Ordin de protecţie

Deliberând asupra cauzei civile de faţă constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 25.05.2016 sub nr. de dosar ….., reclamanta D.M. a chemat în judecată pe pârâtul D.I., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună emiterea unui ordin de protecție împotriva acestuia, în sensul:

-evacuării temporare a pârâtului din locuința familiei, situată în …………;

-obligării pârâtului la păstrarea faţă de reclamantă şi faţă de minorii a unei distanţe minime de 50 de metri;

-obligării pârâtului la păstrarea unei distanţe minime de 50 de metri faţă de domiciliul reclamantei şi faţă de locul de muncă al acesteia;

-interzicerii pârâtului de a avea orice contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod cu reclamanta.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat, în esență, că la data de 05.05.2016 ar fi fost ameninţată şi lovită de către soţul său, pârâtul D.I., de faţă cu minorii D. C.I. şi D. .A G.

Reclamanta ar fi fost agresată verbal şi ameninţată de către pârât, creându-se o situaţie de pericol şi pentru cei doi minori.

Cererea nu a fost motivată în drept.

În dovedire, reclamanta a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri şi martora C. A.

Reclamanta a depus la dosarul cauzei o serie de înscrisuri (f. 8-26).

Cererea este scutită de taxa judiciară de timbru, conform art. 26 alin. 2 din Legea nr. 217/2003.

Pârâtul, legal citat, nu a depus la dosar întâmpinare, fiind reprezentat la termenul de judecată din data de 26.05.2016 de un avocat din oficiu, conform art. 27 alin. 4 din Legea nr. 217/2003.

La termenul de judecată din data de 26.05.2016, instanța a procedat la audierea martorei C. A., precum și la audierea separată, în camera de consiliu, a minorului D. C.-.I

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

I. În fapt, reclamanta D. M. și pârâtul D. I. au calitatea de soți, aşa cum reiese din certificatul de căsătorie eliberat de P. L. V. (f. 10).

Din relaţia celor doi s-au născut minorii D, C.-I. şi D. A.-G., astfel cum reiese din certificatele de naştere ale acestora (f. 11-12).

La data de 18.02.2016, pârâtul a părăsit domiciliul conjugal, lăsând reclamanta să se îngrijească de creşterea şi educarea copiilor (f. 16).

Ulterior, la data de 27.04.2016, între părţi a fost încheiat un acord de mediere având ca obiect desfacerea căsătoriei şi cererile accesorii acestuia (f. 18-21).

II. În drept, potrivit art. 23 alin. 1 din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie, „persoana a cărei viaţă, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violenţă din partea unui membru al familiei poate solicita instanţei ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecţie […]”.

Prin reglementarea ordinului de protecţie, legiuitorul a urmărit crearea unei modalităţi de protejare a victimelor violenţei în familie, un instrument complex care să poată fi utilizat în regim de urgenţă, pentru a înlătura de îndată expunerea la tratamentele agresive.

Pentru emiterea ordinului de protecţie, însă, în cadrul art. 23 alin. 1 din Legea nr. 217/2003 au fost prevăzute trei condiţii de admisibilitate:

1)comiterea unui act de violenţă (de natură fizică, verbală, psihică, etc. – art. 4 din Legea nr. 217/2003);

2)actul de violenţă să fie de natură să pună în pericol viaţa, integritatea fizică sau psihică ori libertatea victimei;

3)actul să fie unul de violenţă în familie, în sensul că este comis de un membru de familie, în accepţiunea extinsă oferită de art. 5 din Legea nr. 217/2003.

În speţă, instanţa observă că toate cele trei condiții de admisibilitate ale ordinului de protecție sunt îndeplinite.

Astfel, din coroborarea declarației martorei C. A. cu cea a minorului D. C.-I., rezultă că pârâtul D. I., soțul reclamantei, a supus-o pe aceasta la acte de violență fizică, verbală și psihologică, ce au avut ca efect punerea în pericol a integrității fizice și psihice a acesteia.

În concret, instanța reține faptul că, în diverse ocazii, pârâtul a venit la domiciliul conjugal situat în sat R.-C., com. L. V., , a ameninţat-o pe reclamantă şi a făcut scandal, aspecte confirmate atât de martora C.A., cât şi de minorul D. C.-I..

Din declarațiile martorei C. A. a mai rezultat că reclamanta a fost agresată fizic și psihologic de pârât, motiv pentru care reclamanta a depus plângere la poliţie.

Pârâtul a ameninţat-o pe reclamantă că „îi scoate dinţii cu patentul, că o s-o mutileze şi că din această cauză se va duce la închisoare, iar copiii vor fi luaţi de stat”. Din cele arătate de martoră a mai rezultat că reclamanta „prezenta o vânătaie pe faţă, lângă colţul gurii” şi „o umflătură la genunchi provocată de un pahar aruncat de pârât”.

De asemenea, pârâtul a urmărit-o pe reclamantă acasă la aceasta şi la locul de muncă al acesteia, din com. Mărgineni.

Starea conflictuală dintre părţi a fost relevată şi de minorul Dinu Codrin-Ionuţ, care a declarat că pârâtul „acum 2-3 zile i-a dat telefon mamei şi i-a spus că va pune pe cineva să o bată. O ameninţă cam de 2 luni”.

În ceea ce priveşte situaţia minorilor, instanţa reţine că şi faţă de aceştia au fost exercitate violenţe fizice, verbale şi psihologice.

Astfel, din declaraţia martorei C. A. rezultă că pârâtul a exercitat violenţe de natură fizică şi verbală asupra fiului său: „pârâtul i-a adresat expresii jignitoare minorului D. C. I. şi l-a agresat fizic, l-a bătut cu cureaua, i-a dat cu şutul în fund”.

Audiat în camera de consiliu de către instanţă, minorul D. C.-I. a declarat că pârâtul „m-a bătut”, „vine beat în miezul nopţii şi face scandal”, „îmi este frică de el”.

Totodată, martora C. A. a declarat că în timpul cât minorii stăteau cu pârâtul, „acesta îi neglija, nu le dădea de mâncare, le lua banii şi îi lăsa nesupravegheaţi”, acte ce se subscriu noţiunii de violenţă economică, în accepţiunea art. 4 lit. e din Legea nr. 217/2003.

Având în vedere toate aceste aspecte și ținând cont și de situația minorilor, care suportă consecințele negative ale comportamentului pârâtului, instanța urmează să admită cererea de chemare în judecată, să emită un ordin de protecţie a reclamantei D. M. și să dispună faţă de pârâtul D. I., pe timp de 6 luni de la data emiterii prezentului ordin, obligaţiile şi interdicţiile constând în evacuarea pârâtului din locuinţa familiei, păstrarea faţă de reclamantă şi faţă de minorii D. C.-I. şi D. A.-G. a unei distanţe minime de 50 de metri, păstrarea unei distanţe minime de 50 de metri faţă de domiciliul reclamantei şi faţă de locul de muncă al acesteia, şi interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondenţă sau în orice alt mod cu reclamanta.

De asemenea, instanța urmează să atragă atenţia pârâtului că încălcarea oricăreia dintre obligaţiile sau interdicţiile dispuse prin prezentul ordin de protecţie constituie infracţiunea de nerespectare a hotărârilor judecătoreşti.

În temeiul art. 31 alin. 1 din Legea nr. 217/2003, prezenta hotărâre se va comunica IPJ Bacău şi Postului de Poliţie din comuna Letea Veche.

În ceea ce privește cheltuielile de judecată, instanța urmează să dispună plata din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul Bacău a sumei de 260 lei, reprezentând onorariu avocat oficiu pentru av. L. E. A. și să oblige pârâtul să plătească Ministerului Justiţiei suma de 260 lei, reprezentând onorariu avocat din oficiu.

Domenii speta

Spete similare