Faliment – Admisibilitatea cererii de ordonanţă preşedinţială în procedura insolvenţei (Legea nr. 85/2006).

Faliment – Admisibilitatea cererii de ordonanţă preşedinţială în procedura insolvenţei (Legea nr. 85/2006).

Art. 149 din Legea nr. 85/2006 prevede că dispoziţiile acestei legi se completează, în măsura compatibilităţii lor, cu cele ale Codului de procedură civilă. Lipseşte orice interdicţie exprese a procedurii speciale a ordonanţei preşedinţiale în cadrul procedurii insolvenţei. O asemenea interdicţie nu ar putea fi desprinsă nici prin reţinerea unei incompatibilităţi implicite a acestei proceduri cu specificul insolvenţei guvernate de celeritate, dar acesta din urmă va fi avut în vedere în analiza îndeplinirii cerinţelor prevăzute de art. 581 C.p.civ.

(CURTEA DE APEL BUCUREŞTI SECŢIA A VI-A CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 133 din 16.03.2016)

Constată că, prin sentinţa civilă nr. 1328/25.02.2016 pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a VII-a Civilă în dosarul nr. 5651/3/2016, judecătorul sindic a respins excepţiile privind lipsa calităţii procesuale active, lipsa de obiect şi inadmisibilitatea, a admis cererea formulată de reclamanţii C.C. şi G.P. şi a dispus, pe cale de ordonanţă preşedinţială, suspendarea măsurii vânzării la licitaţie publică a activelor pârâtei C SA şi a efectelor hotărârilor Adunărilor creditorilor din 29.01.2016, 02.02.2016 şi 08.02.2016 până la soluţionarea contestaţiilor formulate împotriva măsurilor de convocare a acestor adunări, înregistrate sub nr. 25871/3/2012*/a10, 25871/3/2012*/a18 şi 25871/3/2012*/a21.

Judecătorul sindic a constatat netemeinicia excepţiilor reţinând în esenţă că în procedura ordonanţei preşedinţiale deţine calitate procesuală activă persoana care poate invoca o pagubă prin neluarea măsurilor solicitate a fi luate pe această cale, condiţie îndeplinită în persoana reclamanţilor prin faptul că aceştia au formulat cereri de creanţă în procedura insolvenţei, mai mult, aceştia formulând şi acţiuni pe fond de contestare a măsurilor lichidatorului judiciar. În ceea ce priveşte excepţia lipsei de obiect, instanţa reţinut că reclamanţii şi-au indicat pretenţiile, iar aspectele invocate de pârâtă în susţinerea excepţiei nu pot fi analizate decât pe fondul respectivelor contestaţii şi nicidecum pe calea ordonanţei preşedinţiale. În ceea ce priveşte admisibilitatea, judecătorul sindic a subliniat că din nici un text de lege nu se poate reţine că procedura ordonanţei preşedinţiale nu ar fi aplicabilă procedurii insolvenţei, dimpotrivă, principiul celerităţii acesteia nefiind cu nimic afectat, atâta timp cât procedura ordonanţei preşedinţiale prevede termene mult mai scurte decât prima respectiv de 24 şi 48 de ore pentru amânarea pronunţării şi redactare. Pe de altă parte, practica judiciară a reţinut constant compatibilitatea de principiu a procedurii ordonanţei preşedinţiale cu cea a insolvenţei, atâta timp cât sunt respectate condiţiile prevăzute de art. 581-582 Cod procedură civilă.

Pe fondul cererii de ordonanţă preşedinţială, în ceea ce priveşte condiţia urgenţei prevăzute de art. 581(1) C.p.civ.,  instanţa a reţinut că se pot ordona măsuri vremelnice în cazuri grabnice pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara. Or, fiind vorba de vânzarea unor active, în condiţiile în care există contestaţii împotriva modalităţii de evaluare a acestora şi a procedurii de licitaţie, condiţia urgenţei apare ca îndeplinită, atâta timp cât eventuala pagubă care s-ar produce prin vânzarea acestora nu s-ar mai putea repara.

Caracterul vremelnic a fost considerat îndeplinit deoarece s-a solicitat suspendarea măsurii vânzării la licitaţie publică a activelor pârâtei SC CONBAN SA până la soluţionarea contestaţiilor formulate împotriva măsurilor lichidatorului judiciar înregistrate sub numerele 25871/3/2012*/a10, 25871/3/2012*/a18 şi 25871/3/2012*/a21, acela fiind momentul la care se va stabili dacă procedura de vânzare la licitaţie în ansamblul ei şi cu referire la modalitatea de evaluare a bunurilor, se desfăşoară în condiţii de deplină şi perfectă legalitate şi poate să continue.

S-a apreciat că prin măsura suspendării vânzării la licitaţie nu se prejudecă fondul atâta timp cât prin această soluţie dată în cadrul ordonanţei preşedinţiale instanţa nu stabileşte şi nu se pronunţă cu privire la legalitatea procedurii de vânzare la licitaţie.

Împotriva soluţiei, au declarat recurs lichidatorul judiciar SP G C IPURL şi creditorul I.D.C.

Recurentul I.D.C. a solicitat casarea sentinţei, iar, în subsidiar, modificarea în sensul respingerii cererii, apreciind, în esenţă, că măsura dispusă constituie un abuz şi împiedică realizarea drepturilor creditorilor în procedură.

La termenul de judecată din recurs, reprezentantul convenţional al recurentului a declarat că partea nu înţelege să achite taxa de timbru stabilită în sarcina sa.

Pentru acest motiv, în baza art. 20(3) din Legea nr. 146/1997 şi 9(2) din OG nr. 32/1995, Curtea va anula ca netimbrat recursul formulat de recurentul I.D.C.

Lichidatorul judiciar SP G C IPURL a solicitat modificarea sentinţei în sensul respingerii cererii.

În motivare, recurentul a reiterat excepţiile invocate şi în faţa judecătorului sindic, solicitând admiterea acestora şi, în consecinţă, respingerea cererii.

În ceea ce priveşte îndeplinirea cerinţelor procedurii speciale prevăzute la art. 581 şi urm. C.p.civ., recurentul a susţinut nerespectarea condiţiei urgenţei şi aparenţa de drept în favoarea sa având în vedere că reclamanţii urmăresc în esenţă paralizarea unor hotărâri ale adunării creditorilor, care nu ar putea fi cenzurate pe criterii de oportunitate, şi împiedicarea recuperării creanţelor de către creditori.

Prin întâmpinarea depusă la termenul din 16.03.2016, intimaţii C.C. şi G.P. au invocat excepţia nulităţii recursului pentru neindicarea motivelor de nelegalitate şi au solicitat respingerea recursului şi menţinerea sentinţei atacate ca legală şi temeinică.

În ceea ce priveşte excepţia nulităţii recursului, de analizat cu prioritate potrivit art. 137 C.p.civ., Curtea constată netemeinicia acesteia faţă de incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 3041 C.p.civ.

Analizând sentinţa atacată prin prisma motivelor invocate de recurentul SP GRIG CONSULT IPURL, Curtea apreciază nefondat recursul pentru următoarele considerente:

Sub aspectul soluţionării excepţiilor, Curtea achiesează punctelor de vedere exprimate de judecătorul sindic în cuprinsul considerentelor sale, aducând unele precizări suplimentare.

În ceea ce priveşte calitatea procesuală activă a reclamanţilor, Curtea constată că aceasta a fost analizată în mod judicios prin raportare la specificul procedurii ordonanţei de preşedinţiale în care o asemenea calitate deţine persoana care invocă existenţa unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, paguba iminentă şi care nu s-ar putea repara sau piedici ce s-ar ivi cu prilejul unei executări, aspecte ce se regăsesc şi în motivarea cererii reclamanţilor şi nu pot fi analizate decât ca argumente de fond. Mai mult, criticile concrete ale recurentului subsumate argumentării excepţiei privesc în esenţă lipsa calităţii reclamanţilor de creditori participanţi la procedură îndreptăţiţi să formuleze contestaţiile înregistrate sub nr. 25871/3/2012*/a10, 25871/3/2012*/a18 şi nr. 25871/3/2012*/a21. Or, în cuprinsul prezentei ordonanţe preşedinţiale nu ar putea fi tranşat aspectul privitor la calitatea procesuală activă din acţiunile de fond, fiind incompatibil cu procedura specială.

Totodată, reclamanţii şi-au indicat obiectul cererii de chemare în judecată, iar criticile recurentului privitoare la executarea măsurilor contestate prin desfăşurarea Adunărilor creditorilor  reprezintă apărări pe fondul cererii, urmând a fi analizate ca atare. În egală măsură, argumentele recurentului privind rămânea fără obiect a contestaţiilor reclamanţilor nu ar putea fi verificate în cadrul procedurii speciale, urmând a fi analizate ca atare cu prilejul soluţionării acestora.

În concordanţă cu argumentele deja reţinute de judecătorul sindic, Curtea reţine prevederile art. 149 din Legea nr. 85/2006, potrivit cărora dispoziţiile prezentei legi se completează, în măsura compatibilităţii lor, cu cele ale Codului de procedură civilă, şi absenţa oricărei interdicţii exprese a procedurii speciale a ordonanţei preşedinţiale în cadrul procedurii insolvenţei. O asemenea interdicţie nu ar putea fi desprinsă nici prin reţinerea unei incompatibilităţi implicite a acestei proceduri cu specificul insolvenţei guvernate de celeritate, dar acesta din urmă va fi avut în vedere în analiza îndeplinirii cerinţelor prevăzute de art. 581 C.p.civ.

Astfel, cum a fost subliniat de prima instanţă, dispoziţiile art.581 C.p.civ. instituie procedura specială a ordonanţei preşedinţială, care permite instanţei luarea unor măsuri provizorii, grabnice, cu privire la păstrarea unui drept sau prevenirea unei pagube iminente, ori pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări. Prin urmare textul de lege invocat impune verificarea a trei condiţii, care trebuie să fie cumulativ întrunite pentru a se putea dispune, în procedura specială a ordonanţei preşedinţiale, măsura solicitată: caracterul provizoriu al măsurii, existenţa urgenţei şi neprejudecarea fondului, întreaga analiză menţinându-se la  aprecieri asupra aparenţa dreptului, şi nu a fondului pretenţiilor reclamanţilor.

În cauză, instanţa a constatat că este îndeplinită condiţia vremelniciei, faţă de faptul că reclamanţii au solicitat luarea unor măsuri pe perioada limitată la soluţionarea dosarelor înregistrate sub nr. 25871/3/2012*/a10, 25871/3/2012*/a18 şi nr. 25871/3/2012*/a21 având ca obiect contestaţii împotriva hotărârilor Adunării creditorilor privind evaluarea bunurilor debitoarei CONBAN SA şi procedura de licitaţie de urmat pentru valorificarea acestora.

În privinţa cerinţei urgenţei, instanţa a reţinut că textul 581 C.p.civ. enumeră categoriile generale de situaţii caracterizate prin urgenţă, respectiv: păstrarea unui drept care s-ar putea păgubi prin întârziere, prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări. În consecinţă, împrejurările de fapt care justifică cererea de ordonanţă preşedinţială trebuie să se circumscrie, prin prisma acestei cerinţe, uneia dintre cele trei categorii de situaţii anterior enunţate, iar partea care formulează cererea trebuie să le dovedească ca atare, potrivit regulii înscrise în art. 1169 C.civ.

Analizând îndeplinirea acestei cerinţe, doar din perspectiva aparenţei în drept, Curtea constată că reclamanţii urmăresc pe această cale suspendarea vânzării la licitaţie a activelor societăţii C SA aflată în lichidare până la soluţionarea contestaţiilor privitoare măsurile de convocare a Adunărilor creditorilor privitoare la evaluarea activelor şi valorificarea acestora, invocând dreptul acţionarilor de a beneficia de distribuirea sumelor rămase după lichidare şi de a intra în proprietatea bunurilor rămase în averea debitoarei după acoperirea în totalitate a creanţelor şi radierea societăţii debitoare. Reclamanţii au susţinut că interesele debitoarei şi ale acţionarilor nu au fost protejate în cursul procedurii, urmărindu-se vânzarea activelor societăţii la preţuri derizorii doar pentru că acestea sunt suficiente pentru acoperirea creanţelor creditorilor, fără minime diligenţe pentru recuperarea creanţelor deţinute de debitoare împotriva terţilor. Iminenţa şi caracterul ireparabil al pagubei ar rezulta din chiar posibilitatea vânzării activelor în procedura de lichidare fără a exista o certitudine cu privire la deplina şi perfecta legalitate a măsurilor lichidatorului judiciar, aspect reţinut de judecătorul sindic ca fiind decisiv pentru luarea măsurilor provizorii solicitate.

Curtea consideră că, în aprecierea urgenţei măsurii solicitate conform art. 581 C.p.civ., trebuie să se ţină cont ca acţiunile sau inacţiunile solicitate pentru a sigura păstrarea unui drept care s-ar putea păgubi prin întârziere sau prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara să nu producă prin ele însele un dezechilibru ireparabil de data aceasta în detrimentul părţii cu interese contrare cât timp, până la dovada contrară, acesta este prezumat a acţiona în mod legal.

Astfel, se reţine ca nejustificată urgenţa, din perspectiva pagubei iminente şi ireparabile ce ar fi suportată de reclamanţi, în condiţiile în care drepturile invocate de aceştia în temeiul art. 133 din Legea nr. 85/2006 sunt subsecvente celor ale creditorilor ale căror interese primează în procedura insolvenţei potrivit art. 2 din lege. Mai mult, prin măsurile solicitate s-ar întrerupe practic procedura de lichidare a societăţii debitoare contrar principiului celerităţii ce guvernează întreaga procedură a insolvenţei şi fără posibilitatea recuperării pagubelor ce ar putea fi pricinuite prin acest demers celorlalţi participanţi la procedură. Pe de altă parte, în actualul stadiu al procedurii, după trecerea la faliment, nu se mai poate susţine interesul prioritar al societăţii debitoare deoarece toate demersurile urmăresc lichidarea bunurilor din averea acesteia în scopul acoperirii creanţelor, în privinţa societăţii urmând a se dispune în final radierea.

Fără a intra în analiza celorlalte argumente ale reclamanţilor, reţinute în mod corect de judecătorul sindic ca ţinând de fondul raportului juridic dintre părţi şi de competenţa instanţei ce judecă acţiunile principale de drept comun, Curtea subliniază doar că pentru valorificarea drepturilor şi împiedicarea unor acţiuni contrare legii, reclamanţii pot acţiona în limita drepturilor conferite în procedura insolvenţei, dar, în sens contrar, creditorii nu ar putea recupera eventualele prejudicii rezultând din întârzierea procedurii, măsura solicitată a fi dispusă pe calea ordonanţei preşedinţiale putând genera astfel un dezechilibru ireparabil, neurmărit de legiuitor cu prilejul instituirii acestei proceduri speciale.

Pentru aceste considerente, în baza art. 312(3) corob. cu art. 304 pct. 9 C.p.civ., Curtea a apreciat întemeiat recursul şi l-a admis.

Pe cale de consecinţă, a dispus modificarea în parte a sentinţei atacate în sensul respingerii cererii formulate pe cale de ordonanţă preşedinţială.

Domenii speta

Spete similare