Legea nr. 10/2001. Calitatea Societăţii Naţionale de Cruce Roşie din România de continuatoare a Societăţii de Cruce Roşie din România. Posibilitatea restiturii în natură a imobilului notificat – Spitalul Municipal din Mangalia–sub incidenţa Legii 10/2001

Societatea Naţională de Cruce Roşie din România nu intră în categoria instituţiilor publice ale statului sau companiilor/societăţilor naţionale exceptate de aplicarea Legii nr. 10/2001, conform art. 3 alin. (2) din acest act normativ, ci este persoană îndreptăţită să beneficieze de măsurile reparatorii ale legii, conform art. 3 alin. (1) lit. c).

În raport de înscrisurile prezentate in cauză şi avându-se în vedere şi recunoaşterea pârâtului Municipiul Mangalia din întâmpinare prin care se confirmă faptul că imobilul teren şi construcţie fosta proprietate a Crucii Roşii a fost preluat de stat după 1947, fiind inventariat în patrimoniul oraşului Mangalia, în raport şi de disp. art. 24 alin.(1) şi (2) din Legea nr. 10/2001, s-a constatat că reclamanta a făcut dovada dreptului său de proprietate asupra imobilului notificat – teren în suprafaţă de 29027 mp şi construcţie P+2E, cu 63 de camere, situat în intravilanul municipiului Mangalia.

În lipsa unui titlu de preluare a imobilului din patrimoniul Societăţii Naţionale de Cruce Roşie din România după anul 1947, deţinerea acestuia de către stat prin autorităţile sale locale după anul 1990, naşte prezumţia unei preluări abuzive, prezumţie ce nu a fost înlăturată de către pârâţi prin exhibarea unui titlu de proprietate valabil constituit.

Legea nr. 10/2001

Legea nr. 165/2013

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa sub nr. …/118/2006 reclamanta Societatea Naţională de Cruce Roşie din România a chemat în judecată pârâta Primăria Municipiului Mangalia prin Primar pentru a se dispune anularea Dispoziţiei nr…./07.10.2003 si obligarea acesteia la restituirea în natură a suprafeţei de teren de 14.000 mp şi construcţie compusă din 63 de camere situate în Mangalia, …, precum şi acordarea de despăgubiri pentru suprafaţa de 15.027 mp inclusă în detaliile de sistematizare a oraşului.

Cauza a fost înregistrată sub nr. 3248/2003 pe rolul Tribunalului Constan?a.

În considerentele cererii de chemare în judecată s-a susţinut că reclamanta a fost înfiinţată la data de 04.07.1876 şi a funcţionat în temeiul mai multor reglementari juridice potrivit cu care aceasta are statut de persoană juridică de drept public, autonomă, neguvernamentală, apolitică şi fără scop lucrativ. De-a lungul vremii reclamanta şi-a păstrat personalitatea juridică şi nu a fost niciodată desfiinţată. Mai susţine reclamanta că a deţinut în proprietate imobilul compus din contrucţii - fostul Sanatoriu Principesa Elena, actualmente Spitalul Municipal Mangalia – şi teren aferent ce a fost donat gratuit de către Principesa Elena Primăriei Mangalia cu menţiunea expresă de a fi donat Crucii Roşii, fapt realizat prin Deciziile Consiliului Comunal Mangalia nr.23/1923 şi 8/1924. Pe acest teren Societatea a edificat o construcţie cu două etaje, pentru a deservi ca instituţie de ocrotire şi asistenţă socială a copiilor lipsiţi de mijloace materiale. În perioada celui de-al doilea război mondial imobilul a fost folosit de trupele germane si ruseşti, pentru ca ulterior, în 1947 să fie preluat de către Primăria Mangalia şi trecut în proprietatea publică.

În drept, au fost invocate prevederile Lg. nr.10/2001 şi ale Constituţiei României.

În apărare, pârâta Primăria Municipiului Mangalia a formulat întâmpinare prin intermediul căreia a invocat excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a acesteia susţinând că în temeiul prevederilor art. 91 din Legea nr. 215/2001 au personalitate juridicănumai comunele, oraşele şi judeţele.

La termenul de judecată din 05.02.2004, reclamanta şi-a modificat cererea de chemare în judecată sub aspectul cadrului procesual pasiv, arătând că înţelege să se judece, în calitate de pârâţi, cu Municipiul Mangalia şi Primarul Municipiului Mangalia. Societatea a renunţat la soluţionarea cauzei în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului Mangalia.

Pârâţii au invocat excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată cu motivarea că reclamanta nu are calitate de persoană îndreptăţită la măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001, excepţie respinsă de către instanţă prin încheierea din 06.05.2004.

Prin sentinţa civilă nr. 650/20.05.2004 Tribunalul Constan?a a respins ca nefondată acţiunea reclamantei, reţinând, în esenţă, că reclamanta este o societate naţională care, potrivit art. 3 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 este exclusă din categoria persoanelor îndreptăţite la măsurile reparatorii.

Împotriva acestei soluţii a declarat apel reclamanta, iar Curtea de Apel Constan?a. prin decizia nr. 672/C/08.06.2005, a respins apelul ca nefondat. S-a motivat că apelanta nu are calitatea de persoană îndreptăţită la restituire, analiza continuităţii activităţii acesteia nefiind relevantă în cauză.

Reclamanta a formulat recurs, înregistrat sub nr. 1043/C/2005 tot pe rolul Curţii de Apel Constanta, care prin decizia nr. 381/C/12.09.2005 a declinat cauza spre competentă soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Prin decizia nr. 2238/28.02.2006 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul, a casat atât decizia Cur?ii de Apel, cât şi sentinţa instanţei de fond, şi a trimis cauza spre rejudecare, reţinând că reclamanta nu se încadrează în niciuna dintre categoriile enunţate de prevederile art. 2 alin.2 din Legea nr.10/2001, nefiind instituţie publică care să aibă în administrare bunuri ale statului şi nici societate comercială cu capital de stat. Societatea este o persoană juridică de drept public, autonomă, neguvernamentală şi fără scop lucrativ.

Reclamanta nu este o ,,societate naţională” în sensul folosit de legiuitor în cadrul actului normativ de restituire, cuprinderea termenului de societate naţională în titulatura reclamantei reprezentând doar o expresie a unicităţii acesteia. A mai stabilit instanţa de recurs că la rejudecare se vor verifica de către instanţa de fond aspectele referitoare la continuitatea juridică a reclamantei sau necesitatea existenţei unei hotărâri judecătoreşti care să constate identitatea persoanei juridice.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Constanta sub nr. …/118/2006.

Procedând la soluţionarea cauzei instanţa a administrat proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul pârâţilor şi proba cu expertiza tehnică de specialitate imobiliară şi topografică.

La termenul din 05.11.2007 Spitalul Municipal Mangalia a formulat cerere de intervenţie accesorie în interesul pârâţilor, susţinându-se că această instituţie îşi desfăşoară activitatea în clădirea ce face obiectul prezentei cereri de restituire şi a efectuat numeroase investiţii asupra acesteia.

Prin încheierea din 03.12.2007 Tribunalul Constan?a a respins in principiu cererea de intervenţie, reţinând, faţă de motivele invocate de către intervenientă şi pârâţi în sensul efectuării unor investiţii/îmbunătăţiri la imobilul-construcţie, că Spitalul Municipal Mangalia nu justifică un interes actual, născut in formularea acesteia.

La ultimul termen de judecată reclamanta a formulat precizări cu privire la suprafeţele de teren pentru care solicită restituirea in natură sau acordarea de măsuri reparatorii. Astfel, a arătat că a formulat cerere de chemare în judecată a SC [...] SRL, societatea comercială căreia pârâtul Municipiul Mangalia i-a înstrăinat, în cursul procesului, o suprafaţă de 2328,26 mp, solicitând constatarea nulităţii absolute a acestui act. În aceste împrejurări reclamanta a solicitat disjungerea capătului de cerere în ceea ce priveşte suprafaţa menţionată şi suspendarea cererii de acordare a masurilor reparatorii pentru acest teren până la soluţionarea în mod irevocabil a cauzei având ca obiect constatarea nulităţii absolute a actului de înstrăinare.

Prin sentinţa civilă nr. 555/12.05.2008 Tribunalul Constanţa a respins ca nefondate cererile de disjungere. A admis acţiunea formulată de reclamanta Societatea Naţională de Cruce Roşie din România în contradictoriu cu pârâţii Primarul Municipiului Mangalia şi Municipiul Mangalia prin Primar.

A constatat că reclamanta are calitate de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii, potrivit dispoziţiilor Legea nr. 10/2001, pentru imobilul  compus din teren în suprafaţă totală de 29.027 m.p. şi construcţie compusă din parter şi 2 etaje situat în Mangalia, având următoarele vecinătăţi: nord -… pe o lungime de 229 m.l., sud - … pe o lungime de 237,30 m.l., est - … pe o lungime de 124,50 m.l., vest - … pe o lungime de 124,50 m.l.

A obligat pârâţii să restituie în natură reclamantei suprafaţa de 14.000 mp identificată potrivit planşei nr.4 a raportului de expertiza extrajudiciară întocmit de către expert [...] în baza raportului de expertiză judiciară întocmit de către expert [...], pe linia verde 1BC2 şi construcţia situată pe acesta, compusă din parter şi 2 etaje, astfel cum a fost identificată prin schiţele anexa nr.1 şi 2 la raportul de expertiză întocmit de către expert judiciar [...], întreg imobilul având următoarele coordonate: pe linia 1B-90,66 m.l., pe linia BC-124,50 m.l., pe linia C2-121,86 m.l., pe linia 2-1  137,21m.l.

Fac excepţie de la restituirea în natură a suprafeţei anterior menţionate următoarele suprafeţe de teren ocupate:

…

A obligat pârâţii să acorde reclamantei în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, în situaţia în care măsura compensării nu este posibilă sau nu este acceptată de reclamant, pentru următoarele imobile ce nu pot fi restituite in natura:

- teren în suprafaţă de 15.027 mp imposibil de restituit, astfel cum a fost identificat potrivit planşei nr.4 a raportului de expertiza extrajudiciară întocmit de către expert [...] în baza raportului de expertiză judiciar întocmit de către expert [...] pe linia verde A12D;

- terenurile menţionate anterior cu titlu de excepţie de la restituirea în natură a suprefeţei de 14.000mp, în suprafaţă totala de 1443,77 mp;

A obligat pârâţii în favoarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 63.377 lei reprezentând onorariu expert şi avocat.

Pentru a pronunţa această soluţie prima instanţă a reţinut că reclamanta are calitatea de persoană îndreptăţită conform art. 3 din Legea 10/2001 să beneficieze de măsurile reparatorii reglementate de acest act normativ pentru imobilul - construcţie şi teren - ce a făcut obiectul notificării nr. 1310/16.07.2001, în calitate de continuatoare a Societăţii Naţionale de Cruce Roşie din România.

În referire la calitatea de proprietară a Societăţii Naţionale de Cruce Roşie din România cu privire la imobilul notificat s-a reţinut că terenul în suprafaţă totală de 29027 mp a fost donat de către Principesa Elena a României Municipiului Mangalia cu condiţia ca acesta să fie cedat gratuit Crucii Roşii. Deşi deciziile nr. 23/1923 şi nr. 8/1924 emise de Primăria Mangalia în vederea atribuirii acestui teren către Societatea Naţională de Cruce Roşie din România nu au fost depuse la dosar în materialitatea lor, referirile la aceste  acte de atribuire ale autorităţii publice locale sunt făcute în actul intitulat „Lucrare pentru stabilirea patrimoniului comunei Mangalia „ efectuată de către dl. [...] începând din ziua de 01.06.1947 în care se menţionează la poziţia 6 „Sanatoriul Principesa Elena, cedare gratuită în baza deciziilor Consiliului Comunal nr. 23/1923 şi nr. 38/1924, un teren în suprafaţă de 30408 mp situat în careul E, cartierul de nord, are construcţie sub denumirea de Sanatoriul Societăţii de Cruce Roşie”.

De asemenea, în „Formularul de răspuns la chestionarul referitor la bunurile imobiliare din vechiul regat şi Basarabia se specifică faptul că terenul şi construcţia aparţinând Societăţii Naţionale de Cruce Roşie a României sunt situate în cartierul de nord al oraşului Mangalia. Terenul este în suprafaţă de 29027 mp, fiind folosit de către Crucea Roşie, prin cedare, fără a fi făcute actele de transmitere de proprietate.

Pe acest teren Crucea Roşie a edificat o construcţie cu 63 de camere şi dependinţe, astfel cum rezultă din contractul de antrepriză din 06.07.1937, procesul-verbal de recepţie provizorie a lucrărilor din 09.11.1938, procesul-verbal de recepţie definitivă a construcţiei din 15.09.1939, precum şi corespondenţa purtată cu diverse autorităţi în vederea definitivării lucrărilor de construire.

A concluzionat prima instanţă că întregul material probator administrat în cauză face dovada dreptului de proprietate al reclamantei asupra imobilului notificat - teren şi clădire, bun preluat nelegal de către stat, conform art. 20 alin.(1) lit.i) din Legea nr.10/2001.

Deşi imobilul a fost inventariat în patrimoniul Municipiului Mangalia conform H.G. nr. 904/2002, emisă în temeiul Legii nr. 213/1998, a reţinut Tribunalul Constanţa că aceste dispoziţii constituie temei pentru deţinerea imobilului şi nicidecum de dobândire a acestuia, modurile de dobândire a bunurilor fiind în mod expres prevăzute de lege.

Deţinerea bunului de către unitatea deţinătoare, în absenţa unui titlu de preluare, constituie o prezumţie de preluare abuzivă în sensul art. 1 lit.e) din Normele metodologice de aplicare a Legii 10/2001 aprobate prin HG nr. 250/2007.

Prin urmare, bunul s-a aflat după momentul deposedării proprietarului în patrimoniul Municipiului Mangalia, care a şi dispus în parte de teren, înstrăinând anumite suprafeţe unor terţi, situaţie în care prima instanţă a apreciat că prezumţia instituită prin dispoziţiile legale mai sus invocate operează în cauza de faţă.

Cu privire la măsurile reparatorii la care este îndreptăţită reclamanta, Tribunalul Constanţa a reţinut următoarele:

În schiţa anexă a raportului de expertiză întocmit în cauză de către expert [...] a fost identificat întreg imobilul ce face obiectul cererii de restituire în natură şi de acordare a măsurilor reparatorii prevăzute de Lg. nr.10/2001, fără însă ca aceste suprafeţe fie libere, fie ocupate, sa fie individualizate cu cote de măsurare fiecare.

În acest scop, la solicitarea instanţei, reclamanta a depus, în cadrul probei cu înscrisuri, un raport de expertiză tehnică de specialitate topografică efectuat în funcţie de determinările expertului judiciar numit în cauză. La indiviualizarea exactă a fiecărei suprafeţe de teren instanţa va avea în vedere ambele  lucrări.

Parte din suprafaţa de teren, mai precis 15.027 mp, sunt afectaţi de construcţia mai multor blocuri, precum şi de detalii de sistematizare ce deservesc aceste locuinţe. Această suprafaţă de teren a fost identificată de către expert [...] cu culoarea galbenă în schiţa anexă, planşa II, a raportului de expertiza şi determinată pe cote, în raportul de expertiză extrajudiciară întocmit de expert [...], pe linia verde A12D. Pentru această suprafaţă de teren instanţa va dispune acordarea de despăgubiri fiind imposibil de restituit în natură.

Cealaltă parte din teren, mai precis 14.000 mp, a fost identificată de către expert [...] cu culoarea verde în schiţa anexa, planşa II, a raportului de expertiza şi determinată pe cote, în raportul de expertiza extrajudiciară întocmit de expert [...], pe linia verde 1BC2.

Pe acest teren se află edificată construcţia menţionată în precedent, ce a aparţinut reclamantei, construcţie ce a fost identificată potrivit raportului de expertiză întocmit de către expert judiciar [...].

În prezent  în clădire funcţionează secţiile de maternitate, pediatrie si obstetrică ginecologie ale Spitalului Mangalia.

În interiorul acestui teren însă au fost identificate mai multe suprafeţe aparţinând unor terţi sau aflate în administrarea altor persoane deservind unor interese de odin public, după cum urmează:

- Vila nr.17 avand o suprafaţă aferentă de 97,55 mp dobândită de către numitul [...] potrivit contractului de vânzare-cumpărare nr. …/03.11.2000, încheiat în temeiul prevederilor Lg. nr. 112/1995;

- suprafaţă de 200 mp concesionată potrivit Hotărârii nr. 29/06.11.1992 a Consiliului Local Magalia, destinată construirii Laboratorului de Exploatări Speologice şi Acvatice conform autorizaţiei de construire nr.44/19.11.199;

- suprafaţa de 673,92 mp aferentă Staţiei de Pompare a apei, identificată potrivit raportului de expertiză întocmit de către [...];

- suprafaţa de 472,30 mp aferentă Staţiei de metereologie folosită pentru amplasarea acesteia şi desfăşurarea instrumentelor meteo, identificată potrivit raportului de expertiză întocmit de către [...];

Aceste suprafeţe de teren au fost exceptate de la restituirea în natură,  urmând ca reclamanta să primească măsuri reparatorii în condiţiile Lg. nr. 10/2001.

I. Împotriva acestei sentinţe au declarat apel pârâţii Municipiul Mangalia şi Primarul Municipiului Mangalia care au criticat-o pentru nelegalitate sub următoarele aspecte:

1). Instanţa de fond a dezlegat în mod greşit problema de drept ce viza calitatea reclamantei de continuatoare a fostei Societăţi Naţionale de Cruce Roşie din România, respectiv continuitatea activităţii acestei persoane juridice şi necesitatea existenţei hotărârii judecătoreşti care să constate identitatea persoanei juridice, astfel cum s-a dispus a se analiza prin hotărârea de casare.

Susţin apelanţii că în mod injust prima instanţă a apreciat că nu este necesară existenţa unei hotărâri judecătoreşti care să constate continuitatea activităţii unei persoane juridice, în speţă a Societăţii Naţionale de Cruce Roşie din România după 1945, în condiţiile în care înscrisurile depuse la dosar dovedesc cu prisosinţă că reclamanta este continuatoarea acestei persoane juridice. Această soluţie este contrară opiniilor exprimate în doctrină, potrivit cărora „diferenţa semnificativă în planul vocaţiei la restituire a persoanelor este aceea că în cazul persoanelor juridice, cu excepţia partidelor politice, continuitatea nu se poate constata decât pe temeiul unei hotărâri judecătoreşti care să facă o menţiune în acest sens” (Flavius A. Baias, Bogdan Dumitrache, Marian Nicolae, Regimul juridic al imobilelor preluate abuziv – Legea nr. 10/2001 comentată şi adnotată, vol.I, ediţia a II-a, Editura Rosetti, Bucureşti, 2002, pag. 142).

Există înscrisuri la dosarul cauzei care contrazic soluţia primei instanţe, respectiv, istoricul de rol fiscal care atestă existenţa rolului deschis pe numele : „Sanatoriului TBC Crucea Roşie” (1957-1959); „Sanatoriul TBC” (1970); „Spitalului Orăşenesc TBC” (1977-1980).

Prin urmare, istoricul de rol vorbeşte despre o instituţie denumită „Sanatoriu” sau „Spitalul”, iar prima instanţă a concluzionat că există identitate între acestea şi Societatea Naţională de Cruce Roşie, concluzie ce nu se bazează pe niciun înscris probator.

2). În mod greşit Tribunalul Constanţa a reţinut că imobilul notificat a constituit proprietatea Societăţii Naţionale de Cruce Roşie din România, fiind preluat nelegal de către stat în perioada de referinţă a Legii nr. 10/2001 (06.03.1945 – 22.12.1989).

În toată documentaţia menţionată de reclamantă pentru dovedirea dreptului de proprietate asupra imobilului – teren şi clădire, notificat conform Legii 10/2001 nu se menţionează locaţia imobilului. Nici în contractul de antrepriză încheiat în anul 1937, nici în corespondenţa cu Primăria Mangalia sau cu alte instituţii ale vremii, nu este indicată locaţia exactă a imobilului în legătură cu care s-au formulat respectivele solicitări. În această documentaţie există menţiuni despre o colonie de vară situată în Mangalia, menţiune care nu este în măsură să contureze un drept de proprietate asupra unui bun individual determinat.

Se arată că o altă susţinere contradictorie a intimatei reclamante este şi aceea că în urma lucrării efectuate de d-nul [...] din dispoziţia Primarului Comunei Mangalia prin care se constata operaţiunea de stabilire a patrimoniului Comunei Mangalia începând cu data de 01.06.1947, imobilele Crucii Roşii Române sunt trecute fără niciun titlu, în patrimoniul Comunei Mangalia. Din documentul transmis de Ministerul de Interne – Direcţia Generală a Arhivelor Statului – Filiala Constanţa, la data de 22.07.1991, reiese că: ”în 1948 imobilul format din 63 de camere aparţinea încă Crucii Roşii”. Aceste documente sunt contradictorii, situaţie în care prima instanţă nu îşi putea fundamenta soluţia pe acest probatoriu.

Nu s-a făcut nici dovada preluării abuzive de către stat a acestui imobil, bunul nefiind menţionat în anexa la Decretul de expropriere nr. 31/1985, iar lipsa dovezii existenţei rolului fiscal pe numele autoarei petentei în legătură cu bunurile solicitate a fi restituite nu face altceva decât să conducă la concluzia că, în legătură cu proprietatea respectivă nu se face dovada deţinerii legale la data unei eventuale preluări abuzive de organele puterii din acea vreme, ceea ce de asemenea conduce la aprecierea netemeiniciei pretenţiei dedusă judecăţii.

3). Referitor la partea din imobil înstrăinată, arată apelanţii pârâţi că Statul Român prin Spitalul Municipal Mangalia a înstrăinat imobilul Vila nr. 17 împreună cu terenul aferent de 95,45 mp (din acte), respectiv 97,55 m.(din măsurători) către cumpărătorul de bună-credinţă [...]. Raportat la această situaţie, în mod greşit prima instanţă a obligat Municipiul Mangalia să propună în beneficiul reclamantei măsuri reparatorii prin echivalent, deşi Municipiul Mangalia nu a fost parte în contractul de vânzare-cumpărare nr. 85/03.11.2000.

Aceeaşi situaţie se reţine şi în cazul terenurilor necesare funcţionării normale a Staţiei de Pompare şi a Staţiei meteorologice, obligaţia de a emite dispoziţii cu privire la acordarea de măsuri reparatorii în echivalent neincumbându-le apelanţilor pârâţi.

4). Instanţa de fond a omis să se pronunţe cu privire la anularea dispoziţiei nr. 356/07.10.2003 emisă de Primarul Municipiului Mangalia în cadrul procedurii de soluţionare a notificării formulate de reclamantă, deşi aceasta reprezintă cererea principală cu care fusese învestită. Deşi dispozitivul instanţei nu cuprinde menţiuni cu privire la anularea acestei dispoziţii, prima instanţă în mod greşit a statuat că reclamanta este îndreptăţită să obţină măsuri reparatorii conform Legii 10/2001, pentru imobilul notificat, contrar dispoziţiei nr. 356/2003 emisă de Primarul Municipiului Mangalia.

II. La data de 20.10.2008 S.C. [...] S.R.L. a formulat o cerere de intervenţie  în interesul alăturat apelanţilor pârâţi Municipiul Mangalia prin Primar şi Primarul Municipiului Mangalia.

În susţinerea acestei cereri intervenienta  în interes alăturat apelanţilor pârâţi a susţinut că în urma licitaţiei publice organizată la data de 10.12.2004 de autorităţile publice locale de la nivelul municipiului Mangalia, această societate comercială a adjudecat imobilul situat în intravilanul municipiului Mangalia, … – zona …, jud. Constanţa, compus din teren în suprafaţă totală de 2301,32 mp.  Urmare a acestei proceduri, între Municipiul Mangalia, în calitate de vânzător, şi S.C. [...] S.R.L., în calitate de cumpărătoare, s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 30/05.01.2005 autentificat de B.N.P. [...]. Pe acest teren, în baza autorizaţiilor de construire nr. 426/11.10.2006 şi  nr. 427/11.10.2006 s-au edificat două construcţii tip P+1E+M.

În raport de această situaţie, susţine intervenienta că în mod greşit prin sentinţa civilă nr. 555/12.05.2008, Tribunalul Constanţa a constatat pe cale incidentală, nerespectarea prevederilor art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare nr. …/05.01.2005 şi a dispus obligarea pârâtelor la restituirea în natură către reclamantă a terenului proprietatea societăţii comerciale interveniente. Întrucât pârâţii nu mai sunt deţinătorii terenului se impune admiterea apelului şi a cererii de intervenţie, cu consecinţa respingerii acţiunii de restituire a terenului proprietatea S.C. [...] S.R.L.

Pe fondul apelului pârâţilor, se arată că acesta este fondat şi urmează să fie admis pentru următoarele considerente:

1. În mod greşit instanţa de fond a concluzionat că terenul în suprafaţă de 2301,32 mp ar fi inclus în suprafaţa de 14000 mp a cărei restituire în natură a fost solicitată de reclamantă, probatoriul administrat în cauză dovedind contrariul.

2. În mod eronat instanţa de fond a constatat „pe cale incidentală” nerespectarea disp.art. 21 alin.(5) din Legea nr. 10/2001 la încheierea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. …/05.01.2005 şi a dispus „restituirea acestei suprafeţe de teren în natură, având în vedere că la data sesizării instanţei avea regimul juridic al unei suprafeţe libere”.

Se arată că, pe de o parte, instanţa de fond s-a pronunţat asupra unui lucru care nu s-a cerut, iar pe de altă parte, instanţa nu a avut în vedere faptul că bunul nu se mai află în patrimoniul pârâţilor, care au fost obligaţi la restituirea în natură către reclamant, ci se afla în proprietatea şi posesia intervenientei, în temeiul unui act translativ de proprietate care, până la acest moment, nu a fost anulat printr-o hotărâre judecătorească, el continuând să producă efecte juridice. Mai mult, instanţa de fond a dispus restituirea către reclamantă a întregii suprafeţe de teren ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr. …/2005, fără a avea în vedere faptul că această suprafaţă nu este individualizată în expertiza topo [...], iar pârâţii au precizat că suprafaţa de 560 mp inclusă în terenul înstrăinat S.C. [...] nu se regăseşte în suprafaţa de teren solicitată de reclamantă”.

Se mai arată că disp.art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 pretins încălcate de către intervenientă nu erau în vigoare la data perfectării contractului de vânzare-cumpărare nr. …/2005, iar cumpărătoarea a fost de bună-credinţă la perfectarea vânzării, aspecte ce nu au fost avute în vedere de Tribunalul Constanţa la soluţionarea cererii de restituire în natură a terenului aflat în proprietatea societăţii comerciale.

III. La data de 17.11.2008 reclamanta Societatea Naţională de Cruce Roşie din România a formulat o cerere de aderare la apelul pârâţilor Municipiul Mangalia şi Primarul Municipiului Mangalia, solicitând instanţei de apel să schimbe în parte sentinţa civilă nr. 555/12.05.2008 pronunţată de Tribunalul Constanţa în sensul completării dispoziţiilor acesteia cu menţiunea expresă a anulării dispoziţiei nr. 356/07.10.2003 emisă de Primarul Municipiului Mangalia.

În susţinerea cererii de aderare la apel se arată că prima instanţă a apreciat în mod just îndreptăţirea Crucii Roşii la restituirea imobilului notificat şi nelegalitatea dispoziţiei nr. 356/7.10.2003 emisă de Primarul Municipuiului Mangalia, însă în dispozitivul acestei sentinţe nu se regăseşte nicio menţiune cu privire la anularea acestei dispoziţii.

Întrucât legalitatea dispoziţiei nr. 356/5.10.2003 a făcut obiectul cercetării instanţei de fond, iar considerentele hotărârii conţin elemente privitoare la caracterul nelegal al dispoziţiei, se impunea şi anularea acestui act emis de Primarul Municipiului Mangalia în procedura Legii 10/2001.

La data de 15.06.2009, instanţa de apel a admis cererea de suspendare a judecării prezentului dosar, în temeiul art. 244 pct. 1 Cod procedură civilă, până la soluţionarea dosarului civil nr. 3112/118/2008 al Tribunalului Constanţa ce a avut ca şi obiect anularea contractului de vânzare-cumpărare nr. …/2005 încheiat între apelantul Municipiul Mangalia şi intervenienta S.C.[...] S.R.L. cu privire la o suprafaţă de teren de 2301,32 mp. Considerentele pentru care s-au apreciat ca fiind incidente în speţă dispozi?iile art. 244 pct. 1 Cod procedură civilă au fost expuse în încheierea din 15.06.2009.

După soluţionarea irevocabilă a dosarului civil nr. …/118/2008* al Tribunalului Constanţa prin decizia civilă nr. 884/18.03.2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, reclamanta Societatea Naţională de Cruce Roşie din România a solicitat repunerea cauzei pe rol şi continuarea judecăţii apelurilor, conform cererii depusă la data de 28.04.2014.

Conform art. 296 Cod procedură civilă Curtea a dispus completarea materialului probator cu înscrisuri şi expertiză imobiliară pentru identificarea gradului de ocupare a terenului notificat de reclamantă.

I. Analizând legalitatea hotărârii Tribunalului Constanţa în raport cu criticile apelanţilor pârâţi Curtea constată următoarele:

1) Criticile pârâţilor referitoare la lipsa calităţii reclamantei de continuatoare a Societăţii Naţionale de Cruce Roşie din România şi implicit a calităţii de persoană îndreptăţită să beneficieze de măsurile reparatorii prevăzute de Legea 10/2001 pentru imobilele preluate abuziv de Statul Român în perioada 06.03.1945 – 22.12.2989 se reţin a fi nefondate pentru următoarele considerente:

Potrivit prevederilor art. 3 alin.(1) lit.c) din Legea nr. 10/2001 „sunt îndreptăţite în înţelesul prezentei legi, la restituirea prin măsuri reparatorii sau prin echivalent, persoanele juridice proprietari ai imobilelor preluate în mod abuziv de stat, de organizaţii cooperatiste sau de orice alte persoane juridice după data de 6 martie 1945; îndreptăţirea la măsurile reparatorii prevăzute de prezentul capitol este condiţionată de continuarea activităţii ca persoană juridică până la data intrării în vigoare a prezentei legi sau de împrejurarea că activitatea lor să fi fost interzisă sau întreruptă în perioada 6 martie 1945–22 decembrie 1989, dacă prin hotărâre judecătorească se constată că sunt aceeaşi persoană juridică cu cea desfiinţată sau interzisă”.

Referitor la continuitatea activităţii reclamantei până la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 se reţin următoarele:

Statutul societăţii a fost aprobat la data de 16 septembrie 1876 şi publicat în Monitorul Oficial al României nr. 206/29.09.1876.

În anul 1915 a fost emisă Legea pentru recunoaşterea Societăţii Naţionale de Cruce Roşie a României ca persoană morală, publicată în Monitorul Oficial nr. 277/15 martie 1915. Ulterior, în anul 1926 a fost emisă Legea pentru recunoaşterea Societăţii Naţionale de Cruce Roşie a României ca persoană juridică de drept public, publicată în Monitorul Oficial nr. 65/1926. Prin Decretul nr. 203/21.06.1976 se conferă reclamantei Ordinul Steaua Republicii Socialiste România clasa I, pentru merite deosebite în activitate, cu ocazia aniversării a 100 de ani de la înfiinţare. De asemenea, în anul 1995 se aprobă Legea nr. 139/1995 a Societăţii de Cruce Roşie din România, iar în anul 2001 se emite decret cu ocazia aniversării a 125 de ani de la înfiinţarea Societăţii de Cruce Roşie.

Din cuprinsul tuturor acestor acte rezultă că Societatea şi-a păstrat continuitatea de-a lungul vremii şi că nu a fost desfiinţată sau interzisă, actul din 1976, precum şi decretul din 2001, atestând cu putere de lege activitatea neîntreruptă a acestei organizaţii.

Se reţine că reclamanta nu este exceptată de la beneficiul Legii nr. 10/2001, ea nefăcând parte din categoria instituţiilor publice ale statului exceptate prin art. 3 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.

Declararea Societăţii Naţionale a Crucii Roşii ca fiind o persoană juridică de drept public, începând cu anul 1926, precum şi recunoaşterea acestui caracter prin art. 1 din Legea nr. 139/1995 a fost făcută în considerarea importanţei deosebite pe care Crucea Roşie Română a avut-o de-a lungul timpului, fiind singura organizaţie care are ca atribut asistenţa umanitară în caz de conflict armat.

Această calitate a Societăţii Naţionale a Crucii Roşii din România, persoană juridică de drept public, independentă, nesubordonată Statului Român, rezultă indubitabil din dispoziţiile art. 2 din Legea nr. 139/1995, în care se statuează că unul dintre principiile fundamentale în baza căruia îşi desfăşoară activitatea este independenţa. În baza acestui principiu Crucea Roşie nu este subordonată statului, organele sale de conducere sunt alese dintre membrii organizaţiei, fără nicio imixtiune din partea statului, salariile sunt stabilite şi plătite conform grilei proprii de salarizare din fonduri proprii, iar nu de la bugetul de stat.

Conform dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 139/1995, „Societatea Naţională de Cruce Roşie din România (…) beneficiază de aceleaşi măsuri de protecţie pe care legea le stabileşte în favoarea instituţiilor publice”. Utilizând argumentul de interpretare „per a contrario”, rezultă că reclamanta, deşi beneficiază de aceleaşi măsuri de protecţie pe care legea le stabileşte în favoarea instituţiilor publice, nu este o instituţie publică în sensul art. 3 alin. (2) din Legea nr. 10/2001. Dacă ar fi fost o instituţie publică, nu ar mai fi fost necesar ca legiuitorul să precizeze că beneficiază de aceleaşi măsuri de protecţie de care beneficiază şi instituţiile publice. Ori, din acordarea unui regim de favoare reclamantei în baza legii, astfel încât aceasta să beneficieze atunci când este necesar pentru atingerea scopurilor sale de toate măsurile de protecţie de care beneficiază instituţiile publice, nu se poate trage concluzia că ea ar putea fi asimilată ca situaţie juridică instituţiilor publice, astfel încât să fie exclusă de la aplicarea prevederilor Legii nr. 10/2001, care urmăresc scopuri şi obiective precise atunci când nu permit subiectelor de drept menţionate de art. 3 alin. (2) să beneficieze de măsurile reparatorii consacrate de acest act normativ. Asimilarea unor aspecte ale regimului juridic al instituţiilor publice are caracter de excepţie, neputând fi extinsă pe cale de analogie, astfel încât să se ajungă la o asimilare totală de regim juridic.

De altfel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin decizia pronunţată în primul ciclu procesual în dosarul nr. 28063/1/2005 a reţinut că Societatea Naţională de Cruce Roşie din România nu se încadrează în categoria persoanelor prevăzute de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, fiind persoană îndreptăţită la restituire conform acestui act normativ.

În considerentele deciziei civile nr. 2238/28.02.2006 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, după ce analizează prevederile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 arată că reclamanta Crucea Roşie nu se încadrează în niciuna din categoriile prevăzute de art. 3 alin. (2) din lege, nefiind instituţie publică, ce ar avea în administrare bunuri ale statului şi nici societate comercială cu capital de stat.

Reclamanta nu intră nici în categoria „regiilor autonome, companiile/societăţile naţionale, societăţi comerciale cu capital de stat, precum şi cele privatizate potrivit legii” – exceptate de la art. 3 alin. (2) de le beneficiul Legii nr. 10/2001.

Prin includerea societăţilor/companiilor naţionale în categoria persoanelor care nu sunt îndreptăţite la restituire în temeiul Legii nr. 10/2001, legiuitorul a avut în vedere companiile/societăţile naţionale create în urma reorganizării regiilor autonome în companii naţionale şi societăţi naţionale, în baza Ordonanţei de Urgenţă nr. 30/1997.

Potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (2) din O.U.G. nr. 30/1997, „Societăţile comerciale pe acţiuni rezultate în urma reorganizării regiilor autonome având ca obiect activităţi de interes public naţional pot fi denumite companii naţionale sau societăţi naţionale, după caz, şi vor fi supuse procesului de privatizare în condiţiile  legii”.

Faptul că legiuitorul în cuprinsul  art. 3 alin. (2) din  Legea nr. 10/2001 s-a referit doar la societăţile naţionale apărute în urma reorganizării regiilor autonome în temeiul O.U.G. nr. 30/1997, rezultă cu claritate şi din interpretarea gramaticală a acestui articol care echivalează noţiunile de companie naţională şi societate naţională folosind sintagma „companiile/societăţile naţionale”.

Pentru considerentele expuse, Curtea reţine că reclamanta Societatea Naţională de Cruce Roşie din România nu intră în categoria instituţiilor publice ale statului sau companiilor/societăţilor naţionale exceptate de aplicarea Legii nr. 10/2001, conform art. 3 alin. (2) din acest act normativ, ci este persoană îndreptăţită să beneficieze de măsurile reparatorii ale legii, conform art. 3 alin. (1) lit. c).

Mai mult, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie într-o decizie anterioară a statuat în mod irevocabil cu privire la calitatea actualei Societăţi Naţionale de Cruce Roşie din România de continuatoare a persoanei juridice – Societatea Naţională de Cruce Roşie a României, recunoscută ca persoană morală prin Legea din 1915, publicată în Monitorul Oficial nr. 277/15.03.1915 şi recunoscută ulterior în anul 1926 ca persoană juridică de drept public prin Legea pentru recunoaşterea Societăţii Naţionale de Cruce Roşie din România publicată în Monitorul Oficial nr. 65/1926 (Decizia ÎCCJ pronunţată în dosarul nr.5253/118/2006 al Curţii de Apel Constanţa).

Deşi această hotărâre judecătorească nu poate fi impusă cu autoritate de lucru judecat în prezentul dosar, fiind pronunţată în contradictoriu cu un alt pârât (Consiliul Local Eforie), Curtea reţine că efectul pozitiv al lucrului judecat ce rezultă din această decizie irevocabilă nu poate fi neglijat, neputându-se face abstracţie de dezlegarea problemei de drept ce vizează calitatea reclamantei Societatea Naţională de Cruce Roşie din România de continuatoare a persoanei juridice înfiinţată în baza statutului aprobat la 16.09.1876 şi publicat în Monitorul oficial al României nr. 206/29.09.1876 şi ulterior recunoscută ca persoană juridică de drept public prin Legea nr. 1926 publicată în Monitorul Oficial al României nr. 65/1926.

Prezumţia izvorâtă din autoritatea de lucru judecat, privită din punctul de vedere al efectelor hotărârii pronunţate asupra acelui raport juridic reprezintă elementul pozitiv în sensul că acea hotărâre judecătorească a stabilit adevărul, ceea ce înseamnă că nu numai starea de fapt a fost bine stabilită, dar că au fost aplicate şi textele legale corespunzătoare.

Efectul pozitiv al puterii de lucru judecat se manifestă ca prezumţie, mijloc de probă de natură să demonstreze ceva în legătură cu raportul juridic dintre părţi, reuşind să demonstreze modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raportul juridic dintre părţi, fără posibilitatea de a statua altfel.

Altfel spus, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care nu prezintă  triplă identitate cu primul, dar care are legătură cu aspectul litigios dezlegat anterior, fără posibilitatea de a fi contrazis. Această reglementare a puterii de lucru judecat în forma prezumţiei vine să asigure din nevoia de ordine şi stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârilor judecătoreşti; prezumţia nu opreşte însă judecarea celui de-al doilea proces, ci uşurează sarcina probaţiunii, aducând în faţa instanţei constatări ale unor raporturi juridice făcute cu ocazia judecăţii anterioare şi care nu pot fi ignorate.

2. În referire la criticile apelanţilor pârâţi referitoare la calitatea reclamantei de proprietară asupra bunurilor notificate, Curtea le reţine ca fiind nefondate pentru următoarele considerente:

Pornind de la raţiunea adoptării Legii nr. 10/2001 privind situaţia juridică a unor imobile preluate abuziv în perioada 06.03.1945 – 22.12.2989 exprimată în caracterul profund reparatoriu, este de precizat că prin acest act normativ legiuitorul a urmărit să înlăture prejudiciile suferite de proprietari prin abuzurile săvârşite de statul totalitar.

Conform art. 3 şi 4 din Legea 10/2001 sunt îndreptăţite la măsuri reparatorii constând în restituirea în natură sau, după caz, prin echivalent persoanele fizice proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora şi moştenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptăţite.

Sarcina probei proprietăţii şi a deţinerii legale a acesteia la momentul deposedării abuzive şi a calităţii de persoană îndreptăţită la restituire, revine persoanei care pretinde dreptul în conformitate cu prevederile art. 3 alin.(1) şi art. 23 din lege.

Prin noţiunea de acte doveditoare în sensul art. 23 din Legea nr. 10/2001 şi art. 23 din HG nr. 250/2007 se înţelege orice acte juridice translative de proprietate (acte de vânzare-cumpărare, extras de carte funciară), acte care atestă calitatea de persoană îndreptăţită – titular al bunului preluat sau moştenitorul acestuia, acte juridice sau susţineri care permit încadrarea preluării ca fiind abuzivă.

Conform dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, în absenţa unor probe contrare, existenţa şi, după caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive, iar potrivit alin.(2), în absenţa unor probe contrare persoana individualizată în actul normativ prin care s-a dispus măsura preluării abuzive este presupusă că deţine imobilul sub nume de proprietar.

În cazul în care pentru imobilul respectiv nu se poate face dovada formală a preluării de către stat, iar imobilul respectiv se regăseşte în patrimoniul statului după data invocată ca fiind data preluării bunului, soluţionarea notificării se va face în funcţie şi de acest element – faptul că imobilul se regăseşte în patrimoniul statului constituie o prezumţie relativă de preluare abuzivă (art. 1 lit.e din HG nr. 250/2007 de aprobare a Normelor metodologice de punere în aplicare a Legii nr. 10/2001).

În ceea ce priveşte circumscrierea actelor invocate de persoana îndreptăţită în noţiunea de „acte doveditoare” în sensul art. 23 din Legea nr. 10/2001, reţinem că tocmai datorită modului abuziv în care statul comunist a trecut în proprietatea sa prin diferite „modalităţi” în perioada 06.03.1945 – 22.12.1989 anumite imobile, legiuitorul, prin Legea nr. 10/2001 şi Normele metodologice de aplicare a instituit un regim derogatoriu de la dreptul comun pentru probarea dreptului de proprietate asupra imobilelor ce fac obiectul acestei legi, lărgind sfera „actelor doveditoare” ce pot constitui temei pentru recunoaşterea dreptului de proprietate, uşurând astfel sarcina probei persoanelor deposedate în mod abuziv în perioada de referinţă.

Această lărgire a cadrului probator se întemeiază pe considerente de echitate, deoarece ar fi profund inechitabil ca în urma unei deposedări brutale, de foarte multe ori făcută în fapt, fără nici un temei legal, fostul proprietar să fie obligat să exhibe titlul de proprietate, iar statul sau unitatea administrativ-teritorială să se bucure de prezumţia de proprietate rezultată din faptul posesiei sau chiar să îşi întemeieze dreptul de proprietate pe existenţa unui „titlu” de preluare.

În speţă se constată că prin adeverinţa nr. …/22.07.1991 emisă de Ministerul de Interne - Direcţia Generală a Arhivelor Statului în baza fondului arhivistic deţinut de această instituţie se consemnează faptul că Societatea Naţională de Cruce Roşie a avut în proprietate un teren în suprafaţă de 29027 mp în partea de nord a oraşului Mangalia, terenul fiind donat de Principesa Elena Primăriei Mangalia pentru opere de binefacere, iar aceasta din urmă l-a cedat Crucii Roşii cu deciziile Consiliului Comunal nr. 23/1923 şi nr. 8/1924 în vederea edificării unui sanatoriu. În anul 1937 pe acest teren Crucea Roşie a edificat o construcţie parter + 2 etaje  cu destinaţia de instituţie de ocrotire şi de asistenţă socială a copiilor lipsiţi de mijloace. Se mai arată în acest înscris că în anul 1948 imobilul format din 63 de camere aparţinea încă Crucii Roşii).

Aceste relaţii se coroborează cu adresa nr. …/04.06.1991 emisă de Primăria Oraşului Mangalia în care se atestă că referitor la „Sanatoriul maritim din Mangalia” în arhivele acestei instituţii nu există un titlu de proprietate, dar în lista pentru stabilirea patrimoniului Comunei Mangalia inventariat în anul 1947, la poziţia nr. 6 figurează următoarea menţiune: „Sanatoriul Principesa Elena, cedare gratuită, în baza deciziilor Consiliului Comunal nr. 23/1923 şi nr. 8/1924, un teren în suprafaţă de 30408 mp situat în careul E – cartierul de Nord – are construcţie sub denumirea de Sanatoriul Societăţii de Cruce Roşie”.

Dovada realizării pe terenul cedat de Principesa Elena Primăriei Municipiului Mangalia, şi ulterior de această unitate administrativ-teritorială către Societatea de Cruce Roşie, a unui stabiliment social (sanatoriu) rezultă din contractul de antrepriză încheiat între Societatea Naţională de Cruce Roşie a României în calitate de beneficiar şi antreprenorul [...] la 06.07.1937, din „procesul-verbal de recepţie provizorie a clădirii Coloniei de Vară de la Mangalia încheiat la 09.11.1938 şi din procesul-verbal de recepţie definitivă a construcţiei Coloniei de Vară de la Mangalia încheiat la 15.09.1939.

De asemenea, din corespondenţa purtată între Societatea Crucea Roşie şi Primăria Oraşului Mangalia în perioada 1938 - 1939, în vederea racordării acestei construcţii la reţeaua electrică a localităţii, rezultă că autorităţile locale prin Primarul Oraşului Mangalia au recunoscut dreptul de proprietate exclusivă al Societăţii de Cruce Roşie din România asupra imobilului notificat, în adresa nr. …/22.05.1939 a Primăriei Oraşului Mangalia comunicată Societăţii Naţionale de Cruce Roşie a României, cu sediul în Bucureşti, …, ca rezultat al cererii înregistrată sub nr…./1939 „Racordul cu cablul subteran la imobilul D-vs. din cartierul de nord din acest oraş, urmează a se face conform prescripţiunilor I.-R.E.(…)”.

Calitatea reclamantei de proprietară asupra construcţiei, cât şi asupra terenului aferent acesteia, astfel cum fusese cedat de Primăria Mangalia prin Hotărârile nr. 23/1923 şi nr. 8/1924 rezultă şi din cererea Ministerului Sănătăţii şi Asistenţei Sociale adresată Societăţii de Cruce Roşie a României la data de 08.10.1923, în care se solicită acesteia din urmă să aprobe „până la găsirea unei alte soluţii deschiderea unei porţi în dreptul observatorului de bioclimatologie organizat la Mangalia în cartierul Vilelor, pe terenul Preventoriului de Tuberculoză care în prezent se îngrădeşte.

Această cerere este justificată de împrejurarea că în urma îngrădirii terenului aferent Preventoriului de Tuberculoză, proprietatea Crucii Roşii din România, accesul la adăpostul observatorului, în care se găsesc o serie de  aparate meteorologice, devine imposibil.

Situaţia juridică a acestui imobil a fost confirmată de Primăria Municipiului Mangalia prin adresa nr. …/08.05.1998 în care se menţionează că „terenul şi construcţia ce a aparţinut Societăţii Naţionale de Cruce Roşie sunt în prezent în administrarea Direcţiei Sanitare Constanţa, prin Spitalul Teritorial Mangalia.

Menţionăm că parte din suprafaţa totală - 29027 mp a terenului (cedat gratuit de Primăria Mangalia prin deciziile Consiliului Comunal nr. 23/1923 şi nr. 8/1924) a fost inclusă într-un detaliu de sistematizare pus în practică în baza Decretului de expropriere nr. 31/1985, fiind ocupată în prezent de construcţia blocului R1 de pe strada … şi de sistematizarea pe verticală aferentă (alei, drumuri de acces etc.)”.

Deşi nu s-au regăsit în evidenţele Primăriei Mangalia cele două hotărâri ale Consiliului Local de acordare a terenului către Crucea Roşie în anul 1923, din actul intitulat „Lucrare pentru stabilirea patrimoniului comunei Mangalia” efectuată de către dl [...], începând din ziua de 01.06.1947 se menţionează la poziţia 6, „Sanatoriul Principesa Elena, cedare gratuită, în baza deciziilor Consiliului Comunal nr. 23/1923 şi nr. 8 /1924, cu teren în suprafaţă de 30408 mp situat în careul E cartierul de nord, are construcţie sub denumirea de Sanatoriul Societăţii de Cruce Roşie”.

În „Formularul de răspuns la chestionarul referitor la bunurile imobiliare din vechiul Regat şi Basarabia se specifică faptul că terenul folosit de Crucea Roşie prin cedare gratuită este de 29027 mp, această suprafaţă fiind înscrisă după rectificarea suprafeţei de 30408 mp înscrisă iniţial în document.

În cadrul Planului de sistematizare al Oraşului Mangalia întocmit în anul 1925 de ing.hort.dr. Dimitrievici Ioan este identificat cu exactitate terenul pe care este amplasat  Sanatoriul Principesa Maria, donat Societăţii Naţionale de Cruce Roşie prin deciziile Consiliului Comunal nr. 23/1923 şi nr. 8 /1924 având următoarele vecinătăţi:

…

Aceste vecinătăţi sunt identice cu cele trecute în documentul intitulat „Bunurile imobiliare din vechiul Regat şi Basarabia” privind Crucea Roşie – fond Primăria Mangalia, anul 1940, eliberat de Arhivele Statului – filiala Constanţa, act în care sunt prevăzute şi dimensiunile acestor laturi, elemente în baza cărora este posibilă determinarea întinderii terenului, astfel:

…

În raport de toate aceste înscrisuri prezentate anterior şi avându-se în vedere şi recunoaşterea pârâtului Municipiul Mangalia din întâmpinare prin care se confirmă faptul că imobilul teren şi construcţie fosta proprietate a Crucii Roşii a fost preluat de stat după 1947, fiind inventariat în patrimoniul oraşului Mangalia, în raport şi de disp. art. 24 alin.(1) şi (2) din Legea nr. 10/2001, Curtea constată că în mod judicios prima instanţă a reţinut că reclamanta a făcut dovada dreptului său de proprietate asupra imobilului notificat – teren în suprafaţă de 29027 mp şi construcţie P+2E, cu 63 de camere, situat în intravilanul municipiului Mangalia.

Referitor la preluarea abuzivă a acestui imobil din proprietatea Societăţii Naţionale de Cruce Roşie din România, în perioada 06.03.1945 – 22.12.1989, Curtea constată că prima instanţă a făcut o judicioasă aplicare a disp.art. 2 alin.(1) lit.i) din Legea nr. 10/2001 coroborate cu disp. art. 1 lit. e) din H.G. nr. 250/2007 la situaţia de fapt.

Astfel, din adresa nr. 2267/08.05.1998 emisă de Primăria Municipiului Mangalia rezultă că parte din suprafaţa totală de 29027 mp a fost inclusă într-un detaliu de sistematizare al localităţii, pus în practică în baza Decretului de expropriere nr. 31/1985, fiind ocupat de construcţia blocului „R 1” de pe str. … şi de sistematizarea pe verticală (alei, drumuri de acces etc.). Referitor la restul suprafeţei de teren de 14000 mp expertizele efectuate în cauză au relevat faptul că acesta a fost înregistrat în evidenţele Municipiului Mangalia, care a şi dispus de o parte din teren, prin atribuirea în folosinţă altor instituţii publice în vederea edificării unor obiective de interes public sau prin vânzare către societăţi comerciale, cum ar fi cazul terenului în suprafaţă de 2301,32 mp înstrăinat S.C.[...] S.R.L.

În lipsa unui titlu de preluare a imobilului din patrimoniul Societăţii Naţionale de Cruce Roşie din România după anul 1947, deţinerea acestuia de către stat prin autorităţile sale locale după anul 1990, naşte prezumţia unei preluări abuzive, prezumţie ce nu a fost înlăturată de către pârâţi prin exhibarea unui titlu de proprietate valabil constituit.

3. În referire la modalitatea de reparare a prejudiciului cauzat reclamantei prin preluarea abuzivă din proprietatea acesteia a imobilului compus din teren în suprafaţă de 29027 mp şi construcţie P + 2 E cu destinaţia actuală de spital, Curtea reţine următoarele:

Legea nr. 10/2001 reglementează măsurile reparatorii care se acordă pentru imobilele preluate abuziv de organizaţiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 06.03.1945 – 22.12.1989, precum şi pentru cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechiziţiilor şi nerestituite – art. 1 alin.(1) – şi consacră principiul prevalenţei restituirii în natură.

În acest sens art. 9 din Legea nr. 10/2001 statuează cu titlu de principiu că „imobilele preluate în mod abuziv, indiferent în posesia cui se află în prezent, se restituie în natură în starea în care se află la data cererii de restituire şi libere de orice sarcini”.

Ca urmare, numai în situaţiile în care se interzice restituirea în natură prin dispoziţii exprese sau prevede că măsurile reparatorii se pot acorda numai în echivalent nu va avea loc o restituire în natură a imobilului.

Potrivit dispoziţiilor alin.(2) al art. 10 din Legea nr. 10/2001 în cazurile în care pe terenurile preluate abuziv s-au edificat construcţii noi, autorizate, persoana îndreptăţită va obţine restituirea în natură a părţii de teren rămasă liberă, iar pentru suprafaţa ocupată de construcţii noi, cea afectată servituţilor legale şi altor amenajări de utilitate publică ale localităţilor urbane şi rurale, măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent.

Prin urmare, chiar legea care constituie fundamentul juridic al pretenţiilor cu caracter reparatoriu prevede posibilitatea refuzului restituirii în natură în cazurile expres prevăzute prin art. 10 şi respectiv prin art. 7 alin.(5) din lege, iar  instanţele de fond şi de apel nu pot ignora aceste aspecte.

În ceea ce priveşte identificarea terenului în suprafaţă de 29027 mp ce a făcut obiectul notificării şi amplasamentul acestuia în planul  actual al municipiului Mangalia, Curtea constată că aceste probleme au fost dezlegate cu autoritate de lucru judecat în cadrul dosarului civil nr. …/118/2008 al Curţii de Apel Constanţa, prin decizia civilă nr. 91/C/18.07.2012 a Curţii de Apel Constanţa, irevocabilă prin decizia civilă nr. 884/18.03.2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, situaţie în care aspectele de identificare a imobilului notificat nu mai pot face obiectul analizei în cadrul prezentului dosar (de menţionat faptul că prezenta cauză a fost suspendată până la data soluţionării irevocabile a dosarului nr. 3112/118/2008 al Tribunalului Constanţa prin decizia nr. 884/18.03.2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie).

Se reţine că terenul în suprafaţă de 29027 mp a fost identificat prin expertiza efectuată de experţii [...], [...] şi [...] în intravilanul municipiului Mangalia, cu respectarea vechii localizări, astfel cum rezultă aceasta din planul de sistematizare din anul 1925, dar şi cu respectarea dimensiunilor menţionate în înscrisul „Formularul de răspuns la chestionarul referitor la bunurile imobiliare din Vechiul Regat şi Basarabia, aparţinând Comunelor, Ţinuturilor şi Statului”, unde imobilul este identificat prin trei categorii de repere, respectiv suprafaţă, dimensiunile tuturor laturilor şi vecinătăţi.

Recursul formulat de reclamanta Societatea Naţională de Cruce Roşie împotriva deciziei civile nr. 91/C/18.07.2012 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa a vizat tocmai acest aspect al identificării terenului în suprafaţă de 29027 mp notificat în baza Legii 10/2001, iar prin decizia civilă nr. 884/18.l093.2014 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins ca nefondat acest recurs, hotărârea instanţei de apel dobândind astfel autoritate de lucru judecat în această chestiune dezlegată.

Pornind de la această identificare a imobilului – teren în suprafaţă de 29027 mp, în prezentul dosar, Curtea a dispus completarea materialului probator cu o expertiză imobiliară pentru identificarea gradului de ocupare a terenului notificat, respectiv pentru a se evidenţia construcţiile noi realizate pe teren, amenajările de utilitate publică ale municipiului Mangalia, dar şi terenul afectat normalei utilizări a edificatelor realizate de stat sau de alte persoane juridice după preluarea bunului din patrimoniul reclamantei.

Expertiza imobiliară efectuată de ing. … a relevat următoarele:

Terenul în suprafaţă de 29027 mp reprezentat în anexele 1-4 în culoarea roşu se identifică în deciziile nr. 23/1923 şi nr. 8/1924 prin care acesta a fost cedat de Principesa Elena către Primăria Municipiului Mangalia şi ulterior către Crucea roşie.

Terenul a fost identificat în intravilanul municipiului Mangalia între str. … la Vest, teren primărie la Est şi str. … la Sud.

Terenul este afectat de construcţii cu caracter definitiv, căi de acces, alei între blocuri de locuinţe, spaţii verzi, construcţii provizorii – garaje, expertul identificând o suprafaţă de 11620 mp ca fiind posibil retrocedabilă în natură după stabilirea regimului juridic în baza probatoriului administrat de instanţă,  reprezentată ca fiind loturile numerotate „A”, „B”, „C” şi „D” în anexa 4 la raportul de expertiză.

Reţinându-se că după efectuarea acestui raport de expertiză, reclamanta a declarat că nu are obiecţiuni la raportul de expertiză, apreciind că este îndreptăţită să i se restituie în natură terenul identificat în cadrul loturilor denumite A, B, C, D în anexa 4 la raportul de expertiză, Curtea a solicitat completarea materialului probator cu înscrisuri în referire la regimul juridic al terenului inclus în cele 4 loturi de teren, gradul de afectare al acestuia de construcţii cu caracter provizoriu, condiţiile edificării garajelor identificate pe o parte din aceste terenuri şi titularii acestora, identificarea căilor de acces la clădirile cu caracter definitiv existente în imediata vecinătate a acestor loturi propuse a fi restituite în natură reclamantei.

 Dup? depunerea la dosar a r?spunsului la obiecţiuni, situaţia  imobilului s-a clarificat, dup? cum urmeaz?:

Terenul ce se suprapune peste suprafaţa de teren de 29027 mp notificat? de reclamant? este format din trupuri de teren care au categoriile de folosinţ? descrise pe larg în raportul de expertiz?, dup? cum urmeaz?: teren aflat în administrarea spitalului - 880 mp, teren aferent clădirilor de locuit C1, H1, R1, R3, R4, R5 şi R6 teren cu destinaţia strict? alee de acces şi trotuar, terenuri f?r? construcţii sau ocupate de spaţii verzi.

Lucrarea de specialitate întocmit? de d-nul expert [...], având nr…./13 mai 2015 a fost avizat? tehnic conform Ordinului nr.1882/C/12.092011 pentru  aprobarea  Regulamentului privind avizarea tehnic? a expertizelor judiciare efectuate de experţii judiciari specialitatea topografie, cadastru şi geodezie prin procesul-verbal de recepţie nr…./5.06.2015, întocmit de OCPI Constanţa Biroul de Cadastru şi Publicitate Imobiliar? Mangalia.

În urma obiecţiunilor la raportul de expertiz? formulate de apelanţii pârâţi şi intervenienta în interes al?turat pârâţilor  s-a  întocmit  Raportul de expertiză - R?spuns la obiecţiuni, depuse pentru termenul de judecat? din 2.12.2015 şi respectiv pentru termenele de judecat? din 13.01.2015 şi 27.04.2016.

A. Lotul A – teren în suprafaţ? de 1252 mp a fost identificat în anexa 4 la expertiza –R?spuns la obiecţiuni, fiind definit prin punctele: ….

Pe aceast? suprafaţ? de teren au fost identificate dou? baterii de garaje - construcţii provizorii numerotate C108 şi C104, aceste garaje fiind folosite de locuitorii blocurilor de locuinţe …. Suprafaţa denumită trup A în anexa 4 la raportul de expertiz? este liber? de construcţii cu caracter definitiv şi se învecineaz? la Sud cu Staţia de Salvare, f?r? a include teren sau construcţii folosite de aceasta, la Nord – teren Prim?ria Mangalia, la Vest –str. … şi la Est –….

Accesul la Staţia de Salvare se realizeaz? din str. Emil Palade, f?r? a fi afectat? suprafaţa de teren inclus? în trupul A.

Situaţia juridic? a terenului notat trup A în anexa 4 la expertiza ing. … în sensul c? acesta este un teren din domeniul privat al Municipiului Constanţa, ocupat parţial de construcţii cu caracter provizoriu – garaje, este confirmat? de Prim?ria Municipiului Mangalia – Direcţia Juridic? şi Administraţie Local? cu adresa nr. R41531/20.10.2015 în care se arat? c? edificatele C8 şi C4 reprezint? baterii de garaje, realizate f?r? autorizaţie de construire, pe terenul proprietatea privat? a Municipiului Mangalia, neinventariat.

Raportat la aceast? situaţie juridic? a construcţiilor C4 şi C8 identificate pe terenul în suprafaţ? de 1252 mp ce reprezint? trupul A identificat în anexa 6 la R?spuns la obiecţiuni la expertiza [...] şi faţ? de disp. art.10 alin.3 din Legea 10/2001, Curtea constat? c? terenul în suprafaţ? de 1252 mp este un teren liber din punct de vedere juridic şi supus restituirii în natur? c?tre reclamant?.

În acest sens, art.10 alin. (3) din Legea 10/2001 prevede c? “Se restituie în natur? terenurile pe care s-au ridicat construcţii neautorizate în condiţiile legii, dup? data de 1 ianuarie 1990, precum şi construcţii uşoare sau demolabile”.

Garajele C4 şi C8 identificate pe terenul în suprafaţ? de 1252 mp – Lotul A reprezint? construcţii uşoare, demolabile iar terenul pe care sunt realizate este supus restituirii în natur?, chiar dac? amplasarea acestora a fost autorizat?, sens în care sunt şi disp. art.10.4 din H.G. nr. 250/2007 de aprobare a Normelor de punere în aplicare a Legii nr.10/2001.

C. În referire la suprafaţa de teren identificat? ca fiind lotul lotul C din raportul de expertiz? [...] prin R?spunsul la obiecţiuni – Raport de expertiz? tehnic? depus pentru termenul de judecat? din 13.01.2016, expertul arat? c? în urma complet?rii materialului probator cu înscrisuri, respectiv dup? depunerea la dosar a adresei nr. …/20.10.2015 emis? de Prim?ria Municipiului Mangalia în referire la situaţia juridic? a construcţiilor notate C138, C137, C120 şi C122, perimetrul lotului C prezentat în anexa 4, având o suprafaţ? iniţial? de 1855 mp a fost revizuit conform anexei 4 la expertiz?, suprafaţa de teren posibil restituibil? în natur? fiind de 1430 mp.

Arat? expertul c? pe aceast? suprafaţ? de teren sunt edificate mai multe garaje notate C120, C122, C135, C137 şi C138 – care sunt construcţii provizorii, edificate în principal din materiale prefabricate şi tabl? realizate în baza unor autorizaţii de construire emise de Prim?ria Mangalia. Modificarea suprafeţei lotului C la 1430 mp se datoreaz? excluderii terenului ce reprezint? alee de acces la spaţiul de colectare a deşeurilor menajere şi în acelaşi timp includerii în suprafaţa retrocedabil? în natur? a trenului ocupat de construcţia C135 care are destinaţia de garaj.

În urma acestei reconfigur?ri a lotului C – terenul în suprafaţ? de 1430 mp liber de construcţii cu caracter definitiv şi de alei de acces, este reprezentat grafic în anexa 4 bis la expertiz?, fiind definit prin punctele ….

Din adresa nr. R …/20.10.2015 emis? de Prim?ria Municipiului Mangalia rezult? c? edificatele notate C138, C137, C120 şi C122 situate în perimetrul lotului C - anexa 7 - reprezint? construcţii cu caracter provizoriu, realizate f?r? autorizaţie de construire pe terenul proprietatea privat? a Municipului Mangalia, neinventariat, num?rul garajelor grupate în bateriile de garaje evidenţiate în expertiz? fiind de 50.

Raportat la situaţia juridic? a terenului în suprafaţ? de 1430 mp ce constituie patrulaterul C în cadrul expertizei [...] şi faţ? de disp. art.10 alin. (1) din Legea 10/2001, Curtea constat? c? terenul este liber din punct de vedere juridic şi poate fi restituit în natur? reclamantei pe amplasamentul identificat în anexa 4 bis la expertiza [...].

În referire la solicitarea reclamantei de restituire în natur? a loturilor nr. 4, 5 şi 7 evidenţiate în schiţa Anexa nr.3 la R?spunsul la obiecţiuni - expertiza [...], depus pentru termenul de judecat? din 13.01.201, Curtea constat? c? aceast? pretenţie este nefondat?, în referire la acest teren fiind incidente disp. art.10 alin.(2) din Legea 10/2001, republicat?.

Conform dispoziţiilor mai sus menţionate, „În cazul în care pe terenurile pe care s-au aflat construcţiile preluate în mod abuziv s-au edificat noi construcţii, autorizate, persoana îndrept?ţit? va obţine restituirea în natur? a p?rţii de teren r?mase liber?, iar pentru suprafaţa ocupat? de construcţii noi, cea afectat? servituţilor legale şi altor amenaj?ri de utilitate public? ale localit?ţilor urbane şi rurale, m?surile se stabilesc în echivalent”.

Conform art.10.3 din HG nr.250/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitar? a Legii nr.10/2001, sintagma “amenaj?ri de utilitate public?, ale localit?ţilor urbane şi rurale” are în vedere acele suprafeţe de teren afectate unei utilit?ţi publice, respectiv suprafeţele de teren supuse unor amenaj?ri destinate a deservi nevoile comunit?ţii şi anume c?i de comunicaţie (str?zi, alei, trotuare), dot?ri tehnico-edilitare subterane, amenaj?ri de spaţii verzi din jurul blocurilor de locuit, parcuri şi gr?dini publice, pieţe pietonale şi altele.

În ceea ce  priveşte terenul aferent unor locuinţe sau cl?diri destinate unor utilit?ţi publice, acesta nu se limiteaz? la terenul de sub construcţie, ci include întreaga suprafaţ? de teren din jurul construcţiei necesară bunei utiliz?ri a acesteia, indiferent de categoria de folosinţ?.

O prim? observaţie se impune a fi f?cut? cu privire la loturile de teren numerotate Lotul 4, 5 şi 7 din anexa 3 – răspuns la obiecţiuni la raportul de expertiză depus pentru termenul de judecată din 13.01.2016, şi anume faptul că în cadrul raportului de expertiză efectuat de ing. [...] şi depus la dosar loturile de teren notate 4, 5 şi 7 nu au fost incluse în niciunul dintre trupurile de teren A, B, C, D propuse a fi restituite în natură pe vechiul amplasament, ci dimpotrivă, fiind afectat de detalii de sistematizare ale Municipiului Mangalia, a fost exclus de către expert din trupurile A, B, C şi D (retrocedate în natură), iar reclamanta nu a formulat obiecţiuni la expertiză sub acest aspect.

Numai după ce instanţa de judecată a solicitat lămuriri cu privire la întinderea terenurilor incluse în trupurile A, B, C şi D – propuse pentru retrocedare în natură, şi afectaţiunea fiecărei suprafeţe de teren, expertul a evidenţiat cele trei loturi de teren – lot 4, 5 şi 7 – ca fiind restituibile în natură.

Pe de altă parte, Curtea constată că aceste loturi de teren nu pot face obiectul restituirii în natură fiind afectate utilizării normale a unor instituţii publice sau unor amenajări de utilitate publică, reclamanta fiind îndreptăţită să obţină pentru aceste terenuri exclusiv măsuri în echivalent, conform legii speciale, Legea nr. 165/2013.

Astfel, din analiza anexei 3 la raportul de expertiză [...] şi a răspunsului la obiecţiuni întocmit de expertul [...] pentru termenul de judecată din 13.01.2016 rezultă următoarele:

- Lotul nr. 7 în suprafaţă de  1041 mp este afectat de construcţia a două anexe ale Bisericii Sf. Mina – C 136 Centrul social pentru copii Sf. Mina şi C 134 Casa mortuară şi de construcţia Bisericii Sf. Mina, iar diferenţa de teren ce excede amprentei la sol a construcţiilor este afectată căilor de acces la aceste clădiri, precum şi normalei utilizări a acestora, întregul teren de 1041 mp fiind inclus într-un detaliu de sistematizare al Municipiului Mangalia şi nu se restituie în natură.

- Lotul nr. 4 în suprafaţă de 1409 mp se situează între trupurile notate A şi C (terenuri restituibile în natură), iar din analiza anexelor 4 şi 3 rezultă că este afectat integral de construcţii şi căi de acces către clădirile C 109, C 110 – C 117 şi C 121 reprezentând Staţie de Salvare, garaje ale Staţiei de Salvare şi clădiri de birouri, întreaga suprafaţă de teren fiind afectată de construcţii noi, executate după preluarea terenului de către stat din patrimoniul reclamantei şi de căi de acces la construcţiile mai sus menţionate.

Afectaţiunea terenului, respectiv includerea acestuia în categoria terenurilor afectate de amenajări de utilitate publică face imposibilă restituirea în natură către reclamantă a suprafeţei de 1409 mp.

În ceea ce priveşte lotul nr. 5 în suprafaţă de 462 mp, acesta este ocupat de o parte din construcţia C 109 – Staţia de Salvare Mangalia şi C 110 – clădire de birouri -, precum şi de calea de acces în clădirea de birouri, întregul teren, afectat de detalii de sistematizare ale Municipiului Mangalia, neputând face obiectul restituirii în natură conform art. 10 alin.2 din Legea nr. 10/2001, reclamanta fiind îndreptăţită exclusiv la măsuri reparatorii în echivalent conform Legii nr. 165/2013 şi pentru acest teren.

Lot D. În referire la construcţia notificată având destinaţia de spital şi terenul aferent unităţii spitaliceşti, în suprafaţă de 5369 mp, se reţin următoarele:

În cadrul expertizei topografice efectuată de ing. [...] a fost identificată clădirea cu destinaţie de spital, în cadrul lotului D, imobil în compunerea căruia s-au identificat 3 niveluri de înălţime, respectiv corpul sub formă de „L” cu regim de înălţime P+ 2E – denumit C 129; P+1E – corpul dinspre Nord – C 128 şi parter (notată ca anexă) C 127 – având destinaţia de intrare în spital. A concluzionat expertul că toate cele trei elemente ale construcţiei formează un lot unitar, respectiv clădirea Spitalului Mangalia, astfel cum a fost reprezentată  în schiţa anexă la expertiză – răspuns la obiecţiuni, depusă la dosar pentru termenul de judecată din 13.01.2016 şi în răspunsul la obiecţiuni depus la dosar la termenul de judecată din 02.12.2015. Clădirea se identifică cu clădirea Sanatoriului Principesa Elena, proprietatea reclamantei, bun preluat de către stat în anul 1947 fără un titlu legal, astfel cum rezultă din adresa nr. 3610/04.06.1991 emisă de Primăria Oraşului Mangalia, cât şi din contractul de construire a unui local pentru colonii de vară ale Crucii Roşii la Mangalia încheiat la 06.07.1937 şi procesul-verbal de recepţie a clădirii.

Terenul aferent Spitalului Municipal Mangalia (fost Sanatoriul Principesa Elena) este în suprafaţă de 5369 mp fiind identificat în expertiza topografică [...] prin punctele …, conform planului de situaţie anexa 4 bis a răspunsului la obiecţiuni depus de expertul [...] la termenul de judecată din 27.04.2016.

Conform disp. art. 45 alin.(1) din Legea nr. 165/2013 modificată, „(1) Imobilele prevăzute în anexa nr. 2 lit.a) pct. 1,2 şi 4 la Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare la art. 1 alin. (10) din OUG nr. 94/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi la art. 1 alin. (5) din OUG nr. 83/1999, republicată, se restituie foştilor proprietari sau, după caz, moştenitorilor acestora, cu condiţia menţinerii afectaţiunii de interes public pentru o perioadă de 10 ani”.

Art. 45 alin. (3) din Legea nr. 165/2013 modificată prevede la rândul său că: „(3) Dispoziţiile referitoare la menţinerea afectaţiunii de interes public pentru o perioadă de 10 ani se aplică şi terenurilor aferente imobilelor prevăzute la alin.(1) şi (2), necesare desfăşurării în condiţii optime a activităţilor de interes public”.

Raportat la acest dispoziţii legale şi avându-se în vedere faptul că reclamanta şi-a dovedit dreptul de proprietate asupra clădirii – Spitalul Municipal Mangalia, fost Sanatoriul Principesa Elena, cât şi asupra terenului în suprafaţă de 5369 mp aferent unităţii spitaliceşti (teren necesar pentru deservirea normală a clădirii, corespunzător destinaţiei sale), bunuri preluate abuziv de către stat în anul 1947, Curtea constată că reclamanta este îndreptăţită să i se restituie în natură acest imobil, cu obligaţia reclamantei de a menţine afectaţiunea de interes public a Spitalului şi a anexelor sale, precum şi a terenului aferent în suprafaţă de 5369 mp, pe o perioadă de 10 ani începând cu data rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri.

Curtea constată de asemenea că pe terenul în suprafaţă de 5369 mp aferent clădirii Spitalului Municipal Mangalia este situată o clădire anexă – notată în raportul de expertiză topografică C 132 şi având destinaţia de rezervor de apă cu hidranţi, corp de clădire realizat de stat după preluarea sanatoriului din proprietatea reclamantei. Raportat la destinaţia acestei clădiri, Curtea reţine că anexa este indispensabilă bunei funcţionări a Spitalului Municipal Mangalia şi nu poate fi exploatată independent de unitatea sanitară, astfel cum rezultă din adresa nr. R 33572/11.07.2016 a Municipiului Mangalia şi răspunsul formulat de Spitalul Municipal Mangalia pentru termenul de judecată din 27.04.2016.

Conform disp.art. 10 alin.(5) din Legea nr. 10/2001 republicată „Se restituie în natură şi terenurile pe care, ulterior preluării abuzive, s-au edificat construcţii autorizate care nu mai sunt necesare unităţii deţinătoare, dacă persoana îndreptăţită achită acesteia o despăgubire reprezentând valoarea de piaţă a construcţiei respective, stabilită potrivit standardelor internaţionale de evaluare”.

Prin expertiza evaluatoare realizată de expertul [...] pentru termenul de judecată din 12.09.2016 s-a stabilit valoarea de piaţă a clădirii C 132, identificată în cadrul lotului D din raportul de expertiză topografică, ca fiind aceea de 15796,40 lei (echivalent a 3555,356 euro), valoare necontestată de părţi, niciuna dintre acestea neînţelegând să formuleze obiecţiuni la expertiză.

În baza disp.art. 10 alin.(5) din Legea 10/2001 vor fi obligaţi pârâţii Municipiul Mangalia şi Primarul Municipiului Mangalia să restituie în natură reclamantei şi corpul de clădire C132 (rezervor de apă cu hidranţi) situat pe lotul D, reprezentând anexa spitalului, realizată de stat pe propria cheltuială după preluarea Sanatoriului Principesa Elena din patrimoniul reclamantei, iar reclamanta la rândul său va fi obligată să achite pârâtului Municipiul Mangalia o despăgubire în cuantum de 15796,40 lei, reprezentând valoarea de circulaţie a acestei construcţii.

Lotul B identificat prin expertiza topografică efectuată de expertul [...] – colorat galben – anexa nr. 4 bis are o suprafaţă de 2052 mp, din care este posibilă retrocedarea în natură pe vechiul amplasament a suprafeţei de 2029 mp, diferenţa de teren de 23 mp, definită prin punctele 356-357-358, astfel cum sunt consemnate în planul de situaţie anexă la răspunsul la obiecţiuni depus de dl. expert [...] la 27.04.2016 fiind proprietatea intervenientei S.C. [...] S.R.L. conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 30/05.01.2005 autentificat de B.N.P. [...] şi în consecinţă este exceptată de la restituirea în natură.

În ceea ce priveşte terenul în suprafaţă de 7 mp, aferent construcţiei C 126, aflat în proprietatea S.C. [...] S.R.L., delimitat prin punctele de contur 359-360-362-363-359 reprezentând figura 2 din răspunsul la obiecţiuni întocmit de expertul [...], precum şi suprafaţa de teren aferentă anexei acestei construcţii, ce apare configurată în anexa 3 a raportului de expertiză iniţial întocmit în cauză, acestea fac parte din fosta proprietate a reclamantei în suprafaţă de 29027 mp şi se impune restituirea în natură a acestor suprafeţe de teren către reclamantă, părţile implicate – reclamanta şi S.C. [...] S.R.L. – urmând să tranşeze chestiunea referitoare la utilizarea terenului conform promisiunii bilaterale de schimb autentificată sub nr. 3096/26.10.2016 la B.N.P. [...] şi [...], depusă la dosar în apel.

Se reţine de asemenea că pe terenul în suprafaţă de 2029 mp retrocedat în natură pe vechiul amplasament se află edificată o construcţie notată C 123, aparţinând Fundaţiei „[...]”, terenul aferent acestei construcţii, în suprafaţă de 343 mp fiind concesionat Fundaţiei „[...]” în temeiul contractului de concesiune nr. 3/15.01.2007 modificat prin actul adiţional înregistrat sub nr. 37/22.03.2007 încheiat între Municipiul Mangalia în calitate de concedent şi Fundaţia „[...]” în calitate de concesionară, contract încheiat pe o perioadă de 25 de ani.

Conform disp.art. 14 alin.(1) din Legea 10/2001, republicată „Dacă imobilul restituit în procedurile administrative prevăzute de prezenta lege sau prin hotărâre judecătorească face obiectul unui contract de locaţiune, concesiune, locaţie de gestiune sau asociere în participaţiune, noul proprietar se va subroga în drepturile statului sau ale persoanei juridice deţinătoare, în renegocierea celorlalte clauze ale contractului, dacă aceste contracte au fost încheiate potrivit legii”.

Raportat la aceste dispoziţii legale, Curtea constată că existenţa unui contract de concesiune încheiat cu privire la terenul în suprafaţă de 343 mp ce face parte integrantă din terenul în suprafaţă totală de 2059 mp – lotul B colorat galben – anexa 4 bis la raportul de expertiză [...] nu constituie un impediment la restituirea în natură pe vechiul amplasament, dar în condiţiile în care legalitatea contractului de concesiune nu a fost contestată şi nu s-a obţinut anularea acestuia, terenul se restituie în natură fostului proprietar grevat de contractul de concesiune, reclamanta urmând să se subroge în dreptului concedentului, astfel cum sunt stabilite prin contractul de concesiune nr. 3/2007 modificat prin actul adiţional nr. 37/2007, cu renegocierea celorlalte clauze ale contractului.

În concluzie, Curtea va dispune obligarea pârâţilor şi a intervenientei în interes alăturat apelanţilor pârâţi să restituie în natură reclamantei lotul B în suprafaţă de 2029 mp, reprezentând diferenţa dintre suprafaţa de 2052 mp identificată prin punctele …, astfel cum sunt consemnate în planurile de situaţie anexe 8 şi 9 ale răspunsului la obiecţiuni depus de dl. expert [...] la 13.01.2016 şi suprafaţa de 23 mp, proprietatea intervenientei S.C. [...] S.R.L., definită prin punctele 356-357-358, astfel cum sunt consemnate în planul de situaţie anexă la răspunsul la obiecţiuni depus de dl. expert [...] la 27.04.2016.

Cu privire la solicitarea reclamantei de atribuire a unor suprafeţe de teren în compensare pentru terenul ce nu poate fi restituit în natură din cadrul suprafeţei de 29027 mp – fosta proprietate a Societăţii Naţionale de Cruce Roşie din România – Curtea reţine următoarele:

Conform disp.art. 10 alin.(2) din Legea nr. 165/2013 modificată: „(2) În situaţia în care restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist nu mai este posibilă, măsurile reparatorii în echivalent care se pot acorda sunt compensarea cu bunuri oferite în echivalent de entitatea învestită cu soluţionarea cererii formulate în baza Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările şi completările ulterioare (…), precum şi măsura compensării prin puncte, prevăzute la capitolul III”.

Prin adresa nr. R 33572/11.07.2016 emisă de Primăria Municipiului Mangalia, apelanta pârâtă a comunicat instanţei de judecată că terenul delimitat prin punctele 65-96-95-63 conform planului anexa 4 bis la răspunsul la obiecţiuni depus de expertul [...] la termenul din 27.04.2016, în suprafaţă de 269 mp face parte din incinta actualului Pavilion A al Spitalului Municipal Mangalia şi poate fi acordat în compensare reclamantei.

De asemenea, apelanta pârâtă a arătat că pot fi acordate în compensare şi loturile de teren în suprafaţă de 823 mp delimitat prin punctele … şi respectiv în suprafaţă de 979 mp delimitat prin punctele …, identificate conform planului de situaţie anexa 4 bis a răspunsului la obiecţiuni depus de d-nul [...] la 27.04.2016, aceste două loturi de teren deservind utilizarea normală a Pavilionului A, având destinaţia de alee de acces ce deserveşte Pavilionul A al Spitalului Municipal Mangalia, iar în ipoteza în care Pavilionul A al Spitalului se restituie în natură, se pot acorda în compensare reclamantei şi cele două loturi de teren ce asigură accesul în acest pavilion, respectiv utilizarea normală a acestuia.

Raportat la această poziţie a apelantei pârâte şi avându-se în vedere acordul reclamantei de a primi în compensare aceste loturi de teren, în temeiul art. 1 alin.(2) din Legea nr. 165/2013, Curtea va obliga apelantele pârâte să acorde reclamantei măsuri reparatorii în echivalent sub forma atribuirii de teren în compensare în suprafaţă totală de 1889 mp, compusă din cele trei loturi de teren descrise mai sus.

În ceea ce priveşte terenul identificat prin punctele 65-67-66, apelanta pârâtă a comunicat instanţei că acest teren este situat în incinta Staţiei de pompare RAJA – SP 10, aparţine domeniului public al judeţului Constanţa, fiind inventariat în domeniul public al Judeţului Constanţa prin HCJ nr. 241/20.10.2011 şi în consecinţă nefiind proprietatea Municipiului Mangalia nu poate fi acordat reclamantei în natură sau în compensare.

În ceea ce priveşte terenul în suprafaţă de 495 mp definit în anexa 4 bis la raportul de expertiză, prin punctele … şi respectiv prin punctele … Curtea constată că acesta constituie teren aferent locuinţei înstrăinate unui terţ – C 133, actul de vânzare-cumpărare nefiind anulat, şi de asemenea este afectat de aleea de acces la spital şi la locuinţa C 133, terenul nefiind retrocedabil, conform disp.art. 7  alin.(5) din Legea 10/2001 republicată potrivit cu care „Nu se restituie în natură terenurile aferente imobilelor care au fost înstrăinate în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 112/1995 cu modificările ulterioare”.

II. Analizând cererea de intervenţie în interes alăturat pârâţilor Primarul Municipiului Mangalia şi Municipiul Mangalia prin Primar, formulată de intervenienta S.C. [...] S.R.L., Curtea constată că această cerere este fondată în parte pentru următoarele considerente:

Prin decizia civilă nr. 91/C/18.07.2012 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în dosarul civil nr. …/118/2008, irevocabilă prin decizia civilă nr. 884/18.l03.2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a constatat nulitatea absolută parţială a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 30/056.01.2005 de B.N.P. [...] din Mangalia, în limita suprafeţei de 1180 mp identificată conform raportului de expertiză întocmit de experţii [...], [...] şi [...].

În considerentele acestei hotărâri judecătoreşti s-a reţinut că actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 30/05.01.2005 emis de B.N.P. [...], şi perfectat între Primarul Municipiului Mangalia în calitate de vânzător şi S.C. [...] S.R.L. s-a încheiat cu încălcarea prevederilor art. 21 alin.(5) din Legea 10/2001, întrucât la momentul realizării acestei tranzacţii, terenul în suprafaţă totală de 29027 mp (din care parţial făcea parte şi terenul vândut societăţii comerciale) era indisponibilizat, urmare a declanşării procedurii Legii 10/2001, prin notificarea reclamantei Societatea Naţională de Cruce Roşie din România.

S-a mai reţinut că înlăturarea sancţiunii nulităţii nu poate fi întemeiată pe atitudinea subiectivă a pârâtei cumpărătoare la momentul vânzării deoarece, chiar dacă aceasta nu a avut cunoştinţă de notificarea reclamantei, bunul era indisponibilizat legal, deci înstrăinarea lui contravenea unei dispoziţii legale imperative.

În ceea ce priveşte nulitatea parţială a acestui act de vânzare-cumpărare, numai pentru o suprafaţă de teren de 1180 mp, astfel cum a fost identificată prin expertiza mai sus menţionată, instanţa a reţinut că din totalul suprafeţei de teren de 2301,32 mp ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr. …/2005 autentificat de B.N.P. [...], numai o suprafaţă de 1180 mp de teren se suprapune peste proprietatea reclamantei, notificată în prezentul dosar, situaţie în care sancţiunea nulităţii nu poate viza întreaga operaţiune de vânzare-cumpărare.

Aceste dezlegări date într-un proces anterior problemelor de drept ce vizează nulitatea parţială a titlului de proprietate nr. …/2005 exhibat de S.C. [...] S.R.L. şi suprapunerea numai a unei suprafeţe de 1180 mp identificată prin raportul de expertiză realizat în dosarul nr. …/118/2008 din totalul de 2301,32 mp peste terenul notificat de reclamantă, în suprafaţă totală de 29027 mp, se impun cu autoritate de lucru judecat în prezenta cauză şi împiedică instanţa să procedeze la o nouă analiză a acestor aspecte deduse judecăţii de către intervenientă.

Autoritatea de lucru judecat prevăzută de art. 1201 Cod civil (1864) are la bază regula potrivit căreia o acţiune nu poate fi judecată decât o singură dată şi că o constatare făcută printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre, aceasta în scopul de a realiza o administrare uniformă a justiţiei. Deci, principiul autorităţii de lucru judecat împiedică nu numai judecarea din nou a unui proces terminat, având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi purtat între aceleaşi părţi, ci şi contrazicerile dintre două hotărâri judecătoreşti, în sensul că drepturile recunoscute unei părţi sau constatările făcute printr-o hotărâre irevocabilă să nu fie contrazise printr-o hotărâre ulterioară dată în alt proces.

Hotărârea judecătorească irevocabilă se impune ca un adevăr irefragabil nu numai în virtutea prezumţiei legale de adevăr, ci şi în vederea realizării unui principiu de ordine publică ce conferă autoritate organelor de justiţie şi în conformitate cu care nu se permite ca ulterior recunoaşterii sau tăgăduirii unui raport juridic, printr-o hotărâre judecătorească rămasă în vigoare să se pornească un nou proces, care ar putea să răstoarne ce s-a stabilit anterior.

Prin urmare, prezumţia izvorâtă din  autoritatea de lucru judecat, privită din punctul de vedere al efectelor hotărârii judecătoreşti pronunţate asupra acelui raport juridic reprezintă „elementul pozitiv”, în sensul că acea hotărâre judecătorească a stabilit adevărul, ceea ce înseamnă că nu numai starea de fapt a fost stabilită, dar că au fost aplicate şi textele legale corespunzătoare.

Pentru considerentele expuse, Curtea constată că în condiţiile în care nulitatea contractului de vânzare-cumpărare nr. …/2005 autentificat de B.N.P. [...] a fost dispusă numai în limita suprafeţei de teren de 1180 mp din totalul de 2301,32 mp ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare încheiat de S.C. [...] S.R.L., în cadrul procedurii declanşată de reclamantă conform Legii 10/2001, se impunea a se restitui în natură reclamantei numai suprafaţa de 1180 mp identificată prin expertiza efectuată în dosarul nr. …/118/2003 al Curţii de Apel Constanţa si care face parte integrantă din fosta proprietate a reclamantei (teren în suprafaţă totală de 29027 mp situat în intravilanul municipiului Mangalia) ce a făcut obiectul notificării nr. 1310/16.07.2001.

III. Asupra cererii de aderare la apelul pârâţilor, formulată de reclamanta Societatea Naţională de Cruce Roşie din România:

Apelanţii pârâţi au invocat excepţia tardivităţii formulării cererii de aderare la apelul pârâţilor, cerere înregistrată la Curtea de Apel Constanţa la data de 17.11.2008.

Conform art. 137 Cod procedură civilă vom analiza cu prioritate excepţia tardivităţii cererii de aderare la apelul pârâţilor, formulată de reclamanta Societatea Naţională de Cruce Roşie din România.

Excepţia tardivităţii cererii de aderare la apelul Municipiului Mangalia se reţine a fi vădit nefondată pentru următoarele considerente:

Conform disp.art. 293 alin.(1) Cod procedură civilă „(1) Intimatul este în drept, chiar după împlinirea termenului de apel, să adere la apelul făcut de partea potrivnică, printr-o cerere proprie, care să tindă la schimbarea hotărârii primei instanţe. Cererea se poate face până la prima zi de înfăţişare”.

Art. 134 Cod procedură civilă prevede că „ Este socotită ca prima zi de înfăţişare aceea în care părţile, legal citate, pot pune concluzii”.

Pentru a exista acest moment procedural, trebuie să fie îndeplinite cumulativ două condiţii.

A putea pune concluzii, în sensul art. 134, înseamnă că partea este în măsură să îşi exprime poziţia, punctul de vedere în legătură cu orice aspect din procesul respectiv. Altfel spus, a putea pune concluzii nu înseamnă a se pune efectiv concluzii, ci a avea posibilitatea să se pună concluzii. Cerinţele textului sunt îndeplinite chiar dacă partea lipseşte dar a fost legal citată cu copie de pe cererea formulată de adversar şi nu i s-a încuviinţat amânarea pentru lipsă de apărare.

Nu pot fi puse concluzii dacă cererea de chemare în judecată şi înscrisurile depuse de reclamant nu au fost comunicate pârâtului.

De asemenea, se reţine că sub imperiul vechiului Cod de procedură civilă (art. 134) prima zi de înfăţişare nu este totuna cu primul termen de judecată, în măsura în care nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile impuse de art. 134 (părţile sunt legal citate şi pot pune concluzii).

Din analiza lucrărilor dosarului, Curtea constată că cererea de aderare la apel formulată de Societatea Naţională de Cruce Roşie din România a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa la 17.11.2008, cu respectarea termenului prevăzut de art. 293 alin.(1) Cod procedură civilă (1865), respectiv până la prima zi de înfăţişare.

Se reţine că dosarul civil nr. 1000/118/2006 având ca obiect apelul formulat de pârâţii Municipiul Mangalia şi Primarul Municipiului Mangalia împotriva sentinţei civile nr. 555/12.05.2008 a Tribunalului Constanţa a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Constanţa la data de 16.09.2008, primul termen de judecată fiind stabilit la data de 20.10.2008, pentru când s-a dispus citarea părţilor.

Se constată că pârâţii au formulat numai un apel declarativ împotriva sentinţei civile nr. 555/12.05.2008, iar la data de 20.10.2008 – primul termen de judecată – prin serviciul registratură s-au depus la dosar motivele de apel, instanţa dispunând comunicarea acestora către intimata reclamantă Societatea Naţională de Cruce Roşie din România, astfel cum s-a menţionat în încheierea de şedinţă din 20.10.2008.

La acelaşi termen de judecată S.C. [...] S.R.L. Mangalia a formulat cerere de intervenţie în interes alăturat apelanţilor pârâţi Municipiul Mangalia şi Primarul Municipiului Mangalia, cerere în legătură cu care s-a dispus comunicarea către toate părţile din proces.

Curtea reţine în acest context că primul termen de judecată  - 20.10.2008 – nu constituie în acelaşi timp şi prima zi de înfăţişare, în sensul art. 134 Cod procedură civilă (1865), întrucât, deşi legal citată intimata reclamantă Societatea Naţională de Cruce Roşie din România nu putea pune concluzii, motivele de apel nefiindu-i comunicate până la această dată. La 20.10.2008 s-a impus acordarea unui termen de judecată pentru comunicarea motivelor de fapt şi de drept ale apelului formulat de pârâţi împotriva sentinţei civile nr. 555/12.05.2008 a Tribunalului Constanţa, în vederea formulării întâmpinării, respectiv pentru pregătirea apărării, cu respectarea principiului contradictorialităţii care impune respectarea dreptului părţilor de a-şi face cunoscute reciproc şi în timp util motivele de fapt sau de drept pe care îşi întemeiază pretenţiile şi apărările, precum şi mijloacele de probă de care înţeleg să se folosească, astfel încât fiecare dintre ele să îşi poată organiza apărarea.

Termenul de judecată stabilit de instanţă în vederea comunicării motivelor de apel, respectiv a cererii de intervenţie în interes alăturat apelanţilor, formulată de S.C.[...] S.R.L. Mangalia a fost 17.11.2008, dată la care intimata Societatea Naţională de Cruce Roşie din România a depus la dosar cererea de aderare la apelul formulat de pârâţii Municipiul Mangalia şi Primarul Municipiului Mangalia.

Constatându-se că la data de 17.11.2008 – prima zi de înfăţişare, reclamanta a depus şi cererea de aderare la apelul pârâţilor, cu respectarea disp.art. 293 alin.(1) Cod procedură civilă (1865), Curtea va respinge ca nefondată excepţia de tardivitate invocată în raport cu cererea de aderare la apelul pârâţilor.

Pe fondul cererii de aderare la apelul pârâţilor, Curtea reţine următoarele:

Apelanta reclamantă a susţinut faptul că prima instanţă, deşi a analizat legalitatea şi temeinicia dispoziţiei nr. 356/07.10.2003 emisă de Primarul Municipiului Mangalia stabilind că reclamanta are calitatea de persoană îndreptăţită  la măsuri reparatorii, potrivit Legii 10/2001, pentru imobilul  compus din teren în suprafaţă totală de 29027 mp şi construcţie compusă din parter şi două etaje, situat în intravilanul municipiului Mangalia, şi a dispus cu privire la restituirea în parte în natură a imobilului notificat – teren în suprafaţă de 14000 mp şi construcţia situată pe acesta, compusă din parter şi două etaje, astfel cum a fost identificat prin expertiza [...], a omis să includă în dispozitivul sentinţei menţiunea de anulare a dispoziţiei nr. 356/07.10.2003 emisă ce Primarul Municipiului Mangalia, prin care se respinsese notificarea reclamantei ca fiind formulată de o persoană care nu justifica îndreptăţirea la beneficiul Legii 10/2001.

Se impune a se face în prealabil menţiunea că sentinţa civilă nr. 555/12.05.2008 a fost pronunţată de Tribunalul Constanţa anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010 pentru modificarea Codului de procedură civilă, situaţie în care în speţă nu sunt incidente disp. art. 281(2a) Cod procedură civilă (articol introdus în Cod prin art. I pct. 25 din Legea nr. 202/2010) potrivit cu care „Îndreptarea, lămurirea, înlăturarea dispoziţiilor potrivnice sau completarea hotărârii nu poate fi cerută pe calea apelului sau a recursului, ci numai în condiţiile art. 281 – 2812 Cod procedură civilă”.

Prin urmare, anterior adoptării Legii nr. 202/2010 – art. I pct. 25, omisiunea instanţei de a se pronunţa asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale putea face obiectul criticii în apel, instanţei de apel incumbându-i obligaţia de a da dezlegare legală şi acestor cereri cu ocazia soluţionării apelurilor formulate de părţi, cu respectarea limitelor efectului devolutiv al apelului.

Cum în speţă, la data pronunţării sentinţei civile nr. 555/12.05.2008 nu era reglementată o procedură specială de completare a hotărârii, în cazul omisiunii instanţei de a se pronunţa asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu, partea interesată avea deschisă calea de atac a apelului pentru remedierea acestor deficienţe ale hotărârii de fond.

Raportat la aceste dispoziţii legale, Curtea constată că apelul formulat de reclamantă împotriva sentinţei civile nr. 555/12.05.2008 pronunţată de Tribunalul Constanţa este admisibil, în condiţiile în care prima instanţă a omis să se pronunţe asupra cererii de anulare a dispoziţiei nr. 356/07.10.2003 emisă de Primarul Municipiului Mangalia, partea neavând la dispoziţie o altă cale pentru completarea hotărârii.

Pe fondul cererii de aderare la apelul pârâţilor, Curtea constată că sunt fondate criticile invocate de apelanta Societatea Naţională de Cruce Roşie din România, prima instanţă omiţând să se pronunţe în dispozitivul hotărârii în mod explicit asupra capătului de cerere ce viza anularea dispoziţiei  nr. 356/07.10.2003, prin care Primarul Municipiului Mangalia a respins notificarea reclamantei ca fiind formulată de o persoană neîndreptăţită să beneficieze de măsurile reparatorii prevăzute de Legea 10/2001.

În contextul în care, pentru considerentele expuse pe larg în apelul principal, s-a constatat că în mod judicios prima instanţă a reţinut că reclamanta face parte din categoria persoanelor îndreptăţite să beneficieze de prevederile Legii 10/2001 pentru imobilul situat în Mangalia, compus din teren în suprafaţă de 29027 mp şi construcţie P+2E edificată pe teren, având în prezent destinaţia de spital, dispunându-se restituirea parţială în natură a imobilului şi acordarea de măsuri reparatorii în echivalent conform Legii 165/2013, se impune şi anularea dispoziţiei nr. 356/07.10.2003 prin care unitatea notificată a negat calitatea reclamantei de persoană îndreptăţită conform Legii nr. 10/2001 şi implicit calitatea acesteia de proprietară a bunului notificat, la data preluării imobilului de către stat, după anul 1945, hotărârea Tribunalului Constanţa urmând a fi reformată sub acest aspect.

În ceea ce priveşte solicitarea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată în apel, constând în onorariile de expertiză suportate de reclamantă, Curtea va respinge această cerere ca nefondată.

Se reţine că expertizele topografice şi de evaluare efectuate în cauză au fost administrate pentru identificarea imobilului notificat, respectiv pentru a se stabili suprafaţa exactă de teren ce poate fi restituită în natură reclamantei.

Aspectele referitoare la imposibilitatea restituirii în natură a întregului teren către reclamantă, respectiv a suprafeţei de 14000 mp, astfel cum dispusese prima instanţă, au fost invocate exclusiv în apelul pârâţilor, iar reformarea soluţiei primei instanţe cu privire la suprafaţa de teren restituită în natură pe vechiul amplasament s-a realizat ca urmare a admiterii apelului pârâţilor.

În ceea ce priveşte apelul incident formulat de reclamantă, acesta a vizat o singură chestiune legată de omisiunea primei instanţe de a dispune explicit şi în dispozitivul sentinţei anularea dispoziţiei nr. 356/07.10.2003 emisă de Primarul Municipiului Mangalia, iar această soluţie nu a necesitat administrarea de probatorii cu expertize.

Prin urmare, constatându-se că în apelul pârâţilor reclamanta a fost partea care a căzut în pretenţii, conform art. 274 Cod procedură civilă aceasta va suporta şi cheltuielile de judecată ocazionate de soluţionarea apelului pârâţilor, respectiv onorariile de expertize pe care le-a achitat  pe parcursul soluţionării apelului.

Domenii speta

Spete similare