Pretenții

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe, reclamanta S.C. Y. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul X.V., obligarea acestuia să-i achite suma de 22.502 lei reprezentând contravaloare lucrări efectuate.

În motivarea cererii reclamanta a arătat că în perioada noiembrie – decembrie 2006 a efectuat lucrări privind instalarea unei centrale termice la sediul SC Z.SRL, lucrări achitate, iar în perioada ianuarie – februarie 2007 a executat lucrări de instalare a unei centrale termice la locuinţa pârâtului. A mai arătat că pârâtul îi datorează suma solicitată, compusă atât din diferenţa neachitată de societate, cât şi din contravaloarea lucrărilor efectuate pentru el, în baza devizului de lucrări, pentru aceasta din urmă nefiind însă emisă factură din cauza atitudinii violente a pârâtului. A mai menţionat că în data de 06.11.2007 au fost cesionate părţile sociale ale S.C. Z. S.R.L. unei alte societăţi, că a formulat plângere penală împotriva pârâtului, care a făcut obiectul dosarelor nr. 286/P/2011 şi nr. 323/P/2012. A concluzionat învederând că la data de 09.12.2011 pârâtul i-a achitat o parte din credit, respectiv suma de 2000 lei, recunoscând implicit datoria, dar refuză achitarea diferenţei.

 În drept, cererea a fost motivată pe dispoziţiile art. 2537 şi art. 2538 NCC.

În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar, în fotocopie, înscrisuri.

Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 1230,1 lei.

Pârâta a depus întâmpinare în termenul legal prevăzut de art. 201 cod procedură civilă, invocând, pe cale de excepţie: lipsa calităţii procesuale pasive – având în vedere că facturile au fost emise pe numele unei societăţi, pe care a cesionat-o; excepţia prescripţiei dreptului la acţiune – având în vedere data naşterii creanţei. Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acţiunii.

Probatoriu a fost completat cu declaraţiile martorilor A.C. şi I.L. şi s-a ataşat dosarul de urmărire penală nr. 286/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamţ şi dosarul de urmărire penală nr. 323/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg. Neamţ.

Potrivit art. 248 alin. 1 din Codul de procedură civilă, instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei .

Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului X.V. va fi respinsă deoarece:

Reclamanta a efectuat lucrări de montare a unor centrale termice având ca beneficiari pe SC. „Z.”SRL, pentru centrală montată la sediul societăţii din Tg. Neamţ, str. C., jud. Neamţ şi pe X.V. pentru centrala montată la domiciliul acestuia din Tg. Neamţ, str. S., jud. Neamţ.

Aceste două centrale termice au fost montate începând cu toamna anului 2006 până în luna februarie 2007, moment de la care beneficiarii lucrărilor aveau obligaţia de a achita c/v lor. Ulterior, la aproape un an de la predarea în folosinţă a centralelor termice, către beneficiari, se încheie contractul de cesiune de părţi sociale, autentificat sub nr. 2504/29.10.2007, prin care X.V. cedează către SC.”C.” SA Iaşi 90% din capitalul social al SC. „Z.” SRL

În cuprinsul contractului de cesiune se detaliază datoriile pe care SC.”C.” SA le-a preluat de la SC. „Z.” SRL, fără însă a se face vreo menţiune cu privire la datoria către reclamanta S.C.” Y.” S.R.L. şi fără ca imobilul proprietatea personală a pârâtului din str. S. să fie predat altcuiva.

Astfel instanţa reţine că obligaţia de plată a pârâtului nu a fost preluată de vreo altă persoană fizică sau juridică, calitatea procesuală pasivă a acestuia fiind evidentă. (Calitatea procesuală pasivă presupune existenţa identităţii între persoana pârâtului şi cel obligat în cadrul aceluiaşi raport juridic.)

Excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, urmează a fi respinsă pentru următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 6 alin. 4 din C.civ, referitoare la aplicarea legii civile în timp stabilesc că: „Prescripţiile, decăderile şi uzucapiunile începute şi neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispoziţiilor legale care le-au instituit.”

Potrivit art. 201 din Legea de aplicare a Noului cod civil, prescripţiile începute şi neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului Civil sunt şi rămân supuse dispoziţiilor legale care le-au instituit.

Potrivit disp. art. , 1 alin 1. din Decretul 167/1958 „Dreptul la acţiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripţie, daca nu a fost exercitat in termenul stabilit in lege”. art. 3 „Termenul prescripţiei este de 3 ani „ art. 7

”Prescripţia începe sa curgă de la data când se naşte dreptul de acţiune sau dreptul de a cere executarea silita”

Aşadar termenul de prescripţie a început să curgă la data de 26.01.2007, când lucrările de montare a celor două centrale au fost finalizate şi au fost emise facturile fiscale nr. 6042407 şi nr. 6042408/26.01.2007.

La data de 09.12.2011 pârâtul a făcut o plată în cuantum de 2000 lei reprezentând „c/v facturi restante se la X.V.”, fapt care echivalează cu o recunoaştere a datoriei. De la aceeaşi dată a început să curgă un nou termen de prescripţie, supus aceloraşi reguli privind prescripţia.

Cererea de chemare în judecată, a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Piatra Neamţ fiind formulată înăuntrul termenului de prescripţie de trei ani.

Pe fondul cauzei instanţa reţune următoarele:

În perioada noiembrie – decembrie 2006 reclamanta SC. „Y.” SRL a efectuat lucrări privind instalarea unei centrale termice, cu materialele ei, la sediul SC Z.SRL, lucrări care au fost achitate.

În perioada ianuarie – februarie 2007 reclamanta a executat lucrări de instalare a unei centrale termice, cu materialele ei, la locuinţa pârâtului X.V..

Instanţa reţine că potrivit art. 249 Cod de procedură civilă „cel care face o susţinere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege”.

Din înscrisurile depuse la dosar respectiv facturile fiscale nr. 6042407 şi nr. 6042408/26.01.2007(- pentru suma totală de 11737,72 lei) instanţa reţine că, reclamanta a făcut dovada doar parţial cu privire la suma solicitată, Astfel în baza celor două facturi fiscale, creanţa reclamantei era de 11737,72 lei. Din această sumă, pârâtul a achitat 2000 lei , conf. chitanţei nr. 0000995/09.12.2011, rămânând un rest neachitat în cuantum de 9737,72 lei.

Conform art. 1516, alin.1 din Legea 287/2009 privind Codul Civil “creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă şi la timp a obligaţiei”, iar potrivit art. 1350, alin.1 din acelaşi act normativ “ orice persoană trebuie să îşi execute obligaţiile pe care le-a contractat”.

Reclamanta a dovedit existenţa creanţei, astfel încât, fiind vorba de o obligaţie de a da o sumă de bani, neexecutarea din partea debitoarei se prezumă.

 Potrivit art. 1548 din Legea 287/2009 privind Codul Civil “culpa debitorului unei obligaţii contractuale se prezumă prin simplul fapt al neexecutării”.

 În raport de prevederile legale menţionate, instanţa apreciază că pretenţia reclamantei este întemeiată doar în parte, motiv pentru care urmează să oblige pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 9737,72 lei

În baza art. 453 C.pr.civ, instanţa va obliga pârâtul la plata parţială a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1000 lei reprezentând taxa judiciară de timbru.

Domenii speta

Spete similare