Procedura insolvenţei. Cerere de amendare a administratorului judiciar. Cererile de deschidere a procedurii insolvenței formulate de mai mulți creditori. Conexare. Incompatibilitatea judecătorului. Modalitatea in care se poate invoca.

Domeniu asociat: Faliment

Procedura insolvenţei. Cerere de amendare a administratorului judiciar. Cererile de deschidere a procedurii insolvenței formulate de mai mulți creditori. Conexare. Incompatibilitatea judecătorului.  Modalitatea in care se poate invoca.

A. Referitor la cererea de amendare a administratorului judiciar se reține că potrivit art.60 alin.2 din Legea nr.85/2014, judecătorul sindic poate amenda administratorul judiciar în cazul în care acesta, din culpă sau cu rea-credință, nu își îndeplinește sau își îndeplinește cu întârziere atribuțiile prevăzute de lege.

Astfel simplul fapt că administratorul judiciar a depus cu întârziere un raport de activitate la dosar nu conduce, de plano, la sancționarea practicianului în insolvență. Partea care solicită sancționarea or judecătorul sindic trebuie să constate că fapta administratorului judiciar s-a produs din culpă sau cu rea-credință, iar în cauza de față nu există nici un indiciu în acest sens.

B. Astfel art.70 din Legea nr.85/2014 stabilește regulile după care se judecă cererile de deschidere a procedurii insolvenței formulate de mai mulți creditori, iar în situația în care hotărârile pronunțate rămân definitive la momente diferite, se aplică regulile de la conexare.

Art.70 are în vedere situația în care se formulează mai multe cereri de deschidere a procedurii insolvenței în perioada cuprinsă între data înregistrării primei cereri și cea a soluționării acesteia.

C. Potrivit art.44 alin.1 și alin.2 NCPC judecătorul aflat într-o stare de incompatibilitate poate fi recuzat de oricare dintre părți înainte de începerea dezbaterilor or după începerea dezbaterilor, dacă motivele de incompatibilitate sau ivit ori au fost cunoscute doar după începerea dezbaterilor.

Codul de procedură stabilește anumite termene în care poate fi invocată starea de incompatibilitate a judecătorului, prin intermediul cererii de recuzare, iar față de prevederile art.45 teza a II-a, se reține că motivele de incompatibilitate cunoscute și neinvocate în termen nu mai pot fi valorificate în calea de atac.

Cu alte cuvinte atât timp cât apelanta – debitoare avea cunoștință de cazuri de incompatibilitate în care s-ar fi aflat judecătorul sindic (iar soluționarea dosarelor anterioare îi era cunoscută) acesta avea la îndemână cererea de recuzare, nefiind permis să invoce incompatibilitatea, omisso medio, direct în apel.

art.60 alin.2 din Legea nr.85/2014, art.70 din Legea nr.85/2014,

art.44 alin.1 și alin.2, art.45 teza a II-a  Noul Cod procedura civilă,

(CURTEA DE APEL BUCUREŞTI SECŢIA A VI-A CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 133 A din 25.01.2017)

Deliberând asupra apelului de față constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr.510/12.10.2016 pronunțată în dosarul nr.4147/87/2015 Tribunalul Teleorman – Secția Civilă a aprobat raportul întocmit de administratorul judiciar BNS I IPURL, în baza art.145 alin.1 lit. D din Legea nr.85/2014, a dispus intrarea în faliment prin procedura generală a debitoarei S.C. „A A” SRL, a numit lichidator judiciar provizoriu – B.N.S. I IPURL, cu o remuneraţie de 1500 lei din averea debitoarei; în baza art.145 alin.2 din Legea nr.85/2014 a ridicat dreptul de administrare al debitoarei şi dispune dizolvarea acesteia, lichidatorul preluând de îndată gestiunea, împreună cu lista actelor şi operaţiunilor efectuate după deschiderea  procedurii; a dispus întocmirea şi preluarea de către lichidator, în termen de maximum 5 zile de la intrarea în faliment, în cadrul procedurii generale, a unei liste cuprinzând numele şi adresele creditorilor şi toate creanţele acestora la data intrării în faliment, cu indicarea celor născute după deschiderea procedurii, a tabelului definitiv al creanţelor şi a oricăror altor tabele întocmite în procedură; a dispus notificarea intrării în faliment a debitoarei în condiţiile art.141 alin.1 din Legea nr.85/2014 (conform Codului de procedură civilă şi publicarea, pe cheltuiala averii debitorului, într-un ziar de largă circulaţie şi în B.P.I.) a tuturor creditorilor menţionaţi în lista prevăzută de art.145 alin.2 lit. e, ale căror creanţe s-au născut după deschiderea procedurii, cu menţiunea de a anexa documentele justificative ale creanţei şi dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 200 lei, debitoarei şi ORC TT pentru efectuarea menţiunii, precum şi OCPI T; în temeiul art.146 alin.2 din Legea insolvenţei a fixat termenul limită pentru: înregistrarea cererii de admitere a creanţelor în vederea întocmirii tabelului suplimentar - 25.11.2016; verificarea acestor creanţe, întocmirea şi publicarea tabelului suplimentar - 22.12.2016; depunerea contestaţiilor – 7 zile de la publicarea în BPI a tabelului suplimentar; întocmirea şi afişarea tabelului definitiv consolidat al creanţelor - 20.01.2017; conform art.146 alin.2 din Legea nr. 85/2014 a dispus ca notificarea să fie comunicată creditorilor cu cel puţin 10 zile înainte de împlinirea termenului limită pentru înregistrarea cererilor de admitere a creanţelor; în temeiul art.151 din legea insolvenţei a dispus sigilarea bunurilor debitoarei şi îndeplinirea celorlalte operaţiuni de lichidare; a pus în vedere lichidatorului judiciar prevederile art.252 din Legea nr.31/1990, republicată şi a dispus îndeplinirea formalităţilor privind menţionarea la registrul comerţului a reprezentanţilor permanenţi ai săi.

Pentru a pronunța această soluție tribunalul a reținut că potrivit art.97 alin.1 şi 2 din Legea nr.85/2006, administratorul judiciar va întocmi şi va supune judecătorului-sindic, în termenul stabilit de acesta, dar care nu va putea depăşi 40 de zile de la data desemnării, un raport asupra cauzelor şi împrejurărilor care au dus la apariţia insolvenţei debitorului, cu menţionarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă. În cazul în care debitorul nu se încadrează în categoriile prevăzute la art.38 alin.2, raportul va indica dacă există o posibilitate reală de reorganizare efectivă a activităţii debitorului ori, după caz, motivele care nu permit reorganizarea şi, în acest caz, va propune intrarea în faliment.

S-a mai indicat că potrivit art.97 alin.4 administratorul judiciar a suspus aprobării adunării generale a creditorilor propunerea privind intrarea în faliment a debitorului S.C. „A A” SRL, astfel cum reiese din procesul verbal din 05.09.2016, adunarea creditorilor aprobând trecerea debitoarei, la procedura falimentului.

În ceea ce privește propunerea de trecere la procedura falimentului a debitoarei formulată de administratorul judiciar s-a reținut că potrivit art.145 alin.1 lit. D din Legea nr.85/2014 „Judecătorul-sindic va decide, prin sentinţă sau, după caz, prin încheiere, în condiţiile art.71, intrarea în faliment în situaţia în care a fost aprobat raportul administratorului judiciar prin care se propune, după caz, intrarea debitorului în faliment, potrivit art.97 alin.5”.

Având în vedere că din analiza economico-financiară a activităţii s-a concluzionat că nu se pot obţine resurse pentru susţinerea activităţii în continuare, faptul că în termenul de 30 zile de la publicarea tabelului definitiv la dosar nu a fost depus nici un plan de reorganizare, conform art.132 din Legea nr.85/2014, iar administratorul special nu şi-a declarat intenţia de reorganizare, s-a aprobat raportul administratorului judiciar şi s-a dispus trecerea la faliment a debitoarei.

În temeiul art.145 alin.2 din Legea nr.85/2014, s-a dispus ridicarea dreptului de administrare al debitoarei, dizolvarea acesteia, numirea în calitate de lichidator judiciar provizoriu a BNS I IPURL, care va îndeplini atribuţiile prevăzute de art.64 din Legea nr.85/2014, cu o remuneraţie de 1500 lei din averea debitoarei, acesta urmând a prelua de îndată gestiunea, împreună cu lista actelor şi operaţiunilor efectuate după deschiderea  procedurii.

S-a dispus întocmirea şi preluarea de către lichidator, în termen de 5 zile de la intrarea în faliment a unei liste cuprinzând numele şi adresele creditorilor şi toate creanţele acestora, cu indicarea celor născute după deschiderea procedurii, a tabelului definitiv al creanţelor şi a oricăror tabele întocmite în procedură.

S-a dispus notificarea intrării în faliment a debitoarei în condiţiile art.147 alin.1 din Legea nr.85/2014 (conform Codului de procedură civilă şi publicarea, pe cheltuiala averii debitorului, într-un ziar de largă circulaţie şi în B.P.I.) a tuturor creditorilor menţionaţi în lista prevăzută de art.145 alin.2 lit. e, ale căror creanţe s-au născut după deschiderea procedurii, debitoarei şi ORC TT pentru efectuarea menţiunii, precum şi  OCPI T.

S-au stabilit termenele prevăzute de art.146 din Legea nr.85/2014, s-a dispus ca notificarea să fie comunicată creditorilor cu cel puţin 10 zile înainte de împlinirea termenului limită pentru înregistrarea cererilor de admitere a creanţelor.

În temeiul art.151 din legea insolvenţei s-a dispus sigilarea bunurilor debitoarei şi îndeplinirea celorlalte operaţiuni de lichidare.

S-au pus în vedere lichidatorului judiciar prevederile art.252 din Legea nr.31/1990, republicată şi dispune îndeplinirea formalităţilor privind menţionarea la registrul comerţului a reprezentanţilor permanenţi ai săi.

Împotriva acestei soluții, în termenul legal, la data de 16 noiembrie 2016, a declarat apel debitoarea prin administrator special, cererea de apel fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel București – Secția a VI-a Civilă.

Prin apelul declarat debitoarea, prin administrator special, a criticat hotărârea pronunțată de judecătorul sindic pe care o apreciază ca a fi netemeinică și nelegală.

O primă critică vizează faptul că judecătorul sindic a încălcat cu bună știință prevederile art.1, art.6, art.13, art.15, art.22 alin.2 C.pr.civ., prin faptul că la termenul de judecată din data de 12.10.2016 nu a permis administratorului special să susțină în totalitate apărarea în fața completului, conform art.15 C.pr.civ.

O altă critică vizează faptul că judecătorul sindic a respins în mod greșit cererea pentru încuviințarea probei cu interogatoriile reprezentantului A Ș SA și a reprezentantului BNS I IPURL deoarece nu a fost solicitată niciodată de către firma A A SRL în timpul procedurii insolvenței.

Mai critică apelanta faptul că judecătorul a interpretat greșit cererea de sancționare a administratorului judiciar apreciind greșit că nu sunt incidente dispozițiile art.60 alin.2 din Legea nr.85/2014, fără a face referire la faptul că la termenul din data de 12.10.2016 a amânat cauza pentru data de 12.10.2016 tocmai pentru că administratorul judiciar nu a întocmit raportul dispus de instanță. Adaugă apelanta că administratorul judiciar nu a depus în termenul legal nici primul raport.

O altă critică se referă la faptul că la termenul de judecată de la data de 12.10.2016 administratorul special al debitoarei a invocat autoritatea de lucru judecat arătând că există două sentințe definitive de deschidere a procedurii insolvenței față de debitoare. Se arată că judecătorul sindic de la Tribunalul Teleorman avea obligația să verifice dacă mai există cereri de deschidere a procedurii insolvenței și să dispună conexarea cererilor. Se arată că a fost încălcată autoritatea de lucru judecat deoarece la data de 17.02.2016 exista hotărârea anterioară de deschidere a procedurii la cererea creditorului B SA.

Mai arată apelanta că dosarele au fost conexate la termenul de judecată de la data de 12.10.2016 dosarul nr.3402/87/2014 a fost absorbit de dosarul nr.4147/87/2015, judecătorul cauzei fiind incompatibil, deoarece s-a pronunțat în ambele dosare.

Tot referitor la incompatibilitatea judecătorului apelanta debitoare mai arată că în alte litigii judecătorul de fond a încuviințat o cerere de executare împotriva debitoarei și a judecat o cauză având ca obiect contestație la executare, fiind încălcate prevederile art.41-43 C.pr.civ.

O altă critică vizează activitatea administratorului judiciar despre care se arată că și-a încălcat cu rea credință atribuțiile, odată ce nu a notificat creditorii conform legii pentru a da posibilitatea fiecărui creditor să participe la procedură sau a da posibilitatea de a se opune intrării în faliment.

Apelanta mai adaugă că administratorul judiciar nu a înțeles să susțină acțiunile debitoarei de recuperare a creanțelor și nici nu a propus plan de reorganizare a firmei A A SRL, așa cum era legal.

Apelanta mai critică hotărârea și prin prisma faptului că A Ș nu are calitatea de creditor majoritar, susținând că această societate a ajuns să dețină calitatea de creditor majoritar prin falsificarea titlului executoriu.

O altă critică vizează conflictul de interese al administratorului judiciar motivat de aptul că A A SRL a acționat în judecată, printr-o acțiune în pretenții, BNS I IPURL.

În drept au fost invocate prevederile art.466 C.pr.civ. și art.46 din Legea nr.85/2014.

Cererea de apel a fost legal timbrată cu suma de 100 lei, taxă judiciară de timbru.

În susținerea apelului s-au depus la dosarul cauzei înscrisuri.

La data de 23 decembrie 2016, prin serviciul registratură, s-a depus al dosarul cauzei întâmpinarea formulată de BNS I IPURL lichidator judiciar al A A SRL, prin care s-a solicitat respingerea apelului ca nefondat.

În apărare se arată că administratorul judiciar și-a îndeplinit obligațiile prevăzute de lege, a notificat administratorul special care nu a predat documentele societății, a notificat și a convocat creditorii și a depus toate diligențele în efectuarea procedurii de insolvență a societății debitoare.

Se mai arată că administratorul special a solicitat administratorului judiciar să formuleze și să susțină acțiuni în pretenții în baza art.58 alin.1 lit. b din lege, însă solicitarea nu a fost însoțită de acte financiar – contabile, juridice or de altă natură, care să justifice pretențiile formulate.

În drept au fost invocate prevederile C.pr.civ. și Legii nr.85/2014.

În susținerea apărărilor s-au depus, în copii, înscrisuri.

La data de 06 ianuarie 2017, prin serviciul Registratură, s-a depus la dosarul cauzei de către apelantă răspuns la întâmpinare prin care au fost combătute apărările intimatei și s-au reluat solicitările din cererea de apel.

În apel nu au fost administrate probe noi.

Analizând apelul în raport de actele şi lucrările dosarului, de criticile formulate şi cu observarea prevederilor art.476 N.C.pr.civ., Curtea, constată următoarele:

1. Criticile care vizează încălcarea principiilor ce guvernează procesul civil sunt nefondate.

Se reține că administratorul special al debitoarei invocă încălcarea prevederilor art.1 (obiectul și scopul Codului de procedură civilă), art.6 (dreptul al un proces echitabil în termen optim și previzibil), art.13 (dreptul la apărare), art.15 (oralitatea), art.22 alin.2 (rolul judecătorului în aflarea adevărului) C.pr.civ. motivat de faptul că la termenul de judecată de la data de 12 octombrie 2016 nu a fost lăsat să își susțină în totalitate apărarea în fața completului de judecată.

Curtea notează că o componentă a dreptului la un proces echitabil este respectarea dreptului la apărare, drept ce implică posibilitatea părții de a formula cereri, de a propune probe în susținerea acestora și de a susține respectivele cereri, oral, în fața instanței.

Cu toate acestea dreptul părților de a susține oral cererile nu este unul absolut, codul de procedură permițând o serie de limitări. Una dintre acestea este prevăzută de art.216 alin.4 C.pr.civ. prevedere care permite președintelui completului de judecată să limiteze, în timp, intervenția fiecărui participant la proces.

Analizând încheierea de ședință din data de 12.10.2016 Curtea constată că administratorului special al debitoarei A A i s-a dat posibilitatea de a propune probe și de a formula concluzii pe fondul cauzei, dreptul său la apărare și la un proces echitabil fiind, pe deplin, respectat.

Faptul că partea nu a avut posibilitatea de a-și susține concluziile pe larg or faptul că cererea sa de probe a fost respinsă nu denotă încălcarea drepturilor procesuale, deoarece admiterea cererilor ce vizează probatoriul, modul de coroborare al probelor administrate, interpretarea acestora și a textelor de lege pe care s-au fundamentat pretențiile părților fac obiectul controlului de legalitate și temeinicie în calea de atac a apelului, și, chiar o eventuală modificare a soluției, nu poate conduce la concluzia că în cauză a fost încălcat dreptul la un proces echitabil.

Curtea mai constată că apelanta nu indică, în mod concret, care sunt faptele de natură să conducă la încălcarea dreptului său la apărare, simplul fapt că tribunalul a pronunțat o soluție defavorabilă nefiind suficient pentru a se reține încălcarea dreptului la apărare or a dreptului la un proces echitabil.

În concluzie criticile apelantei – debitoare referitoare la încălcarea drepturilor sale procesuale vor fi înlăturate ca fiind vădit nefondate.

2. Critica referitoare la greșita administrare a probatoriului nu va fi, de asemenea, primită.

Apelanta – debitoare susține că, în mod greșit, i s-a respins cererea de încuviințare a probei cu interogatoriul creditoarei A Ș și a administratorului judiciar BNS I IPURL, motivat de faptul că nu a solicitat această probă în cadrul procedurii insolvenței.

Din simpla lectură a încheierii de ședință din data de 12.10.2016 se constată că proba solicitată a fost respinsă ca inadmisibilă, pentru un alt motiv decât cel indicat de apelantă, și anume pentru că, prin administrarea acestei probe s-a urmărit combaterea creanței A Ș.

Nu pot fi primite criticile apelantei în sensul că judecătorul sindic a făcut o confuzie între dosarele de insolvență, odată ce din întâmpinarea depusă de apelantă la dosarul de fond (filele 25 – 28 dosar asociat înaintat instanței de apel) rezultă, în mod clar, că debitoarea prin administrator special, a urmărit combaterea creanței A Ș. Întrebările propuse de apelantă vizează falsificarea biletelor la ordin și justificarea sumelor solicitate de creditoare, astfel că susținerile apelantei din memoriul de apel sunt nefondate.

Curtea reține că judecătorul sindic s-a pronunțat asupra probei solicitate, în limitele în care a fost cerută prin întâmpinare, fără a face vreo confuzie între dosarele de insolvență. De asemenea, se reține că soluția judecătorului sindic asupra cererii de încuviințare a interogatoriului reprezentantului creditoarei este corectă, deoarece cu privire la creanța acesteia s-a pronunțat anterior atât judecătorul sindic cât și instanța de apel.

Pentru aceste considerente, Curtea nu va mai analiza în prezentul apel criticile referitoare la nevalabilitatea creanței creditoarei A Ș, deoarece asupra caracterului cert, lichid și exigibil al acestei creanțe instanța s-a pronunțat prin sentința de deschidere, rămasă definitivă.

În ceea ce privește cererea de încuviințare a probei cu interogatoriul administratorului judiciar, din încheierea de ședință rezultă că administratorul special al debitoarei a solicitat proba motivat de faptul că administratorul judiciar nu s-a prezentat la nici un termen și nu și-a susținut rapoartele de activitate.

Astfel, în mod corect a fost respinsă proba solicitată, atât timp cât prin administrarea acesteia nu s-a urmărit aflarea adevărului în cauză, ci prezența administratorului judiciar în fața instanței de judecată.

Față de cele arătate mai sus, Curtea va înlătura ca vădit nefondate criticile apelantei referitoare al modul de încuviințare și administrare a probatoriului.

3. Criticile referitoare la activitatea defectuoasă a administratorului judiciar nu pot fi primite.

Curtea constată că apelanta – debitoare a solicitat, pe de o parte, amendarea administratorului judiciar, iar pe de altă parte susține că administratorul judiciar nu și-a dat concursul în vederea recuperării creanțelor și nu a propus un plan de reorganizare a debitoarei, pentru ca în finalul memoriului de apel să invoce starea de conflict de interese a administratorului judiciar BNS I IPURL.

Referitor la cererea de amendare a administratorului judiciar se reține că potrivit art.60 alin.2 din Legea nr.85/2014 judecătorul sindic poate amenda administratorul judiciar în cazul în care acesta, din culpă sau cu rea-credință, nu își îndeplinește sau își îndeplinește cu întârziere atribuțiile prevăzute de lege.

Astfel simplul fapt că administratorul judiciar a depus cu întârziere un raport de activitate la dosar nu conduce, de plano, la sancționarea practicianului în insolvență. Partea care solicită sancționarea or judecătorul sindic trebuie să constate că fapta administratorului judiciar s-a produs din culpă sau cu rea-credință, iar în cauza de față nu există nici un indiciu în acest sens.

Pe de altă parte nici apelanta nu indică vreo vătămare în susținerea cererii de amendare, neînțelegerile dintre administratorul special și cel judiciar nefiind suficiente pentru aplicarea prevederilor art.60 alin.2 din legea insolvenței.

Totodată, Curtea constată că administratorul judiciar și-a îndeplinit obligațiile impuse de lege, a notificat deschiderea procedurii, a solicitat administratorului special predarea documentelor contabile, a convocat adunarea creditorilor pentru aprobarea trecerii la procedura generală a falimentului și a întocmit rapoarte de activitate, motiv pentru care nu se poate reține culpa sau reaua – credință în exercitarea atribuțiilor.

Referitor la susținerile apelantei în sensul că administratorul judiciar nu a susținut demersurile de recuperare a creanțelor se constată că simpla formulare a unor cereri de chemare în judecată neînsoțite de documente din care să rezulte pretențiile solicitate prin respectivele acțiuni nu sunt suficiente pentru a se reține culpa administratorului judiciar.

Apelanta – debitoare prin administrator special a depus la dosarul cauzei doar dovada înregistrării unor dosare, având ca obiect pretenții civile, însă administratorul judiciar poate aprecia asupra oportunității respectivelor demersuri judiciare, deoarece în măsura în care ar fi vădit neîntemeiate, societatea debitoare ar putea fi obligată la plata de cheltuieli de judecată, situație în care s-ar mări pasivul.

În concluzie, în lipsa prezentării documentelor ce stau la baza demersurilor judiciare ale administratorului special Cutea apreciază ca a fi justificată pasivitatea administratorului judiciar.

Vădit nefondată și la limita abuzului de drept se situează și critica referitoare la conflictul de interese în care s-ar găsit administratorului judiciar motivat de faptul că debitoarea, prin administrator special, a formulat în contradictoriu cu acesta, o cerere de chemare în judecată.

Curtea notează că în cadrul procedurii insolvenței prevederile legii nr.85/2014 stabilesc în mod clar modul de desemnare al administratorului judiciar, iar, în cazul de față, debitoarea nu își poate alege practicianul în insolvență, după bunul plac, prin formularea unei cereri de chemare în judecată.

Curtea constată că acțiunea la care face referire administratorul special al debitoarei alături de insultele și afirmațiile defăimătoare făcute la adresa practicianului în insolvență, prin memoriul de apel, se încadrează în aceeași linie de încercare de înlăturare a administratorului/lichidatorului judiciar, numit în condițiile legii.

În atare situație acțiunea administratorului special se află la limita prevederilor legale și a abuzului de drept, instanța de apel atrăgând atenția părții că utilizarea de expresii defăimătoare prin cererile de apel îi pot atrage sancțiunea amenzii.

În fine, Curtea constată că nici critica referitoare la nepropunerea unui plan de reorganizare a debitoarei nu poate fi primită în dovedirea faptului că administratorul judiciar a încălcat prevederile legale.

Art.132 din Legea nr.85/2014 indică în mod expres categoriile de persoane care pot propune un plan de reorganizare, printre care: debitoarea, administratorul judiciar sau creditorii.

În cauza de față niciuna dintre aceste categorii nu a propus plan de reorganizare, nici măcar debitoarea, care contestă, prin administratorul său special, trecerea la procedura falimentului.

În ceea ce îl privește pe administratorul judiciar, după cum în mod corect a indicat și judecătorul sindic, în temeiul art.97 și art.145 alin.1 lit. D din legea insolvenței acesta poate propune intrarea debitorului în faliment.

Administratorul judiciar a respectat prevederile legale și cu acordul adunării creditorilor (fila 13 dosar asociat înaintat instanței de apel) a propus trecerea la faliment.

În atare condiții, constatând că administratorul special al debitoarei nu a predat administratorul judiciar documentele contabile ale debitoarei și a refuzat colaborarea cu practicianul în insolvență, se reține, pe de o parte, pe baza rapoartelor întocmite în cauză și a hotărârii adunării creditorilor că, în mod corect, s-a propus trecerea la faliment a debitoarei, iar, pe de altă parte, că administratorul special își invocă propria culpă în ajungerea societății în faliment, odată ce nu a propus un plan de reorganizare și nici nu a prezentat documentele financiar contabile care ar fi putut dovedi că societatea nu este în faliment.

4. Critica care vizează excepția autorității de lucru judecat invocată de apelantă nu este fondată.

Potrivit art.430 C.pr.civ. hotărârea judecătorească prin care se soluționează în tot sau în parte fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat.

În cauza de față în două dosare diferite nr.3402/87/2014 și nr.4147/87/2015, la cererea a doi creditori diferiți s-a deschis procedura insolvenței debitoarei A.A. SRL, însă în cauză nu se poate vorbi de excepția autorității de lucru judecat, deoarece legea insolvenței cuprinde dispoziții speciale, derogatorii, în acest caz.

Astfel art.70 din Legea nr.85/2014 stabilește regulile după care se judecă cererile de deschidere a procedurii insolvenței formulate de mai mulți creditori, iar în situația în care hotărârile pronunțate rămân definitive la momente diferite, se aplică regulile de la conexare, după cum s-a procedat și în dosarul de față.

Art.70 are în vedere situația în care se formulează mai multe cereri de deschidere a procedurii insolvenței în perioada cuprinsă între data înregistrării primei cereri și cea a soluționării acesteia, însă în dosarul de față, prima cerere a fost formulată la data de 04.12.2014, iar cea de-a doua la data de 17.12.2015, adică la un an diferență, și după ce în dosarul nr.3402/87/2014 se pronunțase tribunalul în primă instanță, în sensul respingerii cererii de deschidere a procedurii.

În atare condiții, dosarelor în cauză, li se aplică regulile de la conexare, însă Curtea nu va analiza modul de conexare al dosarelor nr.3402/87/2014 și nr.4147/87/2015 deoarece încheierea de conexare nu face obiectul prezentei căi de atac, apelantul indicând expres prin memoriul de apel că apelul vizează sentința nr.510/12.10.2016.

Curtea mai notează că în dosarul nr.4147/87/2015 în care a soluționat apelul împotriva sentinței de deschiere a procedurii insolvenței, apelanta a fost reprezentată prin administrator special, și acesta, deși avea cunoștință de decizia pronunțată în dosarul nr.3402/87/2014, a înțeles să nu aducă la cunoștința instanței existența celuilalt dosar.

Se constată și în acest caz că administratul special al debitoarei înțelege să își justifice propria culpă printr-o neglijență a instanței de fond, neglijență care nu poate fi reținută atât timp cât dosarele se aflau în stadii procesuale diferite, iar în dosarul nr.3420/87/2014 judecătorul sindic respinsese cererea de deschidere a procedurii.

5. Criticile referitoare la incompatibilitatea judecătorului sindic nu vor fi primite din considerente procedurale.

Curtea reține că administratorul special al debitoarei invocă incompatibilitatea judecătorului sindic motivat de faptul că anterior, în alte dosare, aflate în diferite stadii procesuale, a pronunțat soluții nefavorabile A A SRL.

Potrivit art.44 alin.1 și alin.2 C.pr.civ. judecătorul aflat într-o stare de incompatibilitate poate fi recuzat de oricare dintre părți înainte de începerea dezbaterilor or după începerea dezbaterilor, dacă motivele de incompatibilitate sau ivit ori au fost cunoscute doar după începerea dezbaterilor.

Codul de procedură stabilește anumite termene în care poate fi invocată starea de incompatibilitate a judecătorului, prin intermediul cererii de recuzare, iar față de prevederile art.45 teza a II-a, se reține că motivele de incompatibilitate cunoscute și neinvocate în termen nu mai pot fi valorificate în calea de atac.

Cu alte cuvinte atât timp cât apelanta – debitoare avea cunoștință de cazuri de incompatibilitate în care s-ar fi aflat judecătorul sindic (iar soluționarea dosarelor anterioare îi era cunoscută) acesta avea la îndemână cererea de recuzare, nefiind permis să invoce incompatibilitatea, omisso medio, direct în apel.

Pe cale de consecință toate susținerile subsumate acestei critici au fost înlăturate.

Prin urmare, având în vedere toate considerentele expuse mai sus, Curtea constată că judecătorul-sindic a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, motiv pentru care, cu observarea prevederilor Legii nr.85/2014 și ale art.480 alin.1 C.pr.civ., a respins apelul, ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare