Recalcularea pedepsei pentru infracţiunea continuată

Art. 43 vechiul Cod penal

În conformitate cu art. 43 vechiul Cod penal, în cazul în care infractorul condamnat definitiv pentru o infracţiune continuată este judecat ulterior şi pentru alte acţiuni sau inacţiuni care intră în conţinutul aceleiaşi infracţiuni, ţinându-se seama de infracţiunea săvârşită în întregul ei, se stabileşte o pedeapsă corespunzătoare, care nu poate fi mai uşoară decât cea pronunţată anterior.

Prin sentinţa penală nr. 620 din 26 mai 2016, pronunţată de Judecătoria Tg. Mureş, în dosarul penal nr. 8436/320/2014, instanţa de fond a dispus următoarele:

În temeiul art. 396 alin.5 Cod de procedura penal, raportat la art. 16 alin.1 lit. a Cod de procedura penală, a achitat pe inculpata R. F. F.-C. de sub învinuirea săvârşirii infracţiunii de înşelăciune, prev de prev de art. 244 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal.

În temeiul art. 397 Cod de procedura penală, raportat la art. 19 Cod de procedura penală, raportat la art. 1357 Cod civil, cu aplicarea art. 5 din Legea nr. 71/2011, a respins ca nefondata acţiunea civilă formulată de persoana vătămată L. I. în contradictoriu cu inculpata.

A constatat că prin sentinţa penală nr. 962/2015 s-a dispus avansarea sumelor reprezentând onorariul avocaţial din fondurile Ministerului de Justiţie către Baroul Mureş cuvenit în cauză.

În temeiul art. 274 alin. 3 Cod de procedura penală, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut următoarele:

În faza de judecată, prin sentinţa penală nr. 962/08.09.2015 a Judecătoriei Tg. Mureş a fost disjunsa cauza în privinţa persoanei vătămate L. I., cu consecinţa formării dosarului nr. 10192/320/2015, care a fot repus pe rol în vederea administrării de probe.

În dosarul nou format probele au fost administrate prin următoarele mijloace: declaraţiile persoanei vătămate L. I.; declaraţiile martorilor: K.K.L., L. E., P.E. R., B.Z. M.; înscrisuri, respectiv adresa nr. 121268/2015 a Casei Judeţene de Pensii Mureş.

Inculpata nu a putut fi audiată, neputând fi localizată la adresele cunoscute, deşi a fost citata inclusiv prin publicitate si s-a dispus aducerea sa cu mandat.

Analizând probele administrate din perspectiva conţinutului constitutiv al infracţiunii sub aspectul căreia a fost sesizată, instanţă a reţinut următoarele:

În fapt, din punct de vedere al laturii obiective, inculpata a fost acuzată că, în perioada octombrie 2011- iunie 2012, ulterior încheierii contractului de asigurare socială nr. 8366/03.10.2011 între persoana vătămată L. I.  şi Casa de Pensii Mureş, la încheierea căreia a ajutat-o, inculpata a indus în eroare pe persoana vătămată primind de la acestea sume de bani în vederea achitării cotei de contribuţie lunară corespunzător contractului, respectiv 245 de lei lunar, din care 10 lei reprezenta comision, fără însă să o fi făcut, ci i-a însuşit în interes personal, ceea ce a condus la rezilierea contractului şi la păgubirea persoanei vătămate cu suma totală de 2.205 lei.

Fiind audiată, persoana vătămată a declarat că a plătit 250 lei lunar timp de 10 luni, plătind unele sume de bani în prezenţa martorilor F. A., K. K.L. şi L. E., fără chitanţa.

Din adresă a Casei Judeţene de Pensii Mureş rezultă, contractul nr. 8366/03.10.2011 a încetat la data de 03.10./2011, fără să fi fost achitata vreo rată.

Din niciuna dintre declaraţiile martorilor audiaţi, dintre care 2 au fost menţionaţi cu ocazia audierii că a văzut când s-au făcut plăţile, nu rezultă că au cunoştinţă despre plăţi făcute de persoana vătămată, în perioada respectivă, pentru şomaj.

Singura martora care a relatat că ştie despre plăţi făcute de persoana vătămată inculpatei în primăvara anului 2012, este martora L.E., angajată în gospodăria inculpatei.

Aceasta a relatat că a văzut cum persoana vătămată venea la inculpata să îi plătească bani în primăvara anului 2012, însă a făcut-o în mod contradictoriu: fără să ştie pentru ce, dar cu chitanţa; pentru asigurare, din spusele persoanei vătămate; după care a revenit, afirmând că a presupus numai că îi plătea bani pentru asigurare, ca multe alte persoane.

Din aceste motive, declaraţia a fost înlăturată ca inutilă, necoroborându-se cu niciun alt fapt probat în cauză.

În fine, fosta nora a persoanei vătămate, martora B. Z. M., a declarat că persoana vătămată plătea bani cu titlul de asigurare, dar în anul 2009, când persoana vătămată a avut un alt contract de asigurare, date privindu-l pe acesta rezultând din dosarul de urmărire penală, deşi nu face obiectul sesizării.

Întrucât inculpata nu a recunoscut învinuirea, instanţa a achitat-o pe inculpată de sub învinuirea adusă, în temeiul art. 16 alin.1 lit. a Cod de procedura penală, fapta nu există, în baza principiului de drept în dubio pro reo.

În consecinţă, nu se poate reţine nici o faptă ilicită sub aspect civil, motiv pentru care s-a impus respingerea ca nefondata a acţiunii civilă formulată de persoana vătămată.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg. Mureş.

Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg. Mureş a criticat sentinţa mai susmenţionată invocând netemeinicia acesteia în ceea ce priveşte soluţia de achitare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prev. de art. 244 alin C.pen., cu aplicarea art 5 C.pen, în baza art. 16 alin 1 lit. a Cod de procedură penală.

Având în vedere materialul probator administrat în cauză, atât în cursul urmăririi penale, cât şi în cursul judecăţii, se consideră că s-a stabilit dincolo de orice dubiu că inculpata R. F. F. C. în perioada octombrie 2011 - iunie 2012 a indus-o în eroare pe persoana vătămată L. I., promiţându-i acesteia că o va ajuta la întocmirea dosarului de asigurare socială şi la achitarea cotizaţiei, primind în acest sens de la persoana vătămată suma de 2.205 lei, bani pe care nu i-a depus la Casa Judeţeană de Pensii Mureş, ci i-a folosit în interes personal.

Situaţia de fapt expusă rezultă din declaraţiile persoanei vătămate L. I., probă directă, care se coroborează cu celelalte probe indirecte administrate în cauză, respectiv înscrisuri şi declaraţia martorei L.E.

Astfel, din cuprinsul declaraţiei persoanei vătămate L. I. reiese că la data de 03.10.2011 s-a întâlnit cu inculpata R. F. F.-C., care i-a promis că o va ajuta să încheie un contract de asigurare socială cu Casa de pensii Mureş, deoarece ea nu ştie să vorbească bine limbă română. Inculpata şi persona vătămată s-au deplasat la Casa Judeţeană de Pensii Mureş, iar în cursul aceleiaşi zile a fost încheiat contractul de asigurare socială cu numărul 8366. Ulterior, inculpata R. F. F.-C. i-a propus persoanei vătămate să-i achite cotizaţia lunară stabilită în baza contractului, iar persoana vătămată a fost de acord, în ideea de a nu se deplasa în Tg. Mureş şi de a nu sta la rând. Astfel, începând cu luna octombrie 2011 şi până în iunie 2012 persoana vătămată L. I. i-a înmânat lunar inculpatei suma de 245 lei, din care suma de 235 lei reprezenta cotizaţia lunară ce urma să fie achitată la Casa de pensii, iar suma de 10 lei îi reveneau inculpatei pentru serviciul prestat, însă inculpata nu a achitat nici o sumă de bani, folosindu-i în interes personal.

Declaraţia persoanei vătămate se coroborează cu contractul de asigurare nr. 8366, care a fost încheiat în data de 03.10.2011, când persoana vătămată susţine că s-a prezentat la Casa de pensii Mureş împreună cu inculpata R. F. F. C., contrazicând astfel susţinerile inculpatei, care a arătat că în data de 03.11.2011 doar a făcut unele demersuri în vederea încheierii contractului de asigurare socială, însă acesta nu a putut fi încheiat deoarece persoana vătămată trebuia să aducă un certificat de producător.

De asemenea, declaraţia persoanei vătămate se coroborează cu decizia 15.0359 din 13.06.2012 a Casei Judeţene de Pensii Mureş, prin care a fost reziliat contractul 8366/2011 şi cu adresa nr. 121268/04.11.2015 a Casei Judeţene de Pensii Mureş, deoarece de la data încheierii contractului nu a fost achitată nici o rată, inculpata însuşindu-şi timp de 9 luni suma de 245 lei pe care persoana vătămată i-o înmâna lunar.

Totodată, cele relatate de persoana vătămată se coroborează cu întreg materialul probator administrat în dosarul penal 5132/P/2012, inculpata R. F. F. C. fiind trimisă în judecată pentru o infracţiune de înşelăciune în formă continuată pentru 9 acte materiale, aceasta acţionând în baza unei rezoluţii infracţionale unice, cu acelaşi mod de operare pentru toate persoanele vătămate, iar în respectiva comunitate era de notorietate că inculpata realiza aceste servicii pentru mai multe persoane pentru a le scuti de o deplasare la Casa de pensii, victimele fiind fie persoane bolnave, fie persoane în vârstă. Acest aspect reiese şi din declaraţia martorei L. E., care făcea curat la inculpată acasă, martora arătând în declaraţia dată că mai mult persoane din localitate, inclusiv persoana vătămată L. I., veneau acasă la inculpată şi îi aduceau bani pentru asigurare.

Se  consideră că în mod netemeinic instanţa a înlăturat ca neutilă declaraţia martorei L. E. deoarece este contradictorie, aceasta coroborându-se cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză.

Judecătorul a apreciat liber mijloacele de probă administrate în cauză în baza principiului liberei sau intimei sale convingeri. Neexistând o ordine de preferinţă, referitor la forţa probantă, între declaraţiile de inculpaţi, persoane vătămate sau martori la urmărire penală şi cele făcute de aceştia în cursul cercetării judecătoreşti, instanţa de judecată este îndrituită, în cazul constatării unor nepotriviri sau contradicţii, să aprecieze fiecare declaraţie în contextul tuturor probelor administrate, cu care este necesar să se coroboreze, şi deci să reţină, motivat, ca reprezentând adevărul numai unele dintre acestea; prin urmare, în cazul unor declaraţii succesive, retractarea totală sau parţială ori modificarea declaraţiei anterioare, indiferent în ce fază procesuală a fost dată şi chiar dacă a fost făcută în cursul aceleiaşi faze, nu este de natură prin ea însăşi, să înlăture acea declaraţie, deoarece, altfel, ar însemna a lipsi de eficienţă probe administrate în mod legal şi a se ajunge la încălcarea principiului de bază al procesului penal, acela al stabilirii adevărului.

Faţă de cele arătate mai sus, se apreciază că s-a stabilit dincolo de orice dubiu că inculpata R. F. F. C. în perioada octombrie 2011 - iunie 2012 a indus-o în eroare pe persoana vătămată L. I., promiţându-i acesteia că o va ajuta la întocmirea dosarului de asigurare socială şi la achitarea cotizaţiei, primind în acest sens de la persoana vătămată suma de 2.205 lei, bani pe care nu i-a depus la Casa Judeţeană de Pensii Mureş, ci i-a folosit în interes personal.

Totodată, în mod greşit instanţa a dispus achitarea inculpatei pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prev. de art 244 alin 1 C.pen., cu aplicarea art 5 C.pen. Prin sentinţa penală nr. 962/08.09.2015 pronunţată în dosar nr. 8436/320/2014 s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute prin rechizitoriu în sarcina inculpatei R.F. F.-C. din infracţiunea de înşelăciune, prev. de art. 244 alin. l Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969 şi a art. 5 Cod penal, în infracţiunea de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. l Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969 şi a art.5 Cod penal (8 acte materiale, persoane vătămate C. I., P. C. C., P. D., B.B., P. E. R., F. J., C.I. si M.G.) şi infracţiunea de înşelăciune, prev. de art. 215 alin.l Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 5 Cod penal, persoana vătămată L. I., cu aplicarea art.33 lit. a Cod penal din 1969. La termenul de judecată din data de 21.04.2016 nu s-a pus în discuţie schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina inculpatei, însă, cu toate acestea, instanţa a dispus prin sentinţa penală nr. 620/26.05.2016 achitarea inculpatei R. F. F. C. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prev. de art 244 alin 1 C.pen., cu aplicarea art. 5 C.pen.

Examinând apelul promovat, prin prisma materialului aflat la dosarul nr. 10192/320/2015 al Judecătoriei Tg. Mureş, a motivelor invocate, precum şi din oficiu, în limitele efectului devolutiv potrivit dispoziţiilor art. 417 - 418 Cod procedură penală, instanţa de control judiciar a constatat că acesta este fondat având în vedere următoarele:

Sub aspectul stării de fapt, instanţa de apel constată că în data de 03.10.2011 inculpata R. F. C. s-a întâlnit cu persoana vătămată L. I. cu care s-a deplasat la Casa de Pensii Mureş unde au încheiat contractul de asigurare socială cu numărul 8366. Ulterior, în perioada octombrie 2011 – iunie 2012, partea civilă i-a dat lunar inculpatei suma de 245 lei pentru achitarea cotizaţiei lunare la Casa de Pensii (235 lei reprezenta cotizaţia, iar suma de 10 lei reprezenta comisionul inculpatei). Inculpata nu a plătit însă cotizaţia lunară, şi-a însuşit sumele de bani primite, iar contractul de asigurare a fost reziliat.

Această stare de fapt rezultă din declaraţiile persoanei vătămate coroborate cu declaraţiile martorilor L. E. (f. 88 dosar primă instanţă şi f. 58 dosar apel) şi B. Z. Melania (f. 130 dosar primă instanţă).

Din analiza sentinţei penale nr. 962 pronunţată de Judecătoria Tg. Mureş în dosarul penal nr. 8436/320/2014 se mai constată că inculpata a fost condamnată pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune în formă continuată (8 acte materiale), modul de operare fiind identic ca şi în prezenta cauză.

Prin urmare instanţa de apel constată că fapta inculpatei de a induce în eroare persoana vătămată L. I. promiţându-i acesteia că îi va achita contribuţia lunară pentru plata asigurării sociale la Casa de Pensii, bani pe care i-a primit de la persoana vătămată însă i-a folosit în interese personal, producând şi un prejudiciu în cuantum de 2205 lei întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. 1 vechiul Cod penal cu aplicarea art. 5 noul Cod penal.

Din analiza sentinţei nr. 962 pronunţată de Judecătoria Tg. Mureş în dosarul penal nr. 8436/320/2014 se constată că infracţiunea din prezentul dosar reprezintă un act material care intră în conţinutul infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. 1 vechiul Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 vechiul Cod penal (8 acte materiale) pentru care inculpata a fost judecată anterior şi condamnată la pedeapsa de 1 an închisoare.

Instanţa de apel va da eficienţă prevederilor art. 43 vechiul Cod penal şi constată că fapta inculpatei  R. F. F. C., care, în cursul anilor 2010 – 2012, a indus în eroare persoanele vătămate M. G., . C. C., B. B., F. J., P. E. R., C.I., C.I. , P.D. şi L. I., promiţându-le că le va ajuta la întocmirea dosarelor de asigurare socială şi la achitarea cotizaţiei, primind de la acestea diverse sume de bani în acest sens, bani pe care nu i-a depus la Casa de pensii ci i-a folosit în interes personal, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înşelăciune în formă continuată, faptă prevăzută de art. 215 alin. 1 vechiul Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 vechiul Cod penal şi art. 5 Cod penal (9 acte materiale).

În consecinţă, în baza art. 396 alin. 2 Cod procedură penală raportat la art. 215 alin. 1 vechiul Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 vechiul Cod penal şi cu aplicarea art. 43 vechiul Cod penal va condamna inculpata R. F. F. C. (cu datele personale) la pedeapsa de 1 an şi 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în formă continuată (9 acte materiale), pedeapsa neputând fi mai mică decât cea aplicată anterior.

Având în vedere aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 43 vechiul Cod penal instanţa de apel a dispus şi anularea sentinţei penale nr. 962 pronunţată de Judecătoria Tg. Mureş în dosarul penal nr. 8436/320/2014 doar în privinţa condamnării inculpatei la pedeapsa de 1 an închisoare şi anularea mandatului de executare a pedepsei emis în baza acestei sentinţe. 

Cu privire la latura civilă, instanţa de apel a admis-o având în vedere că în cauză sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale şi în temeiul art. 397 Cod procedură penală raportat la art. 19 Cod procedură penală raportat la art. 1357 Cod civil inculpata a fost obligată la plata sumei de 2205 lei  către partea civilă L. I.

În temeiul art. 274 alin. 1 Cod procedură penală a obligat inculpata să plătească în favoarea statului suma de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 300 lei provine din faza de judecată în primă instanţă, iar suma de 300 lei provine din faza de judecată în apel.

În baza art. 275 alin. 6 Cod procedură penală, suma de 260 lei (delegaţia pentru asistenţă obligatorie nr. 2877/2016 – f. 13), reprezentând contravaloarea onorariului avocatului desemnat din oficiu în favoarea inculpatului a rămas în sarcina statului şi s-a avansat din fondurile speciale ale Ministerului Justiţiei în favoarea Baroului Mureş.

Domenii speta

Spete similare