Ordonanţă preşedinţială

Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind reclamanta  X şi pârâţiiX , având ca obiect ordonanţă preşedinţială.

Desfăşurarea şedinţei de judecată a fost înregistrată cu mijloace tehnice audio în conformitate cu dispoziţiile art.231 alin.2 C.p.c.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică se prezintă pentru x ,lipsă fiind celelalte părţi.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă prin care s-au evidenţiat părţile, obiectul cauzei, menţiunile privitoare la îndeplinirea procedurii de citare şi stadiul procesual , după care:

Instanţa constată că pârâta X a depus la dosar întâmpinare şi împuternicire avocaţială pentru avocat  X

La întrebarea instanţei apărătorul reclamantei precizează că a luat cunoştinţă la dosar de întâmpinare ,solicită a i se comunica un exemplar din aceasta şi precizează că nu solicită termen pentru studiul întâmpinării.

Instanţa constată că prin întâmpinare pârâţii X au invocat excepţia inadmisibilităţii cererii şi acordă cuvântul pe excepţie.

Apărătorul reclamantei având cuvântul solicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată. Din înscrisurile depuse la dosar,respectiv fila 24 dosar, rezultă că apartamentul era inundat,nu era sigilat gazul, iar creditoarea nu are acces la imobil pentru a putea sigila apa şi gazul. Apreciază că este dovedită urgenţa acţiunii.

Avocat  X pentru pârâta  X  solicită admiterea excepţiei întrucât nu se pot dispune măsuri legate de ridicarea unor construcţii. Nu s-a precizat o cale de acces, nu este delimitată trecerea.

Instanţa califică excepţia inadmisibilităţii cererii invocată de pârâţii  X  şi susţinerile aduse în sprijinul acesteia ca fiind apărări de fond ce vor fi avute în vedere la soluţionarea cauzei.

La interpelarea instanţei, apărătorul pârâtei  X  precizează că prin întâmpinarea formulată a făcut vorbire despre inadmisibilitatea cererii de ordonanţă preşedinţială  ca o apărare de fond şi că nu înţelege să invoce o excepţie în acest sens.

Nemaifiind alte cereri de formulat, instanţa acordă cuvântul pe probe.

Apărătorul reclamantei solicită încuviinţarea probei cu înscrisurile depuse la dosar.

Apărătorul pârâtei solicită încuviinţarea probei cu înscrisurile depuse la dosar.

În temeiul art.258 raportat la art.255 Cod proc.civilă instanţa încuviinţează pentru părţi proba cu înscrisurile depuse la dosar,ca fiind pertinentă, concludentă şi utilă cauzei.

Apărătorul reclamantei precizează că nu mai are cereri de formulat.

Apărătorul pârâtei  X  precizează că nu mai are cereri de formulat.

În temeiul art.244 alin.1 Cod proc.civilă instanţa declară terminată cercetarea judecătorească.

În temeiul art.392 alin.1 Cod proc.civilă, instanţa declară dezbaterile deschise şi acordă cuvântul părţilor, pe rând, în vederea formulării de concluzii orale.

Apărătorul reclamantei având cuvântul pe fond solicită admiterea cererii,pronunţarea unei hotărâri prin care să fie obligaţi debitorii să permită accesul către imobilul proprietatea creditoarei. Prin contractul de vânzare cumpărare se observă că a cumpărat creditoarea imobilul având două căi de acces,care se află una în continuarea celeilalte. Printr-o hotărâre pronunţată de Tribunalul  X  s-a dispus anularea clauzei de servitute pentru suprafaţa de 199 mp , iar creditoarea nu are nici o cale de acces către imobil. În cazul acţiunii pentru servitute urmează să fie precizată calea de acces prin expertiză. La momentul formulării acţiunii este clar că debitorii au acces direct către imobilul proprietatea creditoarei. Când a fost evacuată mama debitoarei X  au fost lăsate gazul şi apa nesigilate. Solicită a se reţine că dreptul de proprietate al creditoarei este restricţionat neavând cale de acces la imobil. Solicită admiterea cererii. Cu privire la capătul de cerere privind ridicarea obstacolelor, solicită a se reţine că urmează a fi folosit numai dacă nu există acces la imobil. Precizează că a depus planşe foto cu privire la modul cum se face accesul la imobil. Nu solicită cheltuieli de judecată.

Apărătorul pârâtei având cuvântul pe fond solicită a se reţine că potrivit modalităţii de formulare a cererii de chemare în judecată, nu se face referire la debitoarea  X  Solicită a se avea în vedere că înfundarea lotului creditoarei nu se datorează debitoarei. Precizează că a fost cumpărat un lot de teren care avea acces la stradă, iar ulterior , prin divizări, s-a ajuns ca să nu mai aibă creditoarea acces la imobil. Precizează că singura vină a pârâtei  X  este că a permis executorului judecătoresc să folosească calea de acces pentru a evacua o persoană din imobilul proprietatea creditoarei. Precizează că debitorii X  au obţinut anularea clauzei prin hotărâre şi vremelnicia măsurii nu se poate efectua prin ridicarea construcţiei. Precizează că acţiunea este inadmisibilă, nu este o măsură vremelnică şi nici urgentă,având în vedere că deţine creditoarea acest imobil din anul 2007. Precizează că nu se justifică urgenţa cât imobilul nu este locuit conform procesului verbal de evacuare. Precizează că executorul judecătoresc a identificat o cale de acces pentru a pătrunde pe terenul creditoarei, iar înfundarea se datorează creditoarei. Solicită respingerea acţiunii, cu cheltuieli de judecată pe cale separată.

Apărătorul reclamantei precizează că gardul a fost dărâmat,deci nu mai este necesar şi că nu există altă cale de acces la imobilul creditoarei.

Apărătorul pârâtei  X  precizează că există poze la dosar cu privire la gardul care aparţine debitoarei.

Instanţa declară dezbaterile închise şi reţine cauza spre soluţionare.

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei civile de faţă;

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instante la data de 25.11.20145 , sub nr. 14629/180/2015 reclamanta  X  a solicitat în contradictoriu cu  X să permită trecerea peste terenul acesteia situat în str.Avram Iancu nr.28A,în suprafaţă de 97 mp identificare cu nr. cadastral 77171, să permită trecerea peste terenul  acestora situat în str. X  nr.28A,în suprafaţă de 102 mp identificat cu nr.cadastral 77172, să ridice obstacolele, să permită trecerea peste terenul acesteia situat în str.X  nr.28A, în suprafaţă de 778 mp cu nr. cadastral 60778, în caz de refuz să fie autorizată subscrisa să ridice obstacolele pe cheltuiala pârâţilor.

În susţinerea cererii, reclamanta a arătat că la data de 27.09.2000 între  X , în calitate de vânzător şi  X  S.R.L., în calitate de cumpărător s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3613/27.09.2000 de BNP  X având ca obiect bunul imobil situat în , Str. X  nr. 28 A, jud. X, în suprafaţă de 1.702,20 m.p. alcătuit din teren, curţi-construcţii.

În data de 15.06.2005 a fost încheiat actul de dezmembrare autentificat sub nr. 1718/15.06.2005 de BNP  X  prin care X S.R.L. a dezmembrat în 5 loturi bunul imobil cumpărat, printre care şi lotul nr. 4, în suprafaţă de 199,15 m.p, identificat cu nr. cadastral 2031/5/4, având destinaţia de drum de trecere.

La data de 06.07.2005 s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2049/06.07.2005 de BNP  X.  Obiectul acestui contract l-a constituit transmisiunea cotei-indivize 1/2 din suprafaţa de 199,15 m.p. având destinaţia de drum de trecere de la  X S.R.L. către X.

În data de 14.06.2007 între societatea X S.R.L., în calitate de vânzător, şi X  S.A. (cu denumirea modificată înX ., actuala X S.R.L.) s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1725/14.06.2007 de BNP X.  Obiectul acestui contract a vizat transmiterea dreptului de proprietate asupra imobilului situat în Mun. X , Str. X nr. 28A, jud. X, având nr. cadastral 203l'/5/l.

Prin contractul menţionat mai sus vânzătoarea  X S.R.L. a constituit în favoarea subscrisei un drept de servitute de trecere, pe întreaga perioadă de existenţă a proprietăţii cumpărate, asupra următoarelor imobile:- pe suprafaţa de 199,15 m.p. teren curţi şi construcţii, având destinaţia de drum  de trecere cu număr cadastral 2031/5/4, nr. cadastral actual 60860 (Anexele 6-8); - pe suprafaţa de 210,8 m.p. teren curţi şi construcţii, având destinaţia de drum  de trecere cu număr cadastral 2031/7/3, nr. cadastral actual 60862 (Anexele 4,5 şi 8).

Ulterior, imobilul dobândit de reclamantă a făcut obiectul unui contract de leasing imobiliar încheiat între X în calitate de finanţator şi X S.R.L., în calitate de utilizator.

Întrucât societatea utilizatoare X S.R.L. nu şi-a îndeplinit obligaţiile de plata din contractul de leasing mai sus menţionat, la data de 04.06.2009 subscrisa a reziliat acest contract, conform prevederilor contractuale.

Prin încheierea din data de 19.02.2009, Tribunalul X  a dispus deschiderea procedurii insolvenţei a societăţii X S.R.L., Dosar nr, 7477/110/2008**.'"

În urma vânzării bunurilor societăţii debitoare în cadrul procedurii de faliment, pârâta X a achiziţionat cota indiviză de 1/2 din suprafaţa

de 199,15 mp. teren curţi şi construcţii, având destinaţia de drum de trecere, deţinută de societatea debitoare X S.R.L. (Contract de vânzare autentificat sub nr. 1730/13.06.2015 de NPX ).

În data de 12.11.2012, soţii  X si X au formulat în contradictoriu cu  reclamanta  o acţiune în constatarea nulităţii absolute a clauzei de servitute din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub numărul 1725 din 14.06.2007 la BNP X SRL şi X S.A. A fost constituit în acest sens dosarul nr. 34707/245/2012 soluţionat în fond de către Judecătoria X , în prezent în recurs la Tribunalul X  (Anexa 2).

În data de 06.08.2014 s-a încheiat între  X  şi soţii X contractul de partaj voluntar autentificat sub nr. 667/06.08.2014 de BNPX . Obiectul acestui contract l-a constituit partajarea bunului comun în suprafaţă de 199 m.p. (număr cadastral 60860) prin formarea a două loturi: Lotul 1 - teren în suprafaţă de 97 m.p. fiind atribuit reclamantei Răţoi Larisa (Anexa 7); Lotul 2 - teren în suprafaţă de 102 m.p. fiind atribuit soţilor XX (Anexa 6).

A precizat reclamanta că terenul de 199,15 m.p., obiect al partajării, este acelaşi teren asupra căruia s-a instituit un drept de servitute de trecere în favoarea subscrisei, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 1725/14.06.2007.

În condiţiile în care prin sentinţa civilă nr. 5339/17.04.2015 Judecătoria X  (Dosar nr. 34707/245/2012) a admis cererea de chemare în judecată formulată de intimaţii-reclamanţi X si X şi a constatat nulitatea absolută a clauzei de servitute din contractul de vânzare-cumpărare nr. 1725/14.06.2007, iar  X  (titulara Lotul 1 -teren în suprafaţă de 97 m.p.) susţine că prin actul de partaj a renunţat la accesul către drumul de acces 2031/7/3 „motivat de faptul că (...) nu există posibilitatea de trecere pentru lotul 2031/5/1 " - lot aparţinând  X S.R.L., reclamanta a arătat că se află în situaţia absurdă în care proprietarii fondului aservit blochează intenţionat dreptul de acces la drum al imobilului deţinut de X S.R.L., lipsind-o de acces la imobilul proprietatea sa.

În drept, au fost invocate prevederile art.997 şi urm.Cod proc.civilă.

În dovedirea cererii, reclamanta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.

Pârâţii  X si X au formulat întâmpinare prin care au invocat excepţia inadmisibilităţii cererii, iar, pe fondul cauzei, au solicitat respingerea cererii ca nefondată.

În susţinerea excepţiei inadmisibilităţii cererii, pârâţii au arătat că în ceea ce priveşte aparenţa dreptului,aşa cum precizează şi reclamanta, clauza privind dreptul de servitute asupra terenului de 102 mp face obiectul dosarului nr.34707/245/2012 pe rol la Tribunalul X , în calea de atac a recursului. Dosarul are ca obiect cererea prin care au solicitat constatarea nulităţii absolute a clauzei din contractul nr.1725/14.06.2007(titlul invocat de  reclamantă) privind dreptul de servitute asupra terenului în suprafaţă de 199,15 care la data încheierii contractului era în cotă indiviză, aceştia figurând proprietari în indiviziune cu SC X SRL, nulitate invocată pe motivul că nu au semnat acest contract neavând nici o cunoştinţă despre acesta. Reclamanta şi-a asumat riscul de a cumpăra un imobil la care nu avea acces decât pe terenul a căror proprietari eram, fără să ne solicite acordul, fără să ne înştiinţeze, încheind un act cu o clauză nulă, de conivenţă cu societatea vânzătoare a imobilului pentru ca acum să susţină că în mod tendenţios îi blocăm servitutea de trecere.

În ceea ce priveşte condiţia vremelniciei , un drept de acces nu este o măsură provizorie şi poate fi cerut numai pe calea dreptului comun cu atât mai mult cu cât reclamanta nu a precizat pentru ce doreşte accesul şi de ce nu are acces pe acest teren. Nu este îndeplinită nici condiţia existenţei unei pagube iminente sau a unui drept care s-ar păgubi prin întârziere deoarece,reclamanta neaducând nici un argument în acest sens.

În ceea ce priveşte înlăturarea piedicilor care s-ar ivi cu prilejul unei executări,reclamanta a depus procesul verbal de constatare din data de 20.11.2015 încheiat în dosar de executare nr.345/EXE/2015 din care rezultă că executorul judecătoresc împreună cu reprezentantul creditoarei s-au deplasat la imobilul ce face obiectule evacuării ,au făcut constatări şi fotografii. Acest act dovedeşte că executarea nu este împiedicată şi mai mult că există acces la imobilul în cauză.

Pe fondul cauzei, pârâţii au arătat că terenul lor,aşa cum rezultă din toate actele depuse de către reclamantă este teren curţi construcţii şi nu drum de acces. Nu au acordat niciodată reclamantei drept de acces pe terenul proprietatea lor nici când aceasta a fost în cotă indiviză,nici ulterior,nu au semnat nici un act în acest sens şi nu este depusă nici o probă din care să rezulte că au acordat vreodată drept de servitute pe terenul proprietatea lor reclamantei,cererea acesteia încălcându-le dreptul de proprietate.

În dovedire, pârâţii XX  au solicitat administrarea probei cu înscrisuri.

Pârâta  XX  a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii.

În apărare, pârâta a arătat că nu s-a aflat în vreun raport juridic contractual nici cu reclamanta şi nici cu celelalte persoane. Practic, toate contractele care au avut ca obiect într-o formă sau alta suprafaţa de 199,15 mp şi suprafaţa de 210,80 mp au vizat alte persoane. Deşi la perfectarea contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.1725/14.06.2007 accesul către calea publică s-a asigurat în principal prin traversarea suprafeţei de 199,15 mp teren, în prezent reclamanta solicită să i se confere un drept de servitute în contradictoriu cu aceasta. Reclamanta nu a propus şi nu a pretins decât o analiză formală, de principiu a elementelor care în opinia sa ar contura starea de urgenţă, iar nu una fundamentată pe mijloace de probă solide. Astfel, a arătat pârâta, că este total neadevărat că ar fi oprit alimentarea cu apă, gaze naturale, energie electrică,etc. Având în vedere această soluţie de admisibilitate a ordonanţei preşedinţiale,înseamnă că pe calea ordonanţei nu pot să fie dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond şi nici măsuri a căror executare să nu mai facă posibilă restabilirea ulterioară a situaţiei de fapt schimbate.

Tocmai de aceea, s-a decis constant în practica judecătorească că o obligaţie de a face constând într-o măsură de demolare a unei curţi (inclusiv a unui gard) nu poate să fie dispusă prin ordonanţă preşedinţială deoarece în acest mod s-ar rezolva definitiv drepturile şi obligaţiile părţilor, printr-o procedură prin care se pot lua măsuri vremelnice (Curtea de Apel  X  ,decizia nr.1180/1999).

În dovedire, pârâta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri

În cauză, instanţa a încuviinţat şi administrat proba cu înscrisurile depuse de părţi la dosarul cauzei.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Reclamanta este proprietara imobilului situat în mun. Bacău, str. Avram Iancu, nr. 28A constând în suprafaţa de 408,16 mp, teren curţi construcţii şi o locuinţă de serviciu P+1+M, în suprafaţă utilă de 251,41 mp, cu o suprafaţă construită la sol de 141,85 mp şi terase în suprafaţă de 62,7 mp, având nr. cadastral 2031/5/1 întabulat în CF nr. 29907 a localităţii  X , astfel cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1725/14.06.2007 încheiat între reclamantă în calitate de cumpărătoare, şi  X  SRL, în calitate de vânzătoare.

Pârâţii  X si X  sunt proprietarii suprafeţei de teren de 102 mp situată în mun. X , str.  X , nr. 28A, având destinaţia de drum de trecere situată în mun. X  (str. X , nr. 28 A), astfel cum rezultă din contractul de partaj voluntar autentificat sub nr. 667/06.08.2014.

Pârâta  X  este proprietara terenului în suprafaţă de 97 mp situată în mun. X  str.  X , nr. 28A având destinaţia de drum de trecere astfel cum rezultă din contractul de partaj voluntar autentificat sub nr. 667/06.08.2014.

Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1725/14.06.2007, vânzătoarea X  SRL s-a obligat să asigure reclamantei un drept de servitute de trecere pe suprafaţa de 199,15 mp teren curţi construcţii, având destinaţia de drum de trecere, situată în X , str. X  nr. 28 A, jud. Bacău, având nr. cadastral 2031/5/4 intabulat în CF nr. 29910 a loc. Bacău, aparţinând pârâţilor  X si X , şi pe suprafaţa de 210,80 mp teren curţi construcţii având nr. cadastral 2031/7/3, intabulat în CF nr. 7901 a loc.  X

Prin sentinţa civilă nr. 5339/17.04.2015 pronunţată în dosarul nr. 34707/245/2012* de Judecătoria  X , rămasă definitivă prin decizia nr. 1154/08.12.2015 pronunţată de Tribunalul X , instanţa a constatat nulitatea absolută a clauzei de servitute de trecere instituită în favoarea reclamantei asupra suprafeţei de teren de 199,15 mp având destinaţia de drum de trecere, situată în X , str. X  nr. 28 A, jud.  X prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1725 din 14.06.2007.

Examinând condiţiile speciale prevăzute de lege pentru luarea unei măsuri pe calea ordonanţei preşedinţiale, instanţa reţine că dispoziţiile art. 996 C. proc. civ. reglementează posibilitatea ca instanţa de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparenţa de drept, să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara altfel, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

Din cuprinsul textului de lege arătat reiese că cererea de ordonanţă preşedinţială trebuie să îndeplinească următoarele condiţii de admisibilitate: existenţa unor cazuri grabnice, afirmarea de către reclamant a unei aparenţe în drept, neprejudecarea fondului, iar măsurile solicitate să aibă caracter provizoriu.

Dispoziţiile art. 996 Cod procedură civilă enumeră categoriile generale de situaţii caracterizate prin urgenţă: păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări. Este necesar ca urgenţa să persiste pe tot parcursul judecăţii, astfel încât cererea de ordonanţă preşedinţială nu poate fi admisă dacă urgenţa există doar la data introducerii cererii, însă a dispărut ulterior acestui moment şi înainte de pronunţarea hotărârii.

În ceea ce priveşte vremelnicia, aceasta presupune că pe calea ordonanţei preşedinţiale nu pot fi luate măsuri definitive care să rezolve în fond litigiul dintre părţi. Ordonanţa preşedinţială nu are ca scop stabilirea definitivă a drepturilor părţilor, ci este o cale de a dispune o măsură provizorie.

Referitor la condiţia neprejudecării fondului, problema care se ridică este aceea dacă, pe baza probatoriului limitat pe care îl permite procedura ordonanţei preşedinţiale, se poate soluţiona cererea fără a se anticipa asupra hotărârii instanţei de drept comun, dacă pe baza examinării sumare a probelor se poate stabili care dintre părţi are de partea sa aparenţa dreptului şi justifică interes pentru luarea unei măsuri vremelnice.

În speţă, instanţa apreciază că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 997 C. pr. civ., cererea reclamantei urmând a fi respinsă.

Pentru fundamentarea acestei soluţii, instanţa va analiza, cu prioritate, dacă aparenţa dreptului este în favoarea reclamantei, ceea ce presupune evaluarea formală a dreptului invocat în cadrul procedurii ordonanţei preşedinţiale prin examinarea sumară a acestuia în temeiul mijloacelor de probă administrate şi prin care acesta se tinde a fi dovedit, precum şi dacă măsura solicitată ar putea fi dispusă pe calea ordonanţei preşedinţiale, fără ca prin aceasta să se ajungă la prejudecarea fondului cauzei.

Analizând pretenţia reclamantei în raport de situaţia de fapt reţinută, instanţa constată că aceasta urmăreşte obligarea pârâtelor să permită trecerea peste terenul acestora şi să ridice obstacolele ce blochează calea de acces la terenul şi casa acesteia, prin instituirea unui nou drept de servitute de trecere, iar nu ca urmare a unui eventual refuz nejustificat al pârâţilor de a permite accesul către imobilul proprietatea sa la cererea reclamantei de a i se respecta un drept de servitute preexistent.

Astfel, câtă vreme clauza de servitute de trecere recunoscută reclamantei asupra terenului în discuţie prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1725 din 14.06.2007 a fost anulată prin sentinţa civilă nr. 5339/17.04.2015 pronunţată în dosarul nr. 34707/245/2012* de Judecătoria Iaşi, rămasă definitivă prin decizia nr. 1154/08.12.2015 pronunţată de Tribunalul X , instanţa reţine că aparenţa dreptului nu mai poate funcţiona în favoarea reclamantei. De altfel, instanţa apreciază că, în contextul anulării titlului ce stătea la baza dreptului de servitute de trecere al reclamantei, în speţă, nu mai poate fi vorba despre invocarea unui drept a cărui protecţie se solicită în regim de urgenţă, ci de instituirea, pe calea directă a acestei proceduri speciale, a unui nou titlu al dreptului de servitute, care, la momentul introducerii cererii, nu mai exista. Aparenţa dreptului reclamantei ar fi existat numai în măsura în care clauza de servitute de trecere din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1725 din 14.06.2007 ar fi fost în continuare valabilă, iar, pârâţii, nesocotind titlul invocat de reclamantă, ar fi refuzat în mod nejustificat accesul acesteia către proprietatea sa.

Totodată, instanţa reţine că stabilirea unui drept de servitute de trecere, care, de altfel, s-ar constitui într-o sarcină a dreptului de proprietate al pârâţilor, presupune o analiză aprofundată şi amănunţită a cerinţelor legale necesare pentru constituirea acestui drept real, analiză ce nu poate fi făcută în cadrul ordonanţei preşedinţiale, pe baza probatoriului permis de această procedură specială, întrucât  s-ar ajunge la prejudecarea fondului cauzei şi tranşarea situaţiei litigioase existente între părţi. În aceeaşi măsură, o atare analiză nu s-ar putea realiza doar prin cercetarea aparenţei dreptului reclamantei, întrucât prin admiterea cererii de ordonanţă preşedinţială, instanţa ar pronunţa o hotărâre prin care s-ar constitui un drept real în mod direct şi nemijlocit în patrimoniul acesteia.

În concluzie, instanţa reţine că, în acest context, cererea de ordonanţă preşedinţială astfel întemeiată, tinde la stabilirea, chiar şi în mod vremelnic, a unui drept de servitute de trecere, iar nu la prezervarea exerciţiului unui drept de servitute existent, ceea ce înseamnă că cererea de ordonanţă preşedinţială este inadmisibilă.

În privinţa cererii reclamantei de obligare a pârâtei  X  SA la ridicarea obstacolelor – plasă de sârmă pe schelet metalic -, instanţa reţine că aceasta nu îndeplineşte, de asemenea, condiţia neprejudecării fondului şi a vremelniciei, deoarece prin dispunerea unei astfel de măsuri s-ar rezolva în mod definitiv litigiul dintre părţi cu privire la acest aspect, ceea ce nu este permis în cadrul procedurii ordonanţei preşedinţiale.

În concluzie, analizând formal aparenţa dreptului şi condiţia neprejudecării fondului, instanţa reţine că reclamanta nu a făcut dovada existenţei formale a unui titlu al dreptului de servitute de trecere, care să poată întemeia cererea de ordonanţă preşedinţială, iar, constituirea în mod direct a acestui drept, ar conduce la prejudecarea fondului cauzei.

În ceea ce priveşte condiţia urgenţei, instanţa reţine că deşi prin cererea introductivă a fost reclamată existenţa unei stări precare a imobilului ce ar impune intervenţia imediată pentru prevenirea de pagube iminente şi care nu s-ar mai putea repara, reclamanta nu a făcut dovada acestora, deşi sarcina probei îi revenea potrivit art. 249 C. pr. civ.

În dovedirea urgenţei, reclamanta a depus procesul-verbal de constatare din data de 20.11.2015, din conţinutul căruia rezultă care era starea imobilului la acea dată, însă din acest înscris nu rezultă că parterul clădirii este inundat astfel cum susţine reclamanta.

De asemenea, reclamanta nu a propus administrarea altor mijloace de probă care să facă dovada existenţei urgenţei măsurii atât la momentul formulării cererii cât şi la momentul pronunţării hotărârii.

Astfel fiind, instanţa reţine că nu este îndeplinită nici condiţia urgenţei luării măsurilor solicitate prin cererea de ordonanţă preşedinţială.

În consecinţă, în raport de motivele mai sus arătate, instanţa va respinge cererea de ordonanţă preşedinţială ca neîntemeiată.

Domenii speta

Spete similare