Societate comerciala cu răspundere limitată. Retragere asociat . Motive temeinice.

Domeniu asociat: Societăţi comerciale

Societate comerciala  cu răspundere limitată.  Retragere asociat . Motive temeinice.

 În ce  privește motivele temeinice care să justifice încuviințarea retragerii judiciare, în opinia Curții  acestea sunt întrunite, fiind evident că în ceea ce privește SC P A C SRL nu mai există un interes comun de administrare a societății și de conlucrare în acest scop, iar asociatul reclamant a probat imposibilitatea de înstrăinarea a părților sale sociale, contrar celor reținute de către instanța de fond. Libertatea de asociere cuprinde și dreptul de retragerea din aceasta, iar reclamantul din prezentul litigiu a încercat să obțină acordul asociatului său privind retragerea sa din societate, a realizat o ofertă rezonabilă de vânzare a părților sale de interes, căreia pârâta asociată nu i-a răspuns. Lipsa de conlucrare dintre asociați, manifestată prin pasivitatea pârâtei C.O.R. în legătură cu lămuririle solicitate de reclamant, nu reprezintă, în mod necesar, astfel cum s-a reținut de către prima instanță, o imposibilitate de realizare a obiectului de activitate.

Tot astfel, nu se poate justifica respingerea cererii de retragere pentru motivul că reclamantul ar putea cere dizolvarea societății, ca urmare a neînțelegerilor grave dintre asociați, măsură cu caracter excepțional.

art.226 alin.1 lit.c , art.226 alin.2 din Legea nr.31/1990.

(CURTEA DE APEL BUCUREŞTI SECŢIA A VI-A CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 19 A din 10.01.2017)

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a civila sub nr.26856/3/2015, reclamantul M.L., a chemat în judecată pe pârâtele S.C. P A C S.R.L. şi C.O.R. in calitate de administrator al S.C. P A C S.R.L. si asociat, solicitând retragerea sa din calitatea de asociat al societăţii P A C S.R.L., iar drept consecinţă a admiterii primului capăt de cerere, a solicitat dizolvarea S.C. P A C S.R.L., in cazul in care parata C.O.R., nu îşi manifesta intenţia de a continuare a existenţei societăţii sub forma societăţii cu răspundere limitată cu asociat unic - art. 229 alin 1si 2 din Legea nr. 31/1990, modificarea structurii capitalului social al S.C. P A C S.R.L., precum şi obligarea la plata contravalorii părților sociale la valoarea nominala a acestora, respectiv suma de 450 RON, comunicarea hotărârii către ORC TB, in vederea realizării înregistrărilor hotărâre de către instanţă.

Prin sentința civilă nr.7167/09.12.2015, pronunțată în dosarul nr.26856/3/2015, Tribunalul București Secția a VI a Civilă a respins cererea formulată de reclamantul M.L. ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța fondului, cu referire la primul capăt de cerere, a reţinut că potrivit art. 226 alin.1 lit. c din Legea 31/1990, asociatul în societatea cu răspundere limitată se poate retrage din societate, în lipsa unor prevederi în actul constitutiv sau când nu se realizează acordul unanim, pentru motive temeinice, în baza unei hotărâri a tribunalului. Astfel, Tribunalul a apreciat că se impune a fi analizată existenţa unor motive temeinice, care constituie o condiţie indispensabilă a retragerii judiciare.

Prin urmare, instanţa de fond a reţinut că reclamantul a invocat imposibilitatea îndeplinirii scopului, obiectivelor pentru care s-a constituit societatea, ca urmare a neînţelegerilor dintre asociaţi. Or, după cum dispune art. 227 lit. b din Legea 31/1990 şi art. 19.1 litera a din actul constitutiv al societăţii pârâte (fila 12 verso), imposibilitatea realizării obiectului de activitate al societăţii reprezintă un caz de dizolvare a societăţii şi nu poate justifica opţiunea de retragere a unuia dintre asociaţi. Cu referire la refuzul pârâtei C.O.R. de preluare a părţilor sociale, instanţa a apreciat că nici acesta nu poate constitui un motiv temeinic, în sensul art. 226 din actul normativ evocat, deoarece reclamantul avea posibilitatea de a cesiona terţilor părţile sociale potrivit clauzei exprese din actul constitutiv (art.7.5) şi nu a făcut dovada efectuării unor demersuri sau al refuzului administratorului de a ţine o şedinţă a adunării generale referitoare la transmiterea părţilor sociale către terţe persoane (în vederea întrunirii unanimităţii cerute de art. 7.6 din actul constitutiv).

În ceea ce priveşte neînţelegerile dintre asociaţi, imposibilitatea de colaborare, invocate de reclamant, instanţa a reţinut că acest motiv poate constitui o cauză de dizolvare anticipată  judecătorească (art. 227 litera e din legea 31/1990).

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel M.L. prin care a solicitat admiterea apelului şi schimbarea în tot a sentinţei atacate.

În cuprinsul cererii sale apelantul a expus situaţia de fapt şi a arătat că unul din motivele pentru care instanţa de fond i-a respins acţiunea a fost faptul ca nu a făcut dovada efectuării unor demersuri de a cesiona părţile sociale către o terţa persoana. În opinia apelantului, instanţa nu a înţeles faptul ca parata-intimata nu răspunde la nicio acţiune, nu răspunde la telefon, la emailuri, la corespondenta transmisa prin posta, nu a răspuns nici la citaţiile transmise de către instanţa de judecată, neformulând nicio apărare in dosarul de fond, însă existând la dosar toate dovezile de primire a corespondentei transmise. Astfel, s-a evidenţiat că, rezulta fără doar si poate faptul ca orice demers al său de a încerca să ia legătura cu parat-intimata C.O.R. este sortit eşecului şi, prin urmare, pentru a putea cesiona părţile sociale deţinute către o terţa persoană, trebuie sa aibă acordul acesteia materializat printr-o Hotărâre a Adunării Generale a Asociaţilor.

Totodată, apelantul a susţinut că a arătat instanţei de fond faptul ca imposibilitatea de a ieşi din acesta societate îi provoca grave prejudicii atât financiare, cât şi de imagine, dat fiind faptul că este auditor financiar, şi mai mult de atât are calitatea de asociat şi in alte societăţii, iar prin modificările aduse de noul Cod fiscal/Cod de procedura fiscala, va fi înregistrat in evidentele fiscale ale statului roman ca fiind o persoana care prezintă un risc de sustragere de la obligaţiile fiscale. Acest lucru se datorează faptului ca numita C.O.R., in calitatea sa de administrator al societăţii, nu a depus situaţiile financiare anuale obligatorii.

Prin urmare, s-a arătat că instanţa trebuia să analize daca există sau nu motive temeinice de a dispune prin hotărâre judecătoreasca retragerea sa din societate. Or, aceasta apreciere fiind lăsata la latitudinea instanţei, neexistând criterii clare de delimitare, instanţa trebuie sa tina cont de interesul asociatului care solicita retragerea, cât şi prin raportare la interesul social, echilibrul între acestea fiind însă esenţial. De asemenea, s-a arătat că, prin retragerea sa din calitatea de asociat, asociatul-administrator C.O.R. dobândeşte calitatea de asociat unic, calitate care ii permite sa dezvolte societatea fără fi „stânjenită" de cineva, si prin urmare continuarea societăţii cu asociat unic fiind cea mai buna soluţie in cazul de faţă.

În opinia sa, a efectuat toate demersurile posibile in vederea discutării problemelor societăţii, a ieşirii din societate, a cesionarii pârtilor sociale, a dizolvării societăţii, însă toate solicitările/convocările/anunţurile au rămas fără răspuns.

Totodată, a menţionat că temeinicia motivelor de retragere a asociatului trebuie apreciată de către instanţa învestită cu cererea de retragere; în practica astfel de motive întemeiate sunt considerate ca fiind: neînţelegerile între asociaţi; constatarea unor nereguli săvârşite de ceilalţi asociaţi în dauna societăţii (fapte de concurenţă neloială, folosirea bunurilor societăţii în interes personal etc.).

În drept, apelantul şi-a întemeiat cererea pe toate articolele invocate în conţinutul cererii de apel.

Deși legal citată, intimata pârâtă C.O.R. nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat în instanță.

Verificând, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, în conformitate cu prevederile art.479 alin.1 din Codul de procedură civilă, Curtea reține următoarele:

Instanța de fond a fost învestită cu o cerere întemeiată pe dispozițiile art.226 alin.1 lit.c din Legea nr.31/1990, formulată de M.L., asociat în cadrul SC P A C SRL. Ca și situație de fapt, Curtea reține, în raport de probele administrate în cauză, că această societate cu răspundere limitată având ca obiect de activitate alte activități profesionale, științifice și tehnice, are ca asociați pe pârâta C.O.R., care deține un număr de 55 părți sociale, reprezentând 55% din capitalul social, și pe reclamantul M.L., care deține 45 părți sociale, reprezentând 45% din capitalul social, administrarea societății fiind încredințată asociatului majoritar. Din verificarea conținutului actului constitutiv al societății, Curtea constată că acesta nu cuprinde prevederi care să reglementeze retragerea din societate a asociaților. S-a susținut de către reclamant că pârâta asociat nu îi refuză orice formă de comunicare în legătură cu activitatea societății, nu răspunde la telefon sau email, nu răspunde convocărilor adresate cu scopul cesionării părților sociale. Potrivit probelor administrate în cauză, reclamantul a înțeles să convoace Adunarea Generală a Asociaților tocmai cu scopul cesionării părților sale sociale către asociatul majoritar și a schimbării sediului social al societății, înregistrat la adresa sa de domiciliu, dar acesta nu a răspuns demersului. Tot astfel, potrivit probelor administrate în fața instanței de apel, reclamantul a încercat cesionarea părților sociale, prin publicarea unui anunț în ziarul Anunțul telefonic, și a dovedit că la sediul societății, domiciliul său, au fost transmise de către D I T L s 6 adresă de înființare a popririi pentru neplata obligațiilor fiscale constând în amenzi de circulație, precum și notificări ANAF, înștiințări din partea I T M al M B, dar și notificări din partea ING B.

Procedând la verificarea motivelor de apel formulate în cauză, Curtea constată că acestea sunt fondate, instanța de fond făcând o greșită aplicare a dispozițiilor art.226 alin.1 lit.c din Legea nr.31/1990.

Astfel, reține Curtea că în cauză este întrunită situația premisă prevăzută de dispozițiile legale menționate, respectiv lipsa prevederilor în actul constitutiv privind retragerea asociaților. Cât privește motivele temeinice care să justifice încuviințarea retragerii judiciare, în opinia Curții și acestea sunt întrunite, fiind evident că în ceea ce privește SC P A C SRL nu mai există un interes comun de administrare a societății și de conlucrare în acest scop, iar asociatul reclamant a probat imposibilitatea de înstrăinarea a părților sale sociale, contrar celor reținute de către instanța de fond. Libertatea de asociere cuprinde și dreptul de retragerea din aceasta, iar reclamantul din prezentul litigiu a încercat să obțină acordul asociatului său privind retragerea sa din societate, a realizat o ofertă rezonabilă de vânzare a părților sale de interes, căreia pârâta asociată nu i-a răspuns. Lipsa de conlucrare dintre asociați, manifestată prin pasivitatea pârâtei C.O.R. în legătură cu lămuririle solicitate de reclamant, nu reprezintă, în mod necesar, astfel cum s-a reținut de către prima instanță, o imposibilitate de realizare a obiectului de activitate.

Tot astfel, nu se poate justifica respingerea cererii de retragere pentru motivul că reclamantul ar putea cere dizolvarea societății, ca urmare a neînțelegerilor grave dintre asociați, măsură cu caracter excepțional.

Drept urmare, Curtea constată că în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de art.226 alin.1 lit.c din Legea nr.31/1990, motiv pentru care, în temeiul art.480 alin.1 din Codul de procedură civilă, a admis apelul, cu consecința schimbării hotărârii pronunțate de către instanța de fond, în sensul admiterii cererii în parte și încuviințării retragerii asociatului reclamant Moise Liviu din societatea pârâtă Prosys Audit Consulting S.R.L.

Ca urmare a încuviințării retragerii acestui asociat Curtea, în considerarea prevederilor art.226 alin.2 din Legea nr.31/1990, reține că întregul capital social al pârâtei P A C SRL va fi deținut de către de asociata pârâtă C.O.R., care devine asociat unic, urmând ca societatea pârâtă P A C SRL să fie obligată la plata către reclamant a sumei de 450 lei reprezentând contravaloarea părţilor sociale.

În ceea ce privește solicitarea reclamantului de dizolvare a societății pârâte, în lipsa manifestării de către pârâta C.O.R. a intenției de a continua existența societății sub forma societății cu răspundere limitată cu asociat unic, aceasta nu poate fi primită întrucât premisa adoptării unei astfel de soluții este reprezentată de exprimarea explicită a acestui dezacord din partea celuilalt asociat, situație ce nu se regăsește în cauză.

Domenii speta

Spete similare