Respingerea cererii de anulare a deciziei prin care s-a respins solicitarea de stabilire a pensiei pentru limită de vârstă, urmare a comunicării de către fostul angajator că nu este emitentul adeverinţelor în baza cărora a fost stabilită

ASIGURĂRI SOCIALE

Respingerea cererii de anulare a deciziei prin care s-a respins solicitarea de stabilire a pensiei pentru limită de vârstă, urmare a comunicării de către fostul angajator că nu este emitentul adeverinţelor în baza cărora a fost stabilită. Anulare parţială decizie de debit. Termenul de prescripţie a dreptului la recuperarea sumelor achitate necuvenit

- Legea nr. 3/1977, art. 43 alin. 3 din Legea nr. 19/2000; HG nr. 785/1997, HG nr. 729/2014, HG nr. 407/1991, art. 107 alin. 1, art. 113 alin. 1, litera b), art. 179 alin. 1, art. 180 din Legea nr. 263/2010

Drepturile la pensie pentru limită de vârstă ale apelantului au fost deschise în baza Legii nr. 19/2000, ocazie cu care a fost avut în vedere un stagiu complet de cotizare, utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 15 ani, urmare a adeverințelor emise de fostul angajator potrivit cărora a lucrat în zona I de radiații 15 ani, 18 zile.

Ulterior, în 30.09.2019 a fost emisă o nouă decizie de către Casa Județeană de Pensii prin care a fost respinsă cererea de pensionare pentru neîndeplinirea condițiilor impuse de art. 43 alin. 3 din Legea nr. 19/2000 întrucât fostul angajator a comunicat că nu este emitentul adeverințelor avute în vedere la stabilirea drepturilor inițiale de pensie.

Câtă vreme condițiile de pensionare nu mai erau îndeplinite, în mod corect prima instanță a respins cererea prin care s-a solicitat anularea deciziei de respingere a cererii de stabilire a drepturilor de pensie, fiind irelevant faptul că doar ulterior adeverințele avute în vedere au fost constatate ca fiind false, excepția de prematuritate invocată fiind respinsă ca nefondată.

Referitor la decizia de debit, deoarece cu ocazia soluționării dosarului penal, în cadrul căruia s-a constatat că adeverințele avute în vedere la stabilirea drepturilor la pensie sunt false, s-a constatat că apelantul contestator nu se face vinovat de săvârșirea unei infracțiuni, nu erau aplicabile dispozițiile art. 180 din Legea nr. 263/2010 pentru recuperarea debitului de la prima încasare a sumelor necuvenite ci ale art. 179 alin. 3 din Legea nr. 263/2010, potrivit cărora acestea se recuperează cu respectarea termenului general de 3 ani de prescripție, aspecte corect reținute de prima instanță.

Față de cele expuse au fost respinse ambele apeluri și păstrată sentința apelată, ca fiind legală și temeinică.

Curtea de Apel Oradea – Secția I civilă

Decizia nr. 367 din 18 martie 2021

Prin Sentința civilă nr. (...)/LM din data de 16.10.2020, pronunțată de Tribunalul (...), în dosar nr. (...)/2017, s-a respins contestația formulată de contestator în contradictoriu cu intimata CASA NAȚIONALĂ DE PENSII PUBLICE – COMISIA CENTRALĂ DE CONTESTAȚII.

S-a admis în parte contestația completată formulată de contestatorul (C), având CNP (...), cu domiciliul în (...), în contradictoriu cu intimații CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII (...) și în consecință:

A fost dispusă anularea în parte deciziei de înființare debit nr. (...) din 06.10.2016, emisă de intimata Casa Județeană de Pensii (...), în sensul înlăturării debitului aferent perioadei 25.10.2001 - 30.09.2013. A fost obligată intimata la recalcularea cuantumului debitului aferent perioadei 30.09.2013 - 30.09.2016. Au fost respinse celelalte pretenții.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:

Prin Decizia nr. (...)/09.06.1998, emisă intimata de Casa Județeană de Pensii (...), contestatorul a fost înscris la pensie de invaliditate gradul II în baza prevederilor Legii nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială, începând cu data de 01.06.1998, stabilindu-se un stagiu total de cotizare de 15 ani, 4 luni și 27 zile.

Ulterior, contestatorul prin cererea nr. (...)/25.10.2001, a solicitat trecerea la pensie pentru limită de vârstă, depunând în acest sens și Adeverințele nr. (...)0/14.08.1999, nr. (...)1/14.08.1999 și nr. (...)/08.02.2001, eliberate de Regia Autonomă Metale Rare București și de Compania Națională a Uraniului SA Sucursala (...), privind încadrarea perioadelor 15.09.1978 - 25.12.1979, 03.05.1983 - 01.12.1983, 03.05.1983 - 05.12.1984 și 04.02.1985 - 15.09.1997 în condiții speciale, în zona I de expunere la radiații, în procent de 100%, conform prevederilor H.G. nr. 407/1990.

Începând cu data de 25.10.2001, pensia de invaliditate gradul II a devenit pensie pentru limită de vârstă, conform Deciziei nr. (...)/22.11.2001, revizuită ulterior prin Decizia nr. (...)/21.05.2007, stabilindu-se un punctaj mediu anual de 1,15099 puncte.

Urmare a corespondenței cu SC (...) (...) SA, intimata a constatat că perioadele 15.09.1978 - 25.12.1979, 03.05.1983 - 01.12.1983, 03.05.1984 - 05.12.1984 au fost eronat valorificate la stabilirea drepturilor de pensie ale contestatorului, ca stagii de cotizare realizate în condiții speciale zona I de expunere la radiații, conform înscrisurilor din Adeverințele (...)0/14.08.1999 și nr. (...)1/14.08.1999, emise în numele Regiei Autonome pentru Metale Rare București – CSG (...) SA, întrucât prin Adresele nr. (...)/01.02.2010 și nr. (...)/07.11.2016, SC (...) (...) menționează faptul că adeverințele susmenționate nu au fost eliberate de Compania Națională a Uraniului SA București - Sucursala (...) SA.

Prin Decizia nr. (...)/30.09.2016, contestatorului i-au fost revizuite de către intimată drepturile de pensie pentru limită de vârstă, prin excluderea din stagiul total de cotizare realizat a perioadelor susmenționate, conform prevederilor art. 107 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, cu modificările și completările ulterioare și în consecință, contestatorul nu mai îndeplinește condiția privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă, respectiv cea referitoare la realizarea a cel puțin 15 ani în condiții speciale de muncă - Zona I de radiații.

Ca urmare, prin Decizia nr. (...)/30.09.2016, drepturile de pensie pentru limită de vârstă ale petentului au încetat conform prevederilor art. 113 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 263/2010, începând cu data de 25.10.2001.

Prin Decizia nr. (...)/06.10.2016, intimata a stabilit un debit în sumă de 115.163 lei în sarcina contestatorului, reprezentând drepturi de pensie încasate necuvenit pe perioada 25.10.2001 - 30.09.2016.

Împotriva Deciziei nr. (...)/30.09.2016 și a Deciziei nr. (...)/06.10.2016 contestatorul a formulat contestație la Comisia Centrală de Contestații din cadrul Casei Naționale de Pensii Publice.

Urmare a contestației formulate, Comisia Centrală de Contestații din cadrul Casei Naționale de Pensii Publice a emis Hotărârea nr. (...)/31.07.2017, prin care a respins contestația formulată de petent ca neîntemeiată împotriva Deciziei nr. (...)/30.09.2016 și ca inadmisibilă împotriva Deciziei nr. (...)/06.10.2016.

Instanța a reținut din probatoriul existent la dosar că intimata Casa Județeană de Pensii (...) anterior emiterii celor două decizii, a purces la verificarea mențiunilor din Adeverința nr. (...)0/14.08.1998 și Adeverința nr. (...)1/14.08.1998 ambele eliberate de Regia Autonomă Metale Rare - București - Secția Geologică referitoare la activitatea desfășurată de contestator în grupa I de muncă, zona I de radiații, în perioadele 15.09.1978 - 25.12.1979, 03.05.1983 - 01.12.1983 și 03.05.1984 - 05.12.1984. În acest sens s-a solicitat societății emitente, lămuriri suplimentare asupra veridicității acestor înscrisuri.

Prin adresele cu nr. (...)/01.02.2010 și (...)/18.08.2014, SC (...) (...) a adus la cunoștință CJP (...) și CJP (...) că numiții (N1) (care a semnat adeverințele (...)0 și (...)1), (N2), (N3) și (N4) nu au fost niciodată angajații CNU SA BUCUREȘTI Sucursala (...) și nici ai SC (...) (...) SA.

La data de 24.10.2016 intimata a înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria (...) sub nr. (...)/P/2016 plângerea penală formulată cu privire la săvârșirea de către contestator și de către alte persoane a infracțiunilor de înșelăciune, uz de fals constând în aceea că au solicitat Casei Locale de Pensii (...) stabilirea și plata de pensii în baza unor documente neconforme realității, întocmite în numele Companiei Naționale a Uraniului SA București – Sucursala (...) devenită S.C (...) (...), încasând sume de bani necuvenite, cu titlu de pensie.

În data de 31.10.2016, s-a dispus începerea urmăririi penale „in rem” cu privire la săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, faptă prevăzută și pedepsită de art. 244 Cod penal (cinci fapte) și uz de fals faptă prev. și ped. de art. 323 Cod penal (cinci fapte), toate cu aplicarea art. 5 alin. (1) Cod penal.

Fiind audiat în calitate de martor în dosarul penal constituit, contestatorul a declarat că pentru obținerea adeverințelor nr. (...)0/14.08.1999 și (...)1/14.08.1999 a apelat la un domn pe nume „(X)”, despre care a auzit că poate obține adeverințe care să ateste vechimea în muncă prestată pentru Regia Autonomă Metale Rare București. De asemenea acesta a declarat că „ ... nu cunosc dacă adeverințele sus menționate sunt reale, întrucât au fost obținute de către numitul (X), dar perioada prestată conform acestor adeverințe este reală, aspect care rezultă și din cartea de muncă ...”.

Instanța a reținut că la dosarul penal au fost depuse adresele înregistrate la nivelul SC (...) (...) SA, sub nr. (...)2/16.05.2017 și (...)/30.01.2017, precum și adeverințele nr. (...)1/16.05.2017 și (...)0/16.05.2017 eliberate de SC (...) (...) SA, prin care se comunică faptul că petentul a fost angajat al societății în perioada 03.05.1983 - 01.12.1983. Mai mult, se arată faptul că “adeverințele nr. (...) respectiv (...)1/14.08.1999 nu au fost eliberate de Compania Națională a Uraniului SA Sucursala (...), în prezent (...) (...), că nu a existat niciodată directorul (Y) sau Șef Secție (Z) și că din punctul lor de vedere adeverințele nr. (...) și (...)1/14.08.1999 sunt false.”

Conform adreselor înregistrate la nivelul Companiei Naționale a Uraniului SA - București, Punct de lucru - Sector (...), sub nr. (...)/27.02.2017 și (...)/13.12.2016, petentul a fost angajat al societății în perioada 04.02.1985 - 15.09.1997. Totodată s-a mai comunicat faptul că “adeverințele nr. (...)1/14.08.1999 și (...)0/14.08.1999 nu sunt eliberate de unitate, că nu se află înregistrate în registrul de intrări - ieșiri al unității, că exemplarul 2 al adeverințelor indicate nu se regăsește la dosarul personal al contestatorului cu nr. matricol 33(...) fost 20(...) și nici în documentele din arhiva unității. Semnatarii adeverințelor menționate mai sus nu au fost angajații Întreprinderii Miniere (...), Exploatării Miniere (...), Expediției Geologice Secția I (...), Companiei Naționale a Uraniului SA București Sucursala (...) actual Compania Națională a Uraniului SA București Punct, de lucru Sector (...).”

S-a mai arătat că “Adeverința nr. (...)/08.02.2001, emisă pe numele contestatorului nu a fost eliberată de unitate, nu se află înregistrată în registrul de intrări-ieșiri al societății, exemplarul 2 al adeverinței indicate nu se regăsește la dosarul personal al contestatorului cu nr. matricol 33(...) fost 20(...) și nici în documentele din arhiva unității.”

Având în vedere cele sus menționate, organele penale au constatat că “fapta numitului (C) de a depune la Casa Locală de Pensii (...), adeverința nr. (...)/08.02.2001 emisă în numele Companiei Națională a Uraniului SA - Sucursala (...) și adeverințele nr. (...)0/14.08.1999, (...)/04.08.1999 emise în numele Regiei Autonome Metale Rare București - Secția Geologică, în scopul de a obține sume de bani cu titlu de pensie nu se circumscrie infracțiunilor de înșelăciune, faptă prev. de art. 244 alin. (1) Cod penal și uz de fals, prev. de art. 323 Cod penal.

Astfel, așa cum rezultă din adresele nr. (...)2/16.05.2017, nr. (...)/30.01.2017, emise de către SC (...) (...) SA și adresele nr. (...)/27.02.2017, nr. (...)/13.12.2016 emise de către Compania Națională a Uraniului SA - București, Punct de lucru - Sector (...), precum și din declarația numitului (C), s-a constatat că sus-numitul a fost angajat al societății, în perioada menționată în înscrisuri, acesta neavând reprezentarea faptului că adeverințele nr. (...)/08.02.2001, nr. (...)0/14.08.1999 și nr. (...)/04.08.1999 nu au fost emise în numele Regiei Autonome Metale Rare București – Secția Geologică și a Companiei Naționale a Uraniului SA - București, Sector (...) și mai mult, nu a urmărit inducerea în eroare a Casei Locale de Pensii (...), prin crearea unei false realități, în cauză nefiind îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunilor, sub aspectul lipsei laturii subiective, fund incidente prevederile art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a din Codul de procedură penală”.

Totuși s-a dispus în cauza penală sesizarea judecătorului de cameră preliminară cu propunerea de desființare totală a Adeverinței nr. (...)/08.02.2001 eliberată de Compania Națională a Uraniului SA București și a adeverințelor nr. (...)0/14.08.1999 și nr. (...)1/14.08.1999 eliberate de Regia Autonomă Metale Rare București – Secția Geologică pe numele contestatorului.

Prin Încheierea penală nr. (...)/2020 pronunțată în Ședința publică din 18.06.2020 Judecătorul de cameră preliminară în baza art. 549 ind. 1 alin. 5 lit. b) Cod procedură penală, a admis propunerea înaintată de Parchetul de pe lângă Judecătoria (...), în dosar nr. (...)/P/2016, și în consecință s-a dispus desființarea totală ca fiind false a următoarelor înscrisuri: Adeverința nr. (...)/08.02.2001 eliberată de Compania Națională a Uraniului SA București și a adeverințelor nr. (...)0/14.08.1999 și nr. (...)1/14.08.1999 eliberate de Regia Autonomă Metale Rare București – Secția Geologică pe numele (C).

Față de considerentele de fapt și de drept expuse, în ceea ce privește capătul de cerere privind anularea Deciziei nr. (...) din 30.09.2016, privind respingerea pensiei pentru limită de vârstă, instanța l-a respins ca neîntemeiat, întrucât contestatorul, urmare a înlăturării adeverințelor constatate ca fiind false de la calculul drepturilor de pensie, nu mai îndeplinește condițiile necesare deschiderii dreptului la pensie pentru limită de vârstă, respectiv un stagiu minim de 15 ani în grupa I de muncă, Zona I de radiații.

Chiar dacă se confirmă prin adresele ulterioare transmise de foștii angajatori că a desfășurat activitate în cadrul societăților, s-a reținut că acea activitate nu a fost prestată în grupa I de muncă, zona I de radiații decât în intervalul 03.05.1983 - 01.12.1983 și nu cel puțin 15 ani, cât sunt necesari pentru deschiderea drepturilor de pensie. De altfel și din analiza carnetului de muncă s-a observat că perioada 01.08.1994 - 15.09.1997 confirmată în Adeverința nr. (...)/08.02.2001 ca fiind activitate desfășurată în grupa I de muncă zona I de radiații, este în fapt o activitate încadrată de angajator în grupa a II a de muncă, Zona II de radiații.

Întrucât instanța a apreciat că Decizia nr. (...) din 30.09.2016 privind respingerea pensiei pentru limită de vârstă este legală și temeinică, a respins și cererea de anulare a Hotărârii nr. (...)/31.07.2017 emisă de Comisia Centrală de Contestații din cadrul Casei Naționale de Pensii Publice, prin care aceasta a respins contestația formulată de petent împotriva Deciziei nr. (...)/30.09.2016, ca neîntemeiată.

Referitor la capătul de cerere privind anularea Deciziei nr. (...) din 06.10.2016 instanța a reținut că potrivit art. 107 alin. (1) din Legea nr.263/2010 în situația în care, ulterior stabilirii și/sau plății drepturilor de pensie, se constată diferențe între sumele stabilite și/sau plătite și cele legal cuvenite, casa teritorială de pensii, respectiv casa de pensii sectorială operează, din oficiu sau la solicitarea pensionarului, modificările ce se impun, prin decizie de revizuire.

Nu au fost reținute ca pertinente susținerile contestatorului referitoare la motivul de nulitate al deciziei de înființare debit prin prisma faptului că în speță nu s-a emis decizie de revizuire, ci o decizie de sistare, noțiunea de revizuire în opinia instanței, incluzând în spectrul său, implicit și situația, de multe ori posibilă, a încetării drepturilor de pensie.

S-a arătat că emiterea deciziei de debit a fost precedată de emiterea unei decizii de încetare a plății pensiei, respectiv Decizia nr. (...) din 30.09.2016 privind respingerea pensiei pentru limită de vârstă, astfel încât nu au fost reținute ca și pertinente nici aceste apărări ale petentului referitoare la emiterea unei decizii de înființare debit, anterior emiterii unei decizii de revizuire.

Prin Decizia nr. (...) din 06.10.2016, intimata a stabilit în temeiul art.180 din Legea nr. 263/2010, un debit în sumă de 115.163 lei în sarcina contestatorului, reprezentând drepturi de pensie încasate necuvenit pe perioada 25.10.2001 - 30.09.2016 și dobânzi legale de 34.658 de lei, calculate până la data constituirii titlului.

Au fost evocate dispozițiile art. 180 alin. (1) din Legea 263/2010 conform cărora „Sumele încasate necuvenit cu titlu de prestații de asigurări sociale, ca urmare a unei infracțiuni săvârșite de beneficiar, se recuperează de la acesta, de la data primei plăți a sumelor necuvenite, plus dobânzile aferente, până la recuperarea integrală a prejudiciului”.

Instanța a reținut însă că în cauză nu sunt aplicabile prevederile art. 180 din Legea nr. 263/2010, invocate de intimată ca temei al de emiterii deciziei de înființare debit, întrucât acest text de lege se referă la sumele încasate necuvenit cu titlu de asigurări sociale, ca urmare a unei infracțiuni săvârșite de beneficiar iar în cauză organele penale nu au reținut săvârșirea unei infracțiuni de către contestator.

În aceste condiții, s-a apreciat că sunt aplicabile dispozițiile art. 179 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, intimata fiind îndrituită a emite decizie de înființare debit doar, în limita termenului de prescripție extinctivă prevăzut de lege de 3 ani.

Deoarece Referatul Serviciului Plăți Prestații al intimatei, prin care s-a constatat că s-au făcut plăți necuvenite, a fost întocmit la data de 30.09.2016, instanța a admis excepția prescripției dreptului intimatei privind recuperarea sumelor încasate în perioada 25.10.2001 - 30.09.2013, invocată de contestator și în consecință a dispus anularea în parte a Deciziei de înființare debit nr. (...) din 06.10.2016 emisă de intimată pe seama contestatorului în sensul înlăturării debitului aferent perioadei 25.10.2001 - 30.09.2013.

A fost obligată intimata la recalcularea cuantumului debitului aferent perioadei 30.09.2013 - 30.09.2016, întrucât cuantumul debitului a fost inițial calculat pentru perioada 25.10.2001 - 30.09.2016 iar urmare a înlăturării perioadei 25.10.2001 - 30.09.2013, cuantumul acestuia va fi diferit.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, scutit de la plata taxelor judiciare de timbru, au declarat apel: contestatorul (C), solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței în sensul admiterii în întregime a contestației, desființarea în întregime a actelor administrativ atacate, obligarea Casei Județene de Pensii (...) la anularea Deciziilor nr. (...)/30.09.2016 și nr. (...)/06.10.2016, menținerea Deciziei nr. (...)/22.11.2001; - intimata Casa Județeană de Pensii (...), solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței în sensul respingerii în întregime a contestației.

Prin motivele de apel, apelantul contestator (C) a invocat interpretarea greșită a actului dedus judecății, Decizia nr. (...)/22.01.2001 fiind definitivă, necontestată în termen. Adeverințele nr. (...)0/14.08.1999 și nr. (...)1/14.08.1999 emise de Regia Autonomă pentru Metale Rare București au fost desființate doar prin încheierea nr. (...)/18.06.2020 din Dosar nr. (...)/2020 al Judecătoriei (...), la peste 4 ani de la emiterea deciziilor atacate, fiind nule, neexistând temei pentru emiterea acestora.

Aceste Decizii nr. (...) din 30.09.2016 și din data de 06.10.2016 trebuiau emise doar după constatarea definitivă a nulității acestor documente juridice, respectiv în data de 18.06.2020, după emiterea încheierii penale nr. (...)/18.06.2020 din dosar (...)/P/2016 (de desființare a unor înscrisuri care stau la baza deciziei de pensionare) astfel că a invocat excepția prematurității emiterii acestora.

Buna sa credință a fost dovedită în executarea Deciziei nr. (...)/22.11.2001, potrivit Încheierii nr. (...)/18.06.2020 din dosar (...)/2020 a Judecătoriei (...), pagina 2 alin. 2 din care reiese că, potrivit adreselor înregistrate la nivelul Companiei Naționale a Uraniului SA București, punct de lucru Sector (...), sub nr (...)/27.02.2017 și (...)/13,12.2016 se comunică că (C) a fost angajat al societății în perioada 04.02.1985 - 15.09.1997 (deci exact perioada arătată în adeverințele nr. (...)0/14.08.1999, nr. (...)1/14.08.1999 și nr. (...)/08.02.2001).

S-a mai arătat că, potrivit adreselor (...)2/16.05.2017 și nr. (...)/30.01.2017 emise de SC (...) (...) SA și adresele nr. (...)/27.02.2017 nr. (...)/13.12.2016 emise de Compania Națională a Uraniului SA, București, punct de lucru (...), a fost angajat al societății în perioada menționată în înscrisuri - 04.02.1985 - 5.09.1997, că nu a urmărit inducerea în eroare a Casei Locale de Pensii (...), prin crearea unei false realități, nefiind îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunilor sub aspectul laturii subiective, fiind incidente prevederile art. 16 alin. 1 teza a) din Codul de procedură penală, deci, nu se face vinovat de vreo infracțiune.

Conform art. 107 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 în situația în care, ulterior stabilirii și/sau plății drepturilor de pensie, se constată diferențe între sumele stabilite și/sau plătite și cele legal cuvenite, casa teritorială de pensii, respectiv casa de pensii sectorială operează, din oficiu sau la solicitarea pensionarului, modificările ce se impun, prin decizie de revizuire.

În speță nu s-a emis decizie de revizuire ci una de sistare, instanța de fond a dat o apreciere greșită acestei stări de fapt. A dovedit pe deplin cu actele depuse la dosarul de pensie că îndeplinea condițiile de pensionare, locul de muncă care se încadrează în condiții deosebite de muncă, zona de expunere la radiații, fiind de neînlăturat faptul că de la angajare 03.05.1983 - 15.09.1997 până la pensionare a lucrat la întreprinderea Metalelor Rare București Secția IV (...), Intreprinderea Minieră (...), Exploatare Minieră (...), având un stagiu de cotizare de peste 15 ani și astfel îi sunt aplicabile dispozițiile art. 43 alin. 3 din Legea nr. 19/2000.

Nu se află în situația revizuirii în temeiul art. 107 din Legea 263/2010 deoarece dreptul de pensie a fost deschis sub imperiul Legii nr. 19/2000. Art. 107 din Legea nr. 263/2010 stabilește următoarele :

(1) În situația în care, ulterior stabilirii și/sau plății drepturilor de pensie, se constată diferențe între sumele stabilite și/sau plătite și cele legal cuvenite, casa teritorială de pensii, respectiv casa de pensii sectorială operează, din oficiu sau la solicitarea pensionarului, modificările ce se impun, prin decizie de revizuire.

(2) Sumele rezultate în urma aplicării prevederilor alin. (1) se acordă sau se recuperează, după caz, în cadrul termenului general de prescripție, calculat de la data constatării diferențelor.

Cu privire la aceste prevederi, invocă că decizia de debit nu este și o decizie de recalculare, buletinul de calcul neacoperind această omisiune obligatorie și prealabil stabilită de lege în sarcina pârâtei, pentru a se putea ulterior proceda la analiza legalității stabilirii drepturilor reclamantului.

Potrivit articolului 107 din Legea 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, în situația în care ulterior stabilirii și plății drepturilor de pensie se constată diferențe între sumele stabilite și plătite și cele legal cuvenite, casa de pensii, operează din oficiu sau la solicitarea pensionarului, modificările ce se impun, prin decizie de revizuire iar sumele rezultate în urma revizuirii se acordă sau se recuperează după caz, în cadrul termenului general de prescripție calculat de la data constatării diferențelor.

Conform art. 116 din același act normativ – încetarea, suspendarea sau reluarea plății pensiei, precum și orice modificare a drepturilor de pensie se fac prin decizie emisă de casele teritoriale de pensii, respectiv de casele de pensii sectoriale, în condițiile respectării regimului juridic al deciziei de înscriere la pensie. Cazurile de încetare sau suspendare a plații pensiei sunt expres enumerate în art. 113, 114 din lege, însă, Casa de Pensii a invocat art. 107 din Legea 263/2010.

Din aceste prevederi legale rezultă că fie este vorba de un caz de revizuire a pensiei, fie un caz de suspendare sau sistare a pensiei, decizia de debit emisă în această materie a asigurărilor sociale are caracter accesoriu față de deciziile de revizuire sau sistare a pensiei emise în baza textelor legale sus enunțate și susceptibile la rândul lor de a fi contestate în termen de 45 de zile de la comunicare. Emiterea unei decizii de debit, trebuie precedată fie de emiterea unei decizii de revizuire, fie de emiterea unei decizii de încetare a plății pensiei, după caz.

În cauză nu sunt aplicabile prevederile art. 180 din Legea nr.263/2010, invocate de recurentă ca temei al de emiterii decizie de debit în discuție, deoarece acest text de lege prevede că sumele încasate necuvenit cu titlu de asigurări sociale, ca urmare a unei infracțiuni săvârșite de beneficiar se recuperează de la acesta, or, în cauză nu s-a făcut dovada săvârșirii unei infracțiuni de către el.

Decizia nr. (...)/06.10.2016 pentru suma de 115.163 lei debit si 34.658 lei dobânzi de la 25.10.2001 până la 30.09.2016, în baza art. 181 din Legea 263/2010 emisă de Casa teritorială/sectorială de pensii (...) (...), este nulă, nelegală și prematură.

Se impunea ca decizia de debit emisă în această materie a asigurărilor sociale să fie trimisă odată cu Decizia de respingere nr. (...)/30.09.2016, or, este prematură, are caracter accesoriu față de deciziile de revizuire sau sistare a pensiei emise în baza textelor legale sus enunțate și susceptibile la rândul lor de a fi contestată în termen de 45 de zile de la comunicare. Emiterea unei decizii de debit, trebuie precedată fie de emiterea unei decizii de revizuire, fie de emiterea unei decizii de încetare a plății pensiei, după caz.

Este lovită de nulitate absolută decizia contestată, fiind emisă în baza art. 180 din Legea nr. 263/2010, are caracter accesoriu față de decizia de respingere a pensiei nr. (...) /30.09.2016 emisă în baza art. 107 din aceeași lege și susceptibilă de a fi contestată în termen de 30 de zile de la comunicare, conform prevederilor art. 149 alin. 1 din Legea 263/2010.

Or, nefăcându-se dovada comunicării deciziei de respingere, aceasta nu era definitivă la data la care s-a emis decizia de recuperare a debitului în litigiu, fiind încălcate prevederile art. 106 alin. 2 și eludat chiar dreptul de contestație garantat de art. 149 din Legea nr. 263/2010, și art. 21 din Constituție.

Câtă vreme nu a fost condamnat penal, nu pot fi reținute în sarcina sa dispozițiile art. 179 - 180 din Legea nr.263/2010, decizia de debit fiind nelegală deoarece nu s-a dovedit faptul că printr-o hotărâre judecătorească definitivă s-a dispus condamnarea sa în dosarul pentru săvârșirea unor infracțiuni care să aibă legătură cu faptul de a valorifica adeverințele nr. (...) și (...)1/14.08.1999 eliberate de Regia Autonomă Metale Rare București și astfel în mod nelegal să fi beneficiat de dreptul la pensie.

S-ar aduce atingere și îngrădire dreptului constând în accesul liber la justiție, garantat de art. 21 din Constituție și de Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, în condițiile necomunicării deciziei de revizuire prin care drepturile de pensie i-au fost diminuate retroactiv, aceasta nu a rămas definitivă, astfel că nu putea constitui în mod legal, temei pentru emiterea deciziei de recuperare a debitului rezultat în urma revizuirii, cu atât mai mult cu cât decizia de recuperare constituie titlu executoriu.

În drept s-au invocat dispozițiile art. 88 din Legea nr. 19/2000, art. 108, art. 116, art. 180 din Legea nr. 263/2010, art. 21 din Constituție.

Prin motivele de apel, Casa Județeană de Pensii (...), a invocat că, prin excluderea de la stabilirea drepturilor de pensie a înscrierilor din adeverințele cu nr. (...) și (...) emise în anul 2019 și adeverința cu nr. (...)/2001, contestatorul nu mai îndeplinea condițiile de pensionare de limită de vârstă la data de 25.10.2001, fiind emisă decizia de respingere a pensiei de limită de vârstă cu nr. (...)/30.06.2016. Corect a reținut instanța de fond că decizia de respingere cu nr. (...)/30.06.2016 este legală și temeinică având în vedere că adeverințele au fost declarate false și desființate de către instanța penală prin încheierea cu nr. (...)/2020.

Subsecvent deciziei de respingere a drepturilor de pensie de limită de vârstă, a fost emisă și decizia de debit cu nr. (...)/06.10.2016 prin care s-a stabilit că în mod nelegal contestatorul a încasat în perioada 25.10.2001 - 30.09.2016 suma de 115.163 lei cu titlu de pensie și 34.658 lei reprezentând dobânzi legale, greșit instanța de fond a admis în parte contestația formulată împotriva deciziei de debit cu nr. (...)/06.10.2016 și a dispus anularea în parte a acestei decizii.

Având în vedere că instanța penală a dispus desființarea adeverințelor cu nr. (...)/2001, (...)/2019 și (...)/2019, valorificate inițial la stabilirea drepturilor de pensie, decizia de debit cu nr. (...)/2016 a fost emisă în mod corect și legal la stabilirea inițială a drepturilor de pensie fiind utilizate înscrisuri care ulterior s-au dovedit că sunt rezultatul unei infracțiuni.

S-au invocat în drept Legea nr. 263/2010, art. 466 Cod procedură civilă.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, Casa Județeană de Pensii (...) a solicitat respingerea apelului declarat de contestatorul (C), acesta fiind decăzut din dreptul de a invoca excepții. Potrivit art. 247 Cod procedură civilă acesta era obligat să invoce excepția prematurității emiterii deciziilor până la primul termen de judecată. Decizia de respingere a drepturilor de pensie a fost emisă ca urmare a constatării că persoanele care au semnat adeverințele cu nr. (...) și (...)/1999 nu și-au desfășurat niciodată activitatea la unitatea care a emis adeverințele, fapt ulterior constatat și de către organele de urmărire penală.

Referitor la decizia cu nr. (...)/3009.2016 prin care s-au respins drepturile de pensie ale contestatorului, în mod corect a reținut instanța de fond ca aceasta este legală și temeinică având în vedere că prin anularea adeverințelor cu nr. (...)/2001, (...)/1999 și (...)/1999 acesta nu mai îndeplinea condiții de pensionare la data de 25.10.2001.

Motivele invocate de către contestator în cererea de apel sunt complet nefondate având în vedere că nu sunt combătute tocmai motivele care au dus la respingerea contestației și anume faptul că nu și-a desfășurat activitatea în zona I de radiații în perioada 03.05.1983 - 01.12.1983 și 03.05.1984 - 05.12.1984, aceasta fiind lucrată și încadrată în grupa I de muncă subteran.

Adeverințele prin care se relevă că, contestatorul și-a desfășurat activitatea în zona de radiații s-au dovedit a fi false, constatându-se prin încheierea cu nr. (...)/2020 că au fost falsificate prin contrafacerea subscrierii, fiind eronată aprecierea că era în drept să mai încaseze pensia, la care nu avea dreptul, încă patru ani de la data de la care s-a descoperit acest aspect.

Întrucât unitatea angajatoare care a făcut înscrierile din carnetul de muncă a confirmat că nu a eliberat adeverințele, acestea nu îndeplineau condițiile de valabilitate pentru a fi utilizate la stabilirea drepturilor de pensie ale contestatorului.

Cu privire la decizia de debit nr. (...)/06.10.2016, aceasta este perfect legală și temeinică, conform motivelor expuse în decizia de respingere a drepturilor de pensie.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, (C) a solicitat respingerea apelului declarat de apelanta Casa Județeană de Pensii (...). În încheierea nr. (...)/18.06.2020 din dosar (...)/2020 a Judecătoriei (...) s-a arătat clar că nu există infracțiune, în ultimul alineat, la pagina 2 s-a arătat că, potrivit adreselor (...)2/16.05.2017 și nr. (...)/30.01.2017 emise de SC (...) SA și adresele nr. (...)/27.02.2017, nr. (...)/13.12.2016 emise de Compania Națională a Uraniului SA București, punct de lucru (...), (C) a fost angajat al societății în perioada menționată în înscrisuri, că nu a urmărit inducerea în eroare a Casei Locale de Pensii (...), prin crearea unei false realități, nefiind îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunilor sub aspectul laturii subiective, fiind incidente prevederile art. 16 alin 1 teza a) din Codul de procedură penală, deci că nu se face vinovat de vreo infracțiune.

A dovedit buna sa credință în executarea Deciziei nr. (...)/22.11.2001, prin încheierea nr. (...)/18.06.2020 din dosar (...)/2020 a Judecătoriei (...) s-a arătat la pagina 2 alin. 2 în mod clar că potrivit adreselor înregistrate la nivelul Companiei Naționale a Uraniului SA București, punct de lucru Sector (...) sub nr. (...)/27.02.2017 și (...)/13.12.2016 s-a comunicat faptul că numitul (C) a fost angajat al societății în perioada 04.02.1985 - 15.09.1997, deci exact perioada arătată în adeverințele (...)0/14.08.1999, nr. (...)1/14.08.1999 și nr. (...)/08.02.2001.

Nu sunt aplicabile prevederile art. 180 din Legea nr. 263/2010, invocate de apelantă ca temei al emiterii deciziei de debit deoarece acest text de lege prevede că sumele încasate necuvenit cu titlu de asigurări sociale, ca urmare a unei infracțiuni săvârșite de beneficiar se recuperează de la acesta, or, în cauză nu s-a făcut dovada săvârșirii unei infracțiuni de către reclamant. Nu este condamnat penal pentru a fi reținute în sarcina sa dispozițiile art. 179 - 180 din Legea nr. 263/2010.

Art. 180 alin. (1) din Legea 263/2010 prevede că „Sumele încasate necuvenit cu titlu de prestații de asigurări sociale, ca urmare a unei infracțiuni săvârșite de beneficiar, se recuperează de la acesta, de la data primei plăți a sumelor necuvenite, plus dobânzile aferente, până la recuperarea integrală a prejudiciului”.

Și sub acest aspect decizia de debit este nelegală deoarece nu s-a dovedit faptul că printr-o hotărâre judecătorească definitivă s-a dispus condamnarea lui pentru săvârșirea unor infracțiuni care să aibă legătură cu faptul de a valorifica adeverințele nr. (...) și (...)1/14.08.1999 eliberate de Regia Autonomă Metale Rare București și astfel în mod nelegal să beneficieze de dreptul la pensie.

De asemenea, s-ar aduce atingere și îngrădire dreptului constând în accesul liber la justiție, garantat de art. 21 din Constituție și de Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

Examinând sentința apelată, prin prisma motivelor de apel, cât și din oficiu, Curtea a reținut următoarele:

Obiectul contestației deduse judecății îl reprezintă solicitarea anulării Deciziei nr. (...)/30.09.2016 prin care a fost respinsă cererea apelantului contestator de stabilire a pensiei pentru limită de vârstă și cea emisă la data de 06.10.2016, prin care s-a dispus înființarea unui debit în sumă de 115.163 lei și 34.658 lei dobânzi în sarcina acestuia, decizii raportat la care au fost analizate ambele apeluri declarate.

Drepturile inițiale la pensie pentru invaliditate gradul II, au fost deschise în favoarea apelantului contestator prin Decizia nr. (...)/09.06.1998 emisă de Casa Județeană de Pensii (...) în baza Legii nr. 3/1977, iar cea pentru vechime în muncă și limită de vârstă, urmare a cererii nr. (...)/25.10.2001, potrivit Deciziei nr. (...)/22.11.2001, emisă în baza Legii nr. 19/2000, cu începere din data de 25.10.2001.

Potrivit copiei acestei decizii, fila 99 dosar de fond, Curtea a reținut faptul că s-a avut în vedere un stagiu total de cotizare realizat de 29 de ani, 8 luni și 27 de zile, din care, 15 ani, 18 zile în condiții speciale de muncă, 2 ani, o lună și 17 zile în condiții normale, 4 ani, 10 luni și 22 de zile stagiu asimilat, ocazie cu care a fost utilizat la determinarea punctajului mediu anual un stagiu complet de cotizare de 15 ani.

Din cuprinsul cererii nr. (...)/25.10.2001, fila 105 dosar fond, prin care apelantul contestator a solicitat a-i fi acordate drepturile de pensie pentru limită de vârstă, Curtea a reținut că s-au depus adeverințele nr. (...)/08.02.2001, nr. (...) și (...)1/14.08.1994.

Potrivit copiei adeverințelor nr. (...)0/14.08.1999 și nr. (...)1/14.08.1999, filele 107 - 108 dosar de fond, emise de Regia Autonomă pentru Metale Rare București, Secția Geologică, apelantul contestator a desfășurat activități în zona I de radiații, în procent de 100% în perioada 15.09.1978 - 25.12.1979, în funcția de muncitor prospector, iar în perioadele 03.05.1983 - 01.12.1983, 03.05.1984 - 05.12.1984, în funcția de muncitor. Potrivit adeverinței nr. (...)/08.02.2001, emisă de Compania Națională a Uraniului, Sucursala (...), fila 106 dosar de fond, acesta a lucrat în cadrul acesteia, în funcția de mecanic în perioada 04.02.1985 - 15.09.1997, grupa I de muncă 100%, zona I de radiații. Ambele adeverințe au fost semnate de director (Y), șef secție (Z).

Din cele de mai sus Curtea a constatat faptul că au fost avute în vedere la stabilirea acestor drepturi dispozițiile cuprinse în art. 43 alin. 3 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, potrivit cărora, asigurații care și-au desfășurat activitatea în locurile de muncă prevăzute la art. 20 lit. b) și care au realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 15 ani în zona I de expunere la radiații sau de 17 ani în zona II de expunere la radiații beneficiază de pensie pentru limită de vârstă, indiferent de vârstă.

Ulterior, conform Deciziei nr. (...)/30.09.2019, emisă de apelanta intimată Casa Județeană de Pensii (...), fila 10 dosar de fond, a fost respinsă cererea de pensionare a apelantului contestator (C), cu motivarea că nu sunt îndeplinite condițiile de pensionare prevăzute la data stabilirii drepturilor, 25.10.2001, prevăzute de art. 43 alin. 3 din Legea nr. 19/2000.

S-a mai reținut din cuprinsul acestei decizii, din rubrica motivare, că a fost exclusă vechimea în condiții speciale de muncă, zona I de radiații 100% din perioada 15.09.1978 - 25.12.1979 înscrisă în adeverința nr. (...)0/14.08.1999, condițiile speciale de muncă, zona I de radiații 100% pentru perioada 03.05.1983 - 01.12.1983, 03.05.1984 - 05.12.1984, înscrise în adeverința nr. (...)1/14.08.1999, emise de Regia Autonomă pentru Metale Rare București, Secția Geologică, că aceasta a fost desființată la data de 15.12.1997 în baza HG nr. 785/02.12.1997, că prin adresele nr. (...)/01.02.2010, nr. (...)/18.08.2014 emise de SC (...) s-a confirmat că semnatarul adeverințelor nu a fost angajatul unității emitente, că această decizie o înlocuiește pe cea având nr. (...)/22.11.2001.

Din cuprinsul HG nr. 785/02.12.1997, reiese faptul că a fost înființată Compania Națională a Uraniului SA prin reorganizarea Regiei Autonome pentru Metale Rare, care s-a desființat, compania nou înființată preluând activul și pasivul acesteia, toate drepturile și obligațiile acesteia.

Potrivit adresei nr. (...)/01.08.2010, emisă de SC (...) SA, fila 97 dosar de fond, avută în vedere la emiterea deciziei contestate, s-a comunicat Casei Județene de Pensii (...) că aceasta s-a înființat în anul 2004 prin desprinderea Sucursalei (...) de Compania Națională a Uraniului SA, conform HG nr. 729/14.05.2014, privind reorganizarea Companiei Naționale a Uraniului SA, astfel că, după această dată nu mai puteau fi semnate documente sub antetul acesteia, semnatarii nefiind angajații acestora. S-a mai arătat faptul că persoanele care au semnat documentele comunicate, printre care (Y), (N3) nu au fost niciodată angajații acesteia.

Conform adresei nr. (...)/18.08.2014, fila 96 dosar fond, emisă de SC (...) SA, s-a comunicat Casei Județene de Pensii (...) că d-na (W) nu a fost angajata sa, nici dl. (X), că mențiunile din carnetul de muncă trimis în copie nu au fost semnate de foștii angajați ai Sucursalei (...).

Din analiza celor două adrese, avute în vedere de către apelanta intimată la emiterea deciziei contestate, Curtea a constatat că cele două adeverințe excluse de la valorificare, respectiv cele având nr. (...) și nr. (...)1/14.08.1999, filele 107 - 108 dosar de fond, emise de Regia Autonomă pentru Metale Rare București, Secția Geologică, s-a confirmat că nu au fost semnate de către angajații Regiei Autonome pentru Metale Rare București, Secția Geologică, mai mult, astfel cum s-a arătat mai sus, aceasta se desființase anterior în anul 1997, or, din aceste motive, în mod corect au fost excluse de la valorificare urmare a cercetărilor efectuate de către apelanta pârâtă.

Chiar dacă aceste acte nu au fost anulate decât ulterior emiterii deciziilor contestate, câtă vreme succesorul în drepturi al emitentei a infirmat cele menționate în cuprinsul acestora, iar HG nr. 729/2014 confirmă inexistența acesteia la data întocmirii, în mod corect au fost excluse de la valorificare și s-a emis decizia de respingere a cererii de înscriere la pensie pentru limită de vârstă.

Urmare a excluderii perioadelor menționate în cele două adeverințe, ca fiind lucrate în condiții speciale de muncă, zona I de radiații, apelantul contestator nu mai îndeplinea condiția impusă de art. 43 alin. 23 din Legea nr. 19/2000, a stagiului minim de vechime în zona I de radiații, de 15 ani.

Din copia buletinului de calcul al acestei decizii, fila 1 dosar de fond, Curtea a constatat că a rămas apelantul contestator cu un stagiu total de cotizare realizat de 26 de ani, 9 luni și 18 zile, din care, doar 12 ani, 7 luni și 10 zile în condiții speciale, zona I de radiații, 3 ani, 3 luni și 16 zile în condiții normale de muncă, 4 ani, 10 luni și 22 de zile perioade asimilate, or, art. 43 alin. 3 din Legea nr. 19/2000 impunea un stagiu de cotizare în zona I de radiații de minim 15 ani. De altfel, apărările apelantului contestator în acest sens sunt lipsite de relevanță atâta vreme cât ulterior s-a constatat, potrivit celor ce vor fi arătate mai jos, că stagiul realizat în zona I de radiații a fost sub un an de zile.

Potrivit copiei adresei nr. (...)/27.02.2017 emisă de Compania Națională a Uraniului SA București, Punct de lucru (...), fila 74 dosar de fond, Curtea a reținut faptul că s-a comunicat la solicitarea Casei Locale de Pensii (...) că apelantul nu fost angajatul acesteia în perioadele 15.09.1978 - 25.12.1979, 03.05.1983 - 01.12.1983 și 03.05.1984 - 05.12.1984, că adeverințele nr. (...)1/14.08.1999 și nr. (...)0/14.08.1999 nu au fost eliberate de aceasta, că semnatarii acestora nu au fost angajații săi, că perioada în care a avut calitatea de angajat a fost 04.02.1985 - 15.09.1997.

Din adresa nr. (...)/13.12.2016 emisă de Compania Națională a Uraniului SA București, Punct de lucru (...), fila 75 dosar de fond, Curtea a reținut faptul că s-a comunicat la solicitarea Casei Locale de Pensii (...) că adeverința nr. (...)/08.02.2001 nu a fost eliberată de aceasta, că apelantul a fost angajatul său în perioada 04.02.1985 - 15.09.1997 în funcția de muncitor subteran și mecanic auto, că perioada 04.02.1985 - 01.04.1985 se încadrează în zona I de radiații, grupa I de muncă în procent de 100%, că perioada 01.08.1994 - 15.09.1997 se încadrează în grupa a II-a de muncă în procent de 60%, conform HG nr. 407/1991, zona III de radiații iar cea din perioada 01.04.1985 - 01.08.1994 se poate încadra în zona a III-a de radiații, grupa a II-a de muncă, în procent de 60%.

S-a mai reținut din adeverința nr. (...)0/16.05.2017, fila 73 dosar de fond, emisă de SC (...) (...) SA că apelantul contestator a fost angajatul său, fosta (...) Secția IV (...), în perioada 03.05.1983 - 01.12.1983, care, conform altei adeverințe cu nr. (...)1/16.05.2017, fila 72, s-a încadrat în grupa I de muncă, zona I de radiații, or, totalul perioadelor lucrate în zona I de radiații au fost astfel doar cele cuprinse între 03.05.1983 - 01.12.1983, 04.02.1985-01.04.1985 și 04.02.1985-01.04.1985, deci sub un an de zile.

În cuprinsul deciziei contestate, într-adevăr nu s-a avut în vedere excluderea perioadei 01.04.1985 - 01.08.1994, ca fiind lucrată în zona I de radiații, confirmată prin adeverința nr. (...)/08.02.2001, emisă de Compania Națională a Uraniului SA, Sucursala (...). Câtă vreme însă, oricum potrivit celor arătate mai sus, nu mai îndeplinea condițiile impuse de art. 43 alin. 3 din Legea nr. 19/2000, prin excluderea perioadelor evidențiate prin adeverințele nr. (...) și (...)/1999, acest aspect era irelevant, mai mult, prin adresa arătată mai sus, s-a precizat de către Compania Națională a Uraniului SA București, Punct de lucru (...), că nu a fost emisă de aceasta adeverința nr. (...)/08.02.2001.

Ca urmare, din cele evidențiate mai sus, Curtea a constatat că apelantul reclamant a lucrat în zona I de radiații sub un an de zile iar în zona a III-a de radiații, 12 ani, 4 luni, 15 zile, astfel că, nu îndeplinea condițiile impuse de art. 43 alin. 3 din Legea nr. 19/2000, apărările în acest sens nefiind întemeiate.

Într-adevăr, decizia inițială de stabilire a drepturilor la pensie ale apelantului, având nr. (...)/22.11.2001 nu a fost anulată, însă, astfel cum s-a arătat mai sus, aceasta a fost revizuită potrivit art. 107 aliniat 1 din Legea nr. 263/2010, potrivit căruia, în situația în care, ulterior stabilirii și/sau plății drepturilor de pensie, se constată diferențe între sumele stabilite și/sau plătite și cele legal cuvenite, casa teritorială de pensii operează, din oficiu sau la solicitarea pensionarului, modificările ce se impun, prin decizie de revizuire, astfel cum corect s-a procedat în speță, criticile în acest sens nefiind fondate.

Deși adeverințele arătate mai sus au fost desființate doar prin Încheierea nr. (...)/18.06.2020 pronunțată în dosar nr.(...)/2020 al Judecătoriei (...), deci ulterior emiterii deciziei de revizuire a drepturilor de pensie, de respingere a acordării acestora, acest aspect nu este un motiv pentru care să nu fie lipsită de efecte decizia inițială de acordare a drepturilor de pensie câtă vreme fostul angajator nu a confirmat adeverințele inițiale în baza cărora s-a admis cererea de pensionare, ci dimpotrivă, a anunțat că nu au fost elaborate de acesta, că nu corespund realității, astfel că excepția de prematuritate a ambelor decizii, invocată de apelantul contestator, pentru toate motivele arătate mai sus, s-a impus a fi respinsă ca nefondată.

Atâta timp cât a fost emisă o decizie prin care a fost respinsă pensia pentru limită de vârstă, aceasta constituie practic o decizie de revizuire în sensul art. 107 alin. 1 din Legea nr. 263/2010, evocat mai sus. Decizia de debit a fost emisă în aplicarea acesteia, pentru recuperarea sumelor încasate necuvenit, nefiind astfel necesar a se fi așteptat emiterea până după momentul rămânerii definitive, nesubzistând motive care să determine nulitatea invocată de către apelantul contestator, criticile în acest sens nefiind fondate.

Pe de altă parte, după contestarea deciziei de respingere a acordării pensiei pentru limită de vârstă, a celei de înființare de debit, nu s-a făcut dovada faptului că s-ar fi procedat la punerea în executare, la recuperarea sumelor stabilite, astfel că, nu se poate vorbi de existența vreunui prejudiciu generat de modul în care au fost emise, de încălcarea vreunui drept instituit în favoarea apelantului contestator.

Referitor la buna credință invocată, într-adevăr prin adresele nr. (...)/27.02.2017 și nr. (...)/13.12.2016, emise de Compania Națională a Uraniului SA București, Punct de lucru (...), sus menționate, s-a confirmat faptul că a fost angajat al acesteia în perioada 04.02.1985 - 15.09.1997, însă și-a desfășurat activitatea în grupa a II-a de muncă, zona a III-a de radiații, nu în zona I de radiații, astfel că, nu a dovedit o vechime de minim 15 ani în zona I de radiații care să îi confere un drept la pensie cu utilizarea unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual redus.

Faptul că în cuprinsul hotărârii penale s-a arătat că apelantul contestator nu a urmărit inducerea în eroare a Casei Locale de Pensii (...) prin crearea unei false realități, că nu au fost astfel îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii, că nu se face vinovat de săvârșirea unei infracțiuni, nu era de natură a genera concluzia că decizia contestată s-ar impune a fi anulată, or, chiar dacă în cuprinsul acesteia s-a arătat că s-a procedat la revizuirea pensiei, în fapt a avut loc o încetare a acesteia urmare a constatării că nu mai sunt îndeplinite condițiile acordării, fiind astfel implicit incidente dispozițiile art. 113 aliniat 1, litera b) din Legea nr. 263/2010, potrivit cărora, în sistemul public de pensii, plata pensiei încetează începând cu luna următoare celei în care a pensionarul nu mai îndeplinește condițiile legale în temeiul cărora i-a fost acordată pensia.

Cât privește cealaltă decizie contestată, Curtea a reținut faptul că, prin Decizia nr. (...)/06.10.2016, aflată în copie la dosarul de fond fila 9, intimata a stabilit un debit în sumă de 115.163 lei în sarcina contestatorului, reprezentând drepturi de pensie încasate necuvenit pe perioada 25.10.2001 - 30.09.2016, temeiul juridic invocat fiind art. 180 din Legea nr. 263/2010, or, conform acestuia, sumele încasate necuvenit cu titlu de prestații de asigurări sociale, ca urmare a unei infracțiuni săvârșite de beneficiar, se recuperează de la acesta, de la data primei plăți a sumelor necuvenite, plus dobânzile aferente, până la recuperarea integrală a prejudiciului.

Astfel cum s-a arătat mai sus, în dosarul penal s-a constatat că apelantul contestator nu se face vinovat de săvârșirea vreunei infracțiuni, or, condiția impusă de textul legal precitat nu era aplicabilă în speță, aspect corect sesizat de prima instanță.

Cu toate acestea, atâta timp cât s-a constatat faptul că apelantul contestator a beneficiat de drepturi la pensie în mod necuvenit, îi erau aplicabile astfel prevederile impuse de art. 179 alineat 1 din Legea nr. 263/2010, potrivit căruia, în cazul sumelor încasate necuvenit cu titlu de prestații de asigurări sociale/alte drepturi prevăzute de legi speciale, casele teritoriale de pensii emit decizii de recuperare, prin care se stabilește în sarcina beneficiarilor obligația de restituire a acestor sume, care, conform alineatului 2 se stabilesc cu respectarea termenului general de prescripție de 3 ani, aspect corect reținut de prima instanță, criticile ambilor apelanți în acest sens fiind neîntemeiate.

Într-adevăr, au existat pe rolul instanței dosare similare, în care se dispusese desființarea adeverințelor avute în vedere la stabilirea drepturilor la pensie, ca fiind false, în care se constatase că beneficiarii săvârșiseră o faptă penală dar s-a dispus clasarea pentru că intervenise prescripția răspunderii penale, situație în care s-a făcut aplicarea art. 180 din Legea nr. 263/2010, fiind recuperat debitul de la data primei încasări a pensiei, or, în prezentul litigiu, astfel cum s-a arătat mai sus, s-a constatat că apelantul contestator nu se face vinovat de săvârșirea unei infracțiuni, astfel că, în mod corect prima instanță a constatat că debitul se impune a fi recuperat potrivit art. 179 alin. 1 din Legea nr. 263/2010, pe ultimii 3 ani emiterii deciziei de debit.

Față de toate considerentele expuse, Curtea în baza art. 480 alineat 1 Cod procedură civilă a respins ca neîntemeiată excepția de prematuritate a emiterii deciziilor contestate, invocată de apelantul contestator, ca nefondate ambele apeluri și a păstrat în întregime sentința apelată, ca fiind legală și temeinică, neimpunându-se astfel a fi acordate cheltuieli de judecată.

Domenii speta

Spete similare