Rezoluţiune contract de întreţinere.

Cuprins pe materii: Drept civil. Obligații. Condițiile rezoluțiunii contractului de întreținere. Efecte.

Index alfabetic:

Rezoluțiune

Contract de întreținere

Art.  2254 alin. 1 şi 2 C.civ., art. 2263C.civ. alin. (2)-(7) C.civ., art. 1555-1557 NCC

Rezoluţiunea contractului de întreţinere poate fi admisă doar în două ipoteze, limitativ prevăzute de lege. Prima vizează situaţia când oricare dintre părţile contractante adoptă, în executarea contractului, o conduită care face ca obligaţia de întreţinere să nu mai poată fi executată în condiţii compatibile cu bunele moravuri. Pentru reuşita acţiunii, reclamantul este obligat să probeze, prin orice mijloc de probă, că pârâtul are un comportament care nu permite executarea obligaţiei de întreţinere în condiţii normale, conforme standardelor morale ale societăţii. Cea de a două situaţie care justifică rezoluţiunea contractului de întreţinere este neexecutarea fără justificare a obligaţiei de întreţinere, ipoteza presupunând că debitorul întreţinerii refuză să îşi execute obligaţia asumată contractual, fără a fi incidente vreuna dintre ipotezele ce reprezintă, potrivit art. 1555-1557 NCC, cauze justificate de neexecutare.  Dacă instanţa de judecată constată că sunt îndeplinite condiţiile de fond şi de formă pentru admisibilitatea acţiunii în rezoluţiune, va dispune desfiinţarea contractului și  la cerere, obligarea debitorul întreţinerii să restituie dreptul transmis de către creditor la data contractării. Condiţiile generale care trebuie întrunite cumulativ pentru ca rezoluţiunea unui contract sinalagmatic să fie admisibilă sunt: să existe o neexecutare a obligaţiilor asumate prin contract din partea unei părţi contractante, neexecutarea obligaţiilor să îi fie imputabilă acesteia şi să fie pusă în întârziere.

Judecătoria Liești, secția civilă, Sentinţa civilă nr. 250/2017 din data de  04.04.2017

Prin cererea formulată şi înregistrată la Judecătoria Lieşti sub nr. 335/838/2015 din data de 02.03.2015, reclamantul TN în contradictoriu cu pârâta DL, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună rezoluţiunea contractului de întreţinere autentificat sub nr. 511/12.03.2013.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat în esenţă că prin contractul  de întreţinere autentificat sub nr. 511/12.03.2013, părinţii reclamantului au transmis pârâtei dreptul de proprietate asupra unui imobilul situat în intravilanul com……., intabulat în CF sub nr. 101372, format din curți construcții, casă de locuit și terenul aferent, în total 720 de mp.

În schimbul dreptului de proprietate, pârâta s-a obligat să le asigure întreţinere constând în procurarea şi prepararea hranei, asigurarea asistenţei medicale, asigurarea întreţinerii imobilului, asigurarea combustibilului necesar încălzirii, în general asigurarea unor condiţii decente de viaţă, după încetarea lor din viaţă să suporte toate cheltuielile necesare pentru înmormântare şi datinile creştineşti.

A mai arătat reclamantul că la data încheierii acestui contract el nu era în comuna natală şi nu avea posibilitatea de a avea grijă efectivă de părinţi, motiv de care a profitat pârâta în cauză atrăgându-i cu vorbe false şi mincinoase la notar unde le-a promis că va avea grija lor în schimbul cedării imobilului. Acest fapt l-a aflat ulterior de la părinţii săi (care nu aveau nici o clasă primară) înainte de decesul lor cu circa doi ani, aceștia povestindu-i că pârâta în cauză nu a avut niciodată grijă de ei și nu și-a respectat prevederile din contract, ba mai mult a început să le sustragă diferite bunuri din casă. Tot atunci i-au relatat faptul că au formulat acţiune în justiţie (la Judecătoria Lieşti) pentru a anula acest contract. Cauza a făcut obiectul dosarului nr. 914/838/2013 la Judecătoria Lieşti. În timpul soluţionării acestui dosar părinţii săi au primit o adresă de la instanţă ca într-un termen de 10 zile să achite o taxă judiciară de timbru de 711 lei sub sancţiunea anulării cererii însă din lipsa posibilităţilor financiare sau din necunoaştere a legilor nu s-au conformat, cererea lor fiind anulată prin încheierea nr. 346/24.07.2013 a Judecătoriei Lieşti.

A mai susținut reclamantul că înainte ca părinţii săi să decedeze, când încă procesul nu se terminase, aceștia i-au spus să strâng bani să continue procesul.

Din vara anului 2013, reclamantul s-a mutat cu părinții săi și  a avut grija lor, dar dintr-o întâmplare nefericită aceștia au decedat într-un incendiu la data de 23.02.2015. De înmormântarea acestora şi toate datinile creştineşti, s-a ocupat tot reclamantul, pârâta în cauză abandonându-i total chiar după data încheierii contractului de întreţinere.

A mai precizat reclamantul că mai are doi fraţi, unul este în străinătate, iar celălalt nu ştie unde locuieşte.

Cererea de chemare în judecată a fost întemeiată în drept pe prevederile noului Cod civil.

În dovedirea cererii s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri şi  a probei testimoniale cu martorii TA și GA.

Au fost ataşate, în copie certificată: act de identitate, certificate de deces, cerere de chemare în judecată, contract de întreţinere, rezoluție, încheieri de ședință, proces-verbal de intervenție.

Cererea de chemare în judecată este scutită de taxă judiciară de timbru.

Pârâta  DL a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia netimbrării acţiunii şi excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului, iar pe fond a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.

În motivare, pârâta a arătat că reclamantul nu are calitate procesuală activă întrucât contractul de întreţinere este un contract intuitu personae, motiv pentru care nu poate formula acţiune în reziliere decât de creditorul întreţinerii, nu şi de succesorii acestuia care pot doar să continue acţiunea.

Pe fondul cauzei, pârâta a arătat că vecinii săi au venit cu propunerea de a încheia contractul, spunându-i că sunt bolnavi şi că au încredere în ea că îi va îngriji cum se cuvine. La acea dată reclamantul nu se afla împreună cu părinţii săi și nici nu-i vizita, ca de altfel nici un copil din cei trei copii ai lor. La încheierea actului în formă autentică la notar, bătrânii au fost asistaţi de un reprezentant al Autorităţii Tutelare Iveşti, astfel că, conţinutul actului reprezintă absolut voinţa acestora. Imediat ce s-a încheiat actul, pârâta a locuit efectiv cu bătrânii mai bine de 2 luni, pentru a-i îngriji mai bine, fiind bolnavi, bătrâna netransportabilă, având mereu nevoie de sprijinul său. Le-a făcut curăţenie generală în toată casa, le-am cumpărat lemne , le făceam focul, le pregăteam mâncarea şi pe bătrână o hrăneam, le-a spălat hainele, lenjeria, întreţinându-le o stare de curăţenie cum de mult nu au mai avut, le-a procurat medicamentele respectând prescripţiile medicale în ce priveşte administrarea lor. În toată această perioadă a achitat facturile la lumină, impozitul,  precum şi contribuţia bănească la societăţile de ajutor reciproc Unirea şi Muncitorul din Tecuci.

A mai susținut pârâta că în vara anului 2013, reclamantul a venit la părinţii săi atras de faptul că aceştia aveau o pensie consistentă pentru mediul rural, iar el nu avea nici serviciu nici locuinţă în Tecuci. În momentul în care a venit în locuinţă a izgonit-o, nu i-a mai permis intrarea în locuinţă nici să le aducă mâncare bătrânilor, nici să le facă curăţenie nici să aibă grija lor sau să o ajute pe bătrâna paralizată la pat. Toate încercările sale de a i se  respecta clauzele contractuale s-au lovit de împotrivirea reclamantului şi de actele sale de violenţă asupra sa, tot el fiind acela care i-a determinat pe bătrâni la depunerea primei acţiuni.

A mai arătat pârâta că reclamantul nu numai că nu a lăsat-o să aibă grijă de bătrâni, dar nici el nu a făcut-o, lăsându-i de izbelişte, astfel că pe bătrânul Tudosă îl aduceau vecinii în stare de ebrietate de la bufet, iar bătrâna zăcea în pat fără nici un sprijin. La fel şi când au decedat bătrânii arşi în casă în urma unui incendiu izbucnit în camera lor, reclamantul era afară, în stare de ebrietate şi au venit vecinii şi au strigat la el că iese fum din casă, iar bătrânii erau deja decedaţi.

Aceeaşi atitudine faţă de pârâtă a avut reclamantul şi cu ocazia înmormântării, nepermiţându-i să contribuie sau să ia parte la aceasta, situaţie pe care a şi adus-o la cunoştinţa organelor de poliţie şi a primăriei din comună, fiind sfătuită pentru a nu se crea conflicte să se retragă şi să îndeplinească separat datinile pentru defuncţi, lucru pe care l-a şi făcut.

A arătat pârâta că a îndeplinit obiceiurile creştineşti pentru cei doi defuncţi în sensul că a dus alimente pentru pomenile de 9 zile, 20 zile şi 40 zile la Spitalul din Iveşti şi cu acordul medicului s-au făcut aceste pomeni pentru bolnavii cu boli cronice internaţi, dar a făcut mâncare şi la ea acasă dând de pomană, cheltuind aproximativ 3.300 lei.

Cu ocazia pomenii de 40 de zile a cumpărat îmbrăcăminte completă pentru ambii defuncţi şi a dat-o de pomană, masă, scaune, pături, covor, veselă, tacâmuri, găleată, prosoape, capete şi bineînţeles mâncare, toate fiind date de pomană.

Întâmpinarea a fost întemeiată în drept, pe dispozițiile art. 245 şi următoarele C.p.civ. în referire la disp. art. 32 lit. b, art. 36, art. 40 Cod procedură civilă.

În combaterea acțiunii reclamantului, s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale cu martorii DG și MC ambii din comuna Iveşti, sat Buceşti, jud. Galaţi.

La data de 22.05.2015, reclamantul a depus precizări prin care a arătat că nu înțelege să depună răspuns la întâmpinarea formulată de pârâtă și că solicită un termen mai scurt de judecată.

La data de 27.05.2015, reclamantul a depus răspuns la întâmpinare prin care a arătat că a timbrat acțiunea, la dosar fiind depusă chitanța. Acesta a solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată întrucât are calitate procesuală activă, fiind îndreptățit să continue acțiunea începută de părinții săi și respinsă ca netimbrată.

Pe fondul cauzei a arătat că pârâta, nemaifiind acceptată de părinții săi, nu s-a mai prezentat la domiciliul acestora, bătrânii fiind îngrijiți de reclamant. Aceasta nu a venit la deces și nu s-a ocupat de înmormântare. A mai arătat reclamantul că societățile au fost achitate pe anul 2013 și 2014 din banii tatălui său. S-a mai arătat că pârâta nu s-a îngrijit deloc de părinții reclamantului, acesta fiind motivul pentru care aceștia au solicitat rezilierea contractului.

S-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și a probei cu martori.

OCPI a depus încheiere de notare în cartea funciară a litigiului, precum și precum și extras de carte funciară (filele 42-44).

La termenul din data de 25.06.2015 instanța a respins excepția netimbrării având în vedere că cererea este scutită de taxă de timbru în baza art. 29 alin.1 lit c din OUG 80/2013.

La termenul din data de 01.10.2015, instanţa a pus în discuţia părţilor excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului şi a reţinut cauză spre soluţionarea acesteia.

Prin sentința civilă nr. 792 din 01.10.2015 instanța a admis excepția lipsei calităţii procesuale active a reclamantului invocată de pârâtă prin întâmpinare și a respins acţiunea civilă având ca obiect „rezoluţiune contract de întreţinere” formulată de reclamantul TN în contradictoriu cu pârâta DL ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă.

Prin Decizia civilă nr. 1011 din 04.10.2016, Tribunalul Galați a admis apelul formulat de apelantul TN și a anulat sentința civilă nr. 792 din 01.10.2015 a Judecătoriei Liești, trimițând cauza spre rejudecare. În motivare s-a arătat că reclamantul este descendentul defuncților TS și TM, motiv pentru care are calitate procesuală activă.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Liești la data de 15.11.2016, sub nr. 335/838/2015*.

La termenul de judecată din data de 08.02.2017, instanța a încuviințat pentru reclamant proba cu înscrisuri, proba testimonială cu martorul CI și proba cu interogatoriul pârâtei, iar pentru pârâtă proba cu înscrisuri, proba testimonială cu un martor și proba cu interogatoriul pârâtei.

La termenul de judecată din data de 08.03.2017 instanța a administrat proba cu interogatoriile părților și a audiat martorii CI și BP. La același termen, pârâta a depus un set nou de înscrisuri, proba fiind încuviințată și administrată de instanță.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Ca o chestiune prealabilă, instanţa reţine că potrivit art. 102 din Legea nr.71/2011 privind punerea în aplicare a Noului Cod Civil, contractul este supus legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce priveşte încheierea, interpretarea, efectele, executarea şi încetarea sa. Faţă de data încheierii contractului întreţinere şi anume, 12.03.2013, în cauză sunt incidente dispoziţiile noului Cod civil.

În fapt, la data de 12.03.2013 a fost încheiat contractul de întreţinere autentificat sub nr. 511 din data de 12.03.2013 la BNP Gaube Odrin Narcis, prin care numiții  TN și  TS părinţii reclamantului,  în calitate de întreținuți, au transmis pârâtei nuda proprietate asupra imobilului situat în intravilanul com. Iveşti, sat Buceşti, jud. Galaţi, intabulat în CF sub nr. 101372, a localității cadastrale Ivești, jud. Galați, identificat în cvartal 69 parcela 27, având număr cadastral 101372, constând în suprafața de 720 mp teren curți, construcții și grădină din care: 372 mp teren plantat cu vie și 328 mp teren curți construcții, și din construcțiile amplasate pe acest teren, construite din paiantă, acoperite cu tablă zincată, notată cu C1 locuință, formată din 7 camere, ocupând o suprafață de 119 mp și C2-anexă formată dintr-o cameră, ocupând o suprafață de 12 mp,  în schimbul obligaţiei de întreţinere viageră pe care dobânditorii şi-au asumat-o faţă de transmiţători, constând din următoarele: procurarea şi preparare hrană, asigurarea de asistenţă medicală şi spitalizare, suportarea tuturor cheltuielilor de întreţinere a bunului imobil, asigurarea combustibilului şi încălzirii locuinţei, urmând ca la data decesului dobânditorii să asigure cheltuielile de înmormântare şi datinile creştineşti. Reclamanţii şi-a rezervat dreptul de uzufruct viager asupra imobilului care a format obiect al contractului.

La data de 23.02.2015 a decedat TS (conform certificat de deces  seria DC nr. 407027).  La aceeași dată a decedat TM (conform certificat de deces  seria DC nr. 407026). 

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Liești sub nr. 914/838/2013, reclamanții TS și TM au solicitat instanței în contradictoriu cu pârâta DL să dispună rezoluţiunea contractului de întreţinere autentificat sub nr. 511/12.03.2013. Prin încheierea din data de 24.07.2013, instanța a anulat cererea formulată de aceștia.

Conform extrasului de carte funciară depus la dosar, imobilul cu nr. cadastral 101732 în suprafață de 700 mp, apare ca fiind intabulat pe numele pârâtei DL , ca bun propriu, numiții  TS și TM beneficiind de un drept de uzufruct viager.

Martorul CI a declarat că, înainte de încheierea contractului, pârâta venea foarte des la defuncți cu mâncare. După data încheierii contractului, aceasta a început să vină mai rar, pe o durată de două luni.

După încheierea contractului, relația dintre părți s-a deteriorat deoarece pârâta le luase din casă niște carnete pentru societate, niște prosoape și farfurii, bunuri pe care defuncții le-au recuperat ulterior cu poliția.

Martorul a arătat că reclamantul a venit să locuiască cu părinții săi cam la 3 luni după încheierea contractului, la solicitarea acestora, care i-au transmis că au stricat actele cu pârâta.

Martorul BP a declarat și el că pârâta a avut grijă de părinții reclamantului cam o lună și ceva, până când aceștia s-au răzgândit, acuzând-o că le fură lucruri din casă. Pârâta i-a îngrijit bine anterior, însă după ce relațiile s-au stricat aceasta nu a mai mers la bătrâni pentru că nu o mai primeau.

Pârâta a recunoscut la întrebarea nr. 4 din interogatoriu faptul că pe perioada cât reclamantul a locuit cu părinții săi nu a mers să le asigure întreținere întrucât nu era primită de acesta. La întrebarea 11 a arătat că nu a făcut înmormântarea pentru că nu i s-a permis. La întrebarea 13 a arătat că la aproximativ trei săptămâni de la încheierea contractului, defunctul TM a venit cu poliția la ea pentru a recupera carnetul de sănătate și niște ventuze.

În drept, conform art.  2254 alin. 1 şi 2 C.civ., prin contractul de întreţinere o parte se obligă să efectueze în folosul celeilalte părţi sau al unui anumit terţ prestaţiile necesare întreţinerii şi îngrijirii pentru o anumită durată. Dacă prin contract nu s-a prevăzut durata întreţinerii ori s-a prevăzut numai caracterul viager al acesteia, atunci întreţinerea se datorează pentru toată durata vieţii creditorului întreţinerii.

Conform art. 2263C.civ. alin. (2)-(7) C.civ., atunci când comportamentul celeilalte părţi face imposibilă executarea contractului în condiţii conforme bunelor moravuri, cel interesat poate cere rezoluţiunea. În cazul prevăzut la alin. (2), precum şi atunci când se întemeiază pe neexecutarea fără justificare a obligaţiei de întreţinere, rezoluţiunea nu poate fi pronunţată decât de instanţă, dispoziţiile art. 1552 nefiind aplicabile. Orice clauză contrară este considerată nescrisă. Dacă rezoluţiunea a fost cerută pentru unul dintre motivele prevăzute la alin. (2) sau (3), oferta de întreţinere făcută de debitorul pârât după introducerea acţiunii nu poate împiedica rezoluţiunea contractului. În cazul în care rezoluţiunea se pronunţă pentru unul dintre motivele prevăzute la alin. (2) sau (3), debitorul în culpă nu poate obţine restituirea prestaţiilor de întreţinere deja executate.  Dreptul la acţiunea în rezoluţiune se transmite moştenitorilor. Rezoluţiunea contractului de întreţinere nu se poate cere pentru motivele prevăzute la art. 2261 alin. (1). (art. 1555-1557 NCC)

Din interpretarea textelor legale mai sus expuse, rezultă că acţiunea în rezoluţiunea contractului de întreţinere poate fi admisă doar în două ipoteze, limitativ prevăzute de lege. Prima vizează situaţia când oricare dintre părţile contractante adoptă, în executarea contractului, o conduită care face ca obligaţia de întreţinere să nu mai poată fi executată în condiţii compatibile cu bunele moravuri. Pentru reuşita acţiunii, reclamantul este obligat să probeze, prin orice mijloc de probă, că pârâtul are un comportament care nu permite executarea obligaţiei de întreţinere în condiţii normale, conforme standardelor morale ale societăţii.

Cea de a două situaţie care justifică rezoluţiunea contractului de întreţinere este neexecutarea fără justificare a obligaţiei de întreţinere, ipoteza presupunând că debitorul întreţinerii refuză să îşi execute obligaţia asumată contractual, fără a fi incidente vreuna dintre ipotezele ce reprezintă, potrivit art. 1555-1557 NCC, cauze justificate de neexecutare.

Dacă instanţa de judecată constată că sunt îndeplinite condiţiile de fond şi de formă pentru admisibilitatea acţiunii în rezoluţiune, va dispune desfiinţarea contractului și  la cerere, obligarea debitorul întreţinerii să restituie dreptul transmis de către creditor la data contractării.

Condiţiile generale care trebuie întrunite cumulativ pentru ca rezoluţiunea unui contract sinalagmatic să fie admisibilă sunt: să existe o neexecutare a obligaţiilor asumate prin contract din partea unei părţi contractante, neexecutarea obligaţiilor să îi fie imputabilă acesteia şi să fie pusă în întârziere.

Potrivit dispoziţiilor art. 249 C. pr.civ., cel care face o propunere în faţa instanţei trebuie să o dovedească, astfel încât sarcina probei îndeplinirii tuturor cerinţelor pentru a opera rezoluţiunea contractului de întreţinere aparţine reclamanţilor.

Cu privire la condiţia neexecutării obligaţiilor contractuale, instanţa reţine din mijloacele de probă administrate în cauză că pârâta și-a executat obligațiile pe o perioadă de două luni după încheierea contractului (martie-mai). În data de 23.05.2013, TS și TM au formulat acțiune în rezoluțiunea contractului și au refuzat să o mai primească pe pârâtă la domiciliul lor. Aceștia au decedat la data de 23.02.2015. Rezultă că pârâta nu și-a executat obligația pe o perioadă de un an și nouă luni, cât au mai trăit întreținuții.

Faţă de cele expuse, instanţa reţine că neexecutarea obligaţiei de întreţinere asumată de pârâtă prin contract, este suficient de importantă ca să atragă rezoluţiunea contractului.

Referitor la condiţia ca neexecutarea obligaţiei de întreţinere să fie imputabilă debitorului acestei obligaţii, instanţa reţine că neîndeplinirea obligaţiei de întreţinere de către pârâtă are la bază culpa acesteia.

Art. 1548 C.civ. instituie în materia răspunderii contractuale o prezumţie de culpă în sarcina pârâtei, prezumţie relativă, care  poate fi răsturnată.

Contractul de intreţinere urmează a fi desfiinţat pe calea rezoluţiunii numai dacă neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a obligaţiei de întreţinere nu este imputabilă întreţinutului.

Pârâta a susținut în apărarea sa faptul că întreținuții nu i-au mai permis accesul în locuință.

Refuzul de a primi întreţinerea cuvenită, fără un motiv temeinic, constituie într-adevăr  un abuz al întreţinutului, acesta neputând obţine rezoluţiunea contractului, prevalându-se de propria-i culpă. Din probele administrate a rezultat că motivul pentru care părinții reclamantului nu i-au mai permis accesul în locuință a fost acela că pârâta le-a sustras diverse lucruri din casă, lucruri pe care aceștia le-au recuperat cu poliția, aspect recunoscut de pârâtă la interogatoriu. Instanța apreciază că acest motiv este unul întemeiat pentru a refuza întreținerea.

Sub acest aspect, instanța mai reține că potrivit art. 2261 C.civ., dacă prestarea sau primirea în natură a întreţinerii nu mai poate continua din motive obiective, instanţa judecătorească poate să înlocuiască, la cererea oricăreia dintre părţi, fie şi numai temporar, întreţinerea în natură cu o sumă de bani corespunzătoare. Atunci când prestarea sau primirea în natură a întreţinerii nu mai poate continua din culpa uneia dintre părţi, instanţa va majora sau, după caz, diminua cuantumul sumei de bani care înlocuieşte prestaţia de întreţinere.

Legiuitorul a prevăzut așadar că atunci când întreținutul refuză nejustificat întreținerea, întreținătorul poate solicita înlocuirea obligaţiei, în sensul că întreţinerea nu se va mai presta în natură, ci prin plata periodică a unor sume de bani. Pârâta nu a înțeles să se prevaleze de această posibilitate, ci a preferat să rămână în pasivitate pe o perioadă de un an și nouă luni. Instanța apreciază că pomenile efectuate de aceasta după o îndelungă perioadă de pasivitate nu sunt de natură să ducă la altă concluzie în cauză, întreținerea trebuind a fi asigurată în mod continuu, pe toată durata contractului, îndeplinirea datinilor creștinești reprezentând doar una dintre multe alte obligații pe care pârâta și le-a asumat, dar pe care a încetat să le execute, sub pretextul refuzului defuncților de a o primi în locuință.

În ceea ce priveşte condiţia punerii în întârziere, în cazul contractului de întreţinere, datorită caracterului alimentar al prestaţiei la care s-a obligat debitorul şi care trebuie efectuată succesiv, termenele de executare fiind esenţiale, debitorul este de drept în întârziere, potrivit dispoziţiilor art. 1523 alin. 2 lit. c teza a IIa C.civ.

Pentru aceste motive, instanţa, apreciind că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate a rezoluţiunii judiciare pentru neexecutarea culpabilă a obligaţiei de întreţinere, în temeiul art. 2263 alin. 2 C.civ., va admite cererea şi va dispune rezoluţiunea contractului de întreţinere

cu rezerva de uzufruct viager autentificat sub nr. 511 din data de 12.03.2013 la BNP Gaube Odrin Narcis, prin care numiții TS șiTM , părinţii reclamantului,  în calitate de întreținuți, au transmis pârâtei nuda proprietate asupra imobilului situat în intravilanul com. Iveşti, sat Buceşti, jud. Galaţi, intabulat în CF sub nr. 101372, a localității cadastrale Ivești, jud. Galați, identificat în cvartal 69 parcela 27, având număr cadastral 101372, constând în suprafața de 720 mp teren curți, construcții și grădină din care: 372 mp teren plantat cu vie și 328 mp teren curți construcții, și din construcțiile amplasate pe acest teren, construite din paiantă, acoperite cu tablă zincată, notată cu C1 locuință, formată din 7 camere, ocupând o suprafață de 119 mp și C2-anexă formată dintr-o cameră, ocupând o suprafață de 12 mp.

Instanța constată că nu s-a solicitat repunerea părților în situația anterioară.

În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată solicitate de către ambele părţi, instanţa reţine că potrivit art. 453 Cod procedură civilă, partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.

Reținând că reclamantul a făcut cheltuieli de judecată în cuantum de 1360 de lei (1200 lei onorariu avocat și 160 lei taxă verificare evidențe succesorale) și că cererea sa a fost admisă în tot, instanța o va obliga pe pârâtă ca parte căzută în pretenții să îi plătească acestuia suma de 1360 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Domenii speta

Spete similare