Avocat. Ajutor de deces. Legea nr. 263/2010 – art. 125 oug nr. 221/2000 Legea nr. 51/1995 – art. 92

Astfel, potrivit art. 125 din Legea nr. 263/2010, în cazul decesului asiguratului sau al pensionarului, beneficiază de ajutor de deces o singură persoană care face dovada că a suportat cheltuielile ocazionate de deces şi care poate fi, după caz, soţul supravieţuitor, copilul, părintele, tutorele, curatorul sau, în lipsa acestora, oricare persoană care face această dovadă.

Textul legal în discuţie se referă la faptul că o singură persoană dintre cele enumerate în text şi care face dovada că a suportat cheltuielile ocazionate de deces poate primi dreptul de asigurări sociale prevăzut de Legea nr. 263/2010, iar nu că acest tip de prestaţie nu poate fi achitat, în baza altei legi, vreunei persoane enumerate de respectiva lege, în calitate de asigurat sau beneficiar.

Prin Sentinţa civilă nr. 1269 din 20 decembrie  2016, pronunţată în dosarul nr. 1558/102/2016*, Tribunalul Mureş a admis acţiunea civilă formulată de reclamanta E. U. B. L. A. în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări a Avocaților din România - Filiala Mureş, a obligat pârâta să îi recunoască reclamantei dreptul la ajutor de deces în cuantum de 3.000 lei şi să emită în favoarea acesteia decizia de stabilire a ajutorului de deces, în cuantum de 3.000 lei.

De asemenea, prima instanţă a obligat pârâta la plata în favoarea reclamantei a sumei de 3.000 lei reprezentând ajutor de deces.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul a reţinut că, unicitatea prestaţiei trebuie interpretată strict prin prisma prevederilor art. 125 din Legea nr. 263/2010, text care se referă la faptul că o singură persoană (dintre cele enumerate în text şi care face dovada că a suportat cheltuielile ocazionate de deces) poate primi dreptul de asigurări sociale prevăzut de Legea nr. 263/2010, iar nu că acest tip de prestaţie nu poate fi achitat, în baza altei legi, vreunei persoane enumerate de respectiva lege, în calitate de asigurat sau beneficiar.

În speţă, persoana care a decedat avea la data decesului calitatea de asigurat şi de pensionar atât în sistemul unitar de pensii publice, reglementat de Legea nr. 263/2010, cât şi în sistemul propriu de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale pentru avocaţi, reglementat (la data decesului asiguratului) de O.U.G. nr. 221/2000 (şi Statutul şi Regulamentul Casei de Asigurări a Avocaţilor din România) şi Legea nr. 51/1995.

Din prevederile art. 92 alin. 2 din Legea nr. 51/1995 reiese că nu exista vreo interdicţie legală ca defunctul, în calitate de avocat asigurat, să fie asigurat şi beneficiar şi al altui sistem de asigurări sociale, cum este în speţă sistemul unitar de pensii publice.

Tribunalul a mai constatat că prevederile legale invocate de pârâtă, respectiv Legea nr. 72/2016 (publicată în Monitorul Oficial nr. 342 din 5 mai 2016) şi Hotărârea nr. 139/27.07.2016 a Consiliului Naţional al Barourilor din România - prin care a fost adoptat noul Statut nu erau în vigoare la data decesului numitului U. P. şi nici la data depunerii de către reclamantă a cererii privind plata ajutorului de deces, astfel că le-a înlăturat, reţinând că produc efect doar pentru viitor, conform art. 6 din Codul civil.

Pârâta a declarat apel împotriva acestei hotărâri, solicitând schimbarea sentinţei atacate, în sensul respingerii cererii formulate.

În motivarea căii de atac promovate, pârâta a arătat că instanţa de fond a interpretat greşit prevederile legale în materie, precum şi principiile care guvernează scopul acordării ajutorului de deces, confundând ajutorul de deces acordat în sistemul de asigurări al avocaţilor  cu o primă de asigurare acordată în baza unui contract de asigurare facultativă de viaţă.

Astfel, apelanta a arătat că unicitatea prestaţiei presupune că în urma decesului unei persoane se acordă un singur ajutor de deces, indiferent de numărul sistemelor de asigurări sociale din care făcea parte defunctul.

Apelanta a mai arătat că la data decesului defunctului P.U. cuantumul ajutorului de deces era 2681 lei în sistemul public de pensii şi 3000 lei în sistemul de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale pentru avocaţi, iar potrivit art. 114 alin. 2 din Statutul Casei de Asigurări a Avocaţilor dacă ajutorul de deces încasat conform altor dispoziţii legale este mai mic decât cel care se acordă în sistemul de asigurări sociale a avocaţilor se acordă diferenţa dintre cele două cuantumuri. Totodată, s-a arătat că prin Hotărârea nr. 139 din 27.07.2016 a Consiliului Uniunii Naţionale a Barourilor din România a fost adoptat un alt Statul al Casei de Asigurări a Avocaţilor, iar potrivit prevederilor art.  42 reclamanta are dreptul la diferenţa dintre 3000 lei şi 2681 lei.

În drept, apelanta a invocat dispoziţiile art. 466 şi urm. din Codul de procedură civilă.

Intimata a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, arătând că hotărârea atacată este legală şi temeinică. În acest sens, intimata a arătat că Legea nr. 72/2016 invocată de pârâtă a intrat în vigoare la 03 august 2016, iar ea nu retroactivează, nefiind aplicabilă în cauză.

Intimata a mai arătat că a formulat cererea în calitate de beneficiar descendent de gradul I al defunctului asigurat şi nu a invocat calitatea de avocat a acesteia, dispoziţiile art. 114 alin. 2 din Statutul Casei de Asigurări a Avocaților în vigoare la data naşterii dreptului nefiind aplicabile.

Examinând apelul dedus judecăţii, prin raportare la motivele invocate, Curtea a reținut următoarele:

Reclamanta, în calitate de  fiică a defunctului U. P. a solicitat la data de 15.03.2016 plata ajutorului de deces conform art. 113 din Statutul Casei de Asigurări a Avocaților şi art. 39 din Regulamentul Casei de Asigurări a Avocaților.

Prin adresa nr. 586/22.03.2016 pârâta i-a comunicat reclamantei că potrivit art. 113 din Statutul Casei de Asigurări a Avocaților şi art. 39 din Regulamentul Casei de Asigurări a Avocaților beneficiază de ajutor de deces de la sistemul de asigurări sociale a avocaţilor şi că potrivit art. 1 lit. a din Hotărârea Uniunii Naţionale a Barourilor din România nr. 553/15.12.2012 cuantumul ajutorului de deces este de 3.000 lei în cazul asiguratului. De asemenea, în cuprinsul adresei se face referire la prevederile art. 114 alin. 2 din Statutul Casei de Asigurări a Avocaților, conform cărora în cazul în care ajutorul de deces încasat conform altor dispoziţii legale este mai mic decât cel ce se acordă în sistemul de asigurări sociale a avocaţilor, se acordă diferenţa dintre cele două cuantumuri, astfel că, având în vedere că în sistemul public cuantumul ajutorului de deces este de 2.681 lei, reclamantei i se cuvine diferenţa de 319 lei.

Curtea a constatat că potrivit art. 113 din Statutul Casei de Asigurări a Avocaţilor din România (în forma în vigoare la data decesului numitului U. P. şi la data depunerii de către reclamantă a cererii privind plata ajutorului de deces) în cazul decesului asiguratului sau al pensionarului, beneficiază de ajutor de deces soţul supravieţuitor, unul din descendenţii de grad I ai defunctului sau persoana care suportă cheltuielile ocazionate de deces.

Conform art. 39 din Regulamentul Casei de Asigurări a Avocaţilor din România (în forma în vigoare la data decesului numitului U. P. şi la data depunerii de către reclamantă a cererii privind plata ajutorului de deces) în cazul decesului asiguratului sau al pensionarului, beneficiază de ajutor de deces o singură persoană care poate fi, după caz, soţul supravieţuitor, unul din descendenţii de grad I ai defunctului sau persoana care dovedeşte că a suportat cheltuielile ocazionate de decesul asiguratului.

Prevederile Legii nr. 72/2016 privind sistemul de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale ale avocaţilor precum şi cele ale noului Statut al casei de Asigurări a Avocaţilor adoptat prin Hotărârea nr. 139 din 27.07.2016 a Consiliului Uniunii Naţionale a Barourilor din România invocate de apelantă nu pot fi aplicabile în cauză, întrucât sunt ulterioare datei decesului defunctului P. U. şi datei la care reclamanta a înregistrat cererea pentru acordarea ajutorului de deces. Prin urmare, Curtea se raportează la prevederile legale în vigoare la data depunerii cererii de către reclamantă, urmând a înlătura criticile apelantei întemeiate pe textele legale ulterioare acestei date. În acest sens, instanţa a constatat că Tribunalul a stabilit în mod corect prevederile legale aplicabile în cauză.

În aceeaşi ordine de idei, Curtea a constatat că nu sunt întemeiate nici argumentele apelantei referitoare la aplicabilitatea în cauză a dispoziţiilor art. 114 alin. 2 din Statutul Casei de Asigurări a Avocaților. Astfel, Curtea a constatat că acest text legal reglementează o situaţie diferită, referindu-se la posibilitatea ca un asigurat al sistemul propriu de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale pentru avocaţi, calitate pe care o are reclamanta, să beneficieze de ajutor de deces în cazul unui membru de familie aflat în întreţinerea sa. Or, reclamanta nu a invocat această prevedere legală şi nu a susţinut că  defunctul s-ar fi aflat în întreţinerea sa, ci, dimpotrivă, a precizat în mod clar temeiul legal al cererii sale, ca fiind art. 113 din Statutul Casei de Asigurări a Avocaților.

Nefiind în ipoteza reglementată de art. 114 , nu sunt aplicabile nici prevederile alin. 2 al acestui text legal şi ale art. 40 alin. 2 din Regulamentul Casei de Asigurări a Avocaților, conform cărora, în cazul în care ajutorul de deces încasat în baza altor dispoziţii legale este mai mic decât cel care se acordă în sistemul de asigurări sociale a avocaţilor, se acordă diferenţa dintre cele două cuantumuri. În acest sens, Curtea a constatat că nu există nicio normă de trimitere care să justifice interpretarea că restricţia prevăzută de art. 114 alin. 2 din Statutul Casei de Asigurări a Avocaților şi art. 40 alin. 2 din Regulamentul Casei de Asigurări a Avocaților se referă şi la ajutorul de deces reglementat de art. 113 din Statutul Casei de Asigurări a Avocaților şi art. 39 din Regulamentul Casei de Asigurări a Avocaților.

Argumentul apelantei referitor la unicitatea prestaţiei interpretată strict prin prisma prevederilor art. 125 din Legea nr. 263/2010 nu poate fi primit.

Astfel, potrivit acestui text legal în cazul decesului asiguratului sau al pensionarului, beneficiază de ajutor de deces o singură persoană care face dovada că a suportat cheltuielile ocazionate de deces şi care poate fi, după caz, soţul supravieţuitor, copilul, părintele, tutorele, curatorul sau, în lipsa acestora, oricare persoană care face această dovadă.

Textul legal în discuţie se referă la faptul că o singură persoană dintre cele enumerate în text şi care face dovada că a suportat cheltuielile ocazionate de deces poate primi dreptul de asigurări sociale prevăzut de Legea nr. 263/2010, iar nu că acest tip de prestaţie nu poate fi achitat, în baza altei legi, vreunei persoane enumerate de respectiva lege, în calitate de asigurat sau beneficiar.

În speţă, persoana care a decedat avea la data decesului calitatea de asigurat şi de pensionar atât în sistemul unitar de pensii publice, reglementat de Legea nr. 263/2010, cât şi în sistemul propriu de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale pentru avocaţi, reglementat la data respectivă de O.U.G. nr. 221/2000, Statutul şi Regulamentul Casei de Asigurări a Avocaţilor din România şi Legea nr. 51/1995.

Din prevederile art. 92 alin. 2 din Legea nr. 51/1995 nu rezultă vreo interdicţie legală ca defunctul, în calitate de avocat asigurat, să fie asigurat şi beneficiar şi al altui sistem de asigurări sociale, cum este în speţă sistemul unitar de pensii publice, cu atât mai mult cu cât cele două sisteme de pensii sunt independente, distincte şi neintegrate.

Prin urmare, nici din interpretarea art. 125 din Legea nr. 263/2010 şi nici din a art. 113 din Statutul Casei de Asigurări a Avocaților nu se poate deduce că ajutorul de deces prevăzut de alte sisteme de pensii nu poate fi acordat dacă persoana era asigurată sau pensionară şi în respectivul sistem. Din acest motiv, în lipsa unei dispoziţii exprese în acest sens, apelanta nu putea deduce plata efectuată din bugetul asigurărilor sociale de stat.

Din perspectiva celor anterior expuse, Curtea a constatat că apelul este neîntemeiat și a fost respins, astfel că în baza prevederilor art. 480 alin. 1 din Codul de procedură civilă a păstrat hotărârea atacată.

Domenii speta

Spete similare