Fond funciar - revizuire

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe în data de 18 aprilie 2012 sub nr. dosar 1201/289/2012, revizuienta COMISIA JUDEŢEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR MUREŞ a solicitat revizuirea sentinţei civile nr.764/28.06.2007, pronunţată de Judecătoria Reghin în dosarul nr.1726/2006, precum şi a Deciziei nr.368/2008 pronunţată de Tribunalul Mureş în dosarul nr.18/289/2006 şi pe cale de consecinţă casarea sentinţei civile nr.764/28.06.2007 şi respingerea plângerii formulate de petentele B A, B S A şi Szenkuti Eva împotriva Hotărârilor nr.253/2006, 253/2006255/2006 şi 601/2006 ale Comisiei judeţene pentru reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Mureş; de asemenea s-a solicitat suspendarea executării hotărârilor supuse revizuirii, până la soluţionarea cererii de revizuire.

În motivarea cererii de revizuire, revizuienta a arătat că prin Sentinţa civilă nr. 764/28.06.2007 pronunţată de Judecătoria Reghin în dosarul nr. 1726/2006, instanţa a admis în parte acţiunea civilă formulată de către reclamantele  B A, B S A, S E.

Revizuienta învederează că împotriva acestei sentinţe s-a formulat recurs atât de către reclamante, cât şi de către Comisia Judeţeană Mureş, Instituţia Prefectului – Judeţului  Mureş şi Direcţia Silvică Mureş.

Revizuienta arată că în motivarea recursului, Comisia Judeţeană Mureş a arătat că suprafeţele de teren solicitate de către petente au format obiectul Legii nr. 91/1945, care nu intră sub incidenţa Legii nr. 247/2005, lege care stabileşte ca dată de referinţă data de 06.03.1945.

Revizuienta arată că recursul a fost respins de către Tribunalul Mureş, susţinând că cele două instanţe nu au ţinut seama de materialul probator existent la dosarul cauzei, apreciind că exercitarea unui control judiciar este întemeiat în funcţie de noul înscris comunicat la data de 13.03.2012 de către Autoritatea naţională pentru Restituirea Proprietăţilor.

Precizează că, potrivit acestui document, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a comunicat că pentru a se da o soluţie corectă cererilor depuse de către diferite persoane în temeiul legilor din domeniul restituirii proprietăţilor funciare, trebuie să se ţină seama de: modalitatea prin care aceste bunuri au intrat în proprietatea solicitanţilor sau antecesorilor acestora, de modalitatea prin care imobilul a trecut în proprietatea statului român.

Totodată mai arată că aceeaşi instituţie, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, a mai informat că „terenurile care au făcut obiectul exproprierii în temeiul legilor de reformă agrară din 1921-1922, respectiv terenurile care au fost expropriate în temeiul Legii nr. 187/1945, precum şi orice alte terenuri care au intrat în proprietatea statului român anterior anului 1945, indiferent în ce mod, nu fac obiectul restituirii în temeiul legilor fondului funciar”.

De asemenea, revizuienta arată că, în acest context, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a comunicat faptul că „Lucrările comisiilor de reformă agrară înfiinţate în 1921, 1922 şi 1945, dacă nu au fost desfiinţate pe cale administrativă sau judecătorească, se prezumă a fi legale şi nu pot fi puse în discuţie de către actualele comisii locale sau judeţene de fond funciar”.

Revizuienta a învederat faptul că la pronunţarea hotărârilor a căror revizuire se solicită, instanţele au ţinut seama de adresele nr.8372/08.05.2006, nr.10456/31.05.2006 şi nr.11486/01.09.2006 emise de către Direcţia pentru coordonarea şi aplicarea legislaţiei din domeniul restituirii proprietăţii funciare din cadrul A.N.R.P., din care a rezultat că proprietăţile avute în vedere la legea nr.91/1945 pentru înfiinţarea C.A.S.B.I. pot face obiectul cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate în baza Legii nr.247/2005. Mai învederează că A.N.R.P., fiind o autoritate cu rol de coordonare, de a cărei poziţie s-au prevalat instanţele de judecată la momentul pronunţării hotărârilor, revizuienta consideră că are deschisă calea unei cereri de revizuire raportat la noua poziţie a acestei autorităţi, înregistrată la revizuientă sub nr.3552/13.03.2012.

În ceea ce priveşte suspendarea executării hotărârilor supuse revizuirii, consideră revizuienta că este întemeiat acest petit, având în vedere suprafaţa mare de teren care s-a solicitat, respectiv 9323 ha şi 8108 mp, terenuri cu vegetaţie forestieră, păşuni şi fânaţe, situate pe raza comunelor Stânceni, Răstoliţa şi Lunca Bradului.

În drept s-au invocat dispoziţiile art.322 pct. 5, art. 325 din Codul de procedură civilă, prevederile Legii nr. 247/2005.

În data de 8 iunie 2012, Regia Naţională a Pădurilor – Romsilva prin Direcţia Silvică Mureş a depus la dosar o cerere de intervenţie accesorie în interesul revizuientei (filele 21-30 dosar), prin care a solicitat admiterea în principiu a cererii de intervenţie şi admiterea cererii de revizuire împotriva sentinţei civile nr.764/28.06.2007, pronunţată de Judecătoria Reghin în dosarul nr.1726/2006, precum şi a Deciziei nr.368/2008 pronunţată de Tribunalul Mureş în dosarul nr.18/289/2006 şi modificarea acestora cu consecinţa respingerii plângerii formulate de petentele B A, B S A şi S E împotriva Hotărârilor nr.253/2006, 255/2006 şi 601/2006, precum şi admiterea cererii de suspendare a executării sentinţelor.

În motivarea cererii de intervenţie accesorie, intervenienta a arătat că cererea sa a fost formulată în temeiul art.49 alin. 1 şi 3 Cod procedură civilă.

Arată că, în ceea ce priveşte interesul legitim, acest interes al Regiei Naţionale a Pădurilor – Romsilva prin Direcţia Silvică Mureş este în contextul prevederilor Codului silvic – Legea nr. 46/2008, ale HG nr.229/2009 privind reorganizarea Regiei Naţionale a Pădurilor – Romsilva şi aprobarea regulamentului de organizare şi funcţionare şi ale Legii nr. 213/1998.

În dovedirea interesului pentru formularea cererii, s-au invocat art.6, art.11, art.4 din Legea nr.46/2008 – Codul silvic, precum şi prevederile art.1-6 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Regiei Naţionale a Pădurilor - Romsilva. De asemenea, intervenienta a mai invocat şi art.3, alin.2, art.5, alin.1, art.10, art.11 şi art.12 din Legea nr.213/2008.

Intervenienta a invocat şi prevederile Deciziei  Î.C.C.J. nr.15/17.10.2011, prin care s-a admis recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Î.C.C.J., prin care s-a stabilit că, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art.53 din legea nr.18/1991 republicată, cu modificările şi completările ulterioare, R.N.P. – ROMSILVA are calitate procesuală activă de a formula plângere împotriva hotărârilor comisiilor judeţene emise în procedura de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere. Prin aceeaşi decizie s-a mai statuat că, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art.III, alin2. din Legea nr.169/1997, R.N.P. – ROMSILVA are calitate procesuală activă de a formula acţiuni în constatarea nulităţii absolute a actelor emise cu încălcarea prevederilor privind retrocedarea terenurilor forestiere din legea nr.18/1991.

Totodată arată că Regia Naţională a Pădurilor – Romsilva  are ca scop principal gestionarea durabilă şi unitară, în conformitate cu prevederile legale, a fondului forestier proprietate publică a statului.

Intervenienta susţine că domeniul public al statului este alcătuit şi din pădurile şi terenurile destinate împăduririi, cele care servesc nevoilor de cultură, de producţie ori de administrare silvică, albiile pâraielor, precum şi terenurile neproductive incluse în amenajamentele silvice, care fac parte din fondul forestier naţional şi nu sunt proprietate privată.

Arată că scopul Regiei Naţionale a Pădurilor – Romsilva este acela de a urmări respectarea prevederilor legale în materia reconstituirii dreptului de proprietate şi apărarea integrităţii fondului forestier naţional afectat prin acte de reconstituire nelegale şi prin hotărâri judecătoreşti.

Susţine intervenienta că invocă un interes prin faptul că prevederile legilor fondului funciar impun unităţilor din cadrul R.N.P. - Romsilva şi al Ocoalelor Silvice din subordinea acestora să sprijine comisiile locale şi judeţene în identificarea suprafeţelor validate şi să pună la dispoziţia acestora documentele pe care le deţine şi care pot contribui la identificarea amplasamentelor ce urmează a se valida şi a le preda pe bază de protocoale către comisiile locale.

În ceea ce priveşte cererea de revizuire formulată de Comisia Judeţeană Mureş, solicită admiterea acesteia pentru motivele invocate de către reclamantă şi pe care Regia Naţională a Pădurilor – Romsilva prin Direcţia Silvică Mureş le susţine în întregime.

Asupra cererii de suspendare a executării  hotărârilor supuse revizuirii, intervenienta a solicitat admiterea pentru motivele invocate în cerere.

În drept s-au invocat prevederile art. 49 alin. 1 şi alin. 3, art. 51 şi urm. din Codul de procedură civilă raportat la dispoziţiile art. 322 pct. 5, art. 325 din Codul de procedură civilă, prevederile Legii 247/2005 de modificare şi completare a Legilor nr. 18/1991, republicată, nr. 169/2997, nr. 1/2000 cu modificările şi completările ulterioare, HGR nr. 890/2005, modificată şi completat.

În data de 20 iunie 2012, intimatele B A, B S A şi S E au depus la dosar întâmpinare (filele 42-46 dosar), prin care au solicitat următoarele:

- respingerea cererii de revizuire ca nefondată şi menţinerea sentinţei civile nr.764/28.06.2007, pronunţată de Judecătoria Reghin în dosarul nr.1726/2006 şi a Deciziei nr.368/2008 pronunţată de Tribunalul Mureş în dosarul nr.18/289/2006;

- respingerea cererii de suspendare a executării silite a hotărârii atacate;

- aplicarea unei amenzi judiciare în sarcina revizuientei, în temeiul dispoziţiilor art.1081, alin.1, pct.1, lit. a Cod procedură civilă;

- obligarea revizuientei la plata cheltuielilor de judecată.

Intimatele au arătat că prin Sentinţa civilă nr. 764/28.06.2007 pronunţată de Judecătoria Reghin în dosarul cu nr. 18/289/2006 s-a admis în parte acţiunea civilă formulată de către intimate, s-a dispus anularea în parte a hotărârilor nr. 253/2006, 255/2006, 601/2006, stabilindu-se că intimatele sunt moştenitoare legale după defunctul B D decedat la data de 07.04.1955 şi că din întregul material probator depus la dosar reiese că proprietăţile avute în vedere de Legea nr. 91/1945 pentru înfiinţarea Casei de Administrare şi Supraveghere a Bunurilor Inamice pot face obiectul cererilor  de reconstituire a dreptului de proprietate în baza Legii 247/2005.

Intimatele arată că prin Decizia civilă nr.368/2008 pronunţată de Tribunalul Mureş în dosarul cu nr. 18/289/2006, instanţa de control judiciar a respins recursurile formulate împotriva sentinţei civile ca nefondată şi a menţinut sentinţa atacată.

Intimatele învederează că împotriva acestei sentinţe a formulat cerere de revizuire Instituţia prefectului Judeţean Mureş – Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cerere de revizuire care s-a bazat pe ,,noul înscris comunicat la data de 13.03.2012 de către Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor”.

Intimatele consideră că acest document nu întruneşte condiţiile de admisibilitate a cererii de revizuire, documentul fiind descoperit după darea hotărârii.

Intimatele mai susţin că, pentru ca revizuirea să fie admisibilă, era necesar ca „înscrisul să fi existat la data pronunţării hotărârii”, ceea ce înseamnă că înscrisurile constituite ulterior nu pot servi drept temei al revizuirii.

Se mai susţine, aşa cum reiese din motivarea cererii de revizuire, că revizuienta a invocat „noul înscris comunicat la data de 13.03.2012 de către Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor”, iar data întocmirii adresei este 09.03.2012, cu mult după data pronunţării sentinţei atacate (28.06.2007), arătând că cererea de revizuire bazată pe acest înscris ulterior nu poate fi admisibilă.

Intimatele mai susţin că, pentru ca revizuirea să fie admisibilă, partea care prezintă înscrisul doveditor „va face totodată dovada împiedicării de a-l fi invocat în judecata încheiată prin hotărârea atacată, fie că el a fost reţinut – voluntar sau involuntar – de partea potrivnică, fie pentru că a existat o împrejurare mai presus de voinţa sa”.

Totodată, intimatele mai arată că împotriva hotărârilor mai sus menţionate s-a mai formulat o revizuire respinsă în dosarul cu nr. 4254/289/2010, în care s-a pronunţat Sentinţa civilă nr. 1214/22.06.2011 a Judecătoriei Reghin, iar recursul a fost respins prin Decizia civilă nr. 952/10.11.2011 a Tribunalului Mureş.

Intimatele au solicitat aplicarea unei amenzi judiciare în sarcina revizuientei în temeiul dispoziţiilor art. 1081 alin. 1, pct. 1 lit. a Cod procedură civilă.

Cu privire la suspendarea executării hotărârii a cărei revizuire se cere, în baza dispoziţiilor art. 325 Cod procedură civilă, fiind o cerere accesorie cererii de revizuire, au solicitat respingerea acestui capăt de cerere.

În drept, intimatele au invocat prevederile art. 115, art. 274, art. 1081 alin. 1, pct. 1 lit. a Cod procedură civilă.

În susţinerea cererii, intimatele au anexat în copii înscrisurile de la filele 47-68.

Analizând actele dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin sentinţa civilă nr.764/28.06.2007, pronunţată de Judecătoria Reghin în dosarul nr.1726/2006 a fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de către reclamantele B A, B S A şi S E, în contradictoriu cu Comisia Judeţeană de fond funciar – Prefectura Mureş  şi s-a dispus anularea în parte a hotărârilor nr. 253/2006, 255/2006 şi 601/2006, pârâta fiind obligată să reconstituie în favoarea reclamantelor dreptul de proprietate şi să restituie în natură, pe vechile amplasamente, suprafeţele de 9323 ha şi 8018 mp teren cu vegetaţie forestieră păşuni şi fâneţe, situate pe raza comunelor Stânceni, Răstoliţa şi Lunca Bradului; a fost respinsă cererea privind restituirea construcţiilor, sediilor de cantoane silvice, cabane de vânătoare, pepiniere, alte amenajamente  silvice, instalaţii sau mijloace fixe, sedii de ocoale silvice, amenajamente silvice, pârâta fiind obligată la plata cheltuielilor de judecată. 

Prin Decizia civilă nr.368/2008 pronunţată de Tribunalul Mureş în dosarul nr.18/289/2006, instanţa de recurs a respins ca nefondate recursurile formulate de reclamantele B A, B S A, S E, intimata Comisia Judeţeană pentru reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor şi intervenienta R.N.P. Romsilva prin Direcţia Silvică Tg. Mureş împotriva sentinţei civile nr. 764/28.06.2007 pronunţată de Judecătoria Reghin în dosar nr. 18/289/2006.

În ceea ce priveşte admisibilitatea cererii de revizuire prin prisma prevederilor art.326, alin.3 Cod procedură civilă, respectiv motivul de revizuire invocat de către revizuienta Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Mureş, reglementat de prevederile art.322 pct.5 teza 1 Cod procedură civilă, instanţa reţine că acest motiv de revizuire nu este incident în prezenta cauză.

În susţinerea cererii sale de revizuire, revizuienta a anexat cererii Adresa înregistrată sub nr.9834/DFF/09.03.2012, emisă de Autoritatea Naţională pentru restituirea proprietăţilor, prin care această instituţie, în urma solicitării revizuientei din data de 18.11.2011, şi-a exprimat punctul de vedere în ceea ce priveşte solicitările de reconstituire a dreptului de proprietate al persoanelor ale căror bunuri s-au aflat sub administrarea Casei de Administrare şi Supraveghere a Bunurilor Inamice (filele 8-10 dosar).

Instanţa reţine că prima ipoteză avută în vedere de textul legal invocat de revizuientă are în vedere situaţia în care la data pronunţării hotărârii atacate, instanţa nu ar fi avut în vedere un anumit înscris care nu i-a putut fi înfăţişat de părţi din motive independente de voinţa lor, înscrisuri care în mod vădit erau de natură a schimba soluţia dată în cauză.

Astfel, pentru a se putea invoca acest motiv şi a se admite cererea de revizuire, trebuiau îndeplinite cumulativ mai multe condiţii. Astfel, revizuienta ar fi trebuit să se bazeze pe un înscris probator (probant prin sine însuşi, iar nu care face trimitere la alt mijloc de probă), or, în cauză, revizuienta a depus un înscris care nu îndeplineşte cerinţele menţionate, adresa anexată cererii de revizuire reprezentând o opinie a unei autorităţi care nu putea influenţa în niciun fel soluţia dată în cauză, având în vedere faptul că instanţa era obligată să respecte legea, iar nu anumite recomandări (din a căror analiză se poate oricum constata că nu puteau influenţa soluţia dată în dosar). O altă condiţie absolut necesară pe care ar fi trebuit să o îndeplinească înscrisul depus de revizuientă este aceea ca înscrisul să fi existat la data la care a fost pronunţată hotătârea atacată, or este evident că nici această condiţie nu este îndeplinită, atâta timp cât înscrisul a fost emis la 5 ani de la data pronunţării hotărârii atacate.

De asemenea, o condiţie pe care trebuia să o îndeplinească „înscrisul” pentru a justifica admiterea în principiu a cererii de revizuire este aceea ca acest  înscris să fie determinant, în sensul că, dacă ar fi fost cunoscut de instanţă la momentul judecării pricinii, soluţia ar fi fost alta decât cea pronunţată. Or, nici această condiţie nu este îndeplinită, atâta timp cât înscrisul, reprezentând o poziţie a unei instituiţii, nu putea fi oricum determinant, deoarece instanţa, în pronunţarea soluţiei, trebuia oricum să ţină seama de legile aplicabile (inclusiv Legea nr.91/1945), adresa invocată de revizuientă prezentând un punct de vedere în interpretarea unui act normativ.

În consecinţă, instanţa reţine că înscrisul „descoperit” de revizuientă, pe care se întemeiază cererea de revizuire  reprezintă deci numai un punct de vedere al unei instituţii publice, exprimat ulterior pronunţării hotărârilor a căror revizuire se cere. 

Mai mult, instanţa reţine faptul că termenul folosit de legiuitor, respectiv acela de „înscris doveditor”, are un înţeles larg, astfel că înscrisul depus de revizuientă are un astfel de caracter, însă acesta nu îndeplineşte o condiţie necesară şi obligatorie, respectiv aceea ca el să fi fost reţinut de partea potrivnică sau să nu fi putut fi înfăţişat dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor. Aceasta cu atât mai mult cu cât, după cum s-a reţinut, acest înscris reprezintă o opinie a unei instituţii exprimată la câţiva ani de pronunţarea hotărârii şi care, chiar şi în condiţiile în care ar fi fost exprimată înainte de aceasta, nu ar fi putut ţine instanţa în pronunţarea hotărârii, aceasta supunându-se numai legii.

Revizuienta a invocat ipoteza conform căreia înscrisul nu a putut fi înfăţişat deoarece Autoritatea Naţională pentru restituirea proprietăţilor şi-ar fi schimbat poziţia în ceea ce priveşte bunurile avute în vedere de Legea nr.91/1945, or, prin „împrejurare mai presus de voinţa părţii”, astfel cum solicită în mod expres prevederile art.322, pct.5 Cod procedură civilă, urmează a se înţelege forţa majoră, pe care doctrina juridică, îmbinând criteriul subiectiv cu cel obiectiv şi având în vedere prevederile art.1460 – 1461 şi ale art.1623 – 1625 Cod civil din 1864, a definit-o ca fiind un fenomen natural sau social exterior, extraordinar şi de nebiruit. De altfel, prin Noul Cod Civil – Legea nr.287/2009 forţa majoră a fost definită la art.1351 ca fiind „orice eveniment extern, imprevizibil, absolut invincibil şi inevitabil”. Instanţa constată că, în acest sens, înscrisul depus de revizuientă în susţinerea cererii sale nu îndeplineşte condiţia de a nu fi fost depus la dosar dintr-o împrejurare mai presus de voinţa sa.

Faţă de cele ce preced, instanţa constată că cererea de revizuire este inadmisibilă prin prisma condiţiilor impuse de art.322 pct.5 coroborat cu art.326, alin.3 Cod procedură civilă şi ca urmare o va respinge.

În ceea ce priveşte cererea intimatelor de obligare a revizuientei la plata cheltuielilor de judecată, instanţa, deşi a reţinut culpa procesuală a acesteia din urmă, nu va admite cererea intimatelor, având în vedere faptul că acestea nu au făcut dovada efectuării unor cheltuieli de judecată în prezenta pricină.

În ceea ce priveşte cererea formulată de intimate prin care acestea au solicitat aplicarea unei amenzi judiciare în sarcina revizuientei, în temeiul dispoziţiilor art.1081, alin.1, pct.1, lit. a Cod procedură civilă, instanţa o va respinge, având în vedere faptul că intimatele nu au dovedit reaua-credinţă a revizuientei în promovarea cererii de revizuire.

Astfel, instanţa poate dispune aplicarea unei amenzi părţii care îşi exercită cu rea-credinţă drepturile procedurale, însă numai dacă sunt îndeplinite, în mod cumulativ, următoarele condiţii: cererea formulată să fie vădit netemeinică şi să fie introdusă cu rea-credinţă. Or, instanţa nu poate constata întrunirea cumulativă a acestor condiţii, dacă argumentele din motivarea cererii au o aparenţă de pertinenţă sau dacă petenta le-a considerat în mod greşit ca fiind operante. Astfel, cum este posibil (şi nu s-a dovedit contrariul) ca revizuienta să fi considerat argumentele invocate ca fiind în mod greşit operante,  nu se poate reţine concluzia că revizuienta ar fi formulat cu rea-credinţă o cerere vădit netemeinică.

Domenii speta

Spete similare