Prejudicii, daune

Potrivit art.2523 Cod civil „prescripţia începe să curgă de la data când titularul dreptului la acţiune a cunoscut sau, după împrejurări, trebuia să cunoască naşterea lui.” iar potrivit art. 211 lit c din Legea nr.62/2011 plata despăgubirilor pentru pagubele cauzate şi restituirea unor sume care au format obiectul unor plăţi nedatorate pot fi cerute în termen de 3 ani de la data producerii pagubei

În raport de aceste dispoziţii legale coroborat cu data naşterii dreptului la acţiune- 19.02.2010 şi raportat la data introducerii acţiunii deduse judecăţii – 17.11.2016 se constată că a intervenit prescripţia extinctivă, deoarece dreptul a fost solicitat peste termenul de 3 ani prevăzut de lege.

( Tribunalul Mehedinţi – sentinţa nr.72/01.02.2017)

Prin cererea adresată acestei instanţe şi înregistrată sub nr. 4355/101/2016 reclamanta DJSPT MEHEDINŢI şi pe pârâtul B.Ş.D.G pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 36.914 lei, ce reprezintă prejudiciul cauzat instituţiei în exercitarea atribuţiilor de serviciu, constatat de către Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi Mehedinţi, prin Decizia nr.35/23.02.2016. înregistrată sub nr.522/29.02.2016 la D.J.S.T. Mehedinţi.

În fapt a arătat că pârâtul B:Ş.D.G, a îndeplinit funcţia de conducere de director al DJT Mehedinţi (ordonator terţiar de credite) de la data de 30.08.2005. potrivit Ordinului de numire nr.463/30.08.2005 emis de ANT, până la data de 05.11.2008 potrivit Ordinului de încetare a raportului de serviciu nr.l915/05.11.2008 emis de ANT, funcţie în care, printre altele, avea atribuţii de gestionare şi administrare, în condiţiile legii, a integrităţii patrimoniului şi de exercitare a controlului asupra modului de îndeplinire a sarcinilor de serviciu si obiectivelor de către personalul angajat.

În perioada 06.01.2016 - 29.02.2016, la sediul unităţii a avut loc un control de audit financiar asupra contului de execuţie bugetară pe anul 2015, efectuat de către Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi Mehedinţi, în urma căruia s-a comunicat  reclamantei Decizia nr.35/23.02.2016, prin care s-au constatat mai multe abateri de la legalitate şi regularitate care au determinat producerea de prejudicii - creanţe neîncasate, prescrise la data misiunii de audit financiar care nu mai pot fi recuperate de la debitori şi pentru care nu au fost luate măsurile legale de recuperare.

Printre prejudicii figurează şi suma de 36.914 Iei, ce provine din perioada 2006 - 2007 ca urmare a derulării contractului de prestări servicii cazare şi masă nr.509/22.05.2006 încheiat între DJT Mehedinţi şi SC C.M. SRL (lichidata din data de 20.01.2011).

Împotriva debitoarei SC CM SRL s-a deschis procedura insolvenţei prin Sentinţa Comercială nr.42/1 1.01.2007 pronunţată de Tribunalul Timiş, dosar sindic nr.4044/30/2006. Termenul limită pentru înregistrarea cererii de admitere a creanţelor a fost 01.03.2007. deschiderea procedurii fiind publicată în Buletinul procedurilor de Insolvenţă nr.271/30.01.2007.

DJT Mehedinţi, reprezentată prin director B SDG, a formulat cerere de admitere a creanţei în sumă de 36.914 lei, în data de 04.07.2007.

Întrucât această cerere de admitere a creanţei a fost formulată tardiv - 04.07.2007 faţă de termenul legal 01.03.2007, administratorul judiciar al firmei a notificat entitatea la data de 25.06.2007, în sensul că cererea de admitere a creanţei se încadrează în prevederile art.76 din Legea nr.85/2006, fiind decăzută din drepturi.

S-a mai arătat că având în vedere că entitatea nu avea în organigramă postul de consilier juridic şi nici o persoană desemnată cu urmărirea şi executarea debitelor, pârâtul, prin natura funcţiei de director, ordonator terţiar de credite şi a sarcinilor stipulate în fişa postului, avea obligaţia să întreprindă toate demersurile legale pentru recuperarea acestei creanţe.

Potrivit art.22 alin (2) din Legea nr.500/2002, ordonatorii terţiari de credite, răspund de gestionarea şi administrarea, în condiţiile legii, a integrităţii patrimoniului si de exercitare a controlului asupra modului de îndeplinire a sarcinilor de serviciu si obiectivelor de către personalul angajat.

Pârâtul avea calitatea de salariat la data producerii prejudiciului, potrivit Contractului individual de muncă nr. 166/30.08.2005 încheiat cu ANT, obiectul contractului, potrivit lit.B din acesta fiind: "MANAGEMENTUL ŞI COORDONAREA ACTIVITĂŢII DJ MEHEDINŢI" .

S-a mai arătat că răspunderea patrimonială este o variantă a răspunderii civile, elementele sale de bază - prejudiciul patrimonial, fapta ilicită păgubitoare şi raportul de cauzalitate , fiind elemente esenţiale ale răspunderii civile.

În conformitate cu art.254 din Codul muncii: „Salariaţii răspund patrimonial, în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina şi în legătură cu munca lor".

Răspunderea civilă contractuală derivă din neexecutarea unei obligaţii pe care debitorul şi-a asumat-o. Contractul dă naştere unor obligaţii care trebuie executate de bună credinţă, neexecutarea în condiţiile stabilite atrăgând răspunderea civilă contractuală, care nu este altceva decât aplicarea unei sancţiuni, dorite şi întrevăzute de părţi la încheierea contractul ui. Proba, condiţiile şi efectele neexecutării obligaţiei sunt elementele accesorii ale răspunderii civile contractuale, care o separă de răspunderea civilă delictuală.

Condiţia esenţială pentru a atrage răspunderea contractuală este existenţa unui contract şi valabilitatea acestuia , scopul final fiind repararea unui prejudiciu patrimonial provocat persoanei juridice - angajator, sau lucrurilor aparţinând acesteia.

Art. 1350 Răspunderea contractuală: "(1) Orice persoană trebuie să îşi execute obligaţiile pe care le-a contractat.

(2) Atunci când, fără justificare, nu îşi îndeplineşte această îndatorire, ea este răspunzătoare

de prejudiciul cauzat celeilalte părţi şi este obligată să repare acest prejudiciu, în condiţiile

legii."

Având în vedere că răspunderea patrimonială a angajatului poate fi atrasă doar în situaţia îndeplinirii cumulative a condiţiilor prevăzute de dispoziţiile art. 254 din Codul muncii : calitatea de salariat la angajatorul păgubit a celui ce a produs paguba; fapta ilicită şi personală a salariatului, săvârşită în legătură cu munca sa; prejudicial cauzat patrimoniului angajatorului; raportul de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu şi vinovăţia salariatului,s-a precizat că:calitatea de salariat a pârâtului la data producerii prejudiciului a fost dovedită în cauza. Pârâtul deţinea funcţia de director, conform Ordinului de numire nr.463/30.08.2005 emis de ANT, şi în îndeplinea sarcinilor de serviciu, potrivit CTM si a fişei de post nr. 168/20.10.2005 avea următoarele obligaţii: "aprobă bugetul de venituri şi cheltuieli, urmăreşte realizarea acestuia, este ordonator terţiar de credite"; asigură aplicarea legislaţiei în organizarea, conducerea şi desfăşurarea activităţilor din

centrele"

Fapta ilicită cauzatoare de prejudicii susceptibilă de a atrage răspunderea patrimonială a salariatului este orice acţiune sau inacţiune săvârşită în exercitarea atribuţiilor de serviciu sau în legătură cu atribuţiile de serviciu ale salariatului, astfel cum acestea rezultă din CIM. fişa postului şi normele legale.

Raportul de cauzalitate dintre prejudiciu si fapta ilicita este o alta condiţie a răspunderii civile. Prejudiciul înregistrat a fost produs prin fapta pârâtului care nu si-a îndeplinit

S-a arătat că prejudiciul este real, cert, lichid si exigibil, fiind reflectat în contabilitate în contul 411.8, cu nota contabilă nr. 1074 si constatat prin Decizia nr.35/23.02.2016 emisă de Curtea de Conturi Mehedinţi, înregistrată sub nr.522/29.02.2016 la D.J.S.T. Mehedinţi.

Legătura de cauzalitate rezultă din materialitatea faptelor, din natura atribuţiilor pârâtului şi din natura prejudiciului. Ca atare, pârâtul nu a dus la îndeplinire obligaţiile ce derivă din calitatea de director - ordonator terţiar de credite, în condiţiile în care, prin natura funcţiei si a fişei de post. acesta avea nişte obligaţii speciale. Legătura de cauzalitate dintre prejudiciul ţi fapta săvârşită rezultă ex re..

În drept, şi-a întemeiat acţiunea pe disp. art. art. 254 (1) Codul Muncii, art. 1350 Cod Civil (1) si (2) Noul Cod Civil.

În dovedirea celor arătate reclamanta a depus la dosar : Referatul compartimentului juridic nr.757/22.03.2016; Proces verbal constatare nr.220/29.01.2016 încheiat de către Camera de Conturi Mehedinţi (pag. 1,3,4,10,37); Decizia nr.35/23.02.2016 emisă de către directorul Camerei de Conturi Mehedinţi (pag. 1,2,7,8,11,12,13); Nota contabilă nr. 1074: Ordin numire 463/30.08.2005 emis de ANT; Ordin de încetare a raportului de serviciu nr. 1915/05.11.2008 emis de ANT; Contractul de muncă nr. 166/30.08.2005; Fişa postului nr. 168/20.10/2005;Contract de prestări servicii nr.509/22.05.2006 încheiat cu SC CM SRL; Sentinţa Comercială nr.42/11.01.2007 pronunţată de Tribunalul Timiş dosar nr.4044/30/2006; Notificare privind deschiderea procedurii de insolvenţă nr.660/25.02.2007; Cerere de admitere a creanţei înregistrată la Tribunalul Timiş la data de 04.07.2007;Adresa nr.769/14.06.2007 emisa de Cabinet Individual de Insolvenţă DM din Timişoara.

În apărare, pârâtul a depus la dosar întâmpinare prin care prin care a invocat excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune întrucât au trecut mai mult de 3 ani de la data când reclamanta a cunoscut întinderea şi persoana care se face vinovată de producerea acestei pagube ( Decretul 167 din 21 iulie 1958 privind prescripţia extinctive). Dreptul la acţiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripţie, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege de 3 ani.

A fost invocată şi excepţia necompetentei materiale a secţiei de Litigii de muncă a Tribunalului Mehedinţi, competentă fiind Judecătoria Drobeta-Turnu Severin ( art. 94 lit. j C.pr.civ.), acţiunea fiind una în pretenţii, solicitându-se plata sumei de 36.914 lei.

Pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

S-au anexat la dosar de către pârât procesul verbal de constatare din data de 19.02.2010, decizia nr. 1/2010.

La întâmpinarea astfel formulată reclamanta a formulat răspuns prin care a arătat că în  ceea ce priveşte necompetenţa materială a secţiei de Litigii de Muncă a Tribunalului Mehedinţi invocată de către pârât, este nefondată, întrucât litigiul dedus judecăţii are la baza un contract de muncă valabil încheiat, iar la data producerii prejudiciului, pârâtul avea calitatea de salariat, potrivit contractului de munca nr. 166/30.08.2015. încheiat cu ANT.

De asemenea, foştii salariaţi răspund potrivit normelor din Codul Muncii, daca paguba produsa de ei angajatorului a fost descoperita după încetarea contractului individual de munca. In cazul încetării de drept a contractului individual de munca, salariatul răspunde patrimonial potrivit normelor dreptului muncii pentru faptele prejudiciabile comise pana la data la care intervine cauza de încetare.

Ca noţiune generală, contractul este înţelegerea încheiată între două sau mai multe persoane în vederea producerii unor efecte juridice. Specifică dreptului muncii este categoria contractelor de muncă. în care se include contractul colectiv de muncă şi contractul individual de muncă. în conformitate cu prevederile art. 16 al in. 1 din Codul muncii.

Potrivit art.269 alin.(l) Codul Muncii, teritorial, este competentă instanţa de la sediul unităţii reclamante, iar potrivit dispoziţiilor art. 95 pct. 1 Noul Cod de Procedura Civila, material, este competent tribunalul.

Cu privire la excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune invocată de pârâtă, s-a arătat că de la data dispunerii măsurii de recuperare a acestui prejudiciu-23.12.2016 şi până la data introducerii acţiunii la instanţa competentă-17.11.2016, nu a fost depăşit termenul de 3 ani prevăzut de disp. art. 268 alin.1 pct.1 din Codul Muncii.

Verificând excepţia prescripţiei invocată de pârât , Tribunalul reţine următoarele:

Potrivit art.2517 Cod civil „termenul prescripţiei este de 3 ani dacă legea nu prevede un alt termen.”.

De asemenea, art.268 alin.1 lit.c Codul muncii prevede un termen de 3 ani de la data naşterii dreptului la acţiune în situaţia în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum si in cazul răspunderii  patrimoniale a salariatului faţă de angajator”

Potrivit art. 211 din Legea nr. 62/2011 „ Cererile pot fi formulate de cei ale căror drepturi au fost încălcate după cum urmează:

a) măsurile unilaterale de executare, modificare, suspendare sau încetare a contractului individual de muncă, inclusiv angajamentele de plată a unor sume de bani, pot fi contestate în termen de 45 de zile calendaristice de la data la care cel interesat a luat cunoştinţă de măsura dispusă;

b) constatarea nulităţii unui contract individual de muncă poate fi cerută de părţi pe întreaga perioadă în care contractul respectiv se aplică;

c) plata despăgubirilor pentru pagubele cauzate şi restituirea unor sume care au format obiectul unor plăţi nedatorate pot fi cerute în termen de 3 ani de la data producerii pagubei.”

Instanţe ţine ca prin acţiunea adresata acestei instanţe se solicita obligarea pârâtului la plata sumei de 36.914 lei, ce reprezintă prejudiciul cauzat instituţiei în exercitarea atribuţiilor de serviciu, constatat de către Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi Mehedinţi, prin Decizia nr.35/23.02.2016. înregistrată sub nr.522/29.02.2016 la D.J.S.T. Mehedinţi.

Suma de 36914 lei reprezintă prejudiciu produs ca urmare a neaplicării clauzelor prevăzute la pct. 5.2 si 5.3 din contractul nr. 509/22.05.2006 încheiat intre SC C M SRL Timisoara si DJT Mehedinţi.

Existenta acestui prejudiciu a fost constata la data de 19.02.2010  de către Curtea de Conturi aşa cum reiese si din procesul verbal de constatare aflat la filele 50-53 din dosar si  din decizia nr. 1/2010 emisa de acesta instituţie.

Potrivit art.2523 Cod civil „prescripţia începe să curgă de la data când titularul dreptului la acţiune a cunoscut sau, după împrejurări, trebuia să cunoască naşterea lui.” iar potrivit art. 211 lit c din Legea nr.62/2011 plata despăgubirilor pentru pagubele cauzate şi restituirea unor sume care au format obiectul unor plăţi nedatorate pot fi cerute în termen de 3 ani de la data producerii pagubei

În raport de aceste dispoziţii legale coroborat cu data naşterii dreptului la acţiune- 19.02.2010 şi raportat la data introducerii acţiunii deduse judecăţii – 17.11.2016 se constată că a intervenit prescripţia extinctivă, deoarece dreptul a fost solicitat peste termenul de 3 ani prevăzut de lege.

Aşa fiind, se constată că este întemeiată excepţia prescripției invocată de pârât, urmând să fie admisă excepţia.

Domenii speta

Spete similare