Plângere contravenţională

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin plângerea formulată şi înregistrată la data de ……. sub număr dosar ….. pe rolul Judecătoriei ……., petentul C.C.C a solicitat în contradictoriu cu intimata I.P.J. ….. anularea procesului verbal de contravenţie seria …..nr…… din data de ……. emis de intimată.

În fapt, a arătat petentul că în cuprinsul actului de sancţionare mai sus menţionat s-a consemnat că la data de 12.03.2016 a condus autoturismul marca Dacia logan, cu numărul de înamtriculare ……. pe DN2, ……, cu viteza de 102 km/h, fapt pentru care s-a dispus sancţionarea sa contravenţională conform art.49 alin.1 din OUG nr.195/2002.

Petentul apreciază că viteza constatată şi înregistrată de aparatul radar nu corespunde realităţii şi solicită să fie avută în vedere la calcularea vitezei înregistrată eroarea cinemometrului de 3-4% la viteze de peste 100 km/h în conformitate cu prevederile NML 021-05 din 2005, pct.3.1.1..

În drept, s-au invocat prevederile legale ale O.G. nr.2/2001 şi O.U.G. nr.195/2002.

În dovedire, a fost solicitată proba cu înscrisuri.

Plângerii contravenţionale i-au fost ataşate copie de pe procesul verbal de contravenţie seria PBCX nr.054721 din 12.03.2016.

Cererea a fost în mod legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei.

Plângerea contravenţională şi înscrisurile aferente au fost comunicate intimatei care la data de 25 mai 2015 a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a plângerii formulate.

În esenţă, intimata a arătat că petentul a fost sancţionat contravenţional în mod legal şi temeinic cu 9 puncte amendă şi suspendarea exercitării dreptului de a conduce pentru faptul că la data de 12.03.2016, orele 13:27, petentul a condus autovehiculul marca dacia cu numărul de înmatriculare … pe …. interiorul localităţii ….., jud……, cu viteza de 102 km/h, viteză stabilită de aparatul radar şi înregistrată pe suport hard-disk digital, faptă prevăzută şi sancţionată de art.49 alin.(1) din O.U.G. nr.195/2002 şi art.102 alin.(3) lit.e din acelaşi act normativ.

În drept, au fost invocate prevederile legale ale O.G. nr.2/2001 şi O.U.G. nr.195/2002.

În dovedire, a fost solicitată proba cu înscrisuri.

Întâmpinării i-au fost ataşate raportul agentului constatator, suport CD cuprinzând înregistrarea video, atestat operator radar şi buletin de verificare metrologică.

La data de …. instanţa a încuviinţat proba cu înscrisuri, a constatat încheiată cercetarea judecătorească şi a rămas în pronunţare pe fondul cauzei.

Analizând plângerea formulată prin raportare la actele şi lucrările dosarului şi dispoziţiile legale incidente, instanţa reţine următoarele:

Prin procesul verbal de contravenţie seria …..nr….., întocmit de către IPJ ….., petentul C.C.C a fost sancţionat contravenţional cu 9 puncte amendă în sumă de 945 lei şi suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile.

Din cuprinsul procesului verbal de contravenţie, rezultă că, la data de 12.03.2016, orele 13:27, petentul a condus autovehiculul marca dacia cu numărul de înmatriculare …… pe DN …. interiorul localităţii ……, jud….., cu viteza de 102 km/h, viteză stabilită de aparatul radar şi înregistrată pe suport hard-disk digital, faptă prevăzută şi sancţionată de art.49 alin.(1) din O.U.G. nr.195/2002 şi art.102 alin.(3) lit.e din acelaşi act normativ.

Verificând  conţinutul procesului-verbal de sancţionare contravenţională ce face obiectul prezentei cauze sub aspectul legalităţii sale, instanţa constată legalitatea acestuia, procesul-verbal cuprinzând toate menţiunile prevăzute sub sancţiunea nulităţii absolute de art.17 din O.G. nr.2/2001, precum şi menţiunile prevăzute de art.180 alin.1 din H.G. nr.1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice.

Astfel, acesta a fost încheiat de către un agent constatator competent (agent al poliţiei rutiere) care a inserat în cuprinsul actului calitatea în care a acţionat, inclusiv toate menţiunile necesare individualizării persoanei trase la răspundere contravenţională, data şi locul comiterii faptei.

Referitor la descrierea contravenţiei săvârşite, instanţa constată că aceasta este complet şi corect descrisă faţă de dispoziţiile legale care reglementează această faptă. Astfel, potrivit art. 49 alin.(1) din OUG nr.195/2002 ,,Limita maximă de viteză în localităţi este de 50 km/h”, iar art. 102 alin.3 lit. e). din acelaşi act normativ prevede „constituie contravenţie şi se sancţionează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancţiuni şi cu aplicarea sancţiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârşirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a următoarelor fapte:(….)depăşirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv şi pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanţa trebuie să stabilească dacă situaţia de fapt descrisă în procesul verbal corespunde realităţii şi dacă încadrarea în drept s-a realizat în mod corespunzător.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat, în jurisprudenţa sa, că şi faptele contravenţionale privind regimul de circulaţie rutieră intră în sfera acuzaţiilor în materie penală la care se referă primul paragraf al art. 6 din Convenţie, întrucât norma juridică sancţionatoare are caracter general, iar sancţiunile urmăresc un scop represiv şi preventiv. În consecinţă, petentului îi sunt recunoscute şi garanţiile specifice în materie penală, între care se regăseşte şi prezumţia de nevinovăţie. Aşa fiind, sarcina probei  cu privire la depăşirea vitezei legal admisă în interiorul localităţii aşa cum s-a reţinut în procesul verbal contestat revine organului constatator.

Instanţa apreciază că intimatul şi-a îndeplinit această obligaţie. Astfel, în urma  vizionării de către instanţă a înregistrării video efectuată pe suportul digital CD, se observă că la momentul 13:27:02, petentul a circulat  cu viteza de 102 Km/h în localitate.

În ceea ce priveşte apărările invocate de petent, instanţa apreciază că sunt neîntemeiate şi le va înlătura. În acest sens, instanţa reţine că viteza de 102 km/h a fost stabilită cu cinemometrul de control rutier, tip LTI 20/20 TRUCAM, fabricaţie Laser Technology Inc-USA, seria TC004136, care măsoară în regim staţionar, aparat tehnic verificat metrologic conform Buletinului de verificare depus la dosar (fila 24 dosar), apt să măsoare în regim staţionar, agentul intimatei fiind atestat să utilizeze aparatul, conform atestatului de operator depus la dosar (fila 25 dosar).

Instanţa nu va reţine ca fiind întemeiată susţinerile petentului potrivită cărora trebuie luată în considerare o marjă de eroare de 3-4% a cinemometrului la stabilirea vitezei, întrucât, în momentul emiterii buletinului de verificare metrologică se verifică funcţionarea aparatului radar, setările fiind efectuate tocmai pentru a se asigura o măsurare corectă a vitezei.

Or, din analiza buletinului de verificare metrologică nr. 0098256 emis în data de 28.12.2015 rezultă faptul că cinemometrul de control rutier, tip LTI 20/20 TRUCAM, fabricaţie Laser Technology Inc-USA, seria TC004136 măsoară în regim staţionar, fiind omologat de către Biroul de Metrologie Legală pentru a efectua măsurători precise ale vitezei.

Cât priveşte critica petentului vizând încheierea procesului verbal de către un alt agent constatator decât cel care a efectuat înregistrarea, instanţa reţine că şi aceasta este neîntemeiată, întrucât, deşi susţine că este obligatoriu ca agentul care a efectuat înregistrarea cu aparatul radar să întocmească procesul-verbal, petentul nu indică nici un text de lege în acest sens.

În acest sens, reţine însă instanţa că, potrivit art. 109 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 constatarea contravenţiei şi aplicarea sancţiunilor se fac direct de către poliţistul rutier, iar conform alin. 2 constatarea contravenţiilor se poate face şi cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace omologate şi verificate metrologic.În speţă aceste dispoziţii au fost respectate, faţă de faptul că măsurarea vitezei de circulaţie a autovehiculului condus de petent s-a făcut cu echipament verificat metrologic şi omologat, de către un agent atestat în acest sens, astfel cum s-a demonstrat cu actele depuse la dosar (suport CD, buletin de verificare metrologică, atestat privind agentul constatator), iar procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei putea, fără probleme, fi întocmit de către un alt agent, ambii având însă calitatea de poliţist rutier, cerută de dispoziţiile art. 109 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002.

Cu privire la acest aspect, reţine instanţa că specificul activităţii de control a vitezei în trafic impune lucrul în echipă, astfel ca unul dintre agenţi să opereze cu aparatul radar, iar celălalt să oprească autoturismele în trafic şi să încheie procesele-verbale, astfel cum s-a întâmplat şi în speţa de faţă, fapt care nu este interzis de nici o prevedere legală, cum s-a arătat mai sus.

În aceste împrejurări instanţa reţine că stabilirea vitezei de deplasare a petentului s-a realizat în condiţiile legii, respectiv cu un mijloc certificat şi verificat metrologic (cinemometru), astfel că forţa probantă a procesului-verbal de contravenţie nu rezultă doar din aplicarea principiului general din dreptul administrativ referitor la prezumţia de legalitate a actului întocmit de un agent al statului, ci şi din dovezile în baza cărora s-a întocmit.

Sub aspectul modului de individualizare a sancţiunii aplicate, având în vedere criteriile enunţate de art. 21 alin.3 din O.G. nr.2/2001, precum şi de contextul în care fapta a fost săvârşită, instanţa apreciază că sancţiunea aplicată este corect individualizată, agentul constatator luând în considerare viteza concretă înregistrată.

De asemenea, instanţa are în vedere şi faptul că dispoziţiile O.U.G. nr.195/2002 care au fost încălcate în cauză, au drept scop desfăşurarea circulaţiei pe drumurile publice, în condiţii de securitate pentru traficul rutier şi pietonal şi că fapta săvârşită de petent prezintă un grad ridicat de pericol social prin consecinţele negative pe care le poate produce  (posibile evenimente rutiere soldate cu pierderi de vieţi omeneşti şi importante pagube materiale), fiind necesar a se atrage atenţia petentului cu privire la fapta săvârşită.

Faţă de considerentele de fapt şi de drept expuse mai sus, reţinând că în cauză  legalitatea si temeinicia procesului verbal atacat nu au fost înlăturate, apreciind că sancţiunea aplicată de organul constatator a fost corect individualizată şi este proporţională în raport de pericolul social concret al faptei, instanţa, în temeiul art.34 din O.G. nr. 2/2001, va respinge plângerea ca neîntemeiată, menţinând în consecinţă dispoziţiile procesului-verbal atacat.

Domenii speta

Spete similare