Fond funciar

Deliberând asupra cauzei de faţă, instanţa constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău la data de 09.10.2015, , astfel cum a fost precizată, reclamantele  au chemat în judecată pe pârâţi, solicitând instanţei constatarea nulităţii absolute a TP eliberat de Comisia Judeţeană B, constatarea nulitatăţii absolute parţiale a certificatelor de moştenitor”, 

În motivarea cererii, au arătat că prin TP nr. s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 1 ha şi 4872 mp situat în com. L e, jud. B , în persoana autorului reclamantelor-Ş T. La poziţia 1 se afla înscris terenul în suprafaţă de de 5.000 m.p.. Acest teren a intrat în patrimoniul reclamantelor prin s.c. nr. 3148/2006 pronunţată de Judecătoria B în prin care s-a dispus ieşirea din indiviziune.

Prin TP emis pe numele B V () s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 3048 m.p. teren situat în satul S, com. L V, jud. B,  cu vecinii: N-Ş T, E-DS, S-C I.C.Gh., V-CCN 1060. Au solicitat nulitatea acestui titlu de proprietate şi a actelor subsecvente emise în temeiul lui, având în vedere că B V  nu a avut teren în acel loc.

În susţinerea cererii, a depus înscrisuri.

În drept, cererea  a fost întemeiată pe art. III al.1 lit. a pct. i)ii)iii) din Legea 18/1991.

Pârâţii J V şi D E au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea cererii arătând că au devenit proprietarii acestui teren în suprafaţă de 3014,15 mp în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub la „BNP R.U”. Au susţinut că vânzătorii au stăpânit în fapt acest teren şi înainte de reconstituirea dreptului de proprietate.

Pârâta Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor B  a depus întâmpinare  prin care a susţinut că nu sunt în culpă.

Pârâtele comisii au depus la dosar documentaţia care a stat la baza emiterii TP şi a TP nr.. Reclamantele au depus o parte din documentaţia care a stat la baza emiterii TP.

La termenul de judecată din data de 05.04.2016, instanţa a invocat din oficiu excepţia lipsei de interes având în vedere că din înscrisurile aflate la dosar nu reiese că autorul reclamantelor sau moştenitorii au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate cu privire la suprafaţa de teren de 3014,15 mp.

Analizând şi coroborând susţinerile părţilor şi înscrisurile existente la dosarul cauzei, instanţa reţine următoarele:

Potrivit art. 248 C.proc.civ., instanţa este obligată mai întâi să se pronunţe asupra excepţiilor care fac de prisos judecata pe fond a pricinii.

Existenţa interesului, ca folos practic urmărit de partea care promovează cererea în justiţie, trebuie să existe şi atunci când se cere anulare unui act.

Interesul, condiţie esenţială exercitării dreptului la acţiune trebuie să fie actual, serios şi legitim, precum şi personal şi direct, lipsa oricărei calităţi dintre acestea putând fi invocată pe calea excepţiei şi de către instanţa de judecată, fiind vorba de o excepţie de fond, absolută şi peremptorie care, în cazul în care este admisă, duce la respingerea cererii fără a mai fi cercetată în fond.

Potrivit art. 58 din Legea nr. 18/1991, pe baza hotărârii judecătoreşti definitive, comisia judeţeană care a emis titlul de proprietate, îl va modifica, îl va înlocui sau îl va desfiinţa, iar potrivit art. III din Legea nr. 169/1997, se poate cere anularea titlului de către persoanele care prezintă in interes legitim, dacă titlul a fost emis altor persoane care nu erau îndreptăţite la constituire sau reconstituire.

Potrivit art. 8 din Legea nr. 18/1991, de stabilirea dreptului de proprietate prin reconstituirea acestui drept beneficiază, la cerere, membrii cooperatori sau moştenitorii acestora.

Potrivit art. 9 alin. 3 din Legea nr. 18/1991, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 167/1998, persoanele care nu au depus anterior cereri de reconstituire în termenele legale, pot formula astfel de cereri până la data de 31.12.1998.

Potrivit art. III din Titlul VI al Legii nr. 247/2005, persoanele fizice şi persoanele juridice pot formula cereri de reconstituire a dreptului de proprietate pentru diferenţele de suprafaţă ce pot fi restituite conform prezentei legi, până la data de 30 noiembrie 2005 inclusiv.

Potrivit art. 2 din Legea 1/2000, reconstituirea dreptului de proprietate se face pe vechile amplasamente, dacă acestea nu au fost atribuite legal altor persoane, iar drepturile dobândite cu respectarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, pentru care au fost eliberate adeverinţe de proprietate, proces-verbal de punere în posesie sau titlu de proprietate, rămân valabile fără nici o altă confirmare.

Din conţinutul acestor dispoziţii legale rezultă că reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole se face la cerere de către cei îndreptăţiţi (sau moştenitorii acestora) care trebuie să dovedească (prin înscrisuri, martori sau orice altă probă) următoarele:

1.că au formulat cerere de reconstituire în termenele arătate de lege, sancţiunea nerespectării acestora fiind decăderea din drept, în privinţa unor astfel de termene fiind incidente dispoziţiile referitoare la decădere .

2.reconstituirea (ulterioară) a dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole în temeiul Legii nr. 1/2000 şi a Legii nr. 247/2005 se face pe vechile amplasamente, însă numai dacă acestea nu au fost atribuite legal altor persoane şi numai în ceea ce priveşte diferenţa dintre suprafaţa avută în proprietate şi cea reconstituită potrivit Legii 18/1991;

3.că sunt moştenitorii (în speţa noastră) celor care au fost deposedaţi de regimul comunist;

4.că autorii lor au avut în proprietate terenurile solicitate pentru reconstituire, atât în ceea ce priveşte suprafaţa, cât şi în ceea ce priveşte amplasamentul, iar acestea nu au fost atribuite legal altor persoane ori sunt libere de sarcini;

5.legalitatea atribuirii terenurilor se face prin raportare la prevederile Legii nr. 18/1991, pe de o parte, fiindcă legile ulterioare prevăd expres acest lucru, iar pe de altă parte, pentru că problema respectării condiţiilor la emiterea titlului trebuie să fie cele din legea în vigoare la momentul întocmirii actului, conform principiului tempus regit actum, care impune ca cercetarea condiţiilor sancţionate cu nulitatea să fie cele care erau în vigoare şi obligatorii la data emiterii titlului atacat, legea neputând opera retroactiv;

6.în aplicarea legilor civile succesive şi pe cale de consecinţă, la întocmirea actelor civile (cum sunt şi hotărârile comisiilor judeţene, emiterea titlului de proprietate sau semnarea procesului-verbal de punere în posesie) se ţine cont numai de legea în vigoare la data întocmirii acestora, conform principiului constituţional al aplicării imediate a legii noi; acest principiu se întregeşte în aplicare cu principiul neretroactivităţii legii civile, ceea ce înseamnă că actele cu executare uno ictu, care au fost emise în temeiul legii vechi, se consideră guvernate exclusiv de legea în vigoare la data emiterii (consumării lor), fiind pentru legea nouă facta praeterita, cu consecinţa că aceste drepturi rămân definitiv câştigate;

7.dovedirea suprafeţelor avute şi a amplasamentului terenului se face în prezent în condiţiile mai restrictive ale Legii 1/2000 care prin art. 6 impune ca dovada fostei proprietăţi şi a amplasamentului să se facă, în lipsa înscrisurilor, numai prin martori foşti proprietari (posedând deci înscrisuri dinainte de 1990) de pe toate laturile terenului solicitat, fiind deci mai restrictivă decât Legea 18/1991 care făcea referire numai la martori, fără alte condiţii în plus;

8.nulitatea absolută a titlurilor emise poate fi cerută de orice persoană care prezintă un interes legitim, existenţa şi măsura interesului raportându-se la existenţa condiţiilor dreptului (vocaţiei) de a cere reconstituirea şi măsura în care aceasta a fost satisfăcută, ţinându-se cont desigur de limitele legii privind reconstituirea în natură a terenului agricol; dispoziţiile art. III. alin. 2 din Legea nr. 169/1997, care prevăd posibilitatea de a ataca titlurile de proprietate intrate în circuitul civil, de orice persoană care justifică un interes legitim, nu pot fi interpretate ca abolind condiţia calităţii procesuale active sau ale celorlalte condiţii ale exercitării dreptului la acţiune (afirmarea unei pretenţii, capacitate procesuală pasivă, calitate procesuală pasivă, capacitate procesuală activă), întrucât textul foloseşte sintagma amintită pentru a restrânge cercul persoanelor care pot ataca titlurile emise avându-se în vedere cercul larg de persoane care pot ataca un titlu deja emis; cu alte cuvinte, prevăzându-se posibilitatea (abstractă) de a ataca titlurile emise unui cerc larg de persoane, legea impune şi dovedirea unui interes specific persoanei care atacă titlul (dintre cercul foarte larg prevăzut de lege), dar acest lucru nu înseamnă că oricine are un interes cu privire la un teren are şi calitatea de a ataca un titlu deja emis, deoarece sintagma orice altă persoană se referă la orice persoană care ar fi îndreptăţită la reconstituirea dreptului de proprietate şi deci calitate procesuală activă o au numai persoanele prevăzute de legile fondului funciar cu vocaţie la redobândirea sau dobândirea dreptului de proprietate asupra terenurilor.

Potrivit Legii nr. 18/1991 a fondului funciar, reconstituirea dreptului de proprietate se face la cererea fostului proprietar sau a moştenitorilor acestuia, însoţită de documentele prevăzute de lege. Prin urmare, o condiţie esenţială a reconstituirii dreptului de proprietate este legată de formularea cererii de reconstituire, adresată comisiei locale, aspect reiterat şi de Regulamentul nr. 890/2005 privind funcţionarea comisiilor de fond funciar.

Autorul reclamantelor, numitul Ş T,  a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, la data de 09.03.1991, pentru suprafaţa de 1,50 ha, care i-a fost luată de C.A.P., astfel cum reiese din înscrisul aflat la fl. 113 dosar. Potrivit rolului agricol, autorul reclamantelor, detinea în anii  1959-1960, 1,30 ha teren.

Prin T.P. nr.  x a fost reconstituit dreptul de proprietate numitului Ş T, pentru suprafaţa de 1,4872 ha, teren aflat în com. L V.  Chiar şi în ipoteza în care autorului reclamantelor i s-a reconstituit doar o parte din suprafaţa solicitată, acesta avea posibilitatea să formuleze plângere împotriva H.C.J. nr. 45/03.10.1991, lucru care nu s-a întâmplat. În plus motivul formulării prezentei cereri, astfel cum a fost enunţat de cele două reclamante, îl constituie faptul ca autorul pârâţilor nu a avut teren în acel loc, fără a se face a menţiona că anterior ar fi aparţinut autorului.

Dacă reclamantele sau autorul acestora nu au făcut cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, nici în calitate de moştenitor, nici în nume propriu, nu se poate justifica niciun interes legitim în promovarea unei acţiuni în constatarea nulităţii absolute a unui titlu de proprietate.

Având în vedere considerentele de mai sus instanţa va admite excepţia lipsei de interes invocată de către instanţă din oficiu şi va respinge cererea de chemare în judecată ca fiind lipsită de interes.

Domenii speta

Spete similare