Recurs. Procedura insolvenţei. Contestaţie împotriva refuzului administratorului judiciar de plată a unei creanţe curente şi cerere de plată a acestei creanţe. Caracterul de creanţă curentă al unei creanţe, în situaţia în care raporturile juridice dintre

Recurs. Procedura insolvenţei. Contestaţie împotriva refuzului administratorului judiciar de plată a unei creanţe curente şi cerere de plată a acestei creanţe. Caracterul de creanţă curentă al unei creanţe, în situaţia în care raporturile juridice dintre creditor şi debitor sunt anterioare deschiderii procedurii, izvorând dintr-un contract de vânzare – cumpărare de mărfuri, însă creditorul a revândut în aceeaşi zi marfa unei terţe persoane, iar aceasta din urmă, după deschiderea procedurii de insolvenţă împotriva debitorului, a promovat o acţiune în justiţie împotriva debitorului şi creditorului, solicitând obligarea acestora, în solidar, la plata prejudiciului cauzat de calitatea necorespunzătoare a mărfii, cu consecinţa admiterii acţiunii numai împotriva creditorului şi suspendării acţiunii faţă de debitor, în temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006. Dreptul creditorului, obligat faţă de terţ la plata despăgubirilor, de a se îndrepta împotriva debitorului, vinovat de calitatea necorespunzătoare a mărfii, cu acţiune în regres, solicitând plata creanţei sale, ca şi o creanţă născută în cursul procedurii.

Dosar nr. 11061/83/C/2012/a3-R

Decizia nr. 32/C/2017-R din 21.02.2017

- art. 64 alineat 6 din Legea nr. 85/2006

- art. 1350 din Codul civil

Prin Sentinţa nr. 508/F din 17.11.2016 Tribunalul ... a respins cererea de repunere în termenul de contestare a notificării administratorului judiciar, ca fiind lipsită de interes.

A respins ca neîntemeiata contestaţia formulată de contestatoarea SC ... SRL în contradictoriu cu debitoarea SC ... SRL, prin administrator judiciar Cabinete Asociate de Practicieni în Insolvenţă ... împotriva notificării administratorului judiciar prin care s-a respins cererea contestatoarei de a achita cu prioritate suma de 125.017,11 lei, fără cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această hotărâre, judecătorul sindic a reţinut următoarele:

În ceea ce priveşte cererea de repunere în termen, notificarea administratorului judiciar care face obiectul prezentei contestaţii a fost comunicată contestatoarei la data de 22.07.2016, iar contestaţia a fost înregistrată la data de 25.07.2016, în termenul legal de 3 zile prevăzut de art. 21 alin. 2 şi 3 din Legea nr. 85/2006 - filele nr. 7-8 din prezentul dosar asociat.

Astfel fiind, judecătorul sindic a reţinut că este lipsită de interes cererea de repunere în termen formulată.

 Prin notificarea mai sus menţionată, administratorul judiciar a respins cererea contestatoarei de a achita cu prioritate suma de 125.017,11 lei, pe motiv că suma solicitată nu reprezintă o creanţă curentă.

În fapt, creanţa vizează factura nr. 10176/19.09.2012, emisă anterior deschiderii procedurii de insolvenţă a SC ... SA, care priveşte o livrare de mărfuri neconforme între contestatoare şi o altă societate, respectiv SC ... SRL.

Deşi contestatoarea susţine că marfa neconformă a achiziţionat-o de la debitoarea SC ... SRL, sentinţa civilă nr. 3431/11.12.2013 pronunţată de Judecătoria ... în dosar nr. 1161/337/2013 (filele nr. 9-12) nu se pronunţă şi în contradictoriu cu aceasta din urmă.

Debitoarea SC ... SRL nefiind parte în dosarul mai sus menţionat, este evident că aceasta nu a fost obligată la plata vreunei sume către contestatoare; singura pârâtă care a fost obligată la plata sumei de 120.986,11 lei a fost chiar pârâta SC ... SRL, contestatoare în speţa de faţă.

Judecătorul sindic a reţinut că livrarea de mărfuri efectuată la data de 19.09.2012 reprezintă o creanţă născută anterior deschiderii procedurii, iar aspectul că sentinţa judecătorească s-a pronunţat ulterior deschiderii procedurii nu schimbă cu nimic natura acestui aspect. Hotărârea judecătorească nu a făcut altceva decât să confirme raportul juridic născut anterior deschiderii procedurii.

În acest context, contestatoarea avea posibilitatea de a depune cerere de creanţă în termenul legal, care urma să fie analizată de administratorul judiciar potrivit dispoziţiilor art. 64 alin. 3-5 din Legea nr. 85/2006, care reglementează:

„(3) Cererea de admitere a creanţelor trebuie făcută chiar dacă acestea nu sunt stabilite printr-un titlu.

(4) Creanţele nescadente sau sub condiţie la data deschiderii procedurii vor fi admise provizoriu la masa credală şi vor fi îndreptăţite să participe la distribuiri de sume în măsura îngăduită de prezenta lege.

 (5) Titularii creanţelor sub condiţie suspensivă la data deschiderii procedurii, inclusiv creanţele a căror valorificare este condiţionată de executarea în prealabil a debitorului principal, vor fi îndreptăţiţi să voteze şi să participe la distribuiri numai după îndeplinirea condiţiei respective.”

Cu privire la acest din urma aspect, judecătorul sindic a reţinut că SC ... SRL a formulat cerere de repunere în termen şi creanţă, însă prin Încheierea nr. 255/19.05.2016 pronunţată în dosar nr. 11061/83/2012/a2 s-a luat act de renunţarea la judecată.

Faţă de cele de mai sus, judecătorul sindic a respins ca neîntemeiată contestaţia formulată de contestatoarea SC ... SRL, fără cheltuieli de judecată, nefiind solicitate.

Împotriva acestei sentinţe, în termen şi legal timbrat a declarat recurs SC ... SRL solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul constatării rangului de creanţă curentă a sumei de 125.017,11 lei care a făcut obiectul cererii de plată a creanţei curente RT. 1/09.06.2016, admiterea contestaţiei formulate împotriva notificării administratorului judiciar comunicată la data de 22.07.2016, şi obligarea debitoarei la plata creanţei curente în suma de 125.017,11 lei în conformitate cu prevederile art.64 alin.6 din Legea nr. 85/2006, cu obligarea debitoarei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea recursului arată că prin adresa nr. 1/09.06.2016 a înaintat administratorului judiciar Cabinete Asociate de practicieni în Insolvenţă ... o cerere de plată a creanţei curente în sumă de 125.017,1l lei, pe care o are faţă de debitoarea SC ... SA.

Prin Notificarea comunicată la data de 22.07.2016 administratorul judiciar a respins cererea de plată a creanţei curente, motivul fiind acela că suma solicitată la plată nu constituie o creanţă curentă faţă de debitoare, ci o creanţă anterioară deschiderii procedurii pentru care ar fi avut obligaţia depunerii unei declaraţii de creanţă.

Împotriva notificării administratorului judiciar a formulat contestaţie şi cerere de repunere în termen.

Prin hotărârea pronunţată instanţa de fond a respins ca lipsită de interes cererea de repunere în termen şi a respins contestaţia formulată ca neîntemeiată. Dacă în privinţa hotărârii instanţei asupra cererii de repunere în termen este de acord, nu poate fi de acord cu hotărârea instanţei în privinţa soluţiei asupra contestaţiei formulate.

Instanţa de judecată a respins contestaţia ca fiind neîntemeiată, motivarea acestei soluţii constând în faptul că suma de 125.017.11 lei nu reprezintă o creanţă curentă ci o creanţă anterioară deschiderii procedurii insolvenţei.

Apreciază că aceasta e doar o reproducere a susţinerilor administratorului judiciar, care nu a făcut altceva decât să apere interesele nelegitime ale debitoarei.

Singura chestiune litigioasă şi contradictorie este natura creanţei solicitate la plată şi anume dacă aceasta reprezintă o creanţă curentă sau o creanţă anterioară deschiderii procedurii.

Recurenta face o prezentare a modului de derulare a evenimentelor:

La 19.09.2012 data livrării furajului neconform de către debitoarea ... SA către societatea ... SRL care a avut calitatea de intermediar;

La 19.09.2012 data livrării furajului neconforme de către societatea ... SRL către ... SRL, care a fost societatea care a utilizat acest furaj neconform în procesul de producţie al creşterii puilor de carne;

În 19.11.2012 s-a deschis procedura insolvenţei faţă de debitoarea ... SA;

În data de 21.02.2013 s-a promovat acţiunea în despăgubiri de către societatea păgubită ... SRL împotriva recurentei ... SRL şi împotriva debitoarei pentru Plata prejudiciului în sumă de 125.017.11 lei;

În data de 11.12.2013 s-a pronunţat Sentinţa civilă nr.3431/1 a Judecătoriei ... prin care s-a stabilit existenţa si întinderea prejudiciului si prin care recurenta a fost obligată la plata acestuia;

În 20.02.2014 a rămas definitivă Sentinţa civilă nr.3431/ 11. 12.2013 a Judecătoriei ...;

În data de 06.03.2014 s-a exercitat dreptul de regres împotriva debitoarei prin depunerea unei declaraţii de creanţă şi a unei cereri de repunere în termen, care a făcut obiectul dosarului nr. 11061/83/2012/a2 al Tribunalului ...;

Perioada 06.03,2014 — 07.04.2016 termen de 2 ani în care instanţa de fond nu a pus pe rol soluţionarea declaraţiei de creanţă, iar administratorul judiciar a trecut sub tăcere existenţa acestei declaraţii de creanţă nesoluţionată.

În 17.05.2016 s-a depus cerere de renunţare la declaraţia de creanţă, pe motiv că în urma exprimării punctului de vedere al administratorului judiciar, a apreciat că această creanţă reprezintă o creanţă curentă; 09.06.2016 este data cererii de plată a creanţei curente adresată administratorului judiciar, care a fost soluţionată prin notificarea comunicată la data de 22.07.2016; 25.07.2016 este data depunerii contestaţiei la notificarea administratorului judiciar care face obiectul prezentului dosar.

Referitor la atitudinea administratorului judiciar faţă de creanţa pretinsă de către recurentă arată că administratorul judiciar nu a fost nici pe departe un garant al aplicării corecte a procedurii ci în permanenţă a obstrucţionat interesele recurentei, încercând să apere în mod nelegitim interesele debitoarei. Această atitudine s-a manifestat prin următoarele demersuri ale administratorului judiciar:

Deşi a cunoscut livrarea furajului neconform de către debitoare şi prejudiciul cauzat încă de la începutul anului 2013 când s-au purtat negocieri şi concilieri între părţi, sub acoperirea dispoziţiilor legii insolvenţei a încercat să sustragă debitoarea de la răspundere;

Nu a notificat recurenta în vederea înscrierii la masa credală, deşi cunoştea foarte bine că există un litigiu pe rolul instanţei de judecată cu privire la prejudiciul cauzat de către debitoare;

Deşi a formulat declaraţie de creanţă şi cerere de repunere în termen încă de la data de 06.03.2014, administratorul judiciar nu a adus la cunoştinţa instanţei de judecată existenţa acestei cereri pe rolul instanţei rămasă nesoluţionată prin nici un raport de activitate, preferând să lase să treacă peste 2 ani, după care, doar ca urmare a prezenţei recurentei la un termen de judecată în dosarul de fond şi la solicitarea expresă a sa să fie pusă pe rolul instanţei de judecată judecarea dosarului accesoriu 11061/83/2012/a2 al Tribunalului ...;

In cadrul dosarului nr. 1061/83/2012/a2 care a avut ca obiect declaraţie de creanţă administratorul judiciar a susţinut că suma solicitată la plată este o creanţă curentă, în prezentul dosar susţine contrariul şi anume că este o creanţă anterioară deschiderii procedurii;

În prezentul dosar afirmă că recurenta a formulat cerere de plată a creanţei curente după trecerea a 459 zile de la deschiderea procedurii, ascunzând cu rea credinţă faptul că trecerea acestui termen s-a datorat tocmai culpei acestuia şi judecătorului sindic care, în mod intenţionat sau nu, au lăsat nesoluţionată declaraţia de creanţă depusă la dosarul cauzei şi la administratorul judiciar mai bine de 2 ani de zile;

A susţinut demersul debitoarei de a încasa contravaloarea furajului neconform livrat de la recurentă, în cadrul unei contestaţii la executare care a făcut obiectul dosarului nr.843/271/2013 al Judecătoriei ..., deşi cunoştea foarte bine faptul că debitoarea nu avea dreptul la plata integrală a preţului furajului neconform;

Consideră că administratorul judiciar în exercitarea atribuţiilor conferite de legea insolvenţei, avea obligaţia gestionării cu imparţialitate şi conform legii a prezentei cauze, în sensul de a aplica în mod corect legea şi nu de a exprima poziţii contradictorii în funcţie de interesul debitoarei.

În ceea ce priveşte natura creanţei recurentei, apreciază că instanţa de fond a interpretat în mod greşit raportul contractual derulat între recurentă şi debitoare, în sensul că a apreciat că data la care a luat naştere prejudiciul cauzat recurentei a fost data livrării furajului — 19.09.2012, în loc să observe faptul că dreptul de regres al recurentei faţă de debitoare a luat naştere doar la data de 20.02.2014 la care a rămas definitivă Sentinţa civilă nr.3431/1 1.12.2013 a Judecătoriei ... prin care a fost obligată la plata prejudiciului faţă de societatea ... SRL care a folosit acest furaj de producţie.

Recurenta a formulat cererea de plată a creanţei curente faţă de debitoare, prin exercitarea dreptului de regres împotriva acesteia ca urmare a faptului că recurenta a răspuns pentru calitatea furajului livrat de către debitoare în baza răspunderii contractuale, drept de regres care a fost exercitat în baza răspunderii contractuale prevăzută de art. 1350 Cod civil şi care dă dreptul persoanei păgubite care a răspuns pentru o faptă care nu îi este imputabilă să se îndrepte împotriva persoanei culpabile.

Ori în speţă, la data livrării furajului recurenta nu a suferit nici un prejudiciu, prejudiciul fiind stabilit faţă de recurentă doar la data pronunţării hotărârii judecătoreşti, ori la data la care recurenta avea dreptul exercitării acţiunii în regres era deschisă procedura insolvenţei faţă de debitoare, motiv pentru care creanţa recurentei faţă de aceasta este una curentă şi nu una anterioară deschiderii procedurii.

Pentru aceste motive, solicită a se constata că suma solicitată la plată în baza dreptului de regres al recurentei reprezintă o creanţă născută după data deschiderii procedurii faţă de debitoarea ... SA, iar aceasta se impune a fi plătită cu prioritate conform documentelor din care rezulta (Sentinţa civilă nr.343 1/11/12/2013) potrivit prevederilor art.64 alin.6 din Legea nr.85/2006.

În drept invocă art.304 pct.8 şi 9 Cod procedura civilă, art.64 alin.6 din Legea nr.85/2016 şi art. 350 Cod civil.

Examinând sentinţa recurată, raportat la motivele de recurs invocate, instanţa a reţinut că recursul este fondat.

Prin contestaţia la notificarea administratorul judiciar al debitoarei S.C. ... S.A., înregistrată în dosarul de insolvenţă la data de 08.07.2016, creditoarea S.C. ... S.R.L. a solicitat obligarea administratorului judiciar la plata creanţei sale curente în cuantum de 125.017,11 lei, astfel cum rezultă această sumă din sentinţa civilă nr. 3431/11.12.2013 pronunţată de Judecătoria ... în dosarul nr. 1161/337/2013.

Potrivit înscrisurilor dosarului, instanţa de recurs a reţinut că, între debitoarea S.C. ... S.A., în calitate de vânzător şi S.C. ... S.R.L., în calitate de cumpărător, s-a încheiat la data de 17.08.2012 contractul de vânzare-cumpărare comercială nr. 0290, având ca obiect vânzarea unor furaje, la preţurile menţionate în contract, pe o perioadă nedeterminată. În executarea contractului, debitoarea vânzătoare a emis factura fiscală nr. 9550011596/19.09.2012, pentru suma de 46.111,14 lei, pentru cantitatea livrată de 19,780 t furaje. În aceeaşi zi, cumpărătorul S.C. ... S.R.L. a livrat mai departe marfa unei societăţi din acelaşi grup – S.C. ... S.R.L., în baza facturii nr. 10176/19.09.2012.

Sub dosarul nr. 1161/337/2013 al Judecătoriei ..., reclamanta cumpărătoare S.C. ... S.R.L. a acţionat-o în judecată pe pârâta S.C. ... S.R.L., solicitând obligarea acesteia la plata daunelor-interese în cuantum de 120.986,11 lei, reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat ca urmare a livrării şi consumului furajului necorespunzător livrat de către aceasta, în baza facturii susmenţionate, furaj cumpărat de către pârâtă de la furnizorul S.C. ... S.A. În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că deţine două loturi de creştere a puilor la punctul de lucru situat în localitatea ... jud. ..., iar ca urmare a administrării furajului livrat de S.C. ... S.R.L., s-au înregistrat îmbolnăviri şi ulterior mortalităţi în număr foarte mare, puii fiind intoxicaţi cu cupru.

Prin sentinţa civilă nr. 3431/11.12.2013, Judecătoria ... a admis acţiunea reclamantei, pârâta fiind obligată la plata sumei de 120.986,11 lei, cu titlu de daune-interese, precum şi a sumei de 4031 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

La data de 09.06.2016, creditoarea S.C. ... S.R.L. a formulat în dosarul de insolvenţă al debitoarei S.C. ... S.A. cerere de plată a creanţei curente în sumă de 125.017,11 lei, sumă la care a fost obligată prin sentinţa civilă susmenţionată.

Având în vedere că administratorul judiciar a contestat caracterul acestei creanţe ca fiind una curentă, se impune a se stabili, cu titlu prealabil dacă, raportat la temeiul juridic invocat de creditoare în cererea formulată, creanţa pretinsă de aceasta este una curentă, născută pe parcursul procedurii insolvenţei ori, din contră, este una anterioară deschiderii procedurii, care trebuia declarată în termenul impus prin sentinţa de deschidere a procedurii insolvenţei.

Iar din acest punct de vedere, instanţa a reţinut că, pentru ca o creanţă să poată fi considerată ca fiind anterioară deschiderii procedurii insolvenţei, se impune ca aceasta să existe la data respectivă (existenţa sa putând fi şi condiţionată ori executarea afectată de un termen), astfel încât creditorul deţinător al respectivei creanţe să aibă posibilitatea de a formula cerere de înscriere la masa credală în termenul stabilit de judecătorul-sindic prin sentinţa de deschidere a procedurii insolvenţei. Or, nu se poate spune că, la data deschiderii procedurii insolvenţei împotriva debitoarei S.C. ... S.A. (19.11.2012), creditoarea S.C. ... S.R.L. avea o creanţă împotriva acesteia. Ci, creditoarea din prezenta cauză avea calitatea de debitor la acel moment, în baza facturii fiscale emise în favoarea sa de către S.C. ... S.A. Tot ceea ce putea face la acel moment era să invoce excepţia de neexecutare a contractului, prin refuzul de plată a facturii, în condiţiile în care furnizorul însuşi nu îşi îndeplinise în mod corespunzător obligaţiile contractuale. Însă în nici un caz la data deschiderii procedurii, S.C. ... S.R.L. nu avea nici un temei pentru a pretinde de la societatea debitoare suma ce face obiectul cerii de plată formulată ulterior în cursul insolvenţei.

După cum reiese din cuprinsul contestaţiei creditoarei, suma pretinsă de către aceasta constă, pe lână preţul încasat de către furnizoarea debitoare, şi în suma de 74.874,97 lei, compusă din prejudiciul suferit de beneficiarul final al furajului ca urmare a calităţii necorespunzătoare a mărfii, respectiv: pierderi din refuzul picioarelor la abatorizare, contravaloarea puilor morţi, contravaloarea analizelor de laborator, contravaloarea furajului de revenire la situaţia anterioară îmbolnăvirii şi diferenţa consum specific de furaj.

Or, tot acest prejudiciu nu este un prejudiciu direct al creditoarei S.C. ... S.R.L., de care aceasta să fi putut avea cunoştinţă la data deschiderii procedurii insolvenţei. Ci, solicitarea acestei sume a fost determinată de faptul obligării creditoarei la plata acestei sume către beneficiarul final al produselor. Până la momentul stabilirii acestei sume şi obligării creditoarei din prezenta cauză la plata acesteia, prin sentinţa civilă nr. 3431/11.12.2013 a Judecătoriei ..., creditoarea S.C. ... nu era titulara unei asemenea creanţe împotriva societăţii debitoare. Astfel cum creditoarea a precizat expres în cuprinsul răspunsului la întâmpinare formulat în dosarul de fond asociat, până la data pronunţării acestei sentinţe, aceasta nu a suferit vreun prejudiciu, ci de la momentul stabilirii obligaţiei sale de dezdăunare a cumpărătorului beneficiar S.C. ... S.R.L., a înţeles să se îndrepte cu acţiune în regres împotriva persoanei vinovate de producerea prejudiciului.

Pentru acest motiv, chiar dacă această creanţă îşi are în mod indirect izvorul în raporturi juridice anterioare deschiderii procedurii insolvenţei, această împrejurare nu impietează asupra reţinerii caracterului de creanţă ulterioară deschiderii procedurii, câtă vreme dreptul de creanţă al creditoarei nu exista la data deschiderii procedurii. În măsura în care nu ar fi intervenit această hotărâre judecătorească prin care creditoarea S.C. ... a fost obligată la plată, nu ar fi existat nici un temei pentru pretinderea acestor sume de la debitoarea S.C. ... S.A., din moment ce, în raportul juridic iniţial dintre aceste două părţi, creditoarea S.C. ... S.R.L. avea, de fapt, calitatea de debitor.

Dată fiind inexistenţa unei creanţe a creditoarei faţă de debitoare la data deschiderii procedurii insolvenţei, nu se poate reţine nici caracterul de creanţă sub condiţie suspensivă a acestei creanţe. Câtă vreme creditorul nu putea prevedea la data deschiderii procedurii insolvenţei debitoarei faptul obligării sale ulterioare la plată, nu se poate pretinde acestuia formularea declaraţiei de creanţă ca o măsură de conservare a dreptului său.

Împrejurarea că aceeaşi creditoare formulase anterior în dosarul de insolvenţă şi o cerere de admitere a creanţei pentru aceeaşi sumă, în cuprinsul căreia a arătat că această creanţă ar fi anterioară deschiderii procedurii, nu poate constitui un argument pentru respingerea prezentei cereri, câtă vreme creditoarea a renunţat la cererea de admitere a creanţei şi a înţeles să formuleze cerere de plată în temeiul art. 64 alin. 6 din Legea insolvenţei. Nu există nici o dispoziţie care să limiteze dreptul creditoarei de a abandona calea iniţial aleasă şi de a demara o alta pe care o consideră, de fapt, întemeiată.

Pentru aceste considerente, instanţa a apreciat creanţa pretinsă de către creditoare ca fiind una ulterioară deschiderii procedurii, născută la momentul pronunţării sentinţei civile nr. 3431/11.12.2013 a Judecătoriei ..., dată la care era deja deschisă procedura insolvenţei în prezentul dosar, fiind astfel aplicabile prevederile art. 64 alin. 6 din Legea 85/2006.

În ceea ce priveşte temeinicia pretenţiilor creditoarei, Curtea a reţinut că, scopul urmărit de creditoare prin formularea cererii de plată a fost acela de a exercita regresul împotriva furnizorului furajului, în contextul în care împotriva creditoarei s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 3431/11.12.2013, iar vinovăţia pentru producerea prejudiciului cauzat beneficiarului final S.C. ... şi mai apoi creditoarei S.C. ... trebuie suportat în final de către furnizor.

Raportat la starea de fapt deja expusă de către instanţă, rezultă că pretenţiile creditoarei sunt fondate. Din examinarea înscrisurilor aflate la dosar, precum şi a înscrisurilor din dosarul asociat nr. 11061/83/2012/a2, s-a reţinut că marfa vândută de debitoarea S.C. ... S.A. cumpărătoarei S.C. ... S.R.L. la data de 19.09.2012 a fost revândută la aceeaşi dată către S.C. .... Ca urmare a îmbolnăvirii puilor, la data de 24.09.2012, în prezenţa reprezentanţilor S.C. ... şi S.C. ... S.A., au fost prelevate mai multe probe de furaj, în vederea analizării lor de către laboratoare specializate, iar în urma efectuării analizelor, s-a constatat că furajul livrat de societatea debitoare avea o concentraţie de cupru de 24 mg/kg., ceea ce a dus la intoxicarea puilor cu cupru şi la îmbolnăvirea şi decesul acestora. În dosarul asociat nr. 11061/83/2012/a2 se regăsesc buletinele de analiză eliberate de Institutul de Diagnostic şi Sănătate Animală Bucureşti şi Institutul de Igienă şi Sănătate Publică Veterinară Bucureşti.

Prin sentinţa civilă nr. 3431/11.12.2013, Judecătoria ... a obligat creditoarea din prezentul dosar la plata sumei de 120.986,11 lei, cu titlu de daune-interese, precum şi a sumei de 4031 lei reprezentând cheltuieli de judecată, în favoarea cumpărătoarei S.C. ... S.R.L. Această sumă se compune din preţul plătit de cumpărătoare, precum şi din suma de 74.874,97 lei, reprezentând prejudiciul suferit de beneficiarul final al furajului ca urmare a calităţii necorespunzătoare a mărfii, respectiv: pierderi din refuzul picioarelor la abatorizare, contravaloarea puilor morţi, contravaloarea analizelor de laborator, contravaloarea furajului de revenire la situaţia anterioară îmbolnăvirii şi diferenţa consum specific de furaj.

În acest context, acţiunea exercitată de creditoarea S.C. ... în prezentul dosar vizează obligarea furnizorului atât la plata preţului, cât şi a celorlalte despăgubiri pe care ea însăşi a fost obligată să le plătească şi a cheltuielilor de judecată puse în sarcina sa în dosarul nr. 1161/337/2013 al Judecătoriei .... Iar demersul a fost apreciat ca fiind întemeiat de către instanţa de recurs, raportat la prevederile art. 1350 alin. 1 şi 2 din Noul Codul civil (sub imperiul căruia s-au derulat raporturile comerciale dintre părţi). Potrivit acestui text de lege, care reglementează răspunderea contractuală, orice persoană trebuie să îşi execute obligaţiile pe care le-a contractat, iar în caz de neîndeplinire a acestei îndatoriri, ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părţi şi este obligată să repare acest prejudiciu.

Prin urmare, în mod fondat se pretinde furnizorului plata prejudiciului încercat de cumpărătorul final al mărfii, pus în sarcina cumpărătorului-vânzător care are poziţia de intermediar în speţă. După cum rezultă din considerentele sentinţei nr. 3431/11.12.2013 a Judecătoriei ..., creditoarea din prezentul dosar fusese obligată la plată în temeiul răspunderii sale contractuale, dată fiind calitatea sa de vânzător în raportul juridic dintre aceasta şi cumpărătoarea S.C. ... S.R.L., fiind invocate şi prevederile art. 1707 şi urm. Cod civil, care reglementează răspunderea pentru viciile bunului vândut.

Or, actele dosarului dovedesc că vinovăţia pentru nerespectarea obligaţiei contractuale de a livra marfă corespunzătoare calitativ aparţine furnizorului S.C. ... S.A., aceasta fiind ulterior transmisă cumpărătorului S.C. ... S.R.L., care a revândut marfa. Aşadar, nerespectarea obligaţiei contractuale a vânzătorului din cel de-al doilea raport juridic s-a datorat culpei vânzătorului iniţial, de la care creditoarea a dobândit dreptul şi care este dator să repare în final prejudiciul încercat de cumpărătorii succesivi ai mărfii.

Faptul că debitoarea nu a figurat ca parte în dosarul nr. 1161/337/2013 nu poate constitui în nici un caz un impediment în admiterea prezentei acţiuni, deoarece dreptul de regres exercitat de pârâta din respectivul dosar presupune tocmai faptul că debitoarea nu a fost atrasă în judecată în acel dosar. O eventuală chemare în garanţie a debitoarei nu ar fi avut nici un efect, impunându-se suspendarea acesteia în temeiul art. 36 din Legea 85/2006, câtă vreme împotriva sa era deja deschisă procedura insolvenţei. Din perspectiva legii insolvenţei, odată cu deschiderea procedurii, orice acţiuni pentru realizarea creanţelor împotriva societăţii debitoare trebuie concentrate în dosarul de insolvenţă, nefiind admisă continuarea ori demararea unor acţiuni sau executări silite paralele.

În ceea ce priveşte cuantumul prejudiciului, acesta se compune din despăgubirile în sumă de 74.874,97 lei pe care Judecătoria ... le-a reţinut ca fiind dovedite şi le-a pus în sarcina creditoarei din prezentul dosar, din suma de 46.111,14 lei reprezentând preţul furajului pentru care creditoarea a arătat că a fost executată silit (fapt necontestat de către debitoare), precum şi din suma de 4031 lei, pusă de asemenea în sarcina creditoarei prin sentinţa civilă amintită.

Raportat la toate considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. 2 Cod procedură civilă, raportat la art. 1350 Cod civil şi art. 64 alin. 4 din Legea 85/2006, s-a impus admiterea recursului şi modificarea în parte a sentinţei, în sensul admiterii contestaţiei creditoarei şi obligării debitoarei la plata sumei de 125.017,11 lei cu titlu de creanţă curentă. Au fost menţinute dispoziţiile sentinţei în ceea ce priveşte respingerea cererii de repunere în termen, care nu au constituit motiv de recurs.

Faţă de culpa procesuală a debitoarei, în baza art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă, aceasta a fost obligată şi la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 180 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru în fond şi recurs.

Domenii speta

Spete similare