Procedura insolvenţei

Sentinţă civilă FN din 13.03.2017


Lipsa documentelor de la dosar nu permit instanţei de control judiciar să încadreze recursul într-unul dintre motivele anume prevăzute de lege care atrag casarea sau nulitatea unei hotărâri judecătoreşti.

Prin Decizia Civilă nr. 144/R/2017 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, Secţia a doua Civilă, a fost respins recursul formulat împotriva încheierii din data de 13.03.2017 pronunţată în dosarul nr. 1607/108/2017 de Tribunalul Arad, având ca obiect suspendare, instanţa de recurs reţinând, în esenţă, următoarele:

Prin încheierea camerei de consiliu din data de 13.03.2017, pronunţată de Tribunalul Arad în dosarul nr. 1607/108/2017, s-a dispus suspendarea judecării cererii formulate de debitoare până la depunerea la dosar a documentelor menționate de judecătorul sindic în rezoluția sa, inclusiv a extrasului de la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Arad necesar stabilirii competenţei teritoriale a judecătorului sindic de la Tribunalul Arad şi până la completarea actelor lipsă cu lista numelor şi a adreselor creditorilor, oricum ar fi creanţele acestora: certe sau sub condiţie, lichide ori nelichide, scadente sau nescadente, necontestate ori contestate, arătându-se suma, cauza şi drepturile de preferinţă şi a declaraţiilor prevăzute de lege şi nedepuse la dosar.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că prin rezoluţia dată în data de 01.03.2017, s-a stabilit în sarcina societăţii debitoare obligaţia legală privind depunerea la dosar a înscrisurilor prevăzute de art. 67 al. 1 din Legea nr. 85/2014, precum şi a dovezii calităţii de reprezentant legal al debitorului, conform art. 151 al. 4 Cod procedură civilă, cu extras emis de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Arad, acesta fiind necesar şi în vederea stabilirii competenţei teritoriale, iar la data de 13.03.2017, debitoarea a înregistrat la dosar un înscris la care a anexat declaraţia notarială a reprezentantului debitoarei referitoare la faptul că societatea debitoare nu a mai fost supusă procedurii de insolvenţă în ultimii 5 ani, balanţa de verificare pentru luna ianuarie 2017, situaţia furnizorilor – facturi neachitate, situaţie clienţi – facturi neîncasate, registrul imobilizărilor la data de 31.01.2017 şi o listă a băncilor la care societatea deţine conturi bancare.

Instanţa a constatat că lipsesc mai multe înscrisuri şi anume:

1. lista numelor şi adreselor creditorilor, oricum ar fi creanţele acestora: certe sau sub condiţie, lichide ori nelichide, scadente ori nescadente, necontestate ori contestate, arătându-se suma, cauza şi drepturile de preferinţă. Judecătorul sindic constată că doar denumirea societăţilor comerciale menţionate în situaţia de clienţi sunt insuficiente pentru notificarea în mod legal a acestora de către practicianul în insolvenţă, totodată, acesta nu va putea face o verificare exactă a creanţelor pentru a putea întocmi tabelul de creanţe.

2. lista cuprinzând plăţile şi transferurile patrimoniale efectuate de debitor în cele 6 luni anterioare înregistrării cererii introductive.

3. contul de profit şi pierdere pe anul anterior depunerii cererii, semnat pentru conformitate, pe fiecare filă, conform art. 150, alin. 2 cod procedură civilă.

4. o declaraţie pe propria răspundere, autentificată la notar ori certificată de un avocat, sau un certificat de la registrul societăţilor agricole ori, după caz, oficiul registrului comerţului sau alte registre în a cărui rază teritorială se află sediul profesional/sediul social, din care să rezulte dacă a mai fost supus procedurii de reorganizare judiciară prevăzute de prezenta lege într-un interval de 5 ani anterior formulării cererii introductive; Autentificarea de mai sus se va face fie pe aceeaşi pagină, fie pe verso-ul declaraţiei, sub sancţiunea neluării în seamă.

5. o declaraţie pe propria răspundere, autentificată de notar ori certificată de avocat, din care să rezulte că el sau administratorii, directorii şi/sau acţionarii/asociaţii/asociaţii comanditari care deţin controlul debitorului nu au fost condamnaţi definitiv pentru săvârşirea unei infracţiuni intenţionate contra patrimoniului, de corupţie şi de serviciu, de fals, precum şi pentru infracţiunile prevăzute de Legea nr. 22/1969, cu modificările ulterioare, Legea nr.31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Legea nr.82/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Legea nr.21/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Legea nr.78/2000, cu modificările şi completările ulterioare, Legea nr.656/2002, republicată, cu modificările ulterioare, Legea nr.571/2003, cu modificările şi completările ulterioare, Legea nr. 241/2005, cu modificările ulterioare, şi infracţiunile prevăzute de prezenta lege în ultimii 5 ani anterior deschiderii procedurii.

6.Dovada notificării organului fiscal competent.

7.Certificat emis de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Arad.

8.Numerele conturilor de la bănci.

A mai constatat că aceeaşi debitoare a mai formulat un număr de 5 cereri, toate respinse pentru lipsă timbraj şi lipsă documente, iar la ultimul dosar a solicitat amânarea judecăţii pentru depunerea la dosar a documentelor prevăzute de lege, documente care în cele din urmă nu au mai fost depuse, astfel încât această cauză nu se va mai soluţiona până când se vor depune toate actele prevăzute de lege.

Împotriva încheierii camerei de consiliu din data de 13.03.2017, pronunţată de Tribunalul Arad în dosarul nr. 1607/108/2017 a declarat recurs debitoarea, prin care a solicitat  admiterea recursului şi repunerea pe rol a cauzei.

În motivare, recurenta a arătat că în fapt, la data de 13.03.2017 în Camera de consiliu, judecătorul sindic a suspendat  în temeiul art. 242 al. 2 Cod procedură civilă, judecarea cererii formulate de debitoare, până la depunerea la dosar a documentelor menţionate de judecătorul sindic în rezoluţia sa.

De asemenea, a susţinut că s-a conformat hotărârii judecătorului sindic.

În drept, a invocat prevederile  art. 488 alin. 1 Cod procedură civilă.

Examinând recursul declarat, Curtea constată că acesta nu este întemeiat.

Astfel, în raport de menţiunile făcute de prima instanţă şi de  prevederile dispoziţiilor legale aplicabile, Curtea constată că la dosarul cauzei s-au depus următoarele înscrisuri:

-declaraţie privind transferurile efectuate anterior deschiderii procedurii,

-contul prescurtat de profit şi pierderi,

-hotărârea debitoarei privind deschiderea procedurii,

-situaţia furnizorilor şi a facturilor neachitate.

Înscrisurile depuse nu sunt autentificate de un notari şi nici certificate de un avocat, lipseşte dovada notificării organelor fiscale şi declaraţia privind absenţa condamnării. Ca urmare, deşi se arată că debitoarea a înlăturat neajunsurile constatate la fond, motiv al suspendării, omisiunile existente nu permit instanţei de control încadrarea lor într-un motiv de casare a hotărârii.

De altfel, parte poate formula o cerere de repunere pe rol, când va ataşa toate înscrisurile, dacă apreciază oportun.

Faţă de cele mai sus expuse, văzând că nu s-au susţinut şi dovedit motive de casare ale hotărârii atacate, în raport de disp. art. 488 Cpc., Curtea a respins recursul declarat.