Plângere contraventionala, contraventii prevazute de art. 16 alin. (1) din Legea 53/2003 rep, neincheierea contractului individual de munca. Nici o proba care sa rastoarne prezumtia de legalitate si temeinicie a procesului verbal.

Prin plângerea contraventionala inregistrata pe rolul instantei la data de 04.08.2016, sub nr. 1362/213/2016, petenta SC SA SRL, in contradictoriu cu intimata Inspectoratul Teritorial de Munca Olt, a solicitat anularea procesului verbal de constatare si sanctionare a contraventiei seria OT nr. 001954 si anularea procesului verbal de control seria OT nr. 010156 si a masurii dispuse la punctul A din Anexa nr. 1 la procesul verbal de control, ca nelegale si netemeinice.

In motivare, petenta a precizat ca la data de 12.07.2016, in jurul orelor 13, s-au prezentat la sediul societatii doi inspectori din cadrul ITM Olt, au identificat trei persoane ce prestau activitate si au intocmit fise de identificare pentru acestea, solicitând administratorului sa se prezinte la sediul ITM Olt, la data de 18.07.2016, cu documentele societatii.

Petenta a aratat ca orice incercare de a lamuri situatia de fapt a fost respinsa de inspectorii ITM, care au afirmat ca orice aparare va putea fi facuta la data de 18.07.2016.

Aceasta a invederat ca, la data mentionata, administratorul societatii s-a prezentat la sediul ITM Olt , unde a prezentat documentele solicitate si a explicat faptul  ca hala in care au fost descoperite cele doua persoane fara contract individual de munca nu apartine SC SA SRL, cele doua persoane fiind tocmite de administrator in nume personal pentru a efectua lucrari in hala, societatea reclamanta neavând nicio legatura cu aceasta situatie.

Petenta a mai aratat ca inspectorii ITM nu au acceptat in niciun fel punctul de vedere expus de administrator, refuzând sa consemneze cele aratate la rubrica obiectiuni a procesului verbal, acesta fiind motivul pentru care reprezentantul legal al petentei a refuzat semnarea procesului verbal. Pentru aceste motive, petenta a considerat ca i-a fost incalcat dreptul la aparare astfel cum este acesta consacrat de art. 6 CEDO si de art. 21 alin. (3) si art. 24 alin. (1) din Constitutia României, aratând ca o analiza riguroasa a documentelor prezentate de aceasta ar fi demonstrat ca hala la care se efectuau lucrari nu apartinea SC S A SRL, iar muncitorii au fost tocmiti in nume personal pentru a munci. De asemenea, a mai invocat faptul ca reprezentantului legal al societatii sanctionate nu i-au fost prezentate declaratiile celor doua persoane cu privire la care s-a consemnat ca nu au fost incheiate contracte individuale de munca, aducându-se atingere posibilitatii petentei de a se apara in mod efectiv si incalcându-se astfel principiul egalitatii de arme consacrat de CEDO.

Petenta a mai precizat ca sanctiunile administrative sunt apropiate de pedepsele penale prin caracterul lor punitiv, invocând jurisprudenta CEDO cu privire la acest aspect si cu privire la proportionalitatea sanctiunii aplicate.

Cu privire la procesul verbal de control nu au fost invocate motive de anulare.

In drept, au fost invocate dispozitiile OG nr. 2/2001 si ale Legii nr. 53/2003 rep.

In dovedirea celor sustinute, petenta a solicitat incuviintarea probei cu inscrisuri, proba cu interogatoriul intimatei si proba testimoniala si a depus la dosarul cauzei, in original, urmatoarele inscrisuri: Procesul verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor seria OT nr. 001954, incheiat la data de 18.07.2016 (f. 9-10), procesul verbal de control seria OT nr. 010156/18.07.2016 (f. 8), anexa nr. 1 la procesul verbal de control (f. 11-13).

Plângerea contraventionala a fost legal timbrata cu suma de 20 lei, astfel cum rezulta din chitanta depus la dosar (f. 19), conform art. 19 din OUG 80/2013.

La data de 29.09.2016, intimata a depus intâmpinare (f. 27-29) prin care a solicitat respingerea ca neintemeiata a plângerii formulate.

In motivare, cu privire la capatul de cerere având ca obiect anularea procesului verbal de control, intimata aratat ca acesta nu poate fi contestat pe calea procedurii prevazute de OG nr. 2/2001, acest act normativ vizând exclusiv contestarea procesului verbal de contraventie.

Cu privire la capatul de cerere având ca obiect anularea procesului verbal de contraventie, intimata a aratat ca la momentul efectuarii unui control la punctul de lucru al societatii petente, situat in localitatea T M, au fost descoperiti numitii D L si N I A, ce au mentionat, in cuprinsul fiselor de identificare, ca presteaza activitatea de zidar, incepând cu data de 01.06.2016, pentru SC S A SRL, fara a fi incheiat contract individual de munca, si primesc un salariu lunar in cuantum de 1000 lei.

In ceea ce priveste sustinerile petentei, conform carora cele doua persoane nu desfasurau activitatea pentru aceasta, ci pentru administrator, intimata a precizat ca cele doua persoane au aratat in cuprinsul fiselor de identificare ca lucreaza pentru SC S A SRL si nu au prezentat vreo intelegere scrisa incheiata intre acestea si R S, administratorul societatii, din care sa rezulte ca acesta, in nume propriu, a solicitat serviciile celor doi pentru amenajarea halei.

Intimata a aratat ca un extras de carte funciara nu poate demonstra decât faptul ca hala apartine administratorului.

In drept, au fost invocate dispozitiile OG nr. 2/2001 si art. 205 si urm. C proc. Civ.

In dovedire, intimata a solicitat incuviintarea probei cu inscrisuri si a depus la dosarul cauzei, in copie certificata pentru conformitate cu originalul, urmatoarele:  Procesul verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor seria OT nr. 001954, incheiat la data de 18.07.2016 (f. 32-33), procesul verbal de control seria OT nr. 010156/18.07.2016 (f. 31), anexa nr. 1 la procesul verbal de control (f. 34-36), instiintarea seria OT nr. 00526 (f. 37), fisa de identificare D L (f. 38), fisa de identificare N I A (f. 39), fisa de identificare L E (f. 40), extras activitate angajator SC S A SRL (f. 41-42).

La termenul din data de 24.11.2016, instanta a dispus disjungerea capatului de cerere având ca obiect anularea procesului verbal de control si formarea unui nou dosar având acest obiect, iar in cauza de fata a incuviintat proba cu inscrisurile depuse de ambele parti la dosar si proba testimoniala constând in audierea a doi martori, pentru petenta.

La termenul din data de 15.12.2016, instanta a constatat ca a intervenit sanctiunea decaderii petentei din dreptul de a mai administra proba testimoniala si a retinut cauza in pronuntare.

Analizând  materialul probatoriu administrat in cauza, instanta  retine  urmatoarele :

Prin procesul verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor seria OT nr. 001954/ 18.07.2016, intocmit de un agent constatator din cadrul intimatei, petenta SC S A SRL a fost sanctionata contraventional cu amenda in cuantum de 20000 lei, pentru fapta prevazuta de art. 16 alin. (1) din legea 53/2003 rep. si sanctionata  de art. 260 alin. (1) lit. e Legea 53/2003 rep.

In fapt, s-a retinut ca in timpul controlului efectuat la data de 12.07.2016, intre orele 13-13:30, la punctul de lucru al firmei SC S A SRL, situat in comuna Tia Mare, au fost gasiti desfasurând activitate (renovare cladire-magazie), numitii D L si N I A, iar conform datelor din fisele de identificare completate de catre acestia, desfasurau activitati fara a avea incheiate contracte individuale de munca

Constatarea faptei a avut loc la data de 18.07.2016, ora 11:30 , la sediul ITM Olt, in urma verificarii relatiilor puse la dispozitie de catre reprezentantul firmei (statul de plata, contracte colective, dosare de personal).

Petenta a refuzat sa semneze procesul verbal, acesta fiindu-i comunicat prin posta, conform dovezii de comunicare depusa la dosar (f. 30),  procesul verbal fiind semnat de martorul C T.

Fiind investita, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, cu verificarea legalitatii si temeiniciei procesului-verbal, instanta constata urmatoarele:

Analizând actul de sanctionare sub aspectul legalitatii sale, instanta apreciaza ca acesta a fost intocmit cu respectarea dispozitiilor art. 16 si art. 17 din O.G. nr. 2/2001 referitoare la mentiunile obligatorii ce trebuie consemnate sub sanctiunea nulitatii.

In ceea ce priveste critica de nelegalitate invocat de petenta, respectiv neconsemnarea obiectiunilor formulate de catre reprezentantul legal al acesteia la momentul intocmirii procesului verbal de contraventie, instanta constata ca potrivit dispozitiilor art. 16 alin. (7) din OG nr. 2/2001, in momentul incheierii procesului verbal agentul constatator este obligat sa aduca la cunostinta contravenientului dreptul de a face obiectiuni cu privire la continutul actului de constatare, iar obiectiunile sunt consemnate distinct in procesul verbal, la rubrica alte mentiuni, sub sanctiunea nulitatii procesului verbal.

Instanta apreciaza ca aceasta neregularitate a procesului verbal ar putea atrage nulitatea relativa, in situatia in care s-a produs petentei o vatamare ce nu ar putea fi inlaturata in alta modalitate decât prin anularea actului contestat. In acest sens, prin decizia Inaltei Curti de Casatie si Justitie nr. XXII din 19.03.2007 s-a solutionat cererea de recurs in interesul legii si s-a stabilit ca nerespectarea cerintelor inscrise in art. 16 alin. (7) din OG nr. 2/2001 atrage nulitatea relativa a procesului verbal de contraventie.

Având in vedere faptul ca petenta a avut posibilitatea de a formula orice obiectiune privind atât legalitatea cât si temeinicia procesului verbal de contraventie pe calea plângerii contraventionale, posibilitatea de a contesta procesul verbal fiind precizata in mod explicit in cuprinsul actului contestat, instanta apreciaza ca orice eventuala vatamare produsa petentului prin neconsemnarea obiectiunilor de catre agentul constatator a fost inlaturata prin formularea unei plângeri contraventionale motivata in fapt si in drept.

Pe cale de consecinta, instanta considera ca nu se impune anularea procesului verbal pentru acest motiv de nelegalitate.

In ceea ce priveste critica petentei referitoare la faptul ca intimata nu a prezentat reprezentantului acesteia declaratiile celor doua  persoane care au aratat ca presteaza activitate din data de 01.06.2016, instanta apreciaza ca aceasta nu se circumscrie sferei motivelor de nelegalitate enumerate de art. 16 din OG nr. 2/2001 si nu este de natura sa conduca la anularea procesului verbal.

Sub aspectul temeiniciei procesului verbal, instanta retine urmatoarele:

In ceea ce priveste de contraventia prevazuta de art. 276 alin. 1 lit. e din Lg. 53/2003, se retin urmatoarele:

In drept, potrivit art. 260 alin.(1) lit.e) din Legea nr. 53/2003 (Codul Muncii), in forma in vigoare la momentul savârsirii faptei, se sanctioneaza drept contraventie „primirea la munca a pâna la 5 persoane fara incheierea unui contract individual de munca, potrivit art. 16 alin. (1), cu amenda de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoana identificata”, iar art. 16 alin.(1) din acelasi act normativ prevede urmatoarele: „Contractul individual de munca se incheie in baza consimtamântului partilor, in forma scrisa, in limba româna. Obligatia de incheiere a contractului individual de munca in forma scrisa revine angajatorului. Forma scrisa este obligatorie pentru incheierea valabila a contractului”.

Procesul-verbal seria OT nr. 001954 din data de 18.07.2016 a fost incheiat de doi agenti constatatori din cadrul intimatei, fiind un act care se bucura de prezumtia de legalitate - actul a fost emis cu respectarea tuturor conditiilor de fond si de forma prevazute de lege, asociata cu prezumtia de autenticitate - actul emana in mod real de la cine se spune ca emana, si cu prezumtia de veridicitate - actul reflecta in mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitenta. Motivul pentru care actele administrative sunt inzestrate cu aceasta caracteristica este increderea ca autoritatea (in aceasta situatie agentii constatatori) consemneaza exact faptele pe care le constata, fara a denatura realitatea (cu atât mai mult cu cât, in ipoteza mentionarii intentionate sau chiar din neglijenta a unor imprejurari nereale, agentul constatator este expus unor posibile sanctiuni de natura disciplinara sau penala).

Astfel, procesul-verbal de contraventie nu face dovada absoluta a aspectelor consemnate in continutul sau, prezumtia de temeinicie având caracter relativ, iar persoana sanctionata având posibilitatea de a propune probe din care sa rezulte o alta situatie de fapt.

Pe de alta parte, persoana sanctionata contraventional se bucura de prezumtia de nevinovatie pâna la pronuntarea unei hotarâri definitive prin care sa se stabileasca vinovatia sa. Aceasta prezumtie nu neaga, insa, valoarea probatorie a procesului-verbal de contraventie legal intocmit.

Prin recunoasterea faptului ca procesul-verbal de contraventie face dovada situatiei de fapt consemnate in cuprinsul sau, pâna la dovada contrara, si a posibilitatii persoanei sanctionate de a administra probele pe care le considera necesare pentru a face dovada contrara, nu numai ca nu este cu nimic incalcata prezumtia de nevinovatie a persoanei sanctionate, dar se realizeaza si un echilibru intre interesul general, al statului, in reglementarea masurilor privind constatarea contraventiilor si interesul particular.

O astfel de prezumtie nu incalca dreptul contestatorului la un proces echitabil, nefiind de natura a incalca prezumtia de nevinovatie. Astfel, dupa cum a statuat Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Salabiaku c. Frantei, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141 A, p. 15, § 28; Telfner c. Austriei, no 33501/96, § 16, 20 mart. 2001; Anghel c. României, no 28183/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumtiile de fapt si de drept sunt recunoscute in toate sistemele juridice, fiind permisa utilizarea acestora, inclusiv in materie penala pentru dovedirea vinovatiei faptuitorului, daca sunt indeplinite doua conditii: respectarea unor limite rezonabile, tinându-se cont de miza litigiului si respectarea dreptului la aparare.

In prezenta cauza, desi petenta a propus probe in apararea sa, instanta apreciaza ca acestea nu pot face dovada contrara situatiei de fapt retinute in procesul-verbal contraventional.

Potrivit anexei nr. 1 la procesul-verbal de control seria OT nr. 010156 din data de 18.07.2016 (fila 11-13), in urma verificarilor efectuate la sediul ITM Olt, pe baza documentelor puse la dispozitie de catre administratorul societatii, s-a constatat ca angajatorul, respectiv societatea petenta, a incheiat contracte individuale de munca pentru un numar de 7 angajati, printre care nu figureaza si numitii D N. L si N I A, care, conform fiselor individuale de identificare (f. 38, 39), au declarat ca presteaza activitate pentru petenta fara a avea incheiat contract de munca. Astfel, in cuprinsul fisei de identificare (f. 38), numitul D N. L a mentionat ca presteaza activitate in functia de zidar, de la data de 01.06.2016, in cadrul SC S A SRL, fara a avea semnat contract individual de munca, timpul de munca fiind de 4 ore pe zi, de la ora 09:00 pâna la ora 13:00, primeste un salariu lunar in cuantum de 1000 lei si lucreaza impreuna cu N I De asemenea, numitul N I A a indicat in fisa de identificare (f. 39) ca presteaza activitate in functia de zidar, de la data de 01.06.2016, in cadrul SC S A SRL, fara a avea semnat contract individual de munca, timpul de munca fiind de 4 ore pe zi, de la ora 09:00 pâna la ora 13:00, primeste un salariu lunar in cuantum de 1000 lei si lucreaza impreuna cu D N si LE.

Desi petenta a indicat, prin cererea de chemare in judecata, faptul ca cele doua persoane prestau activitate intr-o hala care nu apartine SC S A SRL, acestea fiind puse de administrator in nume personal sa efectueze lucrarile respective, aceste afirmatii nu au fost sustinute de nicio proba, motiv pentru care nu vor fi retinute de instanta.

Pe cale de consecinta, instanta constata ca nu s-a facut dovada existentei unei alte situatii de fapt decât cea care s-a retinut in sarcina petentei prin actul atacat, nefiind rasturnata prezumtia relativa de temeinicie de care se bucura procesul-verbal contraventional.

Analizând sanctiunea stabilita prin actul atacat, instanta apreciaza ca amenda de 20.000 lei (10.000 lei pentru fiecare persoana identificata) a fost aplicata in limitele prevazute de art. 260 alin.(1) lit.e) din Legea nr. 53/2003, realizându-se o corecta individualizare a sanctiunilor fata de criteriile prevazute de art. 21 alin.(3) din OG nr.2/2001.

Astfel, potrivit art. 21 alin.(3) din OG nr.2/2001, sanctiunea se aplica in limitele prevazute de actul normativ si trebuie sa fie proportionala cu gradul de pericol social al faptei, tinându-se seama de imprejurarile in care a fost savârsita, de modul si mijloacele de savârsire, de scopul urmarit, de urmarea produsa, de circumstantele personale ale contravenientului si de celelalte date inscrise in procesul-verbal.

Fata de imprejurarile cauzei, luând in considerare ca aceasta fapta retinuta in sarcina petentei prezinta o gravitate ridicata, instanta apreciaza ca sanctiunea cu amenda contraventionala in cuantumul minim reglementat de lege este corect individualizata si reflecta gradul de pericol social al faptei comise, fiind necesara pentru a descuraja subiectii de drept sa primeasca angajati la munca fara contracte incheiate. Proportionalitatea in acest caz este data de insusi textul de lege, care reflecta dorinta legiuitorului de a proteja interesele salariatului si ale persoanelor care doresc sa formuleze cereri de angajare.

Având in vedere aceste considerente, instanta, in baza art. 34 alin.(1) din OG nr. 2/2001, va respinge ca neintemeiata plângerea contraventionala formulata de petenta SC S A SRL.

Tip document: sentinta civila

Nr. document: 58

Data document: 01.02.2017

Domeniu asociat:  Prejudicii. Daune

Titlu jurisprudenta: Actiune in raspundere civila delictuala, neindeplinirea conditiilor raspunderii civile delictuale si ale art. 313 din Legea 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii.

Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante la data 03.01.2017, sub numarul de dosar 5/213/2017, reclamantul Spitalul Clinic Judetean de Urgenta C a chemat in judecata pârâta G D A solicitând instantei ca prin sentinta ce se va pronunta sa fie obligat  la plata  sumei de 2314,75 lei,  reprezentând contravaloarea serviciilor medicale ocazionate de spital cu servicii medicale.

In motivarea actiunii reclamantul a aratat ca in data de 27.08.2015, pârâta G D A a fost internata a Sectia ortopedie la Spitalul Clinic Judetean de Urgenta C, in urma unui accident rutier, in perioada 27.08.2015-04.09.2015, iar contravaloarea zilelor de spitalizare a fost in cuantum de 2314,75 lei, suma pe care pârâta trebuie sa o achite spitalului fiind intrunite astfel conditiile generale ale raspunderii civile delictuale prevazute de art. 1345, 1349, 1357 C civ, precum si conditiile prevazute de art.313 din Legea 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii.

Reclamantul solicita ca prin hotararea ce se va pronunta  pârâta sa fie obligata la plata sumei mentionate, actualizata cu indicele de inflatie pâna la data platii efective a debitului.

Sustine reclamantul ca avand in vedere dispozitiile art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, iar spitalul in calitate de furnizor de servicii medicale are obligatia de a recupera prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale de la persoanele care datoreaza debitul reprezentând  cheltuielile efective cu asistenta medicala acordata, intrucat pârâta a fost victima unei accident, iar sumele ocazionate de spital cu tratamentul acordat acestuia potrivit  Normelor metodologice de aplicare a Constractului-cadru privind conditiile acordarii asistentei medicale in cadrul sistemului de asigurari  de sanatate si art. 313 din Legea nr. 95/2006, iar cheltuielile de spitalizare pentru agresiuni, accidente rutiere, accidente de munca si boli profesionale nu se suporta din fondul asigurarilor sociale de sanatate, astfel incât spitalul trebuie sa deconteze casei de asigurari de sanatate cheltuielile de spitalizare, de la persoanele vinovate.

Arata reclamantul ca, in cauza de fata cel obligat la recuperarea prejudiciului este persoana care prin fapta proprie a produs o vatamare sanatatii altei persoane, astfel ca se ajunge la concluzia  ca in acele situatii in care, din culpa beneficiarului ingrijirilor medicale nu a fost stabilita  persoana  a carei fapta proprie sa fi produs o vatamare, cel obligat la recuperarea prejudiciului este chiar beneficiarul. Cu alte cuvinte, fapta ilicita a beneficiarului de servicii medicale consta tocmai in lipsa sa de diligenta in stabilirea persoanei vatamate iar in cauza reclamantul a suferit o diminuare a patrimoniului, fara ca pentru aceasta sa exista o justa cauza.

Se arata ca prin intrunirea cumulativa a conditiilor prevazute de art. 1357 C civ respectiv: existenta prejudiciului cauzat Spitalului Clinic Judetean de Urgenta C, reprezentat de contravaloarea zilelor de spitalizare; existenta unei fapte ilicite constand in neformularea unei plângeri penale impotriva agresorului sau autorului accidentului pentru a atrage incidenta prevederilor art. 313 din Legea nr. 95/2006; existenta raportului de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu (contravaloarea zilelor de spitalizare); existenta vinovatiei faptuitorului ca atitudine psihica a acestuia fata de fapta sa si prejudiciul produs.

Mentioneaza reclamantul ca debitul solicitat reprezinta, potrivit art. 313 din Legea nr. 95/2006 „ prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistenta medicala acordata” si face parte din categoria „ altor sume care constituie venituri ale bugetului general consolidat” definit de art. 21 din Codul de Procedura Fiscala cu privire atât la continut cat si cuantumul creantelor fiscale.

In acelasi timp obligatiile fiscale sunt definite de art.22 al Codului de procedura fiscala.

Termenul de prescriptie al dreptului la actiune, este de 5 ani conform dispozitiilor art. 131 Cod procedura fiscala, intrucât debitul mentionat este o creanta bugetara, care face parte din categoria alte venituri bugetare, iar unitatea reclamanta, in calitate de furnizor de servicii medicale are obligatia de  recupera sumele respective de bani si de a le returna Casei de Asigurari de Sanatate.

Se mentioneaza si ca, in art.30 din OUG nr.80/2013, privind taxele judiciare de timbru, reclamantul este scutit de obligatia achitarii taxei de timbru, Spitalul Clinic Judetean de Urgenta fiind institutie publica, iar suma solicitata constituind venit public.

Se solicita sa se aiba in vedere prevederile art. 411 alin.2 Cpc, judecând cauza in lipsa.

In drept au fost invocate dispozitiile art. 1357 C civ, art. 1345, 1349, 194, 411 alin.2 Cpc si art. 313 ( art. 320 alin.1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii.

Pentru dovedirea cererii au fost anexate decontul de cheltuieli privind paratul si ordinul Ministrului Sanatatii privind numirea in functia de manager al rclamantului (f.5-8).

Pârâta a fost citat in cauza cu copie a actiunii formulata de reclamant, insa nu a depus la dosar intâmpinare.

Examinând actele si lucrarile dosarului, instanta a  retinut:

Pârâtul G D A a beneficiat de tratament medical din partea reclamantului Spitalul Clinic  Judetean de Urgenta C, in perioada 27.08.2015 – 04.09.2015, la sectia ortopedie, acordandu-i-se ingrijiri medicale in valoare de 2314,75 lei, fapt ce reiese din  inscrisul depus la dosar respectiv decontul de cheltuieli depus  la dosarul din data de 01.10.2015.

Reclamantul prin actiunea formulata a solicitat obligarea pârâta G D A la plata  sumei de 2314,75 lei, reactualizata cu indicele de inflatie pâna la data platii efective a debitului, reprezentând contravaloarea serviciilor medicale avand in vedere ca din culpa acestuia nu a fost stabilita persoana a carei fapta proprie sa fi produs o vatamare constând tocmai in lipsa sa de diligenta in stabilirea autorului faptei ilicite.

Potrivit prevederilor art. 313 Legea nr. 95/2006, persoanele care prin faptele lor aduc daune sanatatii altei persoane raspund potrivit legii si au obligatia sa repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistenta medicala acordata.

In considerarea temeiului juridic invocat de catre reclamant, instanta constata ca, potrivit art. 103 din Legea nr. 71/2011 privind punerea in aplicare a Cciv, faptele juridice extracontractuale sunt supuse legii in vigoare la data producerii sau savârsirii lor.

In speta, actiunea reclamantului se intemeiaza pe un fapt constând in internarea pârâta G D A in spital in perioada 27.08.2015-04.09.2015, astfel ca , cu privire la situatia de fapt invocata in sustinerea cererii, instanta constata aplicabilitatea disp. art. 1349-art.1359 din C civ.

Potrivit acestor dispozitii legale, conditiile angajarii raspunderii civile delictuale a unei persoane sunt: existenta unei fapte ilicite, prin care s-au adus prejudicii materiale sau morale unei alte persoane, existenta unei legaturi de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciul cauzat si vinovatia autorului faptei ilicite.

Fapta ilicita reprezinta o actiune sau inactiune a unei persoane prin care, incalcându-se normele dreptului obiectiv, se aduc prejudicii dreptului subiectiv al unei alte persoane.

Prejudiciul produs in dauna persoanei vatamate reprezinta efectul negativ suferit de aceasta care trebuie sa se afle in legatura de cauzalitate cu fapta ilicita in sensul ca acest efect negativ trebuie sa fie rezultatul direct si nemijlocit al actiunii autorului faptei ilicite.

Vinovatia reprezinta latura subiectiva a raspunderii civile delictuale si consta in atitudinea de vointa si constiinta a autorului faptei ilicite fata de aceasta si rezultatul socialmente periculoase.

Analizând normele legale invocate de reclamant in sustinerea cererii sale, instanta constata ca actele normative care reglementeaza sistemul de asigurari de sanatate nu  instituie in sarcina victimei agresiunii, obligatia de a comunica numele persoanei care a provocat agresiunea, prin incalcarea careia sa fi provocat un prejudiciu in patrimoniul reclamantului sau al Fondului National Unic. Prin urmare, nu se poate retine ca omisiunea de a furniza astfel de relatii reprezinta o fapta ilicita.

De asemenea, instanta retine ca, in conformitate cu disp. art. 92 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, acordarea asistentei medicale publice de urgenta este o datorie a statului si un drept al cetateanului (textul nedistingând intre cetateanul asigurat si cel neasigurat).

 Sistemul national de servicii medicale de urgenta si prim ajutor calificat reprezinta ansamblul de structuri, forte, mecanisme si relatii, organizate dupa aceleasi principii si reguli, care utilizeaza proceduri integrate de management specializat si/sau calificat [art. 86 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 95/2006].

Finantarea acordarii asistentei medicale publice de urgenta se face de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Sanatatii Publice si bugetul Ministerului Administratiei si Internelor, din bugetul Fondului national unic de asigurari sociale de sanatate, din bugetul autoritatilor publice locale, precum si din alte surse prevazute prin lege, inclusiv donatii si sponsorizari [art. 93 alin. (1) din Legea nr. 95/2006].

Unul dintre obiectivele sistemului de asigurari sociale de sanatate este protejarea asiguratilor fata de costurile serviciilor medicale in caz de boala sau accident [art. 208 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 95/2006].

Asigurarile sociale de sanatate sunt obligatorii si functioneaza ca un sistem unitar, iar obiectivele sale se realizeaza pe baza unor principii, printre care: acordarea unui pachet de servicii medicale de baza, in mod echitabil si nediscriminatoriu, oricarui asigurat.

Asiguratii au dreptul de a beneficia de servicii medicale de urgenta conform art. 218 lit. h) din Legea nr. 95/2006.

Potrivit dispozitiilor Legii nr. 95/2006, serviciile medicale de urgenta sunt suportate din Fondul national unic, format, potrivit art. 256, din contributiile persoanelor fizice si juridice, subventii de la bugetul de stat, donatii, dobânzi, sponsorizari, venituri obtinute din exploatarea patrimoniului CNAS si caselor de asigurari, precum si alte venituri in conditiile legii, sume proprii ale Ministerului Sanatatii Publice.

Conform art. 34 din Constitutie, dreptul la ocrotirea sanatatii este garantat, statul fiind obligat sa ia masuri pentru asigurarea igienei si a sanatatii publice.

Fata de cele expuse, instanta constata ca cererea introdusa de reclamant este nefondata, in cauza nefiind intrunite conditiile impuse de art. 313 Legea nr. 95/2006 si conditiile raspunderii civile delictuale instituite de art. 1357- art.1358 Cod civ,  urmând a fi respinsa.

Tip document: sentinta civila

Nr. document: 845

Data document: 01.11.2016

Domeniu asociat:  Minori

Titlu jurisprudenta: Modificare program de vizitare a minorilor, nemodificarea conditiilor care au condus la stabilirea programului de vizita. Cerere reconventionala - majorare pensie de intretinere, inlocuirea modului de prestare a pensiei din executarea in natura in executarea in bani.

Prin actiunea inregistrata la data de 25.05.2015 sub nr.794/213/2015, reclamantul V C a chemat in judecata pe parata V A M, solicitand instantei modificarea programului de vizitare a minorilor V C M si V M M, ce a fost stabilit prin sentinta civila nr. 1250/11.10.2012 pronuntata de Judecatoria Corabia in dosarul cu nr. 1811/213/2012 in sensul stabilirii unui program de legaturi personale cu minorii astfel:

-  anual o luna si jumatate in vacanta de vara a minorilor de pe data de 25 iulie, orele 10.00 pana pe data de 10 septembrie orele 19.00, cu luarea minorilor in domiciliul din Germania, oras Munchen;

 - anual o saptamana in vacanta de iarna a minorilor, de pe data de 22 decembrie  orele 10.00 pana pe data 30 decembrie orele 19.00 in anii pari, urmand ca in anii impari perioada sa fie de pe data de 30 decembrie orele 10.00 pana pe data de 06 ianuarie orele 19.00, cu luarea minorilor in domiciliul din Germania, oras Munchen;

-  patru zile cu ocazia sarbatorii Pastelui, respectiv din ziua anterioara sarbatorii de Pasti, orele 10.00 pana a treia zi de Pasti, orele 19.00, in anii pari cu luarea minorilor in domiciliul reclamantului din Germania, oras Munchen;

- obligarea paratei sa permita minorilor sa comunice cu reclamantul prin internet, telefon cel putin o data pe saptamana, sambata intre orele 18.00 si 19.00 cu precizarea ca reclamantul va pune la dispozitia minorilor un telefon mobil si un calculator special destinat comunicarii cu acestia si el va fi cel care ii va contacta si va suporta cheltuielile comunicarii

- suplinirea consimtamantului paratei in vederea deplasarii minorilor insotiti de reclamant in Germania, pe perioada programului stabilit de instanta  in care minorii pot fi luati de reclamant in domiciliul sau din Germania.

In motivarea actiunii, reclamantul arata ca din relatia de concubinaj pe care a avut-o cu parata, au rezultat minorii  VC M, si V MM,. Arata reclamantul ca prin sentinta civila nr. 1630/02.11.2011 pronuntata de Judecatoria Corabia in dosarul cu nr. 1816/213/2012 s-a dispus ca exercitarea autoritatii parintesti asupra minorilor sa se faca de ambii parinti, a fost stabilita locuinta minorilor la locuinta mamei, reclamantul din prezenta cauza a fost obligat la plata pensiei de intretinere in favoarea minorilor, in cuantum de cate 100 lei, in natura, si au fost incuviintate legaturi personale cu minorii dupa programul stabilit.

Mentioneaza reclamantul ca a solicitat modificarea programului de vizitare a minorilor deoarece acesta munceste in Germania si locuieste efectiv in Munchen la adresa indicata si, datorita programului de lucru, nu se poate incadra in programul de vizita a minorilor.

Cu privire la suplinirea consimtamantului paratei in vederea deplasarii minorilor in Germania, insotiti de reclamant, acesta din urma arata ca a purtat mai multe discutii cu parata in acest sens, avand in vedere si posibilitatile existente in Germania, insa parata a refuzat, mentionand ca nu va fi de acord cu acest lucru.

La cerere, au fost anexate, in copie certificata pentru conformitate, urmatoarele inscrisuri: copie act identitate reclamant, certificate de nastere minori, sentinta civila nr. 1630/02.11.2011 pronuntata de Judecatoria Corabia in dosarul cu nr. 1816/213/2011, sentinta civila nr. 1250/11.10.2012  pronuntata de Judecatoria Corabia in dosarul cu nr. 1811/213/2012, adeverinta de inregistrare a reclamantului la adresa din Germania.

Actiunea a fost legal timbrata cu taxa judiciara de timbru in cuantum de 20 lei- fila 18.

La data de 12.06.2015, parata a formulat cerere reconventionala, prin care a solicitat obligarea reclamantului parat la majorarea pensiei de intretinere stabilita in sarcina acestuia, pentru fiecare minor in parte, pensia urmand a fi stabilita in bani si cu incepere de la data introducerii actiunii si pana la majoratul acestora, in functie de veniturile realizate si obligarea reclamantului parat la  plata cheltuielilor de judecata.

In motivarea cererii reconventionale, parata reclamanta arata ca prin sentinta civila nr. 1630/02.11.2011 reclamantul parat a fost obligat la plata unei pensii lunare de intretinere, in cuantum de 100 lei, in natura, pentru fiecare minor in parte.

Arata parata reclamanta ca acest cuantum nu  mai satisface nevoile minorilor care in prezent au crescut pe de o parte, iar pe de alta parte, reclamantul nu mai locuieste in Corabia, fiind stabilit in Germania, avand alte venituri.

Mai arata reclamanta ca, masura stabilirii unei pensii  de cate 100 lei in natura,  in sarcina reclamantului parat, s-a dovedit a fi una ineficienta, avand in vedere ca reclamantul a plecat la munca in Germania iar aceasta obligatie a fost executata de maniera ca, lunar expedia dulciuri sau haine pentru minori care de cele mai multe ori erau marimi mari iar minorii nu puteau purta aceste haine. Mentioneaza reclamanta ca, valoarea dulciurilor nu se ridica la mai mult de 30-40 lei, raportat la veniturile realizate de parat in Germania, care se ridica la suma de 1000-2000 euro pe luna.

Cererea reconventionala a fost legal timbrata cu taxa judiciara de timbru in cuantum de 20 lei, conform chitantei depusa la fila 76 din dosar.

La aceeasi data, respectiv 12.06.2015, parata a formulat si intampinare, prin care a solicitat  respingerea actiunii formulata de reclamant si obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecata.

Prin intampinare, parata a invocat exceptia autoritatii de lucru judecat, raportat la situatia ca prin sentinta civila nr. 1250/11.10.2012 pronuntata in dosarul cu nr. 1811/213/2011 a fost stabilit deja un program de legaturi personale cu minorii  si apreciaza ca, desi starea de fapt avuta in vedere in urma cu doar doi ani si jumatate nu s-a schimbat, reclamantul a solicitat modificaea acestui program.

In sustinerea exceptiei, parata arata ca prin sentinta civila sus mentionata a fost solutionat fondul cauzei, iar reclamantul, in situatia in care nu a fost multumit, putea formula cale de atac la instanta ierarhic superioara.

Pe fondul cauzei, parata arata ca, in cursul anului 2011, motivat de faptul ca reclamantul exercita abuziv dreptul sau de a avea legaturi personale cu minorii, in sensul ca, atunci cand venea in tara lua minorii de la gradinita fara a o instiinta in prealabil, a formulat actiune pentru stabilirea unui program de vizita, program ce a fost stabilit prin sentinta civila nr. 1250/11.10.2012 a Judecatoriei Corabia. Mentioneaza parata ca de la data pronuntarii acestei sentine, reclamantul a vizitat minorii de patru ori, respectiv in vara anului 2013, in iarna anului 2013, in perioada sarbatorilor de iarna din anul 2014 si in perioada 02 mai-11 mai 2015.

Mai arata parata ca, sumele modice pe care reclamantul a inteles sa le aloce minorilor sunt vadit discordante cu veniturile pe care acesta le realizeaza in Germania, fiind sofer profesionist pe tir, avand un venit intre 1000-2000 euro pe luna.

La intampinare parata a atasat o plansa foto, cuprinzand dulciuri trimise de reclamant minorilor in tara.

In drept, au fost invocate dispozitiile ar. 205 si urmatoarele cod procedura civila.

La data de 06.07.2015, reclamantul a formulat raspuns la intampinarea paratei prin care a solicitat respingerea exceptiei autoritatii de lucru judecat, pe considerentul ca, situatia de fapt avuta in vedere de Judecatoria Corabia la pronuntarea sentintei civile nr. 1250/11.10.2012 este total schimbata, chiar daca reclamantul locuieste in Germania in prezent.

Totodata, reclamantul arata ca, in calitate de parinte si avand in vedere principiul interesului superior al minorilor, are dreptul de a se ocupa si acesta de crestere si ingrijirea minorilor dupa un program bine stabilit.

Mai arata reclamantul ca, desi parata a mentionat ca nu i-a ingradit niciodata dreptul de a vizita minorii dupa programul stabilit, aceasta a fost de rea credinta in sensul ca era cu greu convinsa de a-i da minorii in afara programului de vizita. Mai arata reclamantul ca, desi s-a achitat de pensia de intretinere stabilita in natura de instanta, a contribuit si financiar la cresterea si educarea minorilor trimitand numeroase sume de bani paratei pentru a le achizitiona minorilor cele necesare.

Pentru aceste considerente, reclamantul a solicitat respingerea apararilor formulate de parata. La raspunsul la intampinare reclamantul a atasat adeverinta de inregistrare a acestuia la adresa din Munchen.

Totodata, reclamantul a formulat si intampinare la cererea reconventionala formulata de parata, prin care a invocat exceptia autoritatii de lucru judecat in conditiile art. 430 si urmatoarele cod procedura civila, raportat la sentinta civila nr. 1630/02.11.2011 a Judecatoriei Corabia, apreciind ca nu se face dovada ca pretentiile minorilor au crescut si nici ca veniturile reclamantului au suferit modificari.

Arata reclamantul, referitor la solicitarea paratei de a se stabili pensia de intretinere in favoarea minorilor in bani, ca lunar acesta a expediat dulciuri si haine pentru minori, iar pe langa acestea a trimis si sume de bani in favoarea minorilor pentru a li se cumpara acestora cele necesare. Reclamantul sustine ca veniturile acesteia nu se ridica la suma indicata de parata, nefiind incadrat in munca si neavand un contract de munca incheiat.

In consecinta, reclamantul solicita obligarea acestuia la pensie de intretinere tot in natura.

In cursul cercetarii judecatoresti instanta s-a pronuntat cu prioritate pe exceptiile invocate de parati, respectiv exceptia autoritatii de lucru judecat invocata de parata reclamanta prin intampinare si exceptia autoritatii de lucru judecat invocata de reclamantul parat prin intampinare la cererea reconventionala, acestea fiind respinse ca neintemeiate.

Totodata, instanta a dispus si efectuarea unor referate de ancheta psihosociala la domiciliul reclamantului din Germania si la domiciul paratei din Corabia si a audiat martorii VN si BMC, propusi de reclamant si V G si V M D, propusi de parata- filele 83-90.

A fost incuviintata si administrata la cererea partilor si proba cu interogatoriile reclamantului si paratei, care sunt consemnate, semnate si atasate la filele 77-82 din dosarul cauzei.

La termenul de judecata din data de 27.10.2016, au fost audiati in camera de consiliu si minorii VCM si V C, conform proceselor verbale consemnate, semnate si atasate la filele 72-73 din dosar.

La data de 27.10.2016, a fost depus referatul de ancheta psihosociala efectuat la domiciliul paratei- fila 71 din dosar.

La data de 17.10.2016, a fost depus si referatul de ancheta psihosociala efectuat la domiciliul reclamantului din Germania, filele 62-86 din dosar.

Analizând actele dosarului de fata si probatoriul administrat in cauza, instanta retine urmatoarele:

In fapt,  prin sentinta civila nr. 1250/11.10.2012 pronuntata de Judecatoria Corabia in dosarul nr. 1811/213/2012 s-a incuviintat reclamantului V C dreptul de a avea legaturi personale cu minorii V C M si V M M, la domiciliul acestuia din oras Corabia , in urmatoarea modalitate: in primul si al treilea sfârsit de saptamâna ale fiecarei luni, incepând de sâmbata ora 10:00 pâna duminica ora 19:00, anual, in vacanta de vara, din data de 01 iulie orele 10:00 pâna in data de 30 iulie orele 19:00, trei zile cu prilejul Craciunului, respectiv din data de 24 decembrie orele 10:00 pâna la data de 26 decembrie orele 19:00, in anii pari, trei zile cu ocazia Pastelui, respectiv din ziua anterioara sarbatorii de Paste, orele 10:00, pânâ a doua zi de Paste, orele 19:00, in anii impari, cu ocazia onomasticii, respectiv 15 august, orele 10:00-19:00, in anii pari si cu ocazia zilei de nastere, respectiv 12 octombrie, orele 13:00-19:00, in anii impari.

In drept, potrivit art. 403 c. civ. in cazul schimbarii imprejurarilor, instanta de tutela poate modifica masurile cu privire la drepturile si indatoririle parintilor divortati fata de copii lor minori, la cererea oricaruia dintre parinti sau a unui alt membru al familiei, a copilului, a institutiei de ocrotire, a institutiei publice specializate pentru protectia copilului sau a procurorului.

Cu privire la cererea reclamantului parat reconventional in sensul modificarii masurilor dispuse prin sentinta civila nr.1250/11.10.2012 .prin care a fost incuviintat dreptul acestuia de a avea legaturi personale cu minorii  V C M si V M M, instanta apreciaza ca probele administrate in cauza, nu justifica oportunitatea modificarii acestor masuri.

Se apreciaza relevant in acest sens in primul rand raspunsurile la interogatoriu ale reclamantului care a marturisit ca  in ultimii  ani  acesta a pastrat legaturi personale  si a avut contacte directe cu minorii. Astfel reclamantul a recunoscut ca in  vara anului 2013 cand a revenit in  tara a mers cu copii la o ruda apropiata in localitatea Vulcan iar in iarna  aceluiasi an minorii au mers in vizita pentru cateva zile in domiciliul reclamantului  din Corabia. Totodata in anul 2014  copii au petrecut Craciunul impreuna cu reclamantul in locuinta acestuia din tara iar ulterior in perioada 26- 30 decembrie au mers impreuna  la munte  iar in anul 2015  in luna mai cand reclamantul a revenit in tara copii au stat pentru mai multe zile in locuinta  acestuia din orasul Corabia, Jud Olt.

Raspunsurile reclamantului la interogatoriu desi au valoarea unei marturisiri depline cu privire la imprejurarile recunoscute se coroboreaza si cu  declaratiile martorilor audiati in cauza, care au  confirmat faptul ca atunci cand  nu se afla in tara reclamantul tine legatura telefonic cu minorii. Astfel, martorul VN, tatal recamantului a declarat faptul ca atunci cand merge in Germania  locuieste in apartamentul fiului sau pentru o  perioada cuprinsa si intre 7 si 10 zile  si a constatat cu aceasta ocazie ca  atunci cand reclamantul suna in tara pentru a vorbi cu minori i se raspunde la telefon si comunica cu copii iar martora B M, prietena reclamantului a relatat faptul ca in cursul anului 2015  cand reclamantul a revenit in tara a  avut intalniri cu minorii conform programului stabilit de instanta.

Faptul ca  tatal reclamant nu poate avea contacte directe cu copii ori de cate ori doreste, respectiv si in afara programului stabilit de instanta prin sentinta civila nr.1250/11.10.2012 nu justifica temeinicia cererii formulate intrucat aceasta imprejurare nu s-a dovedit ca  se datoreaza unor imprejurari mai presus de vointa reclamantului  iar aceasta situatie afecteaza relatiile dintre tata si copii astfel incat se impune in mod intemeiat  schimbarea modului in care tatal reclamant sa aiba legaturi personale cu minorii. Astfel desi reclamantul a aratat ca din cauza programului de lucru nu poate avea legaturi cu minorii conform programului stabilit de instanta, aceasta imprejurare nu a fost dovedita in cauza, respectiv nu exista probe pertinente si concludente in sensul ca tatal in perioada programului de vizita stabilit de instanta a facut demersuri in vederea  obtinerii unor zile libere pentru a se deplasa in tara, care nu i-au fost aprobate de unitatea angajatoare.

 Mai mult se presupune ca prin modalitatea in care se solicita modificarea programului de vizita,  care sub aspectul intervalului de timp corespunde in mare masura cu cel incuviintat de instanta , tatal va avea zile libere  de la locul de munca, situatie in care  acesta  in mod evident se si poate deplasa in Romania pentru a petrece timpul cu copii, asa cum s-a  si dispus prin sentinta civila nr. 1250/11.10.2012.

Se apreciaza necesar a se sublinia faptul ca pentru exercitarea dreptului de a avea legaturi personale cu minorii, parintii sunt aceia care trebuie sa se organizeze de asa maniera  incat  acest drept sa se desfasoare in conditii de normalitate care sa nu afecteze dezvoltarea normala si armonioasa a minorilor. Asadar, reclamantul este cel care trebuie sa se organizeze astfel incat programul stabilit de instanta,  care este unul  cunoscut atat de minori cat si de parintele la care acestia locuiesc si care corespunde varstei minorilor, nevoilor de ingrijre si educare a acestora dar si intensitatii legaturii afective dintre copii si parintele la care nu locuieste,  sa fie respectat intocmai, intrucat numai in aceste conditii se asigura mentinerea relatiilor de familie intre copii si tatal reclamant , intr-un mod care presupune siguranta, echilibru si armonie pentru copii.

Instanta apreciaza ca  excercitarea dreptului de a avea legaturi personale cu minorii in orice moment si prin orice mod  in care tatal doreste, in functie de programul si modul in care ii este acestuia mai lejer,  nu este intotdeauna si  in interesul minorilor, intrucat poate  afecta modul si stilul de viata al copiilor, avand in vedere ca acestia sunt elevi si participa in mod organizat la activitati scolare si extrascolare, aspect confirmat de martorii V G si B M C.

Imprejurarea ca relatiile dintre parintii minorilor au devenit tensionate in ultimul timp, dupa introducerea actiunii la instanta de reclamant,  aspect confirmat atat de martorii reclamantului cat si ai paratului nu este in masura sa justifice modificarea modului in care tatalui i-a fost incuviintat dreptul de a avea legaturi cu minorii intucat deplasarea acestora in strainatate, de trei ori pe an la locuinta acestuia din Germania este in masura sa afecteze dezvoltarea armonioasa a  copiilor fiind afectat sentimentul de stabilitate si siguranta  intrucat aceste deplasari presupun nu doar un efort mult prea mare din partea  copiilor dar si contactul cu locuri si persoane necunoscute, in conditiile in care pana in prezent minorii nu au locuit o perioada indelungata numai cu tatal reclamant,  intr-o tara straina.

Totodata se constata ca prin luarea copiilor in locuinta tatalui in fiecare an in vacanta de vara, in intervalul 25 iulie, orele 10.00 pana pe data de 10 septembrie orele 19.00, mama ar fi lipsita de posibilitatea de a petrece o parte din aceasta vacanta cu copii, desi acestia au nevoie de a petrece timp si de a desfasura activitati distractive si recreative in perioada libera din timpul vacantelor scolare, cu ambii parinti.

Instanta retine totodata ca minori cu ocazia audierii in camera de consiliu au aratat ca nu sunt de acord cu aceste deplasari la locuinta tatalui din strainatate, cel putin in acest moment, aceasta manifestare de vointa neputand fi ignorata de instanta raportat la varsta minorilor si dreptul acestora de a-si exprima liber opinia si de a fi ascultati  cu privire la imprejurarile care ii privesc in mod direct.

De asemenea reclamantul nu a facut dovada cu probe pertinente si concludente ca prezinta garantii  suficiente pentru a gazdui minorii in strainatate astfel incat dezvoltarea fizica, mentala, morala si  stilul de viata cu care acestia sunt obisnuiti sa nu fie afectate, acesta refuzand  cu ocazia administrarii probei cu interogatoriu sa faca relatari colcludente cu privire la locuinta acestuia, venitul realizat, locul si programul de lucru.

Fata de aceste imprejurari, constatand si faptul ca reclamantul dupa divortul de parata,  a pastrat legatura cu copii, nefiind afectat dreptul acestuia de a mentine relatii personale si contacte directe cu copii, instanta apreciaza ca solicitarea acestuia in sensul modificarii masurilor dispuse prin sentinta civila nr.1250/11.10.2012 referitor la dreptul acestuia de a avea legaturi cu minorii, nu se justifica, actiunea formulata in acest sens urmand a fi respinsa ca neintemeiata.

Relativ la cererea reconventionala instanta retine ca potrvit art. 499 c. civ. tatal si mama sunt obligati in solidar sa dea intretinere copiilor lor minori, asigurandu-le cele necesare traiului, precum educatia, invatatura si pregatirea profesionala.

Potrivit art. 531 c. civ. daca se iveste vreo schimbare in ceea ce priveste mijloacele celui care presteaza intretinere si nevoia celui care o primeste, instanta de tutela, potrivit imprejurarilor poate mari sau micsora pensia de intretinere sau poate hotari incetarea platii ei.

Prin sentinta civila nr.1630/02.11.2011 pronuntata de Judecatoria Corabia in dosarul nr.1816/213/20111 reclamantul parat reconventional a fost obligat sa contribuie in natura la  cheltuielile de crestere, ingrijire si pregatire profesioanala ale minorilor in cuantum valoric de  100 lei.

Probele administrate in cauza, nu confirma in mod pertinent sustinerea reclamantului in sensul ca acesta si-a indeplinit lunar aceasta obligatie si pe langa pachetele cu alimente trimise in tara minorilor, a expediat si sume de bani si obiecte de imbracaminte. Astfel declaratiile martorilor paratului nu se coroboreaza cu inscrisurile depuse la dosar si nici cu declaratiile celorlalti martori audiati in cauza, respectiv V M si V G care au relatat faptul ca reclamantul trimitea sporadic  si nu lunar pachete minorilor cu alimente si obiecte de imbracaminte

Instanta nu poate primi sustinerile reclamantului in sensul ca acesta si-a indeplinit obligatia de intretinere nu doar in natura ci si prin expedierea unor sume de bani prin intermediul mamei acestuia intrucat probele administrate in cauza nu au confirmat ca aceste sume, dovedite cu inscrisurile depuse la dosar( f. 115-164)  au fost destinate pentru a fi folosite in interesul minorilor,  pentru executarea obligatiei de intretinere datorata de tatal reclamant.  Din contra martorul V N a recunoscut faptul ca in timpul in care  parata a convietuit cu fiul sau familia acestuia a detinut o societate care intre timp a intrat in faliment  iar martorii V G si V M D au aratat ca mama reclamantului trimite periodic sume de bani paratei pentru rambursarea imprumutului contractat de aceasta si care a fost folosit  pentru societatea pe care  familia reclamantului a detinut-o. 

Raportat la varsta minorilor, respectiv 8 ani modul in care reclamantul parat V C a  inteles sa contribuie la cheltuielile de crestere,  ingrijire si pregatire profesionala sunt inferioare nevoilor  actuale ale acestora.

Mai mult se constata ca intre prestatiile mamei care presupun lunar asigurarea locuintei, a alimentatiei corespunzatoare varstei, a obiectelor de imbracaminte, incaltaminte dar si a cheltuielilor cu ingrijirea sanatatii si pregatirea profesionala si prestatiile reclamantului parat, care constau in expedirea unor parchete  cu dulciuri si obiecte de imbracaminte ,  unele necorespunzatoare varstei acestora, exista o disproportie vadita, desi potrivit art. 499 c. civ., obligatia  parintilor de a acorda intretinere copiilor minori este solidara si trebuie executata in mod egal  de ambii parinti.

Se constata totodata ca relatiile dintre  reclamant si parata sunt tensionate, acestea deteriorandu-se in mod evident in ultimul timp, aspect confirmat atat de martorii reclamantului cat si ai paratului, comunicarea intre acestia fiind deficitara inclusiv in privinta minorilor si a nevoilor acestora.

Pentru aceste considerente,  instanta apreciaza ca solicitarea paratei reclamante in sensul modificarii modului in care reclamantul sa contribuie la cheltuielile de crestere, ingrijire si pregatire profesionala a minorilor, respectiv prin executarea obligatiei de intretinere lunar, in bani este intemeiata si corespunde interesului superior al copiilor.

 Prin  executarea in favoarea minorilor a obligatiei de intretinere de catre tatal reclamant, in bani,  instanta apreciaza ca acestia vor putea sa isi achizitioneze bunurile de care  au nevoie in mod real, in functie de nevoile  actuale si corespunzatoare varstei si preferintele acestora. Totodata in acest mod neintelegerile dintre parinti si comunicarea deficitara dintre acestia  nu vor mai determina  indeplinirea obligatiei de intretinere intr-un mod care nu corespunde nevoilor si intereselor minorilor, care raportat la varsta  pe care o au, respctiv 8 ani se afla in mod  vadit in nevoie intrucat nu se pot intretine singuri.

In ceea ce priveste cuantumul pensiei de intretinere, instanta constata ca potrivit art. 529 c. civ. aceasta este datorata corespunzator nevoii celui ce o cere si mijloacelor celui ce o datoreaza iar atunci cand obligatia este datorata de parinte ea se stabileste pana la o treime din venit net pentru doi copii.

Cu privire la veniturile reclamantului desi acesta a refuzat sa raspunda la intrebarile din interogatoroiu, relevante sub acest aspect martora B M, prietena reclamantului, cu care acesta convietuieste in Germania a declarat faptul ca lunar reclamantul realizeaza venituri cuprinse sunt intre 1700 si 1400 euro. Raportat la aceasta imprejurare  instanta apreciaza ca stabilirea pensiei de intretinere in cuantumul maxim permis de lege, respectiv 1/3 din aceste venituri, asa cum parata reclamanta a solicitat nu se justifica, aceasta suma  depasind nevoile actuale ale minorilor raportat la varsta acestora respectiv 8 ani.

In acest sens instanta retine ca probatoriul administrat in cauza a dovedit faptul ca minorii, nu reclama o stare de nevoie diferita de a unui copil de varsta lor intrucat acestia frecventeaza cursurile unei unitati de invatamant de stat din orasul Corabia si au un nivel de trai obisnuit  iar starea de sanatate a acestora si activitatile in care sunt implicati nu implica lunar costuri suplimentare.

Pentru aceste motive instanta apreciaza ca prin plata unei pensii lunare de intretinere in cuantum de 400 lei in favoarea fiecarui minor de catre tatal reclamant parat reconventional  se acopere o parte din nevoile actuale ale copiilor.

Pentru a dispune astfel instanta are in vedere faptul ca aceasta contributie a tatalui  in cuantum de  400 lei pentru fiecare minor va trebui sa fie completata si cu o contributie in natura a mamei, parintii avand obligatia de a contribui in  mod solidar la cheltuielile de crestere, ingrijire si pregatire profesionala ale minorilor, asigurandu-se in acest mod atat acoperirea integrala a nevoilor  minorilor corespunzatoare varstei dar si respectarea dreptului copiilor de a fi crescuti si ingrijiti de ambii parinti.

In ceea ce priveste data de la care  obligatia de intretinere este datorata instanta va face aplicarea in cauza a dispozitilor art. 532 c. civ. in sensul ca va obliga reclamantul parat reconventional sa contribuie in bani la cheltuielile de crestere si ingrijire profesionala ale minorilor de la data formularii cererii reconventionale, respectiv 12.06.2015 si pana la intervenirea unor cauza de incetare sau modificare a obligatiei, apreciind ca  in acest interval de timp nu s-a dovedit o contributie in natura a tatalui corespunzatoare nevoilor actuale ale minorilor.

 In concluzie, pentru motivele de fapt si de drept mai sus aratate in temeiul art. 403 c. civ. instanta va respinge cererea formulata de reclamantul V C in contradictoriu cu parata VA M, ca neintemeiata.

 In temeiul art. 499 c. civ. raportat la art. 531 c. civ., va admite cererea reconventionala formulata de parata reclamanta reconventional V A M, in contradictoriu cu  reclamantul parat reconventional V C, in sensul ca il va obliga pe reclamantul parat sa contribuie  la cheltuielile de crestere, ingrijire si pregatire profesionala ale minorilor V C M si V M M, in bani, prin plata unei pensii lunare de intretinere in cuantum de  400 lei pentru fiecare minor, incepând cu data  de 12.06.2015  si pana la intervenirea unor cauze de incetare sau modificare a obligatei de intretinere.

In temeiul art. 453 c. pr. civ. intrucat reclamantul parat reconventional V Ca cazut in pretentii prin respingerea cererii formulate si admiterea cererii reconventionale il va obliga pe acesta la plata catre parata reclamanta reconventional a sumei de  20 lei, reprezentând cheltuieli de judecata, respectiv taxa judiciara de timbru si va respinge cererea  acestuia privind plata cheltuielilor de judecata ca neintemeiata.

Judecatoria Corabia iulie 2017

Domenii speta

Spete similare