească doar o anumită dobândă şi nu daune cominatorii, deoarece contractul părţilor nu se încadrează în cele la care se referă ordonanţa conform art. 2.

Astfel, obligaţia inserată în contractul părţilor, raportat la textele de lege citate mai sus, nu este purtătoare de dobânzi nici legal şi nici contractual.

În această situaţie, părţile aveau posibilitatea de a stabili o modalitate de acoperire a prejudiciului cauzat prin nerestituirea sumei la scadenţă, manieră în care au şi procedat, fiind stabilit procentul de 1% pe zi.

Pentru aceste considerente, instanţa va admite în parte cererea, va anula executarea silită şi va respinge ca nefondată contestaţia la titlu.

Domenii speta

Spete similare