Desfacerea contractului de muncă

-contestarea Deciziei de  concediere nr. 926/08.05.2015, ca fiind nelegală şi netemeinică, reintegrarea sa în funcţia deţinută anterior concedierii şi obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale, reactualizate, de care a fost lipsit, de la data desfacerii contractului de muncă şi până la reintegrarea efectivă.

La data de 05.06.2015 s-a înregistrat la această instanţă acţiunea formulată de  reclamantul TŞ prin care a chemat în judecată pe pârâta BRD- GSG SA, solicitând ca prin hotărârea  judecătorească ce se va pronunţa în cauză să se dispună anularea Deciziei de  concediere nr. 926/08.05.2015, ca fiind nelegală şi netemeinică, reintegrarea sa în funcţia deţinută anterior concedierii şi obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale, reactualizate, de care a fost lipsit, de la data desfacerii contractului de muncă şi până la reintegrarea efectivă.

În motivarea acţiunii, a arătat că a fost angajat în  cadrul BRD încă de la înfiinţarea acesteia în 1991, având funcţia de şef serviciu recuperări creanţe, iar prin decizia atacată i-a fost desfăcut contractul individual de muncă, în condiţiile art. 61 lit. a C.M., cu raportare la art. 248 alin. 1 lit. e, sub motivul că nu şi-a îndeplinit atribuţiile de serviciu în anumite dosare execuţionale.

Reclamantul, plecând de la forma deciziei de sancţionare, a invocat nulitatea absolută a deciziei, apreciind că nu au fost respectate disp. art. 252 alin. 2 lit. a şi b din C.M. şi 249 alin. 2 C.M., respectiv decizia nu cuprinde descrierea faptei care constituie abatere disciplinară şi nici prevederile încălcate, iar pentru aceiaşi abatere disciplinară se poate aplica doar o singură sancţiune.

Astfel a motivat că decizia cuprinde doar o înşiruire exhaustivă de obligaţii din contractul colectiv de muncă, Regulamentul  intern al BRD, fişa postului, fără a detalia în concret ce prevedere a încălcat-o, dacă există vinovăţie sau nu, dacă există prejudiciu.

De asemenea, deşi se reţine că a încălcat disciplina muncii şi atribuţiile de serviciu, nu se precizează în concret care prevederi au fost încălcate, nu se reţine ce faptă constituie abatere disciplinară, care sunt atribuţiile din fişa postului încălcate, în vederea individualizării şi circumstanţierii faptei cu raportare directă la norma ce presupune a fi încălcată.

Mai mult, având în vedere actul adiţional la contractul individual de muncă nr. 1/20.05.2015, prin care i s-au redus din atribuţii, reclamantul apreciază că i-a fost deja aplicată o sancţiune prin retrogradarea sa la o funcţie inferioară ( aceea de a  administra clienţi de o mai mică importanţă), pentru aceleaşi fapte reţinute în decizia de sancţionare atacată.

Pe fond, a arătat că nu se face vinovat de săvârşirea abaterilor disciplinare reţinute, întrucât a acţionat fie sub ordinul  şefului ierarhic, fie a respectat în totalitate dispoziţiile legale  derivate  din fişa postului şi Regulamentul intern al BRD.

Astfel, în dosarul - MR SRL- aflat în procedura execuţională la BEJ CG şi pentru care s-a format dosarul XXX/E/2013 i s-a adus la cunoştinţa că în mod nelegal a semnat adresa 8875/16.12.2014,, fără a informa şi fără a avea acceptul superiorilor."

Creditorul SC MR SRL, prin administratorul social ce a semnat în calitate de fidejusor, a luat un credit de la BRD S DTS şi în condiţiile în care ratele creditului nu au mai fost achitate, a fost declarat scadent şi introdus la executare silita.

S-a format dosarul execuţional XXX/E/2013 iar executorul judecătoresc a întreprins actele de executare specifice executării silite în vederea recuperării creanţei creditorului BRD S DTS inclusiv a vândut imobilul aparţinând fidejusorilor la licitaţia publică din data de 16.10.2014 către adjudecatarul GC cu obligaţia acestuia de a achita suma de bani într-un termen prestabilit.

Ulterior în data de 15.12.2014 s-a primit de la executorul judecătoresc adresa FN cu data de 15.12.2015 (ANEXA 4) referitor la dosarul 668/E/2013 prin care i se aducea la cunoştinţă că imobilul ce s-a înstrăinat avea instituit un sechestru asigurător pus de DIICOT Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, că există o adresa a U.N.E.J emisă ulterior vânzării prin care se informau executorii judecătoreşti de faptul ca prin executarea silită se radiază din Cartea Funciara toate sarcinile unui imobil mai puţin sechestrele asigurătorii instituite conf. art. 249 si 253 din Codul de proc. penala.

Pe această adresă conducătorul ierarhic BN - director executiv al Grupului C ce are în subordine şi judeţul M a aplicat menţiunea „rog analizare şi rezolvare" şi i-a adus-o spre soluţionare cu solicitarea ca a doua zi să se  prezinte la BEJ GC „ca să îndrepte situaţia".

În data de 16.12.2014 când a ajuns la sediul BEJ C, înăuntru, se afla adjudecatarul imobilului ce formulase o cerere de anulare a licitaţiei, iar executorul a menţionat că indiferent ce ar face el va anula actele de executare silită deoarece imobilul avea sechestrul DIICOT-ului şi nu trebuia înstrăinat.

În consecinţă având acceptul şi informarea organului superior pe adresa din data de 15.12.2014 cât şi datorită faptului că se încerca remedierea unui aspect ilegal a întocmit adresa 8875/16.12. 2014 prin care a solicitat anularea procesului verbal de licitaţie.

În consecinţă nu consideră fapta de a întocmi o adresă la  ordinul şefului ierarhic şi pentru a îndrepta o ilegalitate ca fiind o faptă ilicită şi care să se subscrie disp. art. 247 CM, adică nu este o faptă ilicită, nu este săvârşită cu vinovăţie, nu încalcă nici o normă legală. Din contră dacă nu ar fi făcut acea adresă ar fi comis o fapta ilegală atât sub forma vinovăţiei cât şi sub forma faptelor penale de care s-ar fi făcut vinovat atât în calitate de autor cât şi sub aspectul participaţiei.

În dosarul S.C E SRL aflat în procedura execuţională la BEJ GC şi pentru care s-a format dosarul XXX/E/2013 i s-a adus la cunoştinţă că „nu s-a contestat Proiectul de distribuţie a sumei rezultată din urmărirea silită şi astfel banca a suferit un prejudiciu de 2.320 lei ce a fost repartizată nelegal adjudecatarului imobilului".

Astfel, a susţinut în faţa Comisiei de disciplină că acest proiect nu i-a fost adus la cunoştinţă decât după expirarea termenului de 5 zile şi atunci găsindu-l pe birou fără adresă de înaintare şi fără a exista o repartizare de către şeful ierarhic în condiţiile în care orice document ce intra în BRD trebuie să conţină număr de intrare - în condiţiile în care executorul judecătoresc a trimis acest proiect către BRD S S, ar fi trebuit să existe un număr de înregistrare de la secretariat şi apoi o adresă de repartizare.

Mai mult decât atât, a arătat că nu intră în atribuţiile sale potrivit fişei postului să conteste un proiect de distribuţie, astfel că a înmânat acest înscris - proiect de distribuţie, avocatului BRD.

Din menţiunile BRD rezultă că s-au comunicat înscrisurile către persoana abilitată (avocat) urmând ca acesta să efectueze actele de procedură iar în situaţia în care nu era el competent să le trimită persoanei abilitate .

Privind dosarul execuţional S.C E SRL şi faptul că suma de 2.320 lei a fost repartizată ilegal adjudecatarului, a precizat că BRD se află într-o gravă eroare juridică după cum urmează:

În momentul în care bunul aparţinând S.C E SRL a fost vândut la licitaţie publică prin executorul judecătoresc GC în data de 16.07.2014, a fost întocmit un proiect de distribuţie în data de 30.09.2014 si apoi prin încheierea nr 609/E/2013 din data de 21.10.2014 au fost distribuite sumele obţinute din vânzarea imobilului către creditori, respectiv suma de 2.320 lei reprezintă cheltuieli de executare efectuate de BEJ GAL cu punerea în posesie a adjudecatarului în condiţiile refuzului debitorilor de a elibera imobilul vândut silit.

Astfel, în conformitate cu disp. art. 864 alin. 1 pct. a din N.C.proc.civ. privind ordinea îndestulării creanţelor se precizează: ,,creanţele reprezentând cheltuieli de judecata, pentru masuri asigurătorii sau de executare silita, orice alte cheltuieli făcute in interesul comun al creditorilor.... "

În consecinţă suma de 2320 lei nu a fost repartizată ilegal adjudecatarului, ci executorul judecătoresc a plătit un act de executare (punerea în posesie a creditorului) iar această sumă fiind o cheltuiala de executare silita se va achita cu prioritate, condiţia prejudiciului în sumă de 2.320 lei nu este nedovedită deoarece prejudiciul adus BRD este inexistent.

În dosarul SC G SRL aflat în procedura execuţională la BEJ GC şi pentru care s-a format dosarul XXX/E/2013 i s-a adus la cunoştinţă ca „nu s-a contestat, procesul de distribuţie încheiat la data de 10.12.2014 privind modul de distribuţie a sumei rezultată din urmărirea silită .

Cum contestarea actelor de executare silită era responsabilitatea avocatului angajat al băncii nu se poate reţine că ar fi fost o obligaţie legală a sa, statuată prin fişa postului.

Precizează că orice acte de executare silită ajungeau în posesia sa, şi unde exista o cale de atac, erau comunicate imediat avocatului BRD, pentru ca el să decidă dacă contestă sau nu acel act de executare.

De asemene, ambele proiecte de distribuţie atât la SC E SRL cât şi la SC G SRL sunt întocmite de executor în aceeaşi dată respectiv 10.12.2014 neputându-se reţine că nu le-a comunicat către avocat în momentul în care i-au fost aduse la cunoştinţă aşa cum rezultă din menţiunea pârâtei fila 11 alin 2 din Decizia 926.

 În dosarul S.C N SRL aflat în procedura execuţională la BEJ CC i s-a adus la cunoştinţa că:  a formulat o cerere de executare silită întemeiată pe un bilet la ordin ce nu mai era în termenul de introducere; că cererea de executare silita nu era semnată de persoana cu competenţe de semnătură; că nu a fost informat managerul de executare alocat zonei de această executare;  s-a formulat o cerere de înscriere la masa credală a debitoarei S.C N SRL doar pentru suma de 346.000 lei deşi creanţa BRD era de 423.000 lei.

Referitor la primul aspect a menţionat  că, S.C N SRL a intrat în portofoliul său în decembrie 2014 odată cu plecarea colegei CI iar această persoană avea în administrare acest debitor.

În februarie 2015 datorită faptului că debitoarea înregistra o perioadă de peste 500 de zile întârziere la plată a fost notificată S.C N SRL cu menţiunea achitării debitului restant, în sens contrar urmând a se demara procedura execuţională pentru recuperarea creditului  acordat  conform contractului de credit nr 330/15.04.2010.

Cum debitoarea nu a răspuns acestei notificări a fost declarat scadent anticipat creditul şi s-a trecut la masurile de executare silită prin depunerea Biletului la Ordin nr 0322560 ce se afla la sediul BRD - S DTS ca mijloc de garantare a creditului acordat, la executorul judecătoresc CC.

A precizat că acel Bilet la Ordin în momentul în care a intrat în posesia debitorului S.C N SRL în decembrie 2014 era deja semnat şi completat olograf .

Mai mult, opinia BRD că acest bilet ar fi reprezentat o cambie în alb întocmită de către trăgător cu aplicarea art. 12 din Legea 58/1934 cu modificările ulterioare - este falsă din moment ce el a intrat în posesia sa completat şi semnat, şi că ar fi avut o scadenţă de 3 ani, nemaiputând fi pus în executare sunt aspecte ce puteau fi invocate de către debitori pe calea contestaţiei la executare.

Or, aşa cum a fost întocmit/completat Biletul la Ordin în anul 2010 de către agentul bancar -SJ., este o cambie perfect valabilă, motiv pentru care chiar instanţa de executare a investit acest titlu cu formula executorie, aspect obligatoriu în vederea executabilităţii Biletului.

Referitor la aspectul că cererea de executare silită nu era semnată de persoana cu competenţe de semnătură arată că aceasta era semnată de către Directorul General al S DTS, că acesta semna în calitate de reprezentant legal al BRD toate cererile ce intrau în competenţa acestuia .

Cu privire la aspectul că nu a fost informat managerul de executare alocat zonei de această executare arată că d-l CN, manager de executare,  a fost contactat telefonic, el stabilind că executarea debitorului o va face BEJ C.

Referitor la aspectul că cererea de admitere a creanţei faţă de debitoarea S.C N SRL a fost făcută pentru suma de 346.000 lei deşi creanţa BRD era de 423.000 lei arată că, prin cererea adresata Tribunalului M în data de 30.12.2014 referitor la dosarul XXXX/101 /2014 (ANEXA 6) s-a solicitat înscrierea creanţei BRD cu întreaga sumă de 423.000 lei formată din suma de 346.000 creanţă garantată şi suma de 77.000 creanţă chirografară şi nicidecum cu suma de 346.0001ei.

Ulterior în data de 19.02.2015 a fost publicat în BPI (Buletinul Procedurilor de Insolventa) tabelul definitiv al creanţelor unde la poziţiile 3 şi 4 este menţionată creditoarea BRD GSG SA cu suma de 423.000 lei,astfel că menţiunile din Decizia 926/2015 privind înscrierea creditoarei cu suma de 346.000 lei sunt eronate.

În consecinţă consideră că nu se face vinovat de săvârşirea unor abateri disciplinare în administrarea clienţilor precizaţi, deoarece a acţionat sub ordinul şefului ierarhic (dosar S.C MR SRL), iar în cazul celorlalte societăţi a respectat în totalitate dispoziţiile legale (fisa postului, Regulamentul intern al BRD) astfel încât nu sunt îndeplinite cond. art. 247 alin 2 CM, nefiind dovedită nici dacă există o fapta ilicită, nici dacă aceasta ar exista, să fie săvârşită cu vinovăţie, nici dovedirea încălcării unor norme din statutul de personal.

În susţinerea acţiunii a depus la dosar  în copie:  Decizia nr. 926 privind desfacerea disciplinară a CIM,

În întâmpinarea depusă la dosar, pârâta a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

Astfel, pe excepţia nulităţii absolute invocate de reclamant, pârâta a susţinut că decizia contestată cuprinde o descriere exactă şi detaliată a faptelor ce constituie abatere disciplinară, respectiv normele şi prevederile interne, a celor de deontologie profesională, precum şi dispoziţiile legale incidente în domeniul executării silite şi insolvenţei încălcate de reclamant.

De asemenea, susţine pârâta că reclamantul nu a fost sancţionat de 2 ori pentru aceleaşi fapte, întrucât modificarea contractului individual de muncă nu a fost o consecinţă a unei sancţiuni aplicate reclamantului, ci a fost o modificare ce a avut loc prin acordul părţilor şi s-a produs pe o perioadă nedeterminată.

Pe fond a susţinut următoarele:

La data de 12.02.2015 conducerea băncii a luat la cunoştinţă despre o serie de abateri disciplinare deosebit de grave săvârşite de contestator în exercitarea atribuţiilor de serviciu, în legătură cu o serie de debitori ai băncii şi dosare de executare silită/insolventă în care banca are calitatea de creditoare. In vederea stabilirii şi clarificării aspectelor legate de acţiunile/inacţiunile în dosarele anterior menţionate, a împrejurărilor în care au avut loc acestea şi a urmărilor care au rezultat la data de 23.03.2015 contestatorul a fost convocat pentru efectuarea cercetării disciplinare prealabile.

În faţa Comisiei de disciplină, contestatorul a recunoscut o serie din abaterile disciplinare imputate, majoritatea apărărilor sale constând în principiu în interpretări personale şi temerare ale dispoziţiilor legale şi ale normelor interne incidente.

Mai mult, acesta a recunoscut că nu a acordat foarte multă atenţie obligaţiei de a-şi însuşi prevederile documentelor normative/procedurilor de lucru în domeniul său specific de activitate, atitudine ce reprezintă în sine o abatere disciplinara distinctă în condiţiile în care această obligaţie este strict reglementata prin Fisa postului, Regulamentul intern, contractul individual si cel colectiv de munca iar toate normele şi procedurile interne sunt accesibile tuturor salariaţilor pe intranetul Băncii, contestatorul având suplimentar şi acces electronic la un program performant de legislaţie.

În dosarul de executare nr. XXX/E/2013 privind pe debitoarea MR, în data de 16.12.2014 contestatorul s-a deplasat la sediul BEJ CG, unde a întocmit şi semnat în calitate de reprezentant al Băncii, deşi nu avea astfel de atribuţii/competenţe, o cerere adresata organului de executare (nr. 8875/16.12.2014) prin care-i solicita acestuia să procedeze de urgenţă, în detrimentul intereselor legitime ale băncii în calitate de creditoare, la  anularea procesului-verbal de licitaţie din data de 16.10.2014; anularea actului de adjudecare încheiat la data de 04.11.2014 pe numele adjudecatarului GC şi restituirea către acesta a sumei de bani achitata cu titlu de preţ al imobilului adjudecat; întocmirea către OCPI G - BCPI TJ a solicitării de radiere a intabulării provizorii/definitive a actului de adjudecare din data de 04.11.2014 pe numele adjudecatarului GC; suspendarea urmăririi imobiliare a imobilului ce aparţine garanţilor ipotecari BC si BM.

Mai mult, toate aceste acţiuni păgubitoare au fost realizate de contestator fără a-şi informa, consulta şi obţine aprobarea prealabila a superiorilor săi ierarhici şi a Departamentului RISC - Direcţia Managementul Creditelor Speciale, a semnat în calitate de reprezentat al Băncii, deşi, nu avea astfel de competente potrivit normei de funcţionare interna,  încheierea din data de 16.12.2014, emisa de BEJ CG în baza cererii nr. 8875/16.12.2014 şi a cererii adjudecatarului GC.

Tot atunci s-a constatat că în cazul debitorului MR nu a fost înscris la masa credală, cu toate că procedura insolvenţei fusese deschisă încă din data de 17.06.2014 (dosar nr. XXXX/95/2014 aflat pe rolul Tribunalul G), iar la data de 23.09.2014 s-a dispus intrarea în faliment în procedura simplificată a acestei societăţi.

În fapt, contestatorul nu a depus declaraţia de creanţă/cererea de înscriere a creanţei în tabelul creditorilor în termenul prevăzut de lege (maxim 45 de zile de la data primirii notificării privind deschiderea procedurii insolventei, conform prevederilor art. 62 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 85/2006 cu modificările si completările ulterioare.

În legătură cu dosarul nr. XXX/E/2013 –E s-a constatat faptul că deşi contestatorului i s-a comunicat în termenul prevăzut de lege (5 zile) Proiectul de distribuire a sumei rezultate din urmărirea silita emis de BEJ CG la data de 10.12.2014, acesta nu l-a transmis mai departe către Departamentul RISC - Direcţia Managementul Creditelor Speciale pentru a se formula obiecţiuni în termenul legal, potrivit dispoziţiilor art. 874 alin. (2) si art. 875 alin (3) din NCPC. Această nouă omisiune în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu a prejudiciat din nou interesele băncii, care a ieşit din termenul de formulare a obiecţiunilor, suma de 2.320 RON repartizându-se în mod nelegal adjudecatarului imobilului.

In legătură cu unele popriri înfiinţate pe conturile unor clienţi ai BRD GSG s-a reţinut că, nici până la data 17.12.2014 contestatorul nu comunicase Departamentului RISC - Direcţia Managementul Creditelor Speciale informaţiile în legătură cu popririle înfiinţate asupra conturilor unor clienţi BRD de către BEJ GR, deşi aceste informaţii îi fuseseră transmise la sediul Sucursalei încă din data de 08.12.2014.

 Aceste popriri au fost dispuse la cererea executorului judecătoresc CR în baza unor titluri executorii reprezentate de procesele - verbale de stabilire cheltuieli, acte ce au fost emise în dosarele de executare având ca obiect chiar o serie de creanţe puse în  executare la cererea băncii.

Urmare a acestei neglijente/inacţiuni, nu s-au putut dispune imediat masurile legale necesare pentru prevenirea pierderii de către BRD a unor sume de bani importante, nedatorate de către bancă.

În dosarul N contestatorul a introdus la plata la data de 24.02.2015 Biletul la Ordin aferent creditului pe termen lung nr. 330/15.04.2010, cu scadentă în anul 2020, deşi la acea data creditul Băncii nu era scadent iar debitoarea nu fusese notificată privind declararea scadenţei anticipate a creditului.

 Mai mult, reclamantul a marcat creditul în IBANK ca fiind scadent anticipat la data de 25.02.2015, după introducerea la plata a biletului la ordin şi nu invers, aşa cum prevăd normele legale şi procedurale în materie. Operaţiunile de trecere a creditului la setarea pe scadenţă anticipată şi introducerea în circuitul bancar a biletului la ordin nu ar fi trebuit efectuate în acelaşi moment, creditul şi dobânzile aferente trebuiau înregistrate ca scadente integral anterior introducerii biletului la ordin  la plată.

Astfel, la data de 28.02.2015 contestatorul a depus la BEJ C o cerere de executare silita întemeiată pe acest Bilet la Ordin ieşit din termenul de introducere la plată, fără a informa şi consulta în legătură cu aceasta managerul de executare alocat zonei.

O alta neregularitate imputabilă salariatului în legătură cu acest dosar, consta în faptul că cererea de admitere a creanţei în dosarul de insolventa a debitoarei principale a fost depusă de contestator fără a fi semnată de persoana cu competente de semnătură potrivit normei de funcţionare internă.

 In plus, s-a reţinut că această cerere a fost întocmită în mod eronat, în condiţiile în care contestatorul a solicitat înscrierea la masa credală  în calitate de creditor garantat doar pentru suma de 346.000 RON, deşi creanţa băncii era mult mai mare la acea data, respectiv 423.000 RON.

 Fata de răspunsul privind valoarea eronata de 346.000 RON în loc de 423.000 RON din cererea de înscriere a creanţei, comisia a reţinut faptul că raportul de evaluare invocat de salariat este un document intern al băncii care nu avea nici o relevanţă în dosarul de insolventă. Acesta ar fi trebuit sa cunoască faptul că în cadrul unei astfel de proceduri se întocmeşte un alt raport de evaluare, pe toate bunurile societăţii aflate în stare de insolventă. In funcţie de acest din urmă raport, administratorul judiciar hotărăşte cu cât înscrie creanţa fiecărui creditor în tabelul definitiv al creanţelor, conform prevederilor art. 5 pct. 22 si art. 58 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 85/2014.

Referitor la susţinerea reclamantului că ar gestiona dosarele nr.XXX/E/2013 - MR, nr. XXX/E/2013 - G, nr. XXX/E/2013 -E, N şi popririle înfiinţate de B.E.J. GR asupra conturilor BRD doar începând cu perioada decembrie 2014 - ianuarie 2015 nu este întemeiata, în condiţiile în care d-na CI (cea de la care contestatorul a preluat întreg portofoliu de dosare/clienţi-debitori ) a încetat raporturile de muncă cu banca la sfârşitul lunii noiembrie 2014, iar salariatul este singurul reprezentant al SCM pe zona D.

În dovedirea celor susţinute pârâta depune în copie: fişa postului, cod de deontologie,  contractul colectiv de muncă nr. 266/23.07.2014, Directiva nr. 2 din Regulamentul intern al BRD, Directiva nr. 3, Instrucţiunea nr. 18, reglementări interne Directiva N1D3,  cerere de admitere a creanţei din 30.12.2014,  cerere de executare silită nr. 2646/25.02.2015,  Contract de credit nr. 330/15.04.2010, nr. 331/15.04.2015, încheierea din 16.12.2014,  registrul de aprobare a măsurilor de recuperare, Decizia nr. 482 privind numirea comisiei de cercetare disciplinară, Scrisoarea de convocare, note scrise, act adiţional nr. 1/2015.

Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare prin care a combătut apărările pârâtei din întâmpinare.

Prin sentinţa civilă nr.3811/11.09.2015 Tribunalul M s-a admis excepţia nulităţii absolute invocate de reclamant.

S-a admis acţiunea formulată de reclamantul TŞ în contradictoriu cu  pârâta BRD – GSG S.A.

S-a constatat  nulă decizia nr. 926/8.05.2015 emisă de pârâtă.

S-a dispus reintegrarea reclamantului pe postul deţinut anterior emiterii deciziei şi repune părţile în situaţia anterioară.

A fost obligată pârâta să plătească reclamantului o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat acesta de la data emiterii deciziei şi până la reintegrarea efectivă.

Împotriva acestei hotărârii a declarat apel pârâta BRD - GSG S.A. B, criticând hotărârea pronunţată de Tribunalul M ca netemeinică şi nelegală.

Prin decizia de casare s-a reţinut că angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care ţin de persoana salariatului în situaţiile prev. la art.61 lit.a-d Codul muncii.

Codul muncii reglementează conţinutul deciziei de concediere în raport de motivele care determină concedierea(motive care ţin de persoana salariatului sau motive care nu ţin de persoana salariatului).

Astfel potrivit art.62 alin.2 Codul muncii, în cazul în care concedierea intervine pentru motivul prev. la art. 61 lit. a, angajatorul poate emite decizia de concediere numai cu respectarea dispoziţiilor art.247-252 Codul muncii. Potrivit alin.3 decizia se emite în scris şi, sub sancţiunea nulităţii absolute, trebuie motivată în fapt şi în drept şi să cuprindă precizări cu privire la termenul în care poate fi contestată şi la instanţa judecătorească la care se contestă.

Conform art. 252 alin.2 Codul muncii, sub sancţiunea nulităţii absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu: a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară: b) precizarea prevederilor din statutul personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil, care au fost încălcate de salariat; c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, nu a fost efectuată cercetarea; d) temeiul de drept în baza căruia sancţiunea disciplinară se aplică; e) termenul în care sancţiunea poate fi contestată; f) instanţa competentă la care sancţiunea poate fi contestată.

Din interpretarea acestor dispoziţii rezultă că, decizia de concediere reprezintă actul de voinţă unilateral prin care angajatorul dispune încetarea contractului individual de muncă în cazurile şi condiţiile prevăzute de lege.

Decizia de încetare a contractului individual de muncă, ca urmarea concedierii, trebuie să îmbrace forma scrisă şi să conţină anumite elemente, ceea ce reprezintă o condiţie de validitate a măsurii respective.

Astfel decizia trebuie să cuprindă descrierea faptei ce constituie abatere disciplinară ; prevederile din statutul profesional, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat, temeiul de drept al aplicării sancţiunii.

Curtea a constatat că decizia de concediere, emisă de apelantă, respectă condiţiile de fond şi de formă prev. la art.62 Codul muncii şi cuprinde toate elementele prevăzute,  sub sancţiunea nulităţii absolute, de art.252 alin.2 Codul muncii.

Curtea a constatat că, în cuprinsul acesteia sunt descrise detaliat în primele două pagini, faptele ce constituie abateri disciplinare şi consecinţele acestora, faptele fiind descrise în materialitatea lor şi nu sub forma unor generalităţi.

S-a reţinut că această cerinţă legală este îndeplinită atunci când descrierea faptei este corectă, adică să indice elementele esenţiale ale faptei, care să permită salariatului să-şi formuleze apărările, iar instanţei să identifice fapta pentru a o putea supune cenzurii judecăţii de obiectivitate. 

 În cuprinsul decizia de concediere sunt indicate de asemenea prevederile din CCM, din codul deontologic, regulamentul intern al BRD şi din normativele interne încălcate. Mai mult decât atât în decizie este trecut integral  răspunsul contestatorului la întrebările adresate de comisia de cercetare disciplinară şi motivele pentru care au fost înlăturate apărările acestuia, iar în cadrul motivelor pentru care au fost înlăturate apărările contestatorului, sunt indicate normele de funcţionare internă încălcate.

S-a mia reţinut că  fără a limita obligaţia angajatorului de a fi diligent  cu privire la prevederea în actele sale interne a abaterilor disciplinare, atât vreme cât acesta identifică fapta salariatului ca fiind abatere disciplinară în raport de normele generale, dar elocvente cerinţa legală este îndeplinită.

Reglementarea legală a condiţiilor de formă şi fond ale actului prin care angajatorul dispune încetarea contractului individual de muncă are ca scop prevenirea unor eventuale abuzuri ale acestuia, precum şi asigurarea unor elemente de verificare a legalităţii şi temeiniciei măsurii dispuse.

Curtea a constatat astfel că, decizia contestată cuprinde elementele, prevăzute sub sancţiunea nulităţii absolute de dispoziţiile din Codul muncii mai sus indicate, şi pe cele necesare verificării legalităţii şi temeiniciei măsurii dispuse de apelantă.

În raport de aceste precizări Curtea, constatând că prima instanţă, în mod eronat a soluţionat cauza pe excepţie(excepţia nulităţii absolute a deciziei de concediere), fără a intra în judecata fondului, în temeiul disp.art.480 alin.3 NCPC,  a admis apelul şi anulat sentinţa apelată, trimiţând  cauza spre rejudecare la Tribunalul Mehedinţi, în vederea examinării  contestaţiei pe fond.

Cu ocazia rejudecării dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului M - Secţia Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale sub nr.XXXX/101/2015*.

La termenul de judecată din data de 26.04.2016 la solicitarea avocatului reclamantului s-a dispus emiterea unei adrese către pârâtă cu menţiunea de a comunica următoarele:

Referitor la  SC MR SRL

- să facă dovada că la data de 17.06.2014 debitorul SC MR se afla în portofoliul de clienţi al contestatorului şi data de la care i s-a repartizat aceasta societate.

- să facă dovada prejudiciului pe care 1-a suportat intimata în dosarul debitorului SC MR SRL, ca urmare a anularii PV de licitaţie din data de 16.10.2014.

- să facă dovada că în data de 24.02.2015 s-a admis cererea de repunere în termen, admiterea cererii de creanţă şi înscrierea creanţei BRD în tabelul definitiv rectificativ al creanţelor formulate de BRD în dosarul XXXX/95/2014 al

Tribunalului G ce are ca obiect deschiderea procedurii insolventei debitoare SC MR SRL.

Cu privire la  SC G SRL

 - să facă dovada că la data de 17.06.2014 debitorul SC G SRL se afla în portofoliul de clienţi al contestatorului şi data de la care i s-a repartizat această societate.

 - să facă dovada că s-a comunicat contestatorului în data de 10.12.2014 proiectul de distribuţie în privind pe debitorul SC G SRL.

 - să facă dovada că  intră în atribuțiunile de servici contestarea unui asemenea proiect de distribuţie.

 - să facă dovada prejudiciului pe care l-a suportat intimata în dosarul debitorului SC G SRL .

Referitor la SC E  SRL

-  să se facă dovada că la data de 17.06.2014 debitorul SC E SRL. se afla în portofoliul de clienţi al contestatorului şi data de la care i s-a repartizat aceasta societate.

- să  facă dovada ca s-a comunicat contestatorului în data de 10.12.2014 proiectul de distribuţie privind pe debitorul SC E SRL.

- să facă dovada că intră în atribuțiunile de servici contestarea unui asemenea proiect de distribuţie.

- să facă dovada prejudiciului pe care l-a suportat intimata în dosarul debitorului SC E SRL.

Cu privire la SC N SRL.

- să facă dovada că debitorul SC N SRL se afla în portofoliul de clienţi ai contestatorului şi data de la care i s-a repartizat aceasta societate .

- să facă dovada debitului pe care îl înregistra SC N SRL la data de 24.02.2015, total, din care restant.

- să precizeze cine a întocmit /completat Biletul la Ordin aferent creditului nr.330/15.04.2010 privind-o pe debitoarea SC N SRL .

 - să depună o copie conforma cu originalul a acestui Biletul la Ordin.

Ca răspuns la adresa instanţei, pârâta BRD – GSG S.A. a depus la data de 23.05.2016 precizări la care au fost ataşate următoarele înscrisuri: fişa postului, instrucţiunea nr.18N2118, recuperare creanţe CLICOM, reglementări interne - Directiva N1D, adresa nr.2646/25,02.2015, cerere de executare silită, cerere de admitere a creanţei, borderou centralizator, corespondentă transmisă prin  e-mail.

Prin precizările depuse în legătură cu clientul MR s-au arătat că data alocării clientului în portofoliul reclamantului coincide cu data intrării acestui client în evidenta SCM, respectiv iulie 2011.

S-a mai arătat că SCM nu a avut angajaţi la TJ, iar dosarele erau gestionate de TŞ de la DTS.

De altfel, din corespondenta pe e-mail ataşata reiese foarte clar ca fostul salariat recunoaşte ca acest dosar este în gestiunea lui şi de asemenea, recunoaşte ca nu a făcut demersurile necesare în vederea înscrierii Băncii la masa credală, aşa cum impuneau procedurile de lucru si atribuţiile de serviciu.

 Mai mult, aşa cum rezulta din cererea nr. 8875/16.12.2014 adresata BEJ CG şi încheierea emisă de BEJ la aceeaşi data prin care s-a dispus anularea PV de licitaţie din 16.10.2014 în dosarul de executare XXX/E/2013 privind clientul M, reclamantul T gestiona acest dosar si în Decembrie 2014, semnând aceste acte de dispoziţie în calitate de reprezentant al Băncii, deşi nu avea mandat din partea BRD, nu avea aprobare pentru aceasta operaţiune şi nu avea drept de semnătura conform normei N1 de funcţionare interna.

S-a mai arătat că reclamantul nu a negat în nicio corespondenta că gestiona acest dosar, iar faptul că a întreprins demersuri cu privire la procedura de executare şi insolventă în legătură cu acest client, consideră pârâta că dovedesc pe deplin împrejurarea ca era în portofoliul acestuia.

În ceea ce priveşte dosarul G, s-a arătat că data alocării clientului în portofoliul reclamantului coincide cu data intrării acestui client în evidentele SCM, respectiv decembrie 2010.

Întrucât SCM nu a avut angajaţi la TJ, iar dosarele de acest gen erau gestionate de TŞ de la DTS.

Din mail-ul ataşat transmis de către numitul NC în decembrie  2014, reiese foarte clar faptul că reclamantul, în calitate de manager de caz, trebuia să transmită instrucţiuni avocatului de la TJ cu privire la contestarea Proiectului de distribuţie. Contestaţia trebuia făcuta de avocatul colaborator al Băncii, la solicitarea d-lui TŞ, lucru care însă nu s-a întâmplat dintr-o grava neglijenta în serviciu manifestata de fostul salariat.

S-a mai menţionat că reclamantul  nu a negat în nicio corespondenţă anterioară la nivelul băncii faptul că gestiona dosarul G.

Referitor la clientul E, pârâta a precizat că data alocării clientului în portofoliul fostului salariat coincide cu data preluării acestui dosar de către SCM, respectiv august 2013.

Din mail-ul transmis de către reclamant reiese că acesta gestiona respectivul dosar, el fiind cel care a întocmit şi transmis spre aprobare strategia în acest dosar.

Mai mult, aşa cum rezulta din mail intitulat “împărţire portofoliu D”, începând cu data de 05.05.2015, debitorul E a fost preluat din portofoliul reclamantului T de numita AL, ceea ce presupune ca până la acea data acest client era gestionat de către contestator;

De asemenea, conform mail cu titlul “buget de recuperare 2015”, reclamantul TŞ estimează recuperări pe debitorul E după anul 2015, confirmând practic faptul ca acest dosar este gestionat de acesta.

Conform mail-ului denumit E, în data de 11.11.2014 reclamantul T a fost înştiinţat de proiectul de distribuţie în cazul E.

Pârâta a mai menţionat că reclamantul nu a negat în nicio corespondenţă faptul că acest dosar ar fi în gestiunea sa, iar faptul că a întreprins demersuri cu privire la procedura de executare şi insolvenţă faţă de acest client, dovedesc fără putinţă de tăgadă că dosarul era în portofoliul fostului salariat.

În ceea ce priveşte clientul N, pârâta a arătat că data alocării clientului în portofoliul reclamantului coincide cu data preluării de către SCM a acestui dosar, respectiv iunie 2011.

Din mailul transmis de fostului salariat în luna martie 2015 cu titlul “înlocuire adm jud”, reiese foarte clar că acesta gestionează dosar, în care transmite spre aprobare strategia întocmită.

Conform e-mail intitulat “împărţire portofoliu D”, începând cu data de 05.05.2015, debitorul N a fost preluat de AL din portofoliul reclamantului, ceea ce înseamnă ca anterior fusese gestionat de contestator.

Conform mail cu titlul “buget de recuperare 2015”, fostul salariat estimează recuperări pe debitorul N: în 2015 suma 30.000 euro, iar după anul 2015 suma de 60.000 euro, confirmând faptul ca dosarul este gestionat de acesta.

Niciodată în corespondenţa purtată cu superiorii săi ierarhici sau colegii de serviciu, reclamantul nu a negat faptul ca gestionează acest dosar, iar împrejurarea ca a întreprins personal demersuri cu privire la procedura de executare şi insolventa, dovedesc incontestabil faptul ca acest dosar/client era in portofoliul fostului salariat.

Pârâta a mai menţionat că acest credit nu era scadent la data introducerii la plata a biletului la ordin, iar debitoarea nu a fost notificata cu privire la declararea scadentei anticipate de către TŞ. Creditul a fost trecut la restanţă abia a doua zi, după introducea la plata a biletului la ordin.

Conform uzanţelor pârâtei, Biletul la Ordin a fost completat de către responsabilul de ghişeu numita II, la instrucţiunile verbale ale fostului salariat  T. Borderoul însă a fost cu siguranţa semnat de către reclamantul TŞ.

S-a mai menţionat că biletul la ordin în original este la BEJ C iar cererea de executare a fost semnata de numitul  NB (fost director al S D).

În cauză au fost administrate următoarele probe:  proba cu înscrisuri, proba testimonială cu martorii DD şi CA propuşi de către reclamant, proba cu interogatoriul reclamantului şi interogatoriul pârâtei.

Pentru termenul de judecată din data de 13.09.2016  au fost depuse de către reclamant următoarele înscrisuri: adresa emisă de BEJ GC în dosarul nr. XXX/E/2013 din data de 15.12.2014, anexa nr. 2 – schimbarea competenţelor de angajare prin semnătură, adresa nr. 2825/04.11.2014 emisă de UNEJ, Ordonanţă de luare a măsurii în dosarul nr. XXX/P/2011 adresa nr. 20/09.04.2015, adresa nr. 66/25.05.2016, anexa nr.7 – corespondenţă internă BRD - GSG SA din data de 27.08.2016, anexa nr.8 – corespondenţă internă BRD - GSG SA din data de 16.01.2015, extras din buletinul procedurilor de insolvenţă nr. 4109/03.03.2015, încheierea din data de 05.01.2015 în dosarul nr. XXX/E/2013, Decizia nr. 579/A/14.09.2015 pronunţată de Tribunalul M – Secţia I Civilă în dosarul nr. XXXXX/225/2014, sentinţa nr. XXXX din data de 23.04.2015 pronunţată de Judecătoria DTS în dosarul nr. XXXXX/225/2014, cerere de probatorii depusă în dosarul nr. XXXX/101/2015, cerere de probatorii depusă în dosarul nr.XXX/E/2013, anexa nr.14 – corespondenţă internă BRD - GSG SA din data de 26.11.2014, cerere de executare silită – 2646/25.02.2015, actul adiţional nr.1 încheiat în data de 11.10.2012 la Contractul de credit nr. 330/15.04.2010, actul adiţional nr.2 încheiat în data de 11.10.2012 la Contractul de credit nr. 331/15.04.2010, anexa nr.17 – adresa privind dosarul nr. 72/E/2015 din data de 31.05.2016, anexa nr. 18 - extras din buletinul procedurilor de insolvenţă nr. 2275/05.02.2015 şi  anexa nr. 19 - Instrucţiunea nr. 18/N2118 – recuperare creanţe clienţi neperformanţi.

La termenul de judecată din data de 27.09.2016 reclamantul prin apărătorul ales a depus extras din Norma internă – Directiva nr. N1D57 de funcţionare internă, organizare şi competenţe de aprobare – limitele de competenţe pentru aprobarea creditelor şi altor angajamente, pentru a dovedi că, contestatorul se află atât în subordinea directorului de grup cât şi în subordinea directorului regional.

Pentru termenul de judecată din data de 25.10.2016 au fost depuse de către avocatul pârâtei precizări referitoare la situaţia modificărilor/versiunilor Directivei nr. N1D57, la acestea fiind anexate Directiva internă nr. N1D57 privind limitele de competenţe pentru aprobarea creditelor şi a altor angajamente din data de 11.02.2015, Directiva internă nr. N1D57 din data de 04.12.2014 şi Directiva internă nr. N1D57 privind limitele de competenţe pentru aprobarea creditelor şi a altor angajamente  din data de 19.06.2014.

Instanţa a dispus emiterea unei adrese către pârâtă pentru a comunica dovada aducerii la cunoştinţă a fiecărei modificări a Directivei interne nr. N1D57 privind limitele de competenţe pentru aprobarea creditelor şi a altor angajamente, pe parcursul săvârşirii faptelor imputate contestatorului în decizia de concediere, precum şi a prelucrării conţinutului fiecărei modificări a contestatorului cu privire la directiva internă nr. N1D57 şi să înainteze la dosarul cauzei o copie a contractului individual de muncă al reclamantului şi eventual a actelor adiţionale la contractul individual de muncă.

Pârâta a depus la dosarul cauzei următoarele înscrisuri: liste corespondenţă privind e-mail-urile transmise la data de 02.07.014, 24.09.2014, 13.10.2014, transmise în data de 10.10.2014, 14.10.2014, 05.12.2014, 10.12.2014, 12.02.2015 şi la data de 18.02.2015, fişa postului  privind pe reclamant - 18.09.2014, actul adiţional nr. 1/2015 la Contractul Individual de Muncă nr. 3550/11.02.2005, Contractul Colectiv de Muncă nr. 266/23.07.2014, Directiva nr. 2 – Regulamentul Intern al BRD - GSG SA B, Contract Individual de Muncă nr. 14/2001/1995/02.02.2001, anexa 6 - actul adiţional la contractul individual de muncă, actul adiţional nr. 2/1997 la  Contract Individual de Muncă nr. 14/1995, actul adiţional nr. 2/06 august 1998 la  Contract Individual de Muncă nr. 14/1995, actul adiţional nr. 3/1999 la Contract Individual de Muncă nr. 14/1995, actul adiţional nr. 4/1999 la Contract Individual de Muncă nr. 14/1995, actul adiţional nr.1/2000 la Contractul Individual de Muncă nr. 14/2000, actul adiţional nr. 1/2001 la Contractul Individual de Muncă nr. 14/2001 – data 01.10.2001, actul adiţional nr. 1/2002 la Contractul Individual de Muncă nr. 14/02.02.2001 – data 26.01.2002, actul adiţional nr. 1/2004 la Contractul Individual de Muncă nr. 14/2001 – data 16.02.2004, actul adiţional nr. 2/2004 la Contractul Individual de Muncă nr. 14/2001 – data 19.05.2004, actul adiţional nr. 1/2006 la Contractul Individual de Muncă nr. 3550/2005, actul adiţional nr. 1/2007 la Contractul Individual de Muncă nr. 3550/2005, Decizia nr. 197 /25.10.2007, actul adiţional nr. 1/2007 la Contractul Individual de Muncă nr. 3550/2005, actul adiţional din data de 01.02.2008 la Contractul Individual de Muncă nr. 3550/11.02.2005, actul adiţional din data de 08.07.2009 la Contractul Individual de Muncă nr. 3550/11.02.2005, actul adiţional din data de 01.09.2009 la Contractul Individual de Muncă nr. 3550/11.02.2005, Decizia nr. 226/30.04.2010, actul adiţional nr. 1/01.05.2010  la Contractul Individual de Muncă nr. 3550/11.02.2005, actul adiţional nr.2/15.06.2010la Contractul Individual de Muncă nr. 3550/11.02.2005, actul adiţional nr. 3/25.08.2010  la Contractul Individual de Muncă nr. 3550/11.02.2005, actul adiţional nr. 1/2011 la Contractul Individual de Muncă nr. 3550/11.02.2005 şi actul adiţional nr. 1/2014  la Contractul Individual de Muncă nr. 3550/11.02.2005.

Având în vedere că din relaţiile comunicate la dosarul cauzei prin adresa depusă pentru termenul de judecată din data de 22.11.2016 de către pârâta BRD - GSG SA B, nu reiese că din lista de destinatari a e-mail-urilor prin care se aduce la cunoştinţă modificarea normelor interne, face parte şi reclamantul, instanţa a dispus revenirea cu adresă către pârâtă cu menţiunea de  a face dovada că din lista de destinatari a e-mail-urilor prin care se aduce la cunoştinţă modificarea normelor interne, face parte şi reclamantul TŞ, respectiv să facă dovada aducerii la cunoştinţă a fiecărei modificări a Directivei interne nr. N1D57 privind limitele de competenţe pentru aprobarea creditelor şi a altor angajamente, pe parcursul săvârşirii faptelor imputate contestatorului TŞ în decizia de concediere, precum şi a prelucrării conţinutului fiecărei modificări a contestatorului cu privire la Directiva internă nr. N1D57; să răspundă în scris, punctual referitor la modul în care i-a fost adus la cunoştinţă reclamantului  fiecare modificare a Directivei interne nr. N1D57 sau a altor modificări ale normelor interne de la nivelul pârâtei, pe perioada săvârşirii faptelor imputate acestuia ca şi abateri disciplinare.

Ca răspuns la adresa instanţei pârâta a depus precizări la acestea fiind anexate următoarele: extras de pe adresa de e-mail “Norme” din data de 02.07.2014 privind Directiva N1D57, Anexa 2 – e-mail din data de 24.09.2014, Anexa 3 – Fişa postului din data de 18.09.2014, Anexa 4 – cerere listă de distribuţie nr. 227782/02.10.2014, Anexa 5 – extras e-mail din data de 13.10.2014, Anexa 6 - extras e-mail din data de 12.12.2014 privind Directiva N1D3, Anexa 7 – extras e-mail din data de 10.10.2014 privind modificarea Directivei N1D57, Anexa 8 - extras e-mail din data de 14.10.2014 – referitor la modificarea normei N1, extras e-mail din data de 05.12.2014 – comunicare modificarea normei N1, extras e-mail din data de 05.12.2014 – modificarea Directivei N1D57, extrase e-mail din data de 10.12.2014 şi din data de 18.02.2015.

Rejudecând  acţiunea în raport de  actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale incidente în materie, Tribunalul  constată şi reţine următoarele:

Prin decizia de concediere nr. 926/08.05.2015, emisă de pârâta BRD GSG S.A.  B, reclamantul TŞ, având funcţia de Manager relaţii clienţi, a fost sancţionat cu desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă în temeiul art. 61 lit. a C.M.  şi conform art. 248 alin. 1, lit. e, C. M. şi a art. 40 lit. e din Regulamentul Intern.

În decizia de sancţionare i-au fost reţinute ca abateri disciplinare încălcarea de atribuţiuni în cazul unor acţiuni privind popririle înfiinţate pe conturile societăţii pârâte şi a unor dosare de executare silită, după cum urmează:.

1.În dosarul nr. XXX/E/2013- MR în data de 16.12.2014, la cererea verbală a executorului judecătoresc s-a deplasat la sediul BEJ CG, şi a solicitat prin adresa nr. 8875/16.12.2014 pe care a semnat-o în calitate de reprezentant  al BRD GSG, contrar normei de funcţionare interne: anularea procesului-verbal de licitaţie din data de 16.10.2014; anularea actului de adjudecare încheiat la data de 04.11.2014 pe numele adjudecatarului GC şi restituirea către acesta a sumei de bani achitata cu titlu de preţ al imobilului adjudecat; întocmirea către OCPI G – BCPI TJ a solicitării de radiere a intabulării provizorii/definitive a actului de adjudecare din data de 04.11.2014 pe numele adjudecatarului GCl; suspendarea urmăririi imobiliare a imobilului ce aparţine garanţilor ipotecari BC si BM.

Această acţiune a întreprins-o fără a informa superiorii despre solicitarea executorului,  fără a solicita şi avea aprobarea Departamentului RISC – Direcţia Managementul Creditelor Speciale. De asemenea, a semnat în calitate de reprezentant al Băncii, deşi nu avea competenţe, încheierea din data de 16.12.2014 emisă de BEJ CG în baza cererii  nr. 8875/16.12.2014 şi a cererii adjudecatarului GC.

S-a reţinut că BRD GSG nu este înscrisă la masa credală în cazul debitorului MR , care se află în  procedura insolventei începând din data de 17.06.2014  în dosar nr. XXXX/95/2014 aflat pe rolul Tribunalul G, iar la data de 23.09.2014 s-a dispus intrarea în faliment în procedura simplificată a acestei societăţi, nu a depus declaraţia de creanţă/cererea de înscriere a creanţei în tabelul creditorilor în termenul prevăzut de maxim 45 de zile de la data primirii notificării privind deschiderea procedurii insolventei, conform prevederilor art. 62 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 85/2006 cu modificările si completările ulterioare Dosarul nr. XXX/E/2013- G.

2. În dosarul nr. XXX/E/2013- E  i s-a imputat faptul că, deşi a primit Proiectul de distribuire a sumei rezultate din urmărirea silită emis de BEJ CG la data de 10.12.2014, acesta nu l-a transmis către Departamentul RISC - Direcţia Managementul Creditelor Speciale în termen de  5 zile, pentru a se formula obiecţiuni în termenul legal, potrivit dispoziţiilor art. 874 alin. (2) si art. 875 alin (3) din NCPC, acesta fiind recuperat direct de la executor, pierzând suma de 2.320 Ron.

3. În acţiunea privind popririle înfiinţate pe conturile BRD până la data de 17.12.2014, nu a comunicat Departamentului RISC - Direcţia Managementul Creditelor Speciale informaţiile în legătură cu popririle înfiinţate asupra conturilor BRD de către BEJ GR, la cererea executorului judecătoresc CR în baza unor titluri executorii reprezentate de procesele - verbale de stabilire cheltuieli, emise în dosarele de executare având ca obiect chiar o serie de creanţe puse în executare la cererea băncii, primite la sediul Sucursalei Băncii în data de 08.12.2014.

4.În dosarul N în data de 24.02.2015 a fost introdus la plată Biletul la Ordin nr. 330/15.04.2010, cu scadenţă în anul 2020, deşi la acea dată creditul băncii nu era scadent iar debitoarea nu fusese notificată  despre decizia băncii de a declara exigibilitatea anticipată a creanţei, iar ulterior introducerii la plată a biletului la ordin, în  25.02.2015 a marcat creditul în IBANK ca fiind scadent.

 Astfel, la data de 28.02.2015 a depus la BEJ C o cerere de executare silita întemeiată pe acest Bilet la Ordin ieşit din termenul de introducere la plată, fără a informa şi consulta în legătură cu aceasta managerul de executare alocat zonei, fără a fi semnată de persoana cu competenţe de semnare potrivit normei de funcţionare, nu a solicitat şi obţinut de la SCM procesul-verbal de aprobare a strategiei şi aprobare pentru declararea scadenţei anticipate şi trecerea la faza de executare silită.

Totodată cererea de admitere a creanţei în dosarul de insolvenţă al debitoarei a fost depusă fără a fi semnată, fiind eronată, în cadrul acesteia s-a solicitat înscrierea la masa credală ca şi creditor garantat doar pentru suma de 346.000 RON, deşi creanţa băncii era de 423.000 RON.

În cadrul aceleiaşi decizii, s-a reţinut că au fost încălcate prevederile din contractul colectiv de muncă (art. 20), Directiva N9D1- Codul Deontologic al BRD Anexa 1,  ,,Angajamentul personal”, Directiva N9D2- Regulamentul Intern al BRD (art. 13,15,38), Directiva N1D3 –Organizare ( art. 3,5.1), Instrucţiuni de lucru P4 aferentă normei N2118, punctul 4 din executare silită şi Directiva N2118 punctul 3 ( principii generale).

Analizând faptele descrise în decizia de sancţionare în raport de dispoziţiile legale în materie instanţa trebuie să constate dacă faptele imputate contestatorului există, dacă acestea sunt sancţionate ca abateri disciplinare, dacă sancţiunea a fost aplicată în funcţie de gravitatea şi de consecinţele acestora şi dacă aceste fapte îmbracă forma de vinovăţie aptă de a atrage sancţionarea acestuia.

În Codul muncii la articolul 242 se află reglementarea cadru a regulamentului intern, la litera c) drepturile şi obligaţiile angajatorului şi ale salariaţilor, la lit.  e) reguli concrete privind disciplina muncii în unitate, iar la lit. f) abaterile disciplinare şi sancţiunile aplicabile;  În continuare, articolul 243, prevede că, Regulamentul intern se aduce la cunoştinţa salariaţilor prin grija angajatorului şi îşi produce efectele faţă de salariaţi din momentul încunoştinţării acestora. Obligaţia de informare a salariaţilor cu privire la conţinutul regulamentului intern trebuie îndeplinită de angajator. Modul concret de informare a fiecărui salariat cu privire la conţinutul regulamentului intern se stabileşte prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau, după caz, prin conţinutul regulamentului intern.

În ceea ce priveşte dosarul MR, se reţine că, reclamantul a acţionat în data de 16.12.2014, la ordinul directorului de grup care avea competenţă de acţiune în acest sens potrivit normei interne de funcţionare NID57 valabilă până la data de 09.12.2014.

Instanţa reţine că, potrivit formei anterioare a normei respective competenţa revenea directorului de grup, (f. 185 dosar), fapt necontestat de către intimată. În acest sens contestatorul nu a angajat răspunderea băncii fără încunoștințarea conducerii băncii, dovadă fiind rezoluţia directorului de grup „Rog analiză şi rezolvare”, fapt ce dovedeşte implicarea acestuia în rezolvarea problemei ivite. De altfel nici directorul de grup nu a dat eficienţă modificării normei de funcţionare a băncii care ar fi trebuit prin rezoluţie să înainteze lucrarea la persoana competentă.

Din înscrisurile depuse la dosar, începând cu f.212 se reţine că, normele de funcţionare şi de competenţă în cadrul băncii au fost modificate de 15 ori în 2 ani, fără ca angajatorul să facă dovada informării şi a prelucrării reclamantului deşi au fost solicitate dovezi în acest sens de către instanţă.

În aceeaşi ordine de idei, raţionamentul de mai sus este valabil şi în dosarele denumite generic G şi E, în care contestatorului i se impută aplicarea procedurilor ce nu mai erau valabile, proceduri ce suferiseră mai multe modificări fără a se face de asemenea dovada comunicării şi prelucrării celor în vigoare la data săvârşirii abaterilor, potrivit art. 243 din Codul muncii.

În ceea ce priveşte dosarul N SRL, activitatea contestatorului s-a grefat pe cea iniţiată de colega sa CI de la care a preluat dosarul, continuând procedurile de recuperare a creditului iar nerespectarea procedurilor privind competenţele se subscriu celor reţinute mai sus. La preluarea acestui dosar reclamantul constatând o depăşire cu peste 500 de zile la plată a iniţiat procedura de recuperare a creditului.

Se reţine din cele prezentate rezultă că în organizarea activităţii intimatei există deficienţe nu numai în ceea ce priveşte informarea şi prelucrarea normelor interne dar şi în circuitul documentelor, comunicarea dispoziţiilor şi repartizarea dosarelor în lucru.

Aceste aspecte reies şi din aceea că, intimata nu a făcut dovada certă a datei intrării în portofoliul contestatorului a dosarului SC MR SRL, a comunicării către acesta a Proiectului  de distribuţie din 1010.12.2014 privind pe debitorul E SRL şi G.

Astfel culpa în săvârşirea faptelor imputate contestatorului se împarte între angajator şi angajat.

Răspunderea disciplinară este reglementată în Codul muncii de art.247 şi următoarele.

La art. 247 se stabileşte că,  „Angajatorul dispune de prerogativă disciplinară, având dreptul de a aplica, potrivit legii, sancţiuni disciplinare salariaţilor săi ori de câte ori constată că aceştia au săvârşit o abatere disciplinară.”

Aliniatul al  2-lea defineşte  abaterea disciplinară ca  fiind „ o faptă în legătură cu munca şi care constă într-o acţiune sau inacţiune săvârşită cu vinovăţie de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele şi dispoziţiile legale ale conducătorilor ierarhici.”

Articolul  248 menţionează sancţiunile disciplinare pe care le poate aplica angajatorul în cazul în care salariatul săvârşeşte o abatere disciplinară respectiv: a) avertismentul scris; b) retrogradarea din funcţie, cu acordarea salariului corespunzător funcţiei în care s-a dispus retrogradarea, pentru o durată ce nu poate depăşi 60 de zile;c) reducerea salariului de bază pe o durată de 1 - 3 luni cu 5 - 10%; d) reducerea salariului de bază şi/sau, după caz, şi a indemnizaţiei de conducere pe o perioadă de 1 - 3 luni cu 5 - 10%; e) desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă.

În articolul  250 sunt reglementate criteriile pe care angajatorul trebuie să le aibă în vedere la stabilirea sancţiunii disciplinare şi anume în raport cu gravitatea abaterii disciplinare săvârşite de salariat, avându-se în vedere următoarele: a) împrejurările în care fapta a fost săvârşită; b) gradul de vinovăţie a salariatului; c) consecinţele abaterii disciplinare; d) comportarea generală în serviciu a salariatului; e) eventualele sancţiuni disciplinare suferite anterior de către acesta.

În raport de cele arătate mai sus, instanţa constată că, contestatorul a săvârşit faptele pentru care a fost sancţionat, însă sancţiunea cu desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă este prea aspră raportat circumstanţele săvârşirii acestora, gradul de vinovăţie şi consecinţele acestora..

Se reţine că, reclamantul a acţionat cu bună credinţă în toate situaţiile descrise în decizia de sancţionare, apărând interesele băncii atât în ceea ce priveşte Dosarul MR, când a acţionat la cererea directorului de grup în vederea anulării vânzării la licitaţie a unui bun aflat sub sechestru într-un dosar penal, cât şi în cazul introducerii la plată a biletului la ordin pentru recuperarea creditului în cazul debitorului N. Faptul că  în situaţiile imputate în decizie că a acţionat cu nerespectarea normei interne privind competența culpa se împarte, aşa cum s-a arătat mai sus între angajat şi angajator, acesta din urmă limitându-se la transmite prin email la conducătorii de compartimente, modificările fără a se asigura că acestea au ajuns la fiecare salariat.

Este adevăra că, nerespectarea normelor interne ale unei instituţii bancare de către salariaţi poate avea consecinţe negative atât pentru aceasta cât şi pentru clienţii băncii, însă în speţă nu s-a făcut dovada prejudicierii grave a intereselor băncii sau a clienților săi.

Faţă de considerentele de fapt şi de drept expuse instanţa constată că acţiunea este parţial întemeiată şi admiţând-o ca atare va anula parţial  Decizia nr. 926 din 8.05.2015 de sancţionare disciplinară a contestatorului, emisă de BRD GSG SA, va dispune înlocuirea sancţiunii  desfacerii disciplinare a contractului individual de muncă al contestatorului prevăzută de art. 248 alin. 1 lit. e cu sancţiunea reducerii salariului de bază pe o perioadă de 3 luni cu 10%, prevăzută de art. 248 alin. 1 lit. c din Codul muncii, va dispune repunerea părţilor în situaţia anterioară emiterii deciziei prin reintegrarea contestatorului pe funcţia deţinută anterior concedierii şi  în baza art. 80 din Codul muncii, va obliga intimata la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul, de la data concedierii şi până la data reintegrării efective.

Această sentinţă a fost atacată cu apel de către ambele părţi, aflându-se pe rolul Curţii de Apel Craiova.

Domenii speta

Spete similare