Lipsa comunicării deciziei de impunere potrivit dispoziţiilor legale. Restituirea sumelor reţinute prin poprire.

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. 3033/866 din 15.07.2013 contestatorul S R. I a solicitat anularea titlului executoriu  nr. 223020014420336/08.04.2013  şi a somaţiei nr.  22/30//2/2013/223020019207943/08.04.2013 emise de Administraţia Finanţelor Publice a municipiului Paşcani, contestând totodată înfiinţarea popririi.

În motivarea cererii contestatorul arată că actele de executare nu sunt motivate în fapt şi în drept, iar ANAF a mai luat nişte sume de bani din contul său. Menţionează că este pensionar, iar autorizaţia de lucru ca persoană fizică este predată din data de 12.11.2009 la intimată.

Mai solicită contestatorul ca intimata să fie obligată să îi restituie sumele pe care i le-a luat din conturi în mod abuziv.

În urma adresei înaintate de către instanţă, la data de 30.07.2013 contestatorul a depus precizări în care arată că actele de executare au fost emise abuziv întrucât este pensionar din anul 2007, din anul 2009 a închis societatea persoană fizică. Menţionează că solicită ca intimata să îi restituie suma de 2599 lei pe care i-a luat abuziv din cont.

Intimata Administraţia Finanţelor Publice a municipiului Paşcani a depus întâmpinare (f. 55-56) prin care solicită respingerea contestaţiei.

Arată aceasta că potrivit dispoziţiilor din legea 95/2006 persoanele care exercită profesii libere sau sunt autorizate să desfăşoare activităţi independente sunt obligate să depună la casele de asigurări de sănătate declaraţii privind obligaţiile ce le revin faţă de fond şi dovada plăţii contribuţiilor.

În urma verificărilor întreprinse în baza de date a DGFP Iaşi au fost identificate unele persoane care avea declarate deschise activităţi independente, dar care nu au comunicat acest aspect şi CAS Iaşi.

În cadrul legii 95/2006 legiuitorul a instituit în sarcina oricărei persoane care desfăşoară activităţi independente obligaţia expresă şi absolută de a depune declaraţii la casele de asigurări de sănătate, precum şi obligaţia de a achita trimestrial contribuţia datorată în baza acestor declaraţii. S-a prevăzut şi faptul că în cazul neachitării la termen a contribuţiilor, urmează a se aplica măsurile de executare silită pentru încasarea sumelor datorate şi a majorărilor de întârziere ( art. 261).

Ca urmare, potrivit dispoziţiilor legale sus arătate obligaţia de a-şi declara veniturile şi a face dovada plăţii contribuţiilor îi reveneau contestatorului.

CAS Iaşi nu a avut cunoştinţă despre desfăşurarea unei activităţi independente în calitate de persoană fizică de către contestator până la momentul comunicării bazei de date deţinute de către ANAF.

Prin nedepunerea declaraţiilor la termenele stipulate în prevederile legale în vigoare, contestatorul a încălcat prevederile art. 81 din OG 92/2003 şi a art. 215 din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii (art. 8 din OUG nr. 150/2002).

Contestatorul avea obligaţia legală de a depune declaraţii şi de a efectua plăţi la data scadentă, obligaţii pe care însă nu le-a îndeplinit, neputând invoca necunoaşterea dispoziţiilor legale.

Codul de Procedură Fiscală stipulează dreptul organului fiscal de a calcula obligaţii fiscale principale (contribuţia de asigurări de sănătate) precum şi obligaţiile accesorii (calculate pentru neplata în termen a obligaţiilor fiscale principale) în intervalul de prescripţie fiscală de 5 ani, calculat de la data de 01 ianuarie a anului imediat următor celui în care a fost realizat venitul.

Din cuprinsul deciziei de impunere şi a anexei la aceasta se poate observa modul în care au fost determinate contribuţia de plată, penalităţile şi dobânzile aferente pentru fiecare an în parte. La fiecare perioadă a fost aplicată legislaţia specifică privind cotele de contribuţie şi procentele legale de majorări de întârziere (dobânzi) sau penalităţi de întârziere. Documentele prin care s-au stabilit obligaţii fiscale au fost comunicate conform art. 44 din OUG 92/2003.

Începând cu data de 01.07.2012 competenţa de administrare a contribuţiilor sociale obligatorii datorate de persoanele fizice prevăzute la cap. II şi III din titlul IX2 al codului fiscal revine ANAF.

Prin urmare, suma datorată este o creanţă bugetară la care se calculează toate accesoriile legale potrivit art.88 lit.c, art.119, art.120 alin.7 şi 120^ din OG 92/2003.

Titlul executoriu şi somaţia au fost emise cu respectarea prevederilor OG 92/2003 republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Mai arată intimata că titlul executoriu care a stat la baza demarării procedurii de executare silită îl reprezintă decizia pentru stabilirea contribuţiilor şi accesoriilor datorate la FNUASS, act administrativ fiscal care nu a fost contestat în condiţiile art. 209 al. 2 din OG 92/2003.

Alăturat întâmpinării intimata a depus în copie dosarul de excutare privindu-l pe contestator.

Au fost solicitate relaţii de la intimată cu privire la modul de comunicare a deciziilor de impunere şi cu privire la sumele încasate ca urmare a înfiinţării porpirilor.

Analizând actele şi lucrările dosarului prin prisma dispoziţiilor legale aplicabile, instanţa reţine următoarele:

  Conform titlului executoriu nr. 223020014420336/08.04.2013  contestatorul are obligaţia fiscală de plată a sumei totale de 357 lei reprezentând contribuţii de asigurări sociale de sănătate datorată de persoane care realizează venituri din activităţi independente. Acest titlu executoriu a fost emis în baza deciziilor calcul accesorii nr. 2230233409940/31.12.2012 şi nr. 404139/01.07.2012.

Conform titlului executoriu nr. 8315/21.12.2010 emis de CAS Iaşi în sarcina contestatorului s-a stabilit obligaţie de plată a sumei totale de 2599 lei, din care 1084 lei reprezentând contribuţii de asigurări de sănătate, 1344 lei reprezentând dobânzi şi 171 lei reprezentând penalităţi de întârziere. Acest titlul a fost emis în baza deciziei de impunere nr. 4139/2010.

La data de 04.02.2013  a fost emisă către contestator înştiinţarea prin care i se aduce la cunoştinţă că pentru suma de 2599 lei datorată în baza titlului executoriu nr. 8315/21.12.2010 a fost înfiinţată poprirea asupra conturilor şi veniturilor sale.

La data de 01.07.2012 a fost emisă decizia referitoare la obligaţiile de plată accesorii pentru suma de 264 lei, iar la data de 31.12.2012 decizia referitoare la obligaţiile de plată accesorii nr. 2230233409940 pentru suma de 93 lei.

La data de 01.07.2013  a fost emisă către contestator înştiinţarea prin care i se aduce la cunoştinţă că pentru suma de 357 lei datorată în baza titlului executoriu nr. 223020014420336/08.04.2013 a fost înfiinţată poprirea asupra conturilor şi veniturilor sale.

Împotriva deciziilor de impunere contestatorul avea posibilitatea de a formula contestaţie la organul fiscal emitent în termen de 30 de zile de la data comunicării, această posibilitate fiind indicată expres în deciziile de impunere.

Conform Deciziei nr. XIV din 05.02.2007 dată în soluţionarea unui recurs în interesul legii de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, publicată în Monitorul Oficial nr.733/30.10.2007,”posibilitatea contestării titlului executoriu fiscal pe calea contestaţiei la executare subzistă numai în măsura în care actul ce constituie titlu de creanţă fiscală nu poate fi atacat pe calea contenciosului administrativ-fiscal.”

Conform art.110 alin.3 Cod procedură fiscală :” titlul de creanţă este actul prin care se stabileşte şi se individualizează creanţa fiscală, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptăţite, potrivit legii”, deci, în speţă, titlul de creanţă fiscală este reprezentat de deciziile de  impunere nr. 2230233409940/31.12.2012, nr. 404139/01.07.2012 şi nr. 4139/11.10.2010.

Potrivit art. 141 alin.2 Cod procedură fiscală :” titlul de creanţă devine titlu executoriu la data la care creanţa fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege”.

Coroborând cele două texte de lege citate mai sus cu prevederile Deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, rezultă că atâta timp cât decizia de impunere nu a fost contestată în termenul de 30 de zile indicat în aceasta la organul fiscal competent, şi în caz de respingere a contestaţiei respective, la instanţa de judecată de contencios administrativ, în faţa instanţei învestite cu contestaţie la executare nu mai pot fi invocate aspecte de fond ale acestui titlu de creanţă fiscală.

Pe cale de consecinţă, limitele posibilităţii de analiză a instanţei de executare sunt doar cele ce ţin de respectarea condiţiilor de formă ale actelor de executare emise în baza titlului de creanţă.

Faţă de considerentele de mai sus, instanţa constată că titlul executoriu şi somaţia îndeplinesc condiţiile de formă prevăzute de lege.

Astfel, conform art. 141 alin.4 Cod procedură fiscală, titlul executoriu va cuprinde :” pe lângă elementele prevăzute la art. 43 alin. (2), următoarele: codul de identificare fiscală, domiciliul fiscal al acestuia, precum şi orice alte date de identificare; cuantumul şi natura sumelor datorate şi neachitate, temeiul legal al puterii executorii a titlului”. Titlul executoriu cuprinde elementele cerute pe lângă cele vizate de art. 43 alin. 2 Cod procedură fiscală, iar menţiunile din art. 43 alin.2 Cod procedură fiscală sunt întrunite în cadrul deciziei de impunere care face parte integrantă practic din titlul executoriu.

Mai mult, conform art. 46 din Codul de procedură fiscală, actul administrativ fiscal ce constituie titlu executoriu în baza art. 141 alin.3 Cod pr.fisc. este nul doar pentru :” lipsa unuia dintre elementele actului administrativ fiscal, referitoare la numele, prenumele şi calitatea persoanei împuternicite a organului fiscal, numele şi prenumele ori denumirea contribuabilului, a obiectului actului administrativ sau a semnăturii persoanei împuternicite a organului fiscal, cu excepţia prevăzută la art. 43 alin. (3)”, iar în speţă înscrisul denumit titlu executoriu cuprinde aceste elemente obligatorii vizate de art. 46. Faţă de prevederea expresă a elementelor obligatorii sub sancţiunea nulităţii, rezultă ca lipsa oricăror alte menţiuni ar atrage nulitatea relativă în condiţiile în care debitorul ar dovedi  că a suferit o vătămare ce nu poate fi înlăturată în alt mod decât prin anulare (art.105 alin.2 cod procedură civilă).

Instanţa constată însă că executarea silită a  fost pornită cu nerespectarea dispoziţiilor art. 141 alin. 1 şi 2 Cod procedură fiscală, în sensul că titlul de  creanţă arătat de organul de executare – deciziile de  impunere nu au fost comunicate în conformitate cu dispoziţiile legale, ceea  ce  are drept consecinţă faptul că acest titlu de creanţă nu a  putut deveni titlu executoriu.

S-a arătat de către organul de executare prin adresa nr. 62145/18.10.2013 ( f. 93) că deciziile de impunere au fost comunicată prin publicitate conform art. 44 din OUG 92/2003 ( instanţa solicitând acesteia să precizeze dacă anterior comunicării prin publicitate s-a încercat comunicarea şi prin vreo altă modalitate din cele prevăzute de art. 44 din OUG 92/2003).  Prin poştă cu confirmare de primire au fost comunicate doar titlul executoriu nr. 8315/ şi somaţia nr. 17775.

Procedura de  comunicare prin publicitate a  fost urmată în mod nelegal de către organul administrativ, întrucât art. 44 alin. 2 din  Codul de  procedură fiscală dispune ca: „Actul administrativ fiscal se comunică după cum urmează:

a) prin prezentarea contribuabilului  la sediul organului fiscal emitent şi primirea actului administrativ fiscal de către acesta sub semnătură, data comunicării fiind data ridicării sub semnătură a actului;

b) prin remiterea, sub semnătură,  a actului administrativ fiscal de către persoanele împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, data comunicării fiind data remiterii sub semnătură a actului;

c) prin poştă, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, precum şi prin alte mijloace, cum sunt fax, e-mail, dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ fiscal şi confirmarea primirii acestuia;

d) prin publicitate.

Potrivit alineatului 3: „Comunicarea prin publicitate se face prin afişarea, concomitent, la sediul organului fiscal emitent şi pe pagina de internet a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, a unui anunţ în care se menţionează că a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului. În cazul actelor administrative emise de organele fiscale prevăzute la art. 35, afişarea se face, concomitent, la sediul acestora şi pe pagina de internet a autorităţii administraţiei publice locale respective.  În lipsa paginii de internet proprii, publicitatea se face pe pagina de internet a consiliului judeţean.  În toate cazurile, actul administrativ fiscal se consideră comunicat în termen de  15  zile  de  la data afişării anunţului”.

Alineatul 4 prevede  că „Dispoziţiile Codului de procedură civilă privind comunicarea actelor de procedură sunt aplicabile în mod corespunzător”.

Creditoarea nu se poate prevala de faptul că a făcut comunicarea pe pagina de internet întrucât această modalitate de comunicare prin publicitate este subsidiară celorlalte forme de comunicare ale actului administrativ fiscal prevăzute de art. 44 Cod procedură fiscală, fiind permisă numai dacă identificarea domiciliului destinatarului este imposibilă, întrucât dispoziţiile art. 95 alin. 1 Cod procedură civilă, privind citarea/comunicare prin publicitate, sunt pe deplin aplicabile,  complinindu-le pe cele ale Codului de procedură fiscală.

Art. 45 din Codul de procedură fiscală prevede  că actul administrativ fiscal produce efecte din momentul în care este comunicat contribuabilului sau la o dată ulterioară menţionată în actul administrativ comunicat, potrivit legii.

Corelativ, art. 86 alin. 6 din acelaşi cod dispune că decizia de  impunere şi decizia referitoare la obligaţiile de  plată accesorii constituie şi înştiinţări de  plată, de la data comunicării acestora,  în condiţiile în care se  stabilesc sume  de  plată.

Prin decizia nr. 536/28.04.2011 pronunţată de Curtea Constituţională s-a admis excepţia de neconstituţionalitate şi s-a constatat că dispoziţiile art. 44 alin. 3 din O.G. nr. 92/2003 sunt neconstituţionale în măsura în care se interpretează în sensul că organul fiscal emitent poate să procedeze la comunicarea actului administrativ fiscal prin publicitate, cu înlăturarea nejustificată a ordinii de realizare a modalităţilor de comunicare prevăzute la art. 44 alin. 2 lit. a-d din aceeaşi ordonanţă.

Cum deciziile de  impunere nu i-au fost comunicată niciodată debitorului în  conformitate  cu  dispoziţiile legale, obligaţia de  plată nu era exigibilă, iar titlurile executorii au  fost nelegal emise.

Tot prin adresa nr. 62145/18.10.2013 intimata a comunicat şi faptul că în urma popririlor înfiinţate  a încasat suma totală de 2062 lei, din care suma de 68 lei în data de 29.03.2013 şi suma de 1994 lei în data de 16.04.2013, cu menţiunea că popririle au fost înfiinţate în bata titlului executoriu nr. 8315/21.12.2010 emis de CAS Iaşi şi a titlului executoriu nr. 223020014420336/08.04.2013. 

Faţă de considerentele expuse, instanţa constată că prezenta contestaţie este întemeiată, astfel că o va admite şi va anula actele de executare emise pe numele contestatorului în baza titlurilor executorii nr. 223020014420336/08.04.2013 şi nr. 8315/21.12.2010 şi a deciziilor nr. 404139/01.07.2012, nr. 2230233409940/31.12.2012 şi nr. 4139/11.10.2010.

Întrucât contestatorului i-a fost deja reţinută suma de 2062 lei în urma popririlor înfiinţate, deşi obligaţiile de plată stabilite în sarcina acestuia nu erau exigibile, instanţa va obliga intimata să restituie contestatorului această sumă.

În baza dispoziţiilor art. 274 cod proc. civ. intimata va fi obligată şi la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 186,93 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE :

Admite în parte cererea formulată de contestatorul S R. I domiciliat în sat în contradictoriu cu intimata ANAF-ADMINISTRAŢIA FINANŢELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI PAŞCANI, cu sediul în Paşcani, strada Grădiniţei, nr. 16, jud. Iaşi.

Anulează actele de executare emise pe numele contestatorului în baza titlurilor executorii nr. 223020014420336/08.04.2013 şi nr. 8315/21.12.2010 şi a deciziilor nr. 404139/01.07.2012, nr. 2230233409940/31.12.2012 şi nr. 4139/11.10.2010.

Obligă intimata să restituie contestatorului suma de 2062 lei încasată în urma popririlor înfiinţate.

Obligă intimata să plătească contestatorului suma de 186,93 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 08.11.2013.

Domenii speta

Spete similare