Cereri

Prin Ordinul comun al Ministrului Muncii şi Protecţiei Sociale şi al Ministrului Sănătăţii din 17.04.1997 s-a completat Ordinul 125/1990 pentru precizarea locurilor de muncă, activităţilor şi categoriilor profesionale cu condiţii deosebite care se încadrează în grupele I  şi II de muncă, în vederea pensionării şi s-a prevăzut la pct.94 că, se încadrează în grupa a II –a de muncă „şoferii de pe autosanitare (ambulanţierii) din serviciile de ambulanţă judeţene şi a municipiului Bucureşti şi personalul medico-sanitar de intervenţie de pe autosanitare”.

S-a prevăzut că beneficiază de acest drept, personalul care la data publicării ordinului este în activitate şi a lucrat în funcţia, activitatea şi locurile respective după data de 01.03.1990.

Împrejurarea că, reclamantul – şofer pe autosanitară, nu mai era angajatul pârâtului ( Serviciul Judeţean de Ambulanţă) la data publicării ordinului, deşi avusese această funcţie  şi lucrase în acelaşi loc de muncă începând cu data de 01.03.1990, nu îndreptăţeşte angajatorul să nu îl încadreze în grupa a II de muncă.

ÎCCJ a statuat prin Decizia nr. 258/20.09.2004 că, a accepta restrângerea sferei de aplicare a Ordinului 50/1990 şi a crea categorii distincte de beneficiari în raport cu o situaţie pe care anumite categorii de salariaţi o aveau atunci când ordinului i s-au adus modificări sau completări ar însemna să se creeze discriminări tocmai acolo unde s-a urmărit tratarea egală şi nediferenţiată a tuturor celor care au activat în condiţii similare de muncă indiferent de perioada în care au lucrat.

Tribunalul Mehedinţi – sentinţa din 26.01.2017

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 15.09.2016, reclamantul BD a chemat în judecată, în calitate de pârât, pe MS, SAJ Mehedinţi pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate că în perioada 07.03.1990 – 01.08.1996 a desfăşurat activitate în grupa a II-a de muncă în procent de 100% şi să fie obligat pârâtul a-l nominaliza în tabelul anexă la dispoziţia nr.42/1997 în vederea acordării grupei a II-a de muncă şi totodată să îi elibereze o adeverinţă prin care să se constate că în perioada 07.03.1990 – 01.08.1996 a desfăşurat activitate în condiţii de grupa a II-a de muncă în procent de 100% - adeverinţă tip conform HG nr.257/2011 Anexa nr.14.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că în perioada 07.03.1990 – 01.08.1996 a desfăşurat activitate ca şofer pe autosanitară în cadrul SA Mehedinţi, iar prin adresa nr.1768/17.03.2016 a cerut să îi elibereze o adeverinţă care să ateste faptul că a lucrat în condiţii deosebite de muncă încadrate în grupa a II-a de muncă, însă i s-a comunicat faptul că nu i se poate elibera o asemenea adeverinţă deoarece nu este nominalizat în tabelul anexă la dispoziţia nr.42/1997 ca fiind beneficiar al acestui drept întrucât la data de 17.04.1997 nu mai activa ca angajat în cadrul Serviciului de Ambulanţă, având contractul individual de muncă încetat de la data de 01.08.1996.

A precizat faptul că pârâtul a aplicat greşit Ordinul comun al Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale nr.201/326/04.1997 care a completat Ordinul nr.125/1990 în sensul acordării grupei a II-a de muncă numai angajaţilor care activau în acel moment şi nu tuturor celor care au lucrat începând cu 01.03.1990, potrivit metodologiei de încadrare în grupele I şi a II-a de muncă prevăzută de Ordinul nr.50/1990 cu toate că a desfăşurat activitate în condiţii grele de muncă ce afectează starea de sănătate.

A arătat şi că, prin apariţia Ordinului nr.50/1990 s-au precizat locurile de muncă, activităţile şi categoriile profesionale cu condiţii deosebite care se încadrează în grupele I şi a II-a de muncă în vederea pensionării, încadrarea făcându-se proporţional cu timpul efectiv lucrat în locurile de muncă incluse în aceste grupe, cu condiţia ca pentru grupa I de muncă personalul să lucreze în aceste locuri de muncă cel puţin 50%, iar pentru grupa a II-a cel puţin 70% din programul de lucru.

A fost invocată Decizia nr.258/20.09.2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, conform căreia nu se poate restrânge aplicarea ordinului nr.50/1990 numai la activităţile şi funcţiile prevăzute în forma iniţială a actului, în lipsa unei dispoziţii exprese a însuşi organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior, cât şi Decizia nr.87/1999 a Curţii Constituţionale conform căreia nu există nici o raţiune să se menţină un regim discriminatoriu în materia grupelor superioare de muncă pentru persoanele care au activat în aceleaşi funcţii indiferent de perioadă.

În drept acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile Ordinului nr.125/1990, ale HG nr.257/2011 şi ale Legii nr.263/2010.

Ca probe, a arătat că depune înscrisuri şi a solicitat încuviinţarea probei cu expertiză contabilă care să constate dacă şi-a desfăşurat activitatea în condiţiile specifice  grupei I de muncă pentru perioada 13.07.1978 – 05.01.1982 şi să se stabilească procentul de încadrare a activităţii desfăşurate în grupa a II-a de muncă pentru perioada 13.07.1978 – 05.01.1982, urmând să se indice dacă acest procent este de 100% sau mai mic.

La 27.09.2016, reclamantul a formulat şi depus precizare de acţiune prin care a arătat că înţelege să cheme în judecată MS, SAJ Mehedinţi pentru ca prin hotărâre judecătorească să se constate că în perioada 07.03.1990 – 01.08.1996 şi-a desfăşurat activitatea în grupa a II-a de muncă în procent de 100%, să fie obligat pârâtul să îl nominalizeze în tabelul anexă la dispoziţia nr.42/1997 în vederea acordării grupei a II-a de muncă şi să fie obligat pârâtul să elibereze o adeverinţă prin care să se constate că în perioada 07.03.1990 – 01.08.1996 şi-a desfăşurat activitatea în condiţii de grupa a II-a de muncă în procent de 100% - şi eliberarea unei adeverinţe tip conform HG nr.257/2011 Anexa nr.14.

A precizat că cererea sa este întemeiată pe dispoziţiile Ordinului Ministerului  Muncii şi Protecţiei Sociale şi al Ministerului Sănătăţii nr.201/326/04.1997 care a completat Ordinul nr.125/1990 poziţia nr.94 Anexa nr.2 a Ordinului nr.50/1990 şi Ordinul nr.125/1990.

Reclamantul a depus la dosar copia Ordinului comun al Ministerului muncii şi Protecţiei Sociale şi Ministerului Sănătăţii nr.201/326/04.1997.

În termenul prevăzut de art.201 C.proc.civ. pârâtul SAJ Mehedinţi a formulat şi depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca fiind nefondată.

A arătat că reclamantul, prin adresa nr.1768/17.03.2016 a solicitat eliberarea unei adeverinţe care să certifice faptul că a desfăşurat activitate în grupa a II-a de muncă în procent de 100%, iar prin adresa nr.1894/23.03.2016 i s-a răspuns în sensul că nu poate fi eliberată o astfel de adeverinţă întrucât la data de 17.04.1997, data emiterii Ordinului comun nr.201/326/04.1997, reclamantul nu mai era salariatul Serviciului de Ambulanţă, contractul individual de muncă încetând la data de 01.08.1996 prin acordul părţilor.

A mai arătat că, potrivit prevederilor art.2 din Ordinul comun al Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale / Ministerul Sănătăţii nr.201/326/04.1997 ”Beneficiază de acest drept persoanele care la data prezentului ordin sunt în activitate şi au lucrat în funcţiile, activităţile şi locurile de muncă respective după data de 01.03.1990 potrivit metodologiei de încadrare în grupele I şi a II-a de muncă prevăzută în Ordinul nr.50/1990.”.

Faţă de acest Ordin, SAJ Mehedinţi a emis Dispoziţia nr.42/1997 în vederea acordării grupei a II-a de muncă pentru şoferii de autosanitară, ambulanţierii şi personalul medico-sanitar de intervenţie de pe autosanitare aflaţi în activitate în cadrul unităţii la data de 17.04.1997 – data emiterii ordinului comun nr.201/326/04.1997 – şi care au desfăşurat activitate în locurile de muncă precizate, începând cu data de 01.03.1990, reclamantul nefiind nominalizat în tabelul anexă la Dispoziţia 42/1997 deoarece nu se mai afla în activitate în cadrul unităţii, contractul individual de muncă încetându-i la data de 01.08.1996.

 Pârâtul a mai depus la dosar înscrisuri reprezentând: Dispoziţia nr.42/12.08.1997 şi Tabel nominal cu personalul SJA Mehedinţi ce a lucrat în condiţiile grupei a II-a de muncă acordată prin Dispoziţia nr.42/1997.

Examinând actele dosarului se reţin următoarele:

Reclamantul BD a fost angajat al pârâtului SJA în perioada 07.03.1990- 01.08.1996 ca şofer autosanitară, conform înscrierilor din carnetul de muncă.

În cererea de chemare în judecată reclamantul a susţinut că a desfăşurat activitatea respectiv la MS – SJA şi în şedinţa publică din 08 decembrie 2016 a precizat că angajatorul a fost SJA Mehedinţi şi nu MS – SJA aşa cum din eroare a fost trecut în cerere.

Prin Ordinul Comun al Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale şi Ministerului Sănătăţii din 17.04.1997 s-a prevăzut ca locurile de muncă şi activităţile din Serviciile de Ambulanţă şi ale Municipiului Bucureşti care se încadrează în grupa a II-a de muncă sunt prevăzute în anexa 1 din ordin, adăugându-se prevederile Ordinului 125/1990 completat cu avizele ulterioare, pentru precizarea locurilor de muncă, activităţile şi categoriile profesionale.

Art. 2 prevede că beneficiază de acest drept personalul care la data publicării ordinului este în activitate şi a lucrat în funcţiile, activităţile şi locurile de muncă respective după data de 01.03.1990, potrivit metodologiei de încadrare în grupa I şi II de muncă prevăzute de Ordinul 50/1990.

În anexa I la ordin sunt prevăzute locurile de muncă, activităţile şi categoriile profesionale cu care se completează anexa II la Ordinul 125/1990 respectiv pct. 94 „ şoferii de pe autosanitare (ambulanţierii) din serviciile de ambulanţă judeţene şi a municipiului Bucureşti şi personalul medico-sanitar de intervenţie de pe autosanitare”.

În aplicarea prevederilor legale de mai sus prin Dispoziţia nr. 42 din 12.08.1997 S J A Mehedinţi a fost nominalizat personalul ce se încadrează în grupa a II-a de muncă.

Din verificarea tabelului anexă la această dispoziţie rezultă că reclamantul BD nu a fost nominalizat ca fiind încadrat în grupa a II-a de muncă deşi în perioada derulării raporturilor de muncă a avut funcţia de şofer autosanitară dar contractul individual de muncă încetase în anul 1996.

Se constată de asemenea că celorlalţi salariaţi care s-au aflat în activitate la data de 17.04.1997 li s-a recunoscut încadrarea în grupa a II-a de muncă începând cu anul 1990.

Se constată că în mod nelegal nu s-a dispus încadrarea activităţii desfăşurată de reclamant începând cu anul 1990 în grupa a II-a de muncă pe considerentul că la data de 17.04.1997 raporturile de muncă cu angajatorul nu mai existau, ele încetând la data de 01.08.1996.

Aşa cum a statuat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 258/20.09.2004 a accepta restrângerea sferei de aplicare a Ordinului 50/1990 şi a crea categorii distincte de beneficiari în raport cu o situaţie pe care anumite categorii de salariaţi o aveau atunci când ordinalului i s-au adus modificări sau completări ar însemna să se creeze discriminări tocmai acolo unde s-a urmărit tratarea egală şi nediferenţiată a tuturor celor care au activat în condiţii similare de muncă indiferent de perioada în care au lucrat.

Faţă de acest considerente va fi admisă acţiunea reclamantului în sensul constatării că acesta a desfăşurat activitate în grupa a II-a de muncă conform Ordinului 201/326/04.1997 ce completează Ordinul 125/1990, poziţia 94 în procent de 100 %.

Cum dovada perioadelor de activitate desfăşurate în locurile de muncă şi activităţile ce se încadrează în grupele I şi II de muncă se face cu carnetul de muncă, iar acest înscris nu există şi având în vedere dispoziţiile art. 40 alin.2 Codul Muncii va fi obligat angajatorul să elibereze o adeverinţă conform celor arătate mai sus.

Având în vedere dispoziţiile art. 453 al.1  Cod proc..civ. va obliga pârâtul să achite reclamantului cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocaţial.

Această sentinţă a rămas definitivă ca urmare a neapelării de către părţi.

Domenii speta

Spete similare