Plângere contravenţională

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

 La data de +, sub nr. 0 , a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău, plângerea formulată de petentul T , împotriva procesului verbal de constatare a contravenţiei seria  0 nr. ++  încheiat de I., prin care a solicitat anularea acestuia, in subsidiar înlocuirea amenzii cu avertisment şi anularea măsurii complementare de suspendare drept de conducere. 

Plângerea a fost formulata potrivit art. 31 din O.G. nr.2/2001 in termen legal iar potrivit art. 19  din OUG 80/2013 a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru de 20 lei  (fl.4 ).

În motivarea plângerii, petentul a arătat că cele consemnate în cuprinsul procesului verbal nu corespund realităţii, ca nu a circulat cu viteza de 102 km/h, ca agentul a întocmit procesul-verbal pe baza celor spuse de colegul sau de la R, ca acesta a refuzat sa scrie obiecţiunile sale astfel ca ele a refuzat sa semneze procesul-verbal care i-a fost comunicat prin posta la …... Mai arata ca procesul-verbal a fost întocmit in localitatea L la ora 13,30 insa in conţinutul sau se face vorbire de fapta de la ora 17,24, ca daca se reţine ca ora ar fi 17,30 intre cele 2 localităţi este o distanţă de 15 km si nu este posibil sa fie parcursa intr-un timp aşa de scurt, ca cel care a întocmit procesul-verbal nu era operatorul radar si nu a constatat fapta prin propriile simţuri si ca el a circulat ci viteza legala putând exista disfuncţii la cinemometrul sau sa se fi suprapus imaginile cu un alt autovehicul ori sa nu se fi ţinut cont de eroarea maxima tolerata de 4 km/h la viteze mai mari de 100 km/h. Petentul a mai invocat in apărarea sa jurisprudenţa CEDO, respectiv Cauza A contra României in sensul ca sarcina probei revine intimatei.

 Plângerea a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 5 alin. 1 lit. a) raportat la art. 34 şi 38 alin. 3 din OG nr.2/2001, art. 192 NCPC.

A fost anexat plângerii, în copie procesul verbal de constatare a contravenţiei şi a solicitat proba cu înscrisuri şi cu expertiza asupra cinemometrului, fiind încuviinţată proba doar proba cu înscrisuri.

Intimata a depus întâmpinare prin care solicită respingerea plângerii deoarece procesul-verbal de contravenţie a fost întocmit cu respectarea prevederilor legale, motiv pentru care organul constatator  solicită menţinerea acestuia şi a sancţiunii aplicate.

La întâmpinarea au fost anexate  raportul  şi atestatul agentului constatator, CD-R  cu înregistrarea în format digital a faptei, Atestatul operatorului şi Buletinul de verificare metrologică nr. ……… din ………….. care măsoară in regim staţionar.

În drept, organul constatator şi-a întemeiat întâmpinarea pe dispoziţiile art. 205, art. 315 din Legea 134/2010 privind Codul de Procedură civilă, OUG nr.195/2002 Republicată şi O.G.nr.2/2001, completată şi modificată iar în temeiul art. 411 C.P.Civilă a solicitat judecata în lipsă.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin procesul verbal de constatare a contravenţiei seria 0 nr. +, petentul T a fost sancţionat contravenţional cu amendă în cuantum de 945 lei, luându-se şi măsura complementară de reţinere a permisului de conducere in vederea suspendării  dreptului de a conduce, pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 49, alin.1, rap. la art.102, alin.3, lit. e din OUG nr.195/2002.

S-a reţinut că în ziua de …………, petentul a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare WW  pe DN 2 E 85 – interiorul localităţii R, , cu viteza peste limita maximă admisă de lege, fiind înregistrat de dispozitivele de măsurare a vitezei Trucam cu 102 km/h pe sector de drum cu limita de viteză de 50 km/h.

Verificând legalitatea procesului verbal contestat, în conformitate cu art.34 din O.G.2/2001, privind regimul juridic al contravenţiilor, instanţa constată că acesta a fost încheiat cu respectarea prevederilor legale care reglementează condiţiile necesare pentru încheierea sa valabilă.

Petentul a afirmat ca este trecuta data si ora de constatare a faptei ca fiind ……….., ora 13,30 insa din procesul-verbal depus de petent la fila 9 si  de intimata la fila 22 rezulta ca data întocmirii procesului verbal este ……………. iar ora este 17,30

A mai arătat petentul că nu ar fi putut parcurge distanţa de 15 km dintre localitatea R si C in 6 minute.  Din vizionarea CD-ului cu înregistrarea faptei  rezulta clar ca fapta a fost săvârşita in R la ora 17:24:12 iar in funcţie de viteza de deplasare şi traficul zonei ,  distanţa dintre cele 2 localităţi poate fi parcursa intr-un interval mai lung sau mai scurt de timp, agentul constatator consemnând ora întocmirii procesului – verbal (care reprezintă acelaşi moment cu cel al constatării faptei) ca fiind 17,30, petentul nedovedit ca ar fi fost vorba de o alta ora.

Instanţa nu poate reţine critica petentului că procesul-verbal de contravenţie este lovit de nulitate pe motiv că acesta este emis şi semnat de o altă persoană decât cel care a constatat contravenţia, întrucât potrivit art. 15 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, contravenţia se constată printr-un proces-verbal încheiat de persoanele anume prevăzute în actul normativ care stabileşte şi sancţionează fapta, denumite în mod generic agenţi constatatori. Din această dispoziţie reiese că agentul constatator nu este persoana care percepe fapta contravenţională prin propriile simţuri, ci persoana care constată contravenţia prin încheierea procesului-verbal – „a constata” având înţelesul de stabilire a faptei contravenţionale în cuprinsul procesului-verbal. De altfel, art. 21 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 instituie regula ca agentul constatator decide şi asupra sancţiunii, însă nu condiţionează calitatea de agent constatator de perceperea faptei prin propriile simţuri. O interpretare contrară, ce ar impune identitate între persoana care percepe în mod nemijlocit fapta şi persoana care încheie procesul-verbal, ar avea drept consecinţă imposibilitatea agentului constatator de a proceda la încheierea procesului-verbal în toate acele situaţii în care nu a fost de faţă la săvârşirea faptei contravenţionale.

Pe de altă parte, instanţa constată că potrivit art. 180 alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006, în cazul în care constată încălcări ale normelor rutiere, agentul constatator încheie un proces-verbal de constatare a contravenţiei. Când însă fapta a fost constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic omologat şi verificat metrologic, potrivit dispoziţiilor art. 181 alin.1, poliţistul rutier este cel care încheie un proces-verbal de constatare a contravenţiei. Din interpretarea gramaticală şi coroborată a celor două texte reiese că în situaţia în care fapta contravenţională a fost constatată cu un mijloc tehnic omologat şi verificat metrologic, legiuitorul nu a mai prevăzut expres că procesul-verbal va fi încheiat de agentul constatator, ci de poliţistul rutier, deci o persoană care are competenţa de a proceda potrivit art. 177 din H.G. nr. 1391/2006, condiţie care a fost îndeplinită în cauză. Prin urmare, nulitatea procesului-verbal ar putea interveni doar în situaţia în care există neconcordanţe între viteza consemnată în procesul-verbal de contravenţie şi viteza care reiese din înregistrarea video,  aspect ce va fi analizat in continuare. 

În ce priveşte autotestarea cinemometrului, instanţa reţine ca potrivit art. 3.2.6  din Norma de metrologie legală ……….. cinemometrul trebuie să fie prevăzut cu o funcţie de autotestare, care să poată pune în evidenţă orice defect sau dereglare funcţională, ce pot avea influenţă asupra exactităţii de măsurare.

Această funcţie trebuie să fie activată automat la fiecare punere în funcţiune a cinemometrului, având şi posibilitatea de a fi activată manual de către operator, ori de câte ori se consideră necesar. În cazul depistării unor defecte sau dereglări funcţionale, acestea vor fi semnalate iar funcţionarea cinemometrului va fi blocată.

 Insă, eficacitatea funcţiei de autotestare este o cerinţă premergătoare admiterii la verificarea metrologică. Cum potrivit art. 1.2 din Normă, pentru a putea fi introduse pe piaţă, puse în funcţiune sau utilizate în măsurările de interes public, cinemometrele radar prevăzute la punctul 1.1 trebuie să îndeplinească atât cerinţele metrologice şi tehnice prevăzute de această normă, cât şi cerinţele aplicabile din norma de metrologie legală …………., rezultă că la emiterea buletinului de verificare metrologică funcţia de autotestare a fost verificată. 

Prin urmare, buletinul de verificare metrologică eliberat pentru un cinemometru, conferă măsurătorilor efectuate cu acesta prezumţia de veridicitate; este astfel o convenţie instituită prin lege, împrejurarea că determinările realizate cu un cinemometru verificat metrologic exprimă realitatea. Or, la dosarul cauzei s-a depus de către intimată buletinul de verificare metrologică pentru cinemometrul de contro rutier tip ……………  din care rezultă că aparatul avea verificare metrologică valabilă la data constatării faptei, iar acesta este destinat utilizării in regim staţionar; totodată, operatorul radar RV avea atestat de operator  ……………., ceea ce înseamnă că înregistrarea efectuată îndeplineşte toate condiţiile prevăzute de lege, neexistând niciun dubiu cu privire la veridicitatea măsurătorilor efectuate.

În ceea ce priveşte susţinerea petentului în sensul că agentul constatator nu a ţinut cont  de normele metodologice ……… care se referă la erorile maxime tolerate pentru cinemometrul care  a efectuat înregistrarea vitezei, instanţa reţine următoarele:

Potrivit art. 6 pct. 20 din O.U.G. 195/2002 cu modificările şi completările ulterioare, mijloc tehnic omologat şi verificat metrologic reprezintă dispozitivul destinat măsurării vitezei.

Norma de Metrologie Legală  ………………… 05 prevede că aparatele pentru măsurarea vitezei de circulaţie a autovehiculelor (cinemometre)” stabilesc erorile maxime tolerate pentru măsurarea vitezei (…) - in regim de deplasare, pentru măsurarea vitezei autovehiculelor aflate in trafic eroarea maxima tolerata este de ± 4 km/h pentru viteze pana la 100 km/h şi ± 4 % din valoarea măsurată, pentru viteze egale sau mai mari decât 100 hm/h.

Ori aceste erori sunt cerinţe minimale prevăzute pentru atestarea legalităţii determinărilor făcute cu un cinemometru. Mai mult, utilizarea termenului de eroare tolerată presupune că legiuitorul a inţeles să accepte ca valide măsurătorile care se incadrează  in limitele stabilite.

Astfel, potrivit  pct 5.1 din Norma metrologică, atestarea legalităţii unui cinemometru se realizează numai după demonstrarea conformităţii acestuia cu cerinţele metrologice si tehnice indicate în tabelul 1, pentru fiecare modalitate de control aplicabilă pentru introducerea pe piaţă şi punerea în funcţiune, respectiv pentru utilizare. 

Potrivit pct 5.2 din Norma metrologică, atestarea legalităţii se realizează prin aplicarea marcajelor metrologice şi eliberarea unor documente specifice, în conformitate cu prevederile instrucţiunilor de metrologie legală în vigoare. 

Instanţa reţine că metrologia legala ca activitate reglementată prin O.G. 20/1992 cu modificările şi completările ulterioare asigura exactitatea si uniformitatea măsurărilor efectuate in domenii de interes public, conferind astfel credibilitate rezultatelor obţinute .

Prin urmare, buletinul de verificare metrologică eliberat pentru un cinemometru, conferă măsurătorilor efectuate cu acesta prezumţia de veridicitate; este astfel o convenţie instituită prin lege împrejurarea că determinările realizate cu un cinemometru verificat metrologic exprimă realitatea. Aşa fiind, eroarea maxim tolerată nu poate fi avută in vedere ulterior admiterii la verificarea metrologică. Dacă s-ar proceda altfel, s-ar ajunge in situaţia  incertitudinii tuturor determinărilor de interes public supuse cerinţelor de metrologie legală deoarece toate mijloacele de măsurare ştiinţifică au o anumită eroare tolerată.

In speţă, din înscrisurile depuse de intimată rezultă că viteza autovehiculului condus de petent este cea înscrisă in procesul verbal iar aparatul radar are verificare metrologică valabilă.

În ce priveşte temeinicia procesului-verbal, instanţa retine ca potrivit art. 1 din OG nr.2 /2001 “constituie contravenţie fapta  săvârşită cu vinovăţie, stabilită şi sancţionată prin lege […]”. În ceea ce priveşte latura obiectivă a faptei aşa cum a fost reţinută de agentul constatator în sarcina petentului  elementul material constă  într-o acţiune, respectiv, de a conduce autoturismul în localitate cu viteza de 102 km/ h, cu 52 km mai mult faţă de viteza legală maximă admisă în localitate. Pentru a antrena răspunderea petentului este necesar a se dovedi comportamentul ilicit al acestuia.

În ceea ce priveşte jurisprudenţa Cedo invocată de petent, instanţa reţine în conformitate cu aceasta că procedura de judecată privind contravenţiile se supune regulilor prev. de art. 6 din Convenţie, inclusiv cele referitoare la sarcina probei, statul trebuind să asigure o protecţie procedurală adecvată. Măsurile pozitive pe care statul este obligat a le lua în acest sens constau mai ales în a-l informa pe acuzat, în cel mai scurt termen posibil, despre natura şi cauza acuzaţiei ce i se aduce, de a-i acorda timpul şi înlesnirile cerute pentru pregătirea apărării, de a-i asigura dreptul de a se apăra el însuşi sau beneficiind de asistenţa unui apărător, de a i se permite audierea martorilor acuzării şi de a se obţine citarea şi audierea martorilor apărării în aceleaşi condiţii ca şi martorii acuzării. Totuşi, Curtea în cauza J împotriva F, după ce operează o distincţie între „infracţiuni” ca nucleu dur al dreptului penal şi restul „faptelor penale”, altele decât infracţiunile, stabileşte că „garanţiile procesual-penale recunoscute de art. 6 din Convenţie nu se vor aplica în cazul „faptelor penale”, altele decât infracţiunile, cu toată stricteţea.

 Fără îndoială că prezumţia de nevinovăţie garantată de art. 6 par. 2 din Convenţie priveşte şi problema sarcinii probei, însă statele părţi la Convenţie pot stabili în dreptul lor intern diferite reguli procedurale privind sarcina probei, cu atât mai mult cu cât art.6 par. 2 permite existenţa unor prezumţii de fapt sau de drept. În cauza S împotriva F, Curtea a stabilit că prezumţia de nevinovăţie nu este una absolută, de vreme ce în fiecare sistem de drept sunt operante prezumţii de drept sau de fapt, iar Convenţia nu le interzice în principiu, atâta timp cât statele respectă anumite limite şi nu încalcă drepturile apărării. Şi în cauza A împotriva R, Curtea constată că finalitatea art.6 din Convenţie nu este de a înlătura prezumţiile ca cea de legalitate, din materie contravenţională, ci de a determina statele „să includă aceste prezumţii în limite rezonabile luând în calcul gravitatea mizei şi păstrând dreptul la apărare.”

Intimata şi-a îndeplinit această obligaţie deoarece din înregistrarea de pe CD-ul vizionat în timpul şedinţei de judecată, rezultând că petentul a circulat cu viteza de 102 km/h în localitate, reieşind cu claritate că maşina lui avea această viteză şi că  era în localitate. De altfel, acest nu contestat faptul ca s-ar fi aflat in localitate ci ca a circulat cu viteza legala.

Instanţa mai reţine că potrivit art. 49 al. 1 din OUG nr.195/2002, „limita maximă de viteză în localităţi este de 50 km/h”, iar depăşirea acestei viteze cu mai mult de 50 km/h constituie contravenţia prevăzută de art.102 al.3 lit.e din acelaşi act normativ şi se sancţionează cu amenda prevăzută în clasa a IV a de sancţiuni şi cu aplicarea sancţiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile.

Potrivit dispoziţiilor  O.U.G. 195 / 2002 republicată, constatarea vitezei se face, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic iar intimata a făcut dovada verificării metrologice a cinemometrului de contro rutier tip ,,,,,,,,,,,,,, (fila 25).

Petentul nu a reuşit să răstoarne cele menţionate în procesul-verbal de contravenţie şi nici că aceste menţiuni nu corespund realităţii, simplele sale afirmaţii referitoare la faptul că  nu a rulat cu viteza de 101 km/h  nefiind în măsură să dovedească netemeinicia procesului - verbal. Mai multe din  înregistrarea video rezultă că petentul a circulat  cu viteza de 102 km/h.

În cauză, petentul a beneficiat de toate mijloacele procesuale pentru a-şi exercita dreptul la apărare, însă această exercitare trebuie făcută cu bună-credinţă. Simpla introducere a plângerii contravenţionale nu scuteşte petentul de sarcina probei în situaţia în care fapta contravenţională reţinută în sarcina sa este dovedită cu mijloace tehnice dovedite a fi omologate şi care prezintă un grad înalt de veridicitate, din înregistrarea video (care cuprinde cerinţele enumerate de art. 3.5.1 din NML 021/2005) reieşind cu certitudine că petentul avea viteza de 102 km/h în interiorul localităţii, motiv pentru care instanţa constată că procesul-verbal este legal şi temeinic întocmit.

 Apreciind că între fapta comisă şi sancţiunea aplicată există proporţionalitate, astfel cum impune jurisprudenţa CEDO în materia aplicării oricăror măsuri restrictive de drepturi, instanţa va respinge plângerea.

În ceea ce priveşte cererea subsidiară, instanţa apreciază că fapta săvârşită prezintă un grad de pericol social ridicat, conducerea cu o viteză extrem de mare pe drumurile publice afectând grav securitatea traficului rutier. Contravenţia săvârşită de către petent este sancţionată cu o sancţiune inclusă în categoria IV, fiind considerată de legiuitor cu un grad de pericol social ridicat, de vreme ce pe lângă sancţiunea principală se aplică şi o sancţiune complementară, astfel că nu se impune înlocuirea amenzii cu avertisment si nici restituirea permisului. 

Domenii speta

Spete similare