Pretenţii

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe din 21.04.2016, reclamanta SC D A SRL a chemat în judecată pe pârâtul SC C A SA, solicitând instanţei obligarea acestuia la plata sumei de 21749,49 lei reprezentând penalităţi de întârziere de 0,2% pe zi aferentă sumei de 9086,13 lei calculată pentru perioada 16.07.2010-24.10.2013.

În motivare, reclamanta a arătat că la data de 16.07.2010 autoturismul aparţinând acesteia, cu nr. de înmatriculare condus de B N E a fost implicat într-un accident rutier pe str., produs de auto cu nr. de înmatriculare condus de F R I. La aceeaşi dată a fost sesizat asiguratorul SC C A SA al auto condus de F I R, sens în carea  fost deschis dosarul de daună din 16.07.2010, valoarea pagubei fiind de 9086,13 lei. Acest dosar a fost închis ulterior pe motiv că accidentul nu a avut loc, sens în care au fost sesizate organele de urmărire penală la data de 09.09.2010, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de tentativă la înşelăciune, fals în declaraţii şi uz de fals.Prin rezoluţia din 11 .10.2012 din dosarul nr. al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău s-a dispus neînceperea urmăririi penale în cauză întrucât nu s-a constatat existenţa faptelor. După finalizarea dosarului penal, la data de 01.10.2013 pârâta i-a făcut o ofertă de despăgubire, precizând că s-a acceptat la plată suma de 3716 lei. La data de 24.10.2013 reclamanta a specificat că nu este de acord cu oferta, solicitând suma de 9086,13 lei, care i-a fost achitată la scurt timp.Conform art.37 din Ordinul CSA nr.14/2011 asigurătorul avea obligaţia de a achita penalităţi de întârziere în procent de 0,2% pe zi, începând cu data de 16.07.2010 până la data efectuării despăgubirii.

În drept, reclamanta a formulat acţiunea potrivit prevederilor Ordin CSA 14/2011.

În dovedire, reclamanta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.

Cererea a fost legal timbrată.

Pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia prescripţiei dreptului la acţiune pentru penalităţile solicitate pentru perioada 16.07.2010-21.04.2013 şi respingerea acţiunii, deoarece reclamanta a fost integral despăgubită.Mai arată pârâta că procentul penalităţilor aplicabil în cauză este de 0,1%, deoarece se aplică prevederile Ordinului CSA 5/2010, în vigoare la data producerii accidentului.Totodată, potrivit art.65 alin 3 din Ordinul CSA 5/2010, în situaţia efectuării plăţii de către asiguratorul direct în contul indicat în declaratia de acceptare a despăgubirii de către persoana prejudiciată, aceasta se consideră integral despăgubită dacă în termen de 30 de zile de la data intrării sumei în contul bancar nu a notificat asiguratorului eventualele obiecţii referitoare la cuantumul despăgubirii.

Instanţa a încuviinţat pentru părţi proba cu înscrisuri existentă la dosar considerând-o necesară, utilă şi concludentă în soluţionarea prezentei cauze.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:

La data de 19.07.2010 , între autoturismul cu nr. de înmatriculare condus de FRşi autoturismul cu nr. de înmatriculare condus de BN E s-a produs un accident de circulaţie din culpa conducătorului auto FR. În temeiul poliţei de asigurare deţinută de aceasta din urmă, la data de 24.10.2013, pârâta a procedat la despăgubirea proprietarului autoturismului cu nr. de înmatriculare avariat în accident, cu suma de 9086,13 lei.

În ceea ce priveşte excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, instanţa reţine că dreptul la acţiune pentru obligarea pârâtei la plata penalităţilor de întârziere pentru suma acordată cu titlu de despăgubire este unul patrimonial, prescriptibil în termen de 3 ani de la data naşterii sale.

Instanţa apreciază că dreptul de a solicita penalităţi de întârziere s-a născut din momentul producerii accidentului rutier. Împrejurarea că pârâta a aşteptat finalizarea dosarului penal pentru a achita suma datorată cu titlu de despăgubire pentru evenimentul asigurat nu are nicio influenţă asupra momentului de la care termenul de prescripţie a început să curgă.

Pentru aceste considerente instanţa va admite excepţia prescripţiei dreptului la acţiune pentru perioada 16.07.2010-21.04.2013, apreciind că reclamanta este îndreptăţită să solicite doar penalităţile aferente unei perioade de 3 ani anterioară datei introducerii prezentei cereri de chemare în judecată.

Având în vedere că prezenta cerere de chemare în judecată a fost formulată de 21.04.2016, iar pârâta a efectuat plata despăgubirilor la data de 24.10.2013, instanţa apreciază că dreptul reclamantei la acţiune pentru perioada 22.04.2013-24.10.2013 nu este prescris.

În ceea ce priveşte fondul cauzei, instanţa apreciază că aplicabile raporturilor juridice dintre părţi născute din evenimentul rutier asigurat de pârâtă sunt dispoziţiile actelor normative în vigoare la data producerii accidentului, nu cele în vigoare la data efectuării plăţii sau formulării cererii de despăgubiri, deoarece la momentul producerii accidentului rutier s-au născut toate drepturile persoanei vătămate în legătură cu prejudiciile suferite în urma acestuia.

În vigoare la data de 16.07.2010 era Ordinul CSA nr.5/2010, potrivit căruia persoana prejudiciată are dreptul să înainteze cererea de despăgubire către asigurătorul

Conform art.36 alin 1 din actul normativ sus menţionat, despăgubirea se plăteşte de către asigurătorul în maximum 10 zile de la data depunerii ultimului document necesar stabilirii răspunderii şi cuantificării daunei, solicitat în scris de către asigurător, sau de la data la care asigurătorul a primit o hotărâre judecătorească definitivă cu privire la suma de despăgubire pe care este obligat să o plătească.

Potrivit art.37 din Ordinul nr.5/2010, dacă asigurătorul nu îşi îndeplineşte obligaţiile în termenele prevăzute la art. 36 sau şi le îndeplineşte defectuos, inclusiv dacă diminuează nejustificat despăgubirea, la suma de despăgubire cuvenită, care se plăteşte de asigurător, se aplică o penalizare de 0,1%, calculată pentru fiecare zi de întârziere.

Instanţa constată că asiguratorul nu a efectuat plata despăgubirii decât la data de 24.10.2013, fără nicio justificare. În concluzie, se reţine că asiguratorul nu şi-a îndeplinit obligaţia în termenul prevăzut de art.36 din Ordinul 5/2010, astfel că datorează penalităţi de întârziere în temeiul art.37 din acelaşi act normativ, în procent de 0,1% pe zi.

Nu poate fi reţinută apărarea pârâtei în sensul că reclamanta se consideră a fi integral despăgubită deoarece nu a avut obiecţii la cuantumul despăgubirii în termen de 30 de zile de la virarea sumei în contul său bancar, întrucât dispoziţiile art.65 alin 3 din Ordinul CSA invocate în apărare se referă la suma datorată de asigurator cu titlu de despăgubire, nu şi la penalităţile de întârziere datorate pentru achitarea defectuoasă sau cu întârziere.Dreptul la penalităţi este diferit de dreptul la despăgubire, iar obiecţiile la care se referă textul de lege sus menţionat sunt obiecţii legate de cuantumul despăgubirii, nu legate de alte pretenţii care nu se nasc din prejudiciul suferit prin evenimentul asigurat, ci din fapta asiguratorului de a nu îşi îndeplini obligaţiile prev. de art.36.

În consecinţă, instanţa va admite în parte cererea şi va obliga pârâta la plata penalităţilor de întârziere de 0,1% pe zi în favoarea reclamantei, pentru perioada 22.04.2013-24.10.2013.

Domenii speta

Spete similare