Ordin de protecţie -cerere admisă în parte

Dosar nr.  3061/183/2016 - ordin de protecţie –

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA BĂILEŞTI JUDEŢUL DOLJ

SENTINŢA CIVILĂ Nr. 1932

Şedinţa din Camera de Consiliu de la 07 octombrie 2016

Instanţa constituită din:

Preşedinte  -  L. C. R.

Grefier -  S S P

Ministerul Public a fost reprezentat de procuror  V. A. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria  Bailesti.

Pe rol soluţionarea cererii  formulată de  reclamanta S D C privind emiterea ordinului de protecţie împotriva  pârâtului S C. 

La apelul nominal făcut în şedinţa din camera de consiliu au răspuns reclamanta, personal şi pârâtul, personal şi  asistat din oficiu de avocat U J care depune delegaţie pentru asistenţă juridică din oficiu.

 Procedura de citare este legal îndeplinită.

 S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă care a învederat că procedura de citare este legal îndeplinită, cauza este la primul termen de judecată, după care,

In temeiul  art. 131 Cod pr. civilă , instanţa verificându-şi din oficiu competenţa , a constatat  că  este competentă general , material şi teritorial  să judece pricina  conform art.  25 din Legea 217/2003.

Instanţa în temeiul art. 219 Cod de procedură civilă procedează la identificarea părţilor prezente respectiv reclamanta S D C,  identificată cu CI seria …, nr…., domiciliată în comuna …. şi pârâtul, S C , identificat cu Ci seria …, …., domiciliat în comuna ……..

Instanţa aduce la cunoştinţă pârâtului obiectul cauzei, după care, reclamanta solicită încuviinţarea probei cu înscrisuri, probei testimoniale cu 2 martori  respectiv agenţii comunitari care l-au surprins vineri noaptea pe pârât  în apropierea locuinţei acesteia cărora  le-a spus că reclamanta a scăpat cu această ocazie doar pentru că a fost surprins de aceştia . Arată în continuare că a vorbit cu martorii dar nu se pot prezenta la termenul de judecată întrucât sunt la serviciu şi nu au primit citaţie.

Pârâtul, având cuvântul arată că nu a spus nimic poliţiştilor ci aceştia l-au surprins pe când se afla la magazinul din comună şi i-au l-au amendat cu  700 lei pentru că se afla în faţa magazinului .

Reprezentantul Parchetului  precizează că poate face verificări rapid cu privire la afirmaţiile reclamantei în sensul că martorii propuşi sunt poliţiştii care l-au surprins pe pârât  în apropierea locuinţei reclamantei.

Instanţa pentru a verifica susţinerile reclamantei dispune suspendarea şedinţei de judecată pentru  a se face verificări de către reprezentantul Parchetului .

După reluarea şedinţei, la apelul nominal făcut în şedinţa din camera de consiliu au răspuns reclamanta, personal şi pârâtul, personal şi  asistat din oficiu de avocat U J. Reprezentantul Parchetului învederează că martorii propuşi de reclamantă nu sunt poliţişti ci lucrează ca agenţi comunitari în cadrul Primăriei G. M., s-a luat legătura cu aceştia urmând să fie aduşi în aproximativ 1 oră.

Instanţa acordă cuvântul pe proba cu martori solicitată de reclamantă.

Apărător din oficiu pentru pârât  arată că lasă acest aspect la aprecierea instanţei. 

Reprezentantul  Parchetului arată că  este de acord cu audierea acestora.

Apărătorul pârâtului lasă la aprecierea instanţei.

Instanţa, în temeiul art. 255 raportat la art. 258 Cod de procedură civilă încuviinţează pentru reclamantă proba cu înscrisurile depuse la dosar şi proba testimonială cu cei doi martori propuşi de reclamantă.

  Instanţa dispune suspendarea cauzei până la prezentarea martorilor propuşi de reclamantă  în vederea audierii.

După reluarea şedinţei la apelul nominal făcut în şedinţa din camera de consiliu au răspuns reclamanta, personal,  lipsind pârâtul fiind reprezentat apărător din oficiu U J  care învederează că l-a căutat pe pârât în jurul judecătoriei şi nu l-a mai observat.

 Au răspuns şi martorii  Ţ  C  şi  B S.

 Reprezentantul Parchetului depune proces - verbal  întocmit de agenţii de poliţie ai comunei G M din care reiese că  acesta este o persoană recalcitrantă şi a  mai avut legătură cu  poliţia. 

Instanţa în temeiul art. 318-321 Cod de procedură civilă  procedează  la audierea pe rând a martorilor Ţ C şi  B S, declaraţiile acestora fiind consemnate iar  după citire şi semnare, ataşate la dosarul cauzei.

Nemaifiind alte cererii de formulat sau probe de administrat, instanţa în temeiul art. 392 Cod de procedură civilă deschide dezbaterile pe fondul cauzei.

Reclamanta, personal solicită admiterea cererii privind emiterea unui ordin de protecţie întrucât  ea şi copiii acestora se află în pericol faţă de atitudinea pârâtului faţă de aceştia.  La interpelarea instanţei, reclamanta  solicită  ca pârâtul să fie obligat să păstreze distanţa şi faţă de copii .

Reprezentantul Parchetului solicită admiterea cererii de emitere a ordinului de protecţie întrucât  pârâtul are antecedente de violenţă faţă de reclamantă împotriva sa fiind emis şi  un alt ordin de protecţie , este o persoană recalcitrantă iar împotriva sa a mai fost emis un ordin de protecţie  tot pe aceleaşi considerente de violenţă faţă de familie.

Apărătorul din oficiu al pârâtului solicită respingerea cererii de emitere a ordinului de protecţie întrucât  având în vedere distanţa  mare  la care se afla faţă de locuinţa reclamantei  când  a fost surprins de agenţii comunitari nu  se poate concluziona că  acesta urma să efectueze acte de violentă faţă de reclamantă.  Mai arată că chiar dacă a fost găsit  de agenţii comunitari în stare de ebrietate,  acesta nu a proferat injurii şi nu necesită instituirea unui ordin de protecţie, acesta fiind deja sancţionat cu amendă contravenţională.

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei civile de fata constata urmatoarele:

Prin cererea  formulată la 03.10.2016  şi înregistrată sub nr. 3061/183/2016 pe rolul Judecătoriei Băileşti , reclamanta S D C  a solicitat emiterea unui ordin  de protectie  prin care  să fie obligat pîrîtul  S C  să nu se apropie de reclamantă  şi de cei cinci minori rezultati din căsătorie la o distanţă mai mică de 150 metri , să nu se apropie  de locuinta sa actuală situată în comuna G M, jud. Dolj care este şi locuinţa părintilor săi şi unde locuieste impreună cu minorii  la o distanţă mai mică de 150 metri şi să nu comunice în mod direct  sau prin orice altă modalitate cu reclamanta , cu părintii acesteia şi cu minorii .

A motivat că  pîrîtul S C este sotul său , din căsătorie  au cinci copii , respectiv pe S F – L , S O A, S C I, S E C şi S Ş G.

Împotriva pârâtului a mai fost emis un ordin de protecţie anterior, iar la data de 02.10.2016 a fost identificat pârâtul cu o sticla de benzină în apropierea domiciliului, aşa cum reclamanta a înţeles de la oamenii din comună.

A solicitat proba cu înscrisurile  depuse şi proba cu martori.

S-a desemnat avocat din oficiu pentru pîrît conform art. 27 alin 4 din Legea 217/2003  privind  prevenirea  si combaterea  violentei .

În cauză a fost încuviinţată şi administrată proba cu înscrisuri şi proba testimoniala, fiind  audiaţi martorii propuşi de reclamantă, numiţii B S şi Ţ C.

Examinînd cererea  in raport de  probele administrate si dispoziţiile legale aplicabile, instanţa  constată următoarele :

Conform susţinerilor părţilor, acestea sunt căsătorite.

Din căsătoria acestora s-au născut minorii S C este sotul său , din căsătorie  au cinci copii , respectiv pe S  F – L, S O A, S C I, S E C şi S Ş G .

Prin sentinţa civilă nr. …/…. pronunţată de Judecătoria Băileşti în dosar …/183/… s-a admis cererea reclamantei şi s-a dispus emiterea ordinului de protecţie pentru o perioada de 6 luni , pârâtul fiind obligat să respecte o distanţă de 150 m faţă de reclamantă, faţă de 4 minori, câţi erau născuţi la acea dată, faţă de locuinţa reclamantei şi care aparţine părinţilor acesteia şi să nu comunice în  mod direct sau prin orice altă modalitate cu reclamanta , cu părinţii acesteia  şi cu cei patru minori .

Prin sentinţa civilă …./….. pronunţată de Judecătoria Băileşti în dosar …./183/… s-a respins solicitarea reclamantei de prelungire a ordinului de protecţie, retinandu-se ca pârâtul se conformase obligaţiilor impuse de instanţa şi nu există indicii  că în lipsă măsurilor de protecţie viaţa , integritatea fizică sau psihică ori libertatea i-ar fi puse în pericol.

In prezenta cauză, din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, instanţa reţine că pârâtul a proferat ameninţări cu incendierea locuinţei reclamantei chiar în prezenţa organelor de poliţie, invocând chiar expirarea perioadei prevăzute în ordinul de protecţie.

Instanţa nu consideră ca este o scuză a pârâtului faptul că acesta era în stare de ebrietate, fiind de notorietate faptul că majoritatea infracţiunilor se produc din cauza consumului de alcool. De asemenea, pârâtul nu a putut prezenta o dovada a unui alt scop pentru prezenţa sa în comuna G…M.. în jurul orelor  22,00, aceasta localitate fiind la aproximativ 30 km de locuinţa sa din comuna U….

Faptul ca pârâtul a ameninţat cu incendierea imobilului unde  locuiesc şi minorii  sai , coroborat cu retinerea in considerentele sentinţei civile nr. …./….pronunţată de Judecătoria Băileşti în dosar …./183/… a unor violenţe fizice şi faţă de minori, instanţa consideră că există indicii că pârâtul poate exercita violenţe asupra minorilor sau îi poate folosi ca o armă de răzbunare împotriva reclamantei. 

Cu privire la solicitarea reclamantei ca pârâtul să nu vorbească nici cu părinţii săi, instanţa o va respinge având în vedere că aceasta poate formula acţiunea pentru sine şi pentru minori in calitatea sa de reprezentant legal al acestora, iar cu privire la părinţii săi din probatoriu nu a rezultat că aceştia nu îşi pot exercita drepturile. 

În drept, în conformitate cu art. 23 din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie, „persoana a cărei viaţă, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violenţă din partea unui membru al familiei poate solicita instanţei ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecţie, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una ori mai multe dintre următoarele măsuri - obligaţii sau interdicţii:a) evacuarea temporară a agresorului din locuinţa familiei, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate; b) reintegrarea victimei şi, după caz, a copiilor, în locuinţa familiei; c) limitarea dreptului de folosinţă al agresorului numai asupra unei părţi a locuinţei comune atunci când aceasta poate fi astfel partajată încât agresorul să nu vină în contact cu victima;  d) obligarea agresorului la păstrarea unei distanţe minime determinate faţă de victimă, faţă de copiii acesteia sau faţă de alte rude ale acesteia ori faţă de reşedinţa, locul de muncă sau unitatea de învăţământ a persoanei protejate; e) interdicţia pentru agresor de a se deplasa în anumite localităţi sau zone determinate pe care persoana protejată le frecventează ori le vizitează periodic; f) interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondenţă sau în orice alt mod, cu victima; g) obligarea agresorului de a preda poliţiei armele deţinute; h) încredinţarea copiilor minori sau stabilirea reşedinţei acestora. Prin aceeaşi hotărâre, instanţa poate dispune şi suportarea de către agresor a chiriei şi/sau a întreţinerii pentru locuinţa temporară unde victima, copiii minori sau alţi membri de familie locuiesc ori urmează să locuiască din cauza imposibilităţii de a rămâne în locuinţa familială.”

Violenţa în familie este definită ca fiind ,,orice acţiune sau inacţiune intenţionată, cu excepţia acţiunilor de autoapărare ori de apărare, manifestată fizic sau verbal, săvârşită de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiaşi familii, care provoacă ori poate cauza un prejudiciu sau suferinţe fizice, psihice, sexuale, emoţionale ori psihologice, inclusiv ameninţarea cu asemenea acte, constrângerea sau privarea arbitrară de libertate ; constituie, de asemenea, violenţă în familie împiedicarea femeii de a-şi exercita drepturile şi libertăţile fundamentale” (art. 3 din legea nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie).

De asemenea, prin membru de familie, în accepţiunea acestei legi, se înţeleg:,,a) ascendenţii şi descendenţii, fraţii şi surorile, copiii acestora, precum şi persoanele devenite prin adopţie, potrivit legii, astfel de rude; b) soţul/soţia şi/sau fostul soţ/fosta soţie; c) persoanele care au stabilit relaţii asemănătoare acelora dintre soţi sau dintre părinţi şi copii, în cazul în care convieţuiesc; d) tutorele sau altă persoană care exercită în fapt ori în drept drepturile faţă de persoana copilului; e) reprezentantul legal sau altă persoană care îngrijeşte persoana cu boală psihică, dizabilitate intelectuală ori handicap fizic, cu excepţia celor care îndeplinesc aceste atribuţii în exercitarea sarcinilor profesionale” (art. 5 din legea nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie).

Actul de violenţă care permite emiterea unui ordin de protecţie poate fi reprezentat de una dintre următoarele forme : ,,a) violenţa verbală - adresarea printr-un limbaj jignitor, brutal, precum utilizarea de insulte, ameninţări, cuvinte şi expresii degradante sau umilitoare; b) violenţa psihologică - impunerea voinţei sau a controlului personal, provocarea de stări de tensiune şi de suferinţă psihică în orice mod şi prin orice mijloace, violenţă demonstrativă asupra obiectelor şi animalelor, prin ameninţări verbale, afişare ostentativă a armelor, neglijare, controlul vieţii personale, acte de gelozie, constrângerile de orice fel, precum şi alte acţiuni cu efect similar; c) violenţa fizică - vătămarea corporală ori a sănătăţii prin lovire, îmbrâncire, trântire, tragere de păr, înţepare, tăiere, ardere, strangulare, muşcare, în orice formă şi de orice intensitate, inclusiv mascate ca fiind rezultatul unor accidente, prin otrăvire, intoxicare, precum şi alte acţiuni cu efect similar; d) violenţa sexuală - agresiune sexuală, impunere de acte degradante, hărţuire, intimidare, manipulare, brutalitate în vederea întreţinerii unor relaţii sexuale forţate, viol conjugal; e) violenţa economică - interzicerea activităţii profesionale, privare de mijloace economice, inclusiv lipsire de mijloace de existenţă primară, cum ar fi hrană, medicamente, obiecte de primă necesitate, acţiunea de sustragere intenţionată a bunurilor persoanei, interzicerea dreptului de a poseda, folosi şi dispune de bunurile comune, control inechitabil asupra bunurilor şi resurselor comune, refuzul de a susţine familia, impunerea de munci grele şi nocive în detrimentul sănătăţii, inclusiv unui membru de familie minor, precum şi alte acţiuni cu efect similar; f) violenţa socială - impunerea izolării persoanei de familie, de comunitate şi de prieteni, interzicerea frecventării instituţiei de învăţământ, impunerea izolării prin detenţie, inclusiv în locuinţa familială, privare intenţionată de acces la informaţie, precum şi alte acţiuni cu efect similar; g) violenţa spirituală - subestimarea sau diminuarea importanţei satisfacerii necesităţilor moral-spirituale prin interzicere, limitare, ridiculizare, penalizare a aspiraţiilor membrilor de familie, a accesului la valorile culturale, etnice, lingvistice ori religioase, impunerea aderării la credinţe şi practici spirituale şi religioase inacceptabile, precum şi alte acţiuni cu efect similar sau cu repercusiuni similare” (art. 4 din legea nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie).

Pentru că ingerinţa asupra drepturilor fundamentale ale celui împotriva căruia se emite ordinul este foarte serioasă, legea nu a permis luarea măsurilor respective pe o perioadă nedeterminată. Astfel, în conformitate cu art. 24 din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie, durata măsurilor dispuse prin ordinul de protecţie se stabileşte în mod expres de către judecător, fără a putea depăşi 6 luni de la data emiterii ordinului.

În raport de aceste dispoziţii legale şi situaţia de fapt ce rezultă din probele administrate în cauză, instanţa apreciază întemeiată cererea formulată de reclamantă şi reţine că gravitatea şi repetabilitatea violenţelor psihice exercitate de pârât asupra reclamantei şi a minorului, precum şi starea de stres permanent cauzată reclamantei, ameninţările acestuia cu incendierea repetate chiar în faţa organelor de poliţie, impun emiterea unui  nou ordin de protecţie .

Aplicând dispoziţii legale incidente în cauza de faţă, raportat la probele administrate, rezultă că gravitatea si repetabilitatea violentelor fizice şi psihice exercitate de pârât asupra reclamantei impun emiterea ordinului de protecţie pe o durata şase luni, prevăzuta de art. 24 alin. 1 din Legea nr. 217/2003, in forma republicata, in sensul obligării paratului la păstrarea unei distante minime determinate de 150 metri faţă de reclamantă, de minorii S F – L, S O A, S C I, S E C şi S Ş G, de locuinta actuală situată în comuna G  M, jud. … care este locuinţa părintilor săi şi unde locuieste impreună cu minorii  la o distanţă mai mică de 150 metri şi să nu comunice în mod direct  sau prin orice altă modalitate cu reclamanta  .

Instanţa urmează a lua act că reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Onorariul apărătorului din oficiu desemnat pentru pârât se va avansa din fondurile special constituite în acest sens de Ministerul Justitiei la nivelul Tribunalului Dolj.

Hotărârea se va comunica părţilor, Inspectoratului de Poliţie Judeţean …, Postului de Poliţie G…. M…., Postului de Poliţie U….  şi Parchetului de pe lângă Judecătoria Băileşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

HOTARASTE

Admite în parte cererea având ca obiect ordin de protecţie, formulată de reclamanta S D C cu domiciliul in comuna  ….. împotriva pîrîtului  S. C. cu domiciliul în comuna  ….. .

Emite  ordin de protecţie pe o  perioadă de 6 luni  prin  care  dispune pentru  pîrîtul  S C  următoarele măsuri:

 - obligarea pârâtului să păstreze o distanţă minimă de 150 de metri faţă de reclamanta  S  D  C  si minorii S  F – L, S O A, S C I , S E C şi S Ş G, rezultaţi din căsătoria părtilor  ;

 - obligarea paratului să păstreze o distanţă minimă de 150 de metri faţă de locuinţa actuală a  reclamantei şi a  celor  patru minori ,locuinţă situată in comuna  G…  M…, jud…. şi care aparţine  părinţilor acesteia;

 - obligarea pîrîtului să nu comunice în  mod direct sau prin orice altă modalitate cu reclamanta şi cu cei patru minori .

 Respinge solicitarea de interzice pârâtului să vorbească cu părinţii reclamantei.

Ordinul de protecţie  este executoriu potrivit art. 29 alin. 1 din Legea 217/2003

Constată că nu s-au  solicitat cheltuieli de judecată de către reclamantă .

Onorariul în cuantum de 260 lei pentru apărătorul din oficiu al pârâtului va rămâne in sarcina statului  şi se va avansa din fondurile special constituite în acest sens de Ministerul Justitiei la nivelul Tribunalului Dolj.

Cu apel în termen de 3 zile de la pronunţare, conform art. 7 alin. 2 din Legea nr. 76/2012 de punere în aplicare a noului Cod de procedura civila.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 07.10.2016.

Preşedinte , Grefier,

L. C.  R. S S P

Domenii speta

Spete similare