Anulare acte frauduloase

Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe reclamanta M SPRL  în contradictoriu cu  SC O SRL şi SC A SRL -PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR E LRJ SPRL, având ca obiect acţiune în anulare acte frauduloase.

Deliberând asupra actiunii  de fata :

Prin cererea inregistrată la data de 31.10.2013 sub nr. -/99/2012/a6 , reclamantul M SPRL , in calitate de administrator judiciar al S.C. O S.R.L , a solicitat, in contradictoriu cu pârâtii S.C. O S.R.L, si S.C. A SRL, prin administrator judiciar E LRJ S.p.r.l. :

1. Anularea (revocarea) actelor frauduloase, reprezentate de

(i) Procesul verbal de compensare încheiat in data de 04.04.2011;

(ii) Contractul de vânzare cumpărare atestat sub nr. 30/30.11.2011;

prin care debitoarea O SRL a înstrăinat bunul imobil Corp C1 .situat in Iaşi, având Carte Funciara nr. 129101, număr cadastral 129101-C1, către Parata A SRL.

2.Restituirea in patrimoniul S.C. O S.R.L. a imobilului ce a făcut obiectul Transferului Fraudulos, liber de orice sarcini, sau după caz a contravalorii acestuia la momentul înstrăinării, actualizat in raport de indicele de inflaţie, de Ia data transferului pana la data pronunţării hotărârii judecătoreşti in prezenta cauza, in situaţia in care restituirea acestuia in natura nu mai este posibila

3.Sa constate reaua credinţa a Paratei A S.R.L. la încheierea actelor frauduloase, si pe cale de consecinţa pierderea in favoarea averii debitoarei O S.R.L. a creanţei paratei A S.R.L., ce ar rezulta din repunerea pârtilor in situaţia anterioara ca urmare a anularii transferului fraudulos;

4.Sa dispună obligarea paratei A S.R.L. la plata cheltuielilor de judecata, avansate de către subscrisa in legătura cu prezenta cauza.

In motivarea cererii , arata reclamantul ca , In exercitarea atribuţiilor conferite de lege - art. 20 alin. 1 din Lege,  a analizat actele contabile ale debitoarei precum si activitatea derulata anterior deschiderii procedurii de insolventa, pe baza cărora a fost întocmit raportul cu privire la cauzele si împrejurările apariţiei stării de insolventa fata de O SRL, respectiv au fost analizate operaţiunile efectuate de către Debitoare in perioada celor 3 ani anterior deschiderii procedurii de insolventa.

Prin raportul cu privire la cauzele insolventei fata de O SRL, s-a evidenţiat faptul ca apariţia stării de insolventa a fost cauzată, printre altele, de managementul defectuos reprezentat de realizarea unor investiţii de către conducerea debitoarei la un moment inoportun din punct de vedere al condiţiilor macroeconomice, respectiv utilizarea in mod defectuos a resurselor societăţii.

Aceste acte de administrare a patrimoniului debitoarei, care au cauzat si apariţia stării de insolventa, au avut un scop ilicit, respectiv realizarea unei investiţii imobiliare care ulterior au trecut in proprietatea paratei, deşi resursele financiare necesare realizării investiţiei au fost contractate de către debitoare la costuri semnificative, si care au rămas sa fie suportate din patrimoniul propriu.

Concret, prin actele de administrare cu caracter fraudulos a căror revocare se solicita - procesul verbal de compensare din data de 04.04.2011 si contractul de vânzare cumpărare atestat sub nr. 30/30.11.2011, debitoarea a instrainat din patrimoniul propriu un imobil - corp hotel C1 având o suprafaţa desfăşurata a construcţiei in suprafaţa de 2.032,58 m.p.. către parata A SRL, in schimbul unui preţ de 6.999.740 lei care nu a fost plătit ci compensat cu costul realizării investiţiei de către parata.

Vânzarea imobilului s-a realizat prin semnarea a doua acte succesive - procesul verbal de compensare si contractul de vânzare cumpărare, insa transferul dreptului de proprietate a operat in temeiul actului de compensare - in condiţiile in care părţile prin acest inscris  au inteles sa reglementeze raportul contractual dintre acestea, respectiv transferul dreptului de proprietate in schimbul unui preţ - „începând cu data prezentului proces verbal, clădirea corp 1 devine proprietatea A SRL Iaşi, căreia ii revine obligaţia inregistrarii, intabularii si declarării ei ca bun propriu..:'

Apreciaza reclamantul ca transferul efectiv al dreptului de proprietate  a operat la data de 04.04.2011, tinand cont de caracterul consensual al contractului de vânzare cumpărare, in condiţiile in care prin inscrisul denumit contract de vânzare cumpărare atestat la data de 30.09.2012 părţile nu au făcut decât sa reia prevederile din acordul anterior intervenit intre aceleaşi parti.

Pentru stabilirea caracterului fraudulos al acestui transfer din patrimoniul debitoarei in patrimoniul paratei, se invoca disp.art. art. 79  din Legea nr. 85/2006 , in condiţiile in care aceasta operaţiune de transfer afectează principiul affectio societatis, cat si trei cauze de nulitate care fac incidente  dispoziţiile art. 80 alin. 1 lit. b), c) si art. 80 alin. 2 lit. e) din Lege.

Se arata ca,  in raport de circumstanţele realizării transferului fraudulos, s-a adus atingere scopului activităţii comerciale a debitoarei - si implicit principiului affectio societatis, in condiţiile in care, după realizarea unei investiţii imobiliare importante - care urma sa facă parte dintr-un ansamblu hotelier, s-a ales varianta transferării dreptului de proprietate in schimbul costului de realizare a investiţiei, ceea ce a generat un pasiv atât in detrimentul debitoarei cat si in detrimentul creditorilor acesteia.

Alegerea valorificării acestui imobil prin vânzare si nu prin exploatare - conform scopului iniţial si convergent obiectului de activitate al debitoarei, reprezintă prin natura opţiunii reprezentanţilor debitoarei o frauda a legii si o atingere adusa principiului affectio societatis.

Principiul affenctio societatis este un element definitoriu si esenţial al contractului de societate. Acest element trebuie sa existe atât la semnarea contractului de societate cat si in cursul existentei societăţii, prin participarea activa a asociaţilor la viata sociala, in scopul declarat de a se obţine profit.

Rezulta din documentele care materializează transferul fraudulos, că preţul achitat de către parata către debitoare pentru dobândirea dreptului de proprietate asupra imobilului este compus din costuri pe care debitoarea trebuia sa le suporte, fata de parata, in vederea realizării investiţiei - situaţie paradoxala si generatoare de prejudicii.

De asemenea, execuţia lucrărilor la imobilul - Corp C1 Hotel - au fost realizate cu o societate controlata de către asociaţii si administratorii debitoarei, după care întreaga investiţie realizata a fost transferata in patrimoniul paratei A SRL., ceea ce demonstrează ca scopul urmărit a fost unul ilicit, cu consecinţa fraudarii intereselor debitoarei si a creditorilor acesteia.

Situaţia particulara care defineşte caracterul fraudulos al acestei operaţiuni este pe deplin demonstrata prin prisma extraselor eliberate de Oficiul National a] Registrului Comerţului, din care rezulta ca debitoarea are asociat majoritar pe SC cu o participatie de 97% din părţile sociale, in timp ce parata A SRL are asociat majoritar pe SC care deţine o participatie de 90% din părţile sociale. De asemenea, un aspect extrem de relevant este reprezentat de faptul ca la data realizării operaţiunilor frauduloase, conducerea debitoarei cat si a paratei era asigurata de aceleaşi persoana, respectiv SC.

În raport de aceste circumstanţe - existenta suprapunerii aceloraşi persoane atât in structura actionariatului cat si a organelor de conducere ale debitoarei si paratei - apreciază ca este evidenta existenta unui concern fraudulos atât din partea debitoarei cat si al paratei, cu scopul sustragerii bunurilor debitoarei de la urmărirea creditorilor, cu consecinţa devalizării patrimoniului acesteia si generării unui beneficiu in favoarea lui SC, cu consecinţa cauzării de prejudicii creditorilor debitoarei.

Acţiunea este motivata in drept pe disp.a rt. 80 alin.1 lit b  şi c si art. 80 alin.2 lit e din L.85/2006 .

Cu privire la disproporţionalitatea prestaţiilor părtilor, motiv prevăzut de art. 80 (1), lit. b din Legea 85/2006 - , se arata ca sunt intrunite conditiile pentru constatarea caracterului fraudulos al transferului , respectiv :

(a)Transferul sa se fi realizat in cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii;

(b)contractul, in baza căruia s-a realizat transferul, sa fie comutativ iar nu aleatoriu;

(c)sa existe un dezechilibru vădit intre prestaţii, in detrimentul debitorului.

In ceea ce priveşte primele doua condiţii, din documentele care au stat la baza edificării acestui imobil, rezultă ca debitoarea a avansat suma totala de 5.973.218 Ici exclusiv pentru realizarea construcţiei corpului de hotel C1 (conform contract antrepriza nr. 202/17.05.2007) si 19.910.620 Iei pentru realizarea lucrărilor de punere in funcţiune a corpului de hotel C2 si executarea construcţiei corpului C1 (conform act adiţional nr. 338/08.08.2008).

Având in vedere insa faptul ca lucrările de construire a corpului de hotel C2 au făcut obiectul contractului de antrepriza nr. 171/27.04.2007 (contract care stipula si realizarea corpului de clădire C3) - fiind vorba despre un corp de clădire cu un nivel, pentru care debitoare a achitat suma de 1.193.953 lei, apreciază ca mare parte din valoarea contractului (act adiţional nr. 338/08.08.2008) reprezintă costul de realizare a corpului C1, de unde si concluzia ca valoare de execuţie a corpului de clădire instrainat este mult mai mare decât preţul pentru care s-a convenit înstrăinarea imobilului.

Astfel, bunul imobil - corp de hotel C1, a fost vândut la data de 04.04.2011 in baza unor contract cu caracter comutativ (a doua condiţie), sens in care drepturile si obligaţiile pârtilor au un caracter cert, inca de la încheierii acestuia. In speţa, debitoarea a transmis paratei proprietatea imobilului contra preţului plătit de 6.999.740 lei in condiţiile in care costul de realizare a acestei investiţii imobiliare este stabilita atât prin valoarea contractului de antrepriza nr. 202 (respectiv 5.973.218 lei) cat si valoarea act adiţional nr. 338/08.08.2008 (in suma de 19.910.620 lei - din care se va scădea valoarea lucrărilor aferente Corpului C2)

In ceea ce priveşte cea de-a treia condiţie, si anume „dezechilibru vădit intre prestaţii", se arata ca,  la data realizării transferului fraudulos, valoarea de piaţa a acestui imobil, cu caracteristicile acestuia, era semnificativ mai mare, depăşind pragul de 30% menţionat mai sus fata de preţul transferului fraudulos, sens in care trebuie luata in calcul atât valoarea contractului nr. 202 cat si a actului adiţional nr. 338/08.08.2008.

Faptul ca părţile au înţeles sa contracteze lucrările de construire a corpului de clădire de hotel C1 la preţul iniţial de 5.973.218 lei, după care au suplimentat acest preţ cu suma de 19.910.620 lei -din care parte din cost era aferent punerii in funcţiune a unui corp de clădire de un etaj (corp hotel C2 realizat in baza contractelor de antrepriza 171/27.04.2007 in valoare de 1.193.953 lei si actul adiţional nr. 248/28.05.2008 in valoare de 3.181.397,23 lei), demonstrează faptul ca valoarea reala a costului de execuţie a acestui imobil înstrăinat este cu mult mai mare decât preţul de vânzare.

Având in vedere aceste date si raportandu-se la valoarea reala de piaţa a imobilului înstrăinai -care face parte dintr-un ansamblu hotelier de 4 stele, este evident ca s-a creat un dezechilibru vădit in sarcina debitoarei, in condiţiile in care prestaţia acesteia de a transfera dreptul de proprietate asupra imobilului, a fost intr-o evidenta disproporţie cu cea a cumpărătorului, care a achitat un preţ mult inferior preţului pieţei la acea data.

Cu privire la  intenţia tuturor pârtilor implicate de a sustrage acest imobil de la urmărirea creditorilor, cu consecinţa fraudării intereselor acestora - art 80 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 85/2006 - legiuitorul instituie doua condiţii: (i) participarea la frauda a cumpărătorului, respectiv (ii) scopul urmărit de ambele parti sa fie acela de a se frauda interesele celorlalţi creditori.

Astfel , la data transferului fraudulos, debitoarea si parata aveau asociaţi si administratori comuni. Astfel, SC era asociat majoritar atât in cadrul Debitoarei (pondere de 97%) cat si in cadrul Paratei A SRL (90%).

De asemenea, deciziile manageriale in cazul pârtilor contractante erau luate de aceeaşi persoana -SC care deţinea calitatea de administrator unic al debitoarei cat si al paratei.

Prin urmare, persoanele cu putere de decizie in cadrul paratei (asociatul majoritar si administratorul unic SC) erau de asemenea implicate in procesul decizional al societăţii debitoarea O SRL, fiind indiscutabil in deplina cunoştinţa de cauza cu privire la situaţia economica dificila a Debitoarei si la starea acesteia iminenta de insolvabilitate.

Este de asemenea evident faptul ca atât debitoarea cat si parata A SRL cunoşteau caracterul fraudulos al transferului contestat prin prezenta acţiune, ca operaţiunile anterioare efectuării vânzării aveau un scop fraudulos chiar si prin prisma obiectivului final urmărit .

Cu privire la acest ultim aspect, care circumstantiaza caracterul fraudulos al transferului patrimonial, se considera extrem de relevanta conduita reprezentanţilor debitoarei care si-au asumat prin contractele de credit încheiate cu BRD SA constituirea unor garanţii reale imobiliare succesive asupra corpurilor de clădire ce urmau a fi edificate cu resursele financiare obţinute prin contractele de credit. Concomitent cu constituirea in favoarea creditorului BRD SA a unui drept de ipoteca, debitoarea si-a asumat si obligaţia de a nu înstrăina, dezmembra, demola sau greva cu sarcini terenul pe care se vor edifica construcţiile precum si construcţiile astfel edificate.

Astfel,debitoarea a constituit un drept de ipoteca asupra terenului din str. Bucium nr. 7 si asupra construcţiilor prezente si viitoare, in condiţiile in care fondurile accesate prin creditele contractate de la BRD au fost folosite in vederea demolării unor corpuri de clădire (cum este cazul corpurilor de clădire C1, C3, C5 si C7), construirea altor corpuri de clădire noi (C1), respectiv extinderea si modernizarea corpurilor de clădire existente (C2 si C3). Toate aceste credite contractate au fost insotite de garanţii reale imobiliare constituite de către debitoare, iar prin aceste contracte de ipoteca debitoarea si-a asumat obligaţiile de a nu instraina, dezmembra, demola sau greva cu sarcini terenul pe care se vor edifica construcţiile precum si construcţiile astfel edificate.

Sub aspectul caracterului fraudulos al întregii operaţiuni de transfer, se arata  ca dreptul de creanţa invocat de către parata fata de patrimoniul debitoarei nu avea caracter exigibil la data la care aceasta a dobândit Imobilul din str -.

Conform procesului verbal de compensare din data de 04.04.2011 - care a reglementat transferul dreptului de proprietate a Imobilului, parata deţinea o creanţa chirografara împotriva debitoarei in suma de 6.612.589,67 Iei (reprezentând contravaloarea lucrărilor executate in baza contractului de antrepriza nr. 202 in suma de 4.734.810,21 lei precum si suma de 1.877.779,46 lei rezultata din contractul de imprumut). Atenţia cade asupra sumei de 1.877.779,46 lei (parte din preţul de vânzare), care nu reprezenta o creanţa oneroasa (prin contractul de imprumut nu s-a stipulat o dobânda in sarcina Debitoarei) si care nu era scadenta la data realizării transferului imobiliar - in condiţiile in care, părţile prin actul adiţional nr. 2 la contractul de imprumut, au modificat scadenta obligaţiei de restituire a împrumutului la data de 01.10.2011.

Cu privire la  art. 80 alin. 2 lit. e) din Lege , legiuitorul instituie doua condiţii: (i) deţinerea unei poziţii dominante asupra debitorului sau a activităţii sale, respectiv (ii) transferurile sa fie realizate in dauna creditorilor.

La momentul transferului fraudulos:

-SC, asociat majoritar al paratei A SRL (90%) era si asociat majoritar si al paratei O SRL (97%)

-Aceeaşi persoana, SC, deţinea calitatea de unic administrator al debitoarei si al paratei,

Astfel că este evident ca este îndeplinita condiţia existentei unei poziţii dominante asupra debitoarei si a activităţii sale, instituita de art. 80 alin. 2 lit. e), astfel ca transferul de bunuri din patrimoniul Debitoarei în patrimoniul Pârâtei sunt prezumate de lege ca fiind frauduloase.

 În ceea ce priveşte reaua credinţa a paratei la încheierea actului fraudulos :

Potrivit art. 83 din Legea insolventei, in cazul anularii transferurilor frauduloase, terţul dobanditor „va trebui sa restituie averii debitorului bunul transferat sau, daca bunul nu mai exista, valoarea acestuia de la data transferului efectuat de către debitor, stabilita prin expertiza efectuata in condiţiile legii"

Se arata ca, in raport de dispoziţiile art. 83 alin. 2 din Legea nr. 85/2006,parata a fost de rea credinţa la data achiziţionării corpului de clădire C1, cu intenţia dovedita de a scoate de la masa credala a debitoarei aceste bunuri si evident cu consecinţa prejudicierii creditorilor debitoarei, motiv pentru care in temeiul art. 83 alin. 2 teza finala se solicita constatarea relei credinţe a paratei A SRL la încheierea actelor frauduloase, si pe cale de consecinţa pierderea in favoarea averii debitoarei a creanţei paratei ce ar rezulta din repunerea pârtilor in situaţia anterioara ca urmare a anularii transferului.

 În drept , se invoca dispoziţiile art. 80 alin. 1 lit. b), c), art. 80 alin. 2 lit. e), art. 83 alin. 1, art. 79, art. 83 alin. 2 din Legea nr. 85/2006.

Debitoarea SC O SRL a solicitat, prin intâmpinare, respingerea actiunii , apreciind ca  transferul dreptului de proprietate nu a avut caracter fraudulos , contractul de vanzare-cumparare a fost încheiat cu respectarea tuturor normelor legale in vigoare la data perfectării lui, iar vânzarea imobilului nu s-a făcut in detrimentul creditorilor, ci in beneficiul acestora.

Arata că , în baza contractului pentru realizare de lucrări nr 202/17.05 2007, modificat si completat cu actul adiţional nr. 338/8.08.2008, SC A s-a obligat sa execute si sa finalizeze in beneficiul SC O SRL, lucrări de construcţii reprezentând extindere restaurant O , construcţie hotel, parcare si imprejmuiri, in valoarea totala de 19.910.620 RON. Intre lucrările ce au făcut obiectul acestui contract se afla si corpul de clădire intitulat C1 ce face obiectul cauzei de fata, SC A si-a respectat obligaţiile asumate prin acest contract si a executat lucrările la care s-a obligat, realizând in parte edificarea construcţiei CI.

Contravaloarea lucrărilor executate a fost achitata de SC O cu fonduri provenite din creditele bancare acordate de BRD dar si cu fonduri proprii ale societăţii provenite din surse proprii La scurta vreme după perfectarea contractului pentru execuţia de lucrări, BRD a sistat acordarea fondurilor necesare pentru finalizarea investiţiei, astfel incat SC O a fost pusa in imposibilitatea de a-si indeplini obligaţia colaterala de a-si achita lucrările executate. In aceasta situaţie, pentru a evita deteriorarea construcţiilor edificate parţial, si pentru aducerea lor intr-un stadiu care sa permită conservarea, SC A a contractat in nume propriu 3.000.000 RON de la SC BCR SA si a continuat lucrările deja incepute.

In anul 2011 lucrările executate de SC A in folosul debitoarei si neachitate, insumau 6.612.589,67 RON. Având in vedere faptul ca unicul finanţator al SC O - BRD a decis sistarea finanţării investiţiilor, intre constructor si beneficiar s-a convenit achitarea creanţelor prin darea in plata, in acest sens părţile convenind ca in contul datoriei sa se cesioneze investiţia in curs denumita imobil CI, si sa se suspende efectele contractului de execut/e de lucrări.

In consecinţa la data de 4.04.2011 s-a incheiat procesul-verbal de compensare a cărui anulare se solicita in cauza de fata, prin care SC O a cesionat către SC A clădirea Corp CI, compensând astfel suma datorata către SC A SRL.

Ulterior, intre parti s-a semnat contractul de vanzare-cumparare certificat sub nr. 30/30 11.2011, prin care aceleaşi parti au convenit condiţiile transferului de proprietate si a stingerii creanţelor SC A asupra patrimoniului SC O.

Cererea in anulare este neîntemeiata pentru următoarele considerente.

1.Prin actele a căror anulare se solicita, nu s-a vândut un imobil, ci o investiţie in curs. La data semnării actelor, corpul CI era realizat numai in parte, astfel incat nu se poate vorbi despre vânzarea unei clădiri, a unui imobil, in consecinţa formalităţile încheiate de parti pentru realizarea transferului de proprietate sunt perfect legale.

2.Nu poate fi primita afirmaţia conform căreia acest transfer de proprietate s-a făcut in dauna creditorilor. Asa cum este evident, la data transferului SC O nu mai dispunea de fondurile necesare finalizării acestei investiţii. De asemenea, nu dispunea nici de fondurile necesare achitării lucrărilor deja executate. Acceptarea stingerii obligaţiilor băneşti pe care le aveam fata de constructor, pana la data compensării, prin darea in plata, a avut ca efect asanarea situaţiei financiare a debitoarei si creşterea posibilităţilor creditorilor de a-si recupera sumele cu care s-au inscris in procedura insolventei.

Transferul de proprietate a respectivei investiţii s-a făcut pe baza unei expertize de valoare intocmită de un expert autorizat, la o valoare mult mai mare decât cea datorata constructorului prin insumarea valorilor cuprinse in situaţia de lucrări. Nu poate fi primita afirmaţia conform căreia imobilul CI trebuia valorificat prin punerea in funcţiune si nu prin vânzare. In lipsa fondurilor necesare finalizării investiţiei si punerii ei in funcţiune, acest lucru nu mai era posibil, iar lucrările deja executate deveneau supuse deteriorării. In acelaşi timp, creanţa deţinuta de SC A s-ar fi majorat prin calculul penalităţilor si al daunelor interese pe care aceasta creditoare era indreptatita sa le pretindă. A fost evident o măsura benefica pentru creditorii SC O si nu o măsura luata cu scopul fraudării lor.

3.Nu poate fi primita nici susţinerea conform căreia asupra acestui imobil grevează ipoteca constituita in favoarea BRD prin efectul extinderii ipotecilor legal constituite asupra adăugirilor si amelioratiunilor imobilelor deja ipotecate. Imobilul CI a fost edificat cu surse atrase din fondurile proprii ale debitoarei O si din creditele obţinute de A de la SC BCR SA. In acest imobil nu exista nici un leu împrumutat de BRD SA.

Pe de alta parte, terenul pe care s-a realizat construcţia aparţine in cea mai mare parte Primăriei Mun. laşi, si unei persoane particulare. Deci nici calitatea de creditor ipotecar asupra terenului nu poate fi invocata in numele creditoarei BRD.

4.Considera că principiul „affectio societatis" nu se aplica in cauza, intrucât nu este vorba despre situaţia realizării unei investiţii imobiliare importante, deoarece investiţia era departe de a fi realizata. Principiul invocat ar fi avut aplicabilitate daca ar fi fost in discuţie un imobil finalizat, gata de a fi fost pus in funcţiune, si apt prin exploatare sa genereze profit. Or, in cazul de fata, lipsa fondurilor necesare finalizării construcţiei si punerii ei in funcţiune ne plasează in cu totul alta conjunctura.

Cu privire la faptul că ca preţul achitat de către parata către debitoare este compus din costuri pe care debitoarea trebuia sa le suporte fata de parata in vederea realizării investiţiilor , arata că reclamanta este in eroare si cu privire la acest aspect. Preţul plătit este cel stabilit prin raportul de evaluare incheiat la data de 21.03.2011 de către exeprtul tehnic Prof Dr, Inginer ES. Valoarea de 6.999.740 RON reprezentând „evaluarea la preturi actuale de circulaţie a imobilului".

5.Un alt motiv de nulitate invocat de reclamanta dar neargumentat in nici un fel in cuprinsul cererii de chemare in judecata ii reprezintă faptul ca ambele societăţi implicate in transferul imobiliar erau controlate de aceeaşi persoana.

Se susţine ca acest lucru reprezintă „un concern fraudulos" cu scopul sustragerii bunurilor debitoarei de la urmărirea creditorilor, cu consecinţa devalizării patrimoniului debitoarei si generării unui beneficiu in favoarea lui SC.

In ceea ce priveşte faptul ca SC controla ambele societăţi comerciale nu reprezintă in sine o cauza de nulitate, de nelegalitate sau o acţiune frauduloasa. Reclamanta nu defineşte si nu cuantifica beneficiul creat in favoarea lui SC ce s-ar fi născut prin realizarea transferului de proprietate ce formează obiectul cauzei de fata.

Cu privire la instrainarea clădirii la o valoare mai mica cu 30% decât valoarea de piaţa a imobilului , aceste sustineri au caracter pur speculativ si nu au nici o legătura cu realitatea. Analizând actele deduse judecaţii, rezulta ca, pentru o datorie cumulata de aproximativ 7.000.000 lei, părţile au convenit sa fie data in plata o investiţie in curs evaluata la aproximativ 7.000.000 lei

Se susţine ca „transferul fraudulos" a fost incheiat cu intenţia tuturor pârtilor implicate de a sustrage acest imobil de la urmărirea creditorilor , susţinerea care este total eronata. In primul rând la data transferului nu se punea problema „urmăririi creditorilor". Imobilul instrainat reprezenta o investiţie nevandabila pe piaţa libera, intrucat costurile de finalizare si punere in funcţiune erau uriaşe , iar prin acest transfer de proprietate pasivul debitoarei a fost diminuat cu suma de 7.000.000 lei, in folosul creditorilor si nu in dauna acestora.

In ceea ce priveşte invocarea art. 80 al. 2 lit. e din Legea nr. 85/2006, invocarea poziţiei dominante are inteles numai daca s-a dovedit caracterul fraudulos al transferului de proprietate invocat.

 Au fost depuse inscrisuri in sustinerea  pozitiei sale procesuale.

 Pârâta SC A SRL , prin administrator Judiciar E LRJ SPRL, a solicitat, prin intâmpinare, respingerea actiunii.

A invocat excepţia tardivităţii formulării acţiunii., in baza art. 81 alin. 1 din Legea 85/2006 , aratând ca, pin sentinţa de deschidere a procedurii 1205 din 18.09.2012 instanţa a stabilit data limită pentru întocmirea raportului asupra cauzelor şi împrejurărilor care au dus la apariţia stării de insolvenţă data de 28.10.2012, situaţie în care, date fiind şi prevederile art. 101 alin. 3 din Codul de procedură civilă de Ia 1865, acţiunea de faţă trebuia introdusă cel mai târziu Ia data de 28.10.2013.

Dat fiind faptul că pe portalul instanţelor de judecată acţiunea apare introdusă Ia data de 07.11.2013, sustine excepţia de tardivitate a acţiunii.

Pe fondul cauzei :

Condiţia iniţială pentru admisibilitatea unei acţiuni întemeiate pe prevederile art. 80 alin. 1 Iit. b) din Legea 85/2006 este aceea ca prestaţia debitorului să depăşească în mod evident prestaţia primită .

1.Cu privire la această condiţie, reclamanta face o teorie a principiului affectio societatis, care nu este însă incidenţă în cauză, în condiţiile în care toată aceatâ teorie porneşte de Ia premisa că imobilul obiect al actelor atacate era un imobil ce putea fi exploatat comercial.

Arată că, în realitate ceea ce s-a cedat la data de 04.04.2011 era un imobil aflat într-o stare incipientă de construire care nu putea avea nici un fel de utilizare comercială, potrivit obiectului de activitate al debitoarei SC O SRL .

Starea imobilului este descrisă pe larg în raportul de expertiză tehnică întocmit de prof ES care arată faptul că din imobilul proiectat ce ar fi trebuit să aibă un regim S+P+5E, erau executate doar subsolul, parterul şi două etaje, adică doar 4 nivele din 7, iar pentru acestea era executată doar structura de rezistenţă şi parţial închiderile, nefiind executate niciun fel de finisaje şi instalaţii.

In aceste conditii, clădirea nu avea nici o utilitate concretă ca şi hotel sau extindere restaurant.

Pentru a se putea vorbi de o utilizare societară a clădirii ar fi trebuit ca aceasta să fie finalizată, ori stadiul real al imobilului era departe de această finalitate . în această situaţie, bunul însuşi nu avea nici un fel de utilitate concretă pentru societatea vânzătoare.

2.în ceea ce priveşte prestaţia efectivă a debitorului în operaţiunea supusă analizei, în condiţiile în care bunul nu avea nici un fel de utilitate comercială Ia acel moment, prestaţia debitorului nu poate fi alta decât însăşi valoarea de piaţă a acestei construcţii, valoare a ce fost stabilită prin acelaşi raport de expertiză tehnică la suma de 6.999.740 Iei.

În acest context nu pot fi primite susţinerile reclamantei , care încearcă să acrediteze ideea că valoarea bunului ar fi mult mai mare şi s-ar apropia poate de suma de 19.910,620 lei, care reprezintă valoarea actului adiţional 338 din 08.08.2008 Ia contractul de antrepriză 202 din 17.05.2007.

Valorile înscrise în contractul de antrepriză şi actul adiţional 330 din 2008 sunt valori estimate ale lucrărilor ce urmau a se executa şi nu au fost în niciun caz sume efectiv avansate de debitoare cu titlu de preţ. Preţul unui contract de antrepriză reprezintă o estimare a părţilor anterioare momentului executării lucrărilor şi nu are nici o legătură cu sume efectiv achitate sau cu prejudicii efective.

Valoarea prestaţiei debitoarei nu este decât valoarea de circulaţie a imobilului la data tranzacţiei, valoare determinate la suma de 6.999.740 lei prin raportul de expertiză tehnică întocmit de Prof. Ing. ES.

Contraprestaţia primită de debitoare este liberarea de o datorie de aceeaşi valoare , situaţie în care există un deplin echilibru între prestaţiile efective şi în speţă nefiind întrunite elementele stabilite prin prevederile art. 80 alin. 1 lit. B din Legea 85/2006.

Cu privire la art. 80 alin. 1 lit. c) din Legea 85/2006 ,condiţiile esenţiale pentru admisibilitatea unei acţiuni întemeiate pe acest text, sunt :dovedirea intenţiei tuturor părţilor contractate în producerea unei fraude şi producerea unui prejudiciu în patrimoniul creditorilor sub forma sustragerii unui bun de la urmărirea lor sau sub forma unei lezări în orice alt mod a drepturilor lor.

1. Pentru cazul prevăzut de art 80 lit c , reclamanta are sarcina probei în a dovedi in mod direct intenţia părţilor de a sustrage bunul urmărit de către creditori , aceasta fiind de altfel deosebirea esenţială între prevederile art. 80 alin. 1 şi art. 80 alin. 2 din Legea 85/2006.

2.în ceea ce priveşte cea de-a doua condiţie,aşa cum recunoaşte chiar reclamanta, SC A SRL a avut calitatea de antreprenor al imobilului Corp CI situat în laşi, - în temeiul contractului de antrepriză 202 din 2007 cu actul său adiţional 338 din 2008 .

De asemenea, aşa cum recunoaşte indirect reclamanta, antreprenorul SC A SRL nu a fost plătit pentru lucrările executate la acest imobil.

Drept urmare, SC A SRL beneficia la data de 04.04.2011 de privilegiul constructorului, reglementat prin prevederile art. 1737 pct. 4 din Codul de procedură civilă de la 1864.

Acest privilegiu îi permitea antreprenorului să îşi recupereze sumele cheltuite pentru edificarea construcţiei debitoarei chiar şi înaintea creditorilor ce beneficiau de o ipotecă convenţională ori legală , privilegiul dând celui ce îl deţinea dreptul de a se îndestula primul din valoarea bunului.

Existenţa acestui privilegiu al pârâtei A SRL face ca la data de 04.04.2011, dată considerată chiar de către reclamantă ca dată a transferului dreptului de proprietate, ceilalţi creditori ai debitoarei O SRL să nu fi suferit niciun fel de prejudiciu prin încheierea actului.

3.Cu privire la faptul acest imobil nou Corp CI era afectat de ipoteca instituită de BRD prin contractele de ipotecă 9801/2010 2705/2006, 84293/2009, 42616/2007 ,  reclamanta, care are sarcina probei, trebuia sa dovedească faptul că unul sau mai multe dintre aceste contracte privesc terenul pe care este edificată construcţia CI , ori, rezulta din afirmaţiile făcute de debitoarea SC

O SRL  că terenul pe care s-a realizat construcţia aparţine în cea mai mare parte Primăriei Municipiului Iaşi şi uneipersoane particulare.

Ori , ceea ce s-a construit, respectiv imobilul C1 era un bun viitor ce nu face obiectul ipotecii creditorului BRD.

Pe de altă parte,  edificarea unui bun nou nu reprezintă o amelioraţiune . Amelioraţiunea reprezintă o îmbunătăţire a bunului preexistent şi trebuie ca în mod esenţial să aibă o valoare mai mică decât bunul .

În speţa de faţă valoarea construcţiei edificate pe teren şi estimată la 6.999.740 lei este cu mult mai mare decât valoarea terenului pe care s-a edificat aceasta, iar diferenţa dintre cele două valori poate fi constatată de către instanţă printr-un calcul aritmetic simplu: amprenta la sol a construcţiei este de aproximativ 400 mp (aşa cum rezultă din expertiza întocmită de doamna expert ES), iar pentru terenul din zona Bucium nu se putea vorbi nici în cea mai bună perioadă a pieţii imobiliare de o valoare mai mare de 200 de euro/mp, ceea ce generează o valoare totală a terenului de sub construcţie de maxim 80.000 de euro sau 350.000 de lei.

Drept urmare, vă ceea ce s-a construit nu putea constitui în niciun caz o amelioraţiune a terenului pe care s-a construit, situaţie în care pentru această construcţie BRD nu poate avea un drept de ipotecă.

Cu privire la acţiunea în anulare întemeiată pe prevederile art. 80 alin. 2 lit. E din Legea 85/2006  ,condiţia esenţială pentru admisibilitatea tuturor acţiunilor întemeiate pe prevederile at. 80 alin. 2 din Legea 85/2006 este aceea ca operaţiunile să se fi făcut în dauna creditorilor.

Ori , pârâta avea în anul 2011 o creanţă ce beneficia de privilegiul constructorului, situaţie în care ceilalţi creditori nu puteau suferi nici un prejudiciu prin darea în plată a bunului de la debitoare către subscrisa .

S-a mai invocat excepţia  lipsei de interes a reclamantei în formularea si susţinerea capătului 3 de cerere privind constatarea relei-credinţei a pârâtei A SRL Ia încheierea actelor frauduloase si pierderea creanţei sale ce ar rezulta din repunerea părţilor în situaţia anterioară ca urmare a anulării transferului fraudulos .

Potrivit practicii şi doctrine judiciare unitare cu referire Ia prevederile Codului de procedură civilă de la 1865, reclamantul trebuie să justifice un interes născut şi actual cu privire Ia acţiunile pe care le formează în instanţă . în speţă, reclamanta nu are un interes născut şi actual cu privire la capătul 3 de cerere.

În procedura insolvenţei SC O SRL, SC A SRL nu a depus declaraţie de creanţă .

Cum în procedura insolvenţei sunt relevante doar creanţele pentru care s-a depus o declaraţie de creanţă, date fiind prevederile art. 76 din Legea85/2006, şi cum subscrisa nu am depus declaraţie de creanţă , reclamanta nu are nici un interes actual de a solicita constatarea pierderii creanţei noastre.

Reclamanta are cel mult un interes eventual ori viitor referitor la situaţia în care pârât ar depune declaraţie de creanţă în dosarul 6590/99/2012 prin care să invoce tocmai creanţa rezultată din repunerea părţilor în situaţia anterioară, dar un asemenea interes eventual nu poate fi luat în calcul de instanţă pentru a justifica interesul şi respectiv calitatea procesuală activă a reclamantei în capătul trei de cerere .

 A depus înscrisuri in sustinerea acestei pozitii procesuale .

La solicitarea reclamantului si a pârâtei A SRL , in cauza au fost efectuate două expertize judiciare , o expertiza contabila si o expertiza  evaluatorie .

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

În fapt, prin contractul de v-c  atestat sub nr. 30/30.09.2011 de catre  avocat Alexandru Liliana , debitoarea SC  O  SRL a vandut catre pârâta SC A SRL :

„ Investitia in curs de executie – clădire , denumita constructie corp hotel C1 din cadrul investitiei „ Extindere  restaurant O, construire hotel , accese , parcaje, imprejmuiri  teren, demolare clădiri ” , cu o suprafata  desfasurata construita de 2032,58 mp, proprietatea sa, situata in Iasi, sos. Bucium nr.7. Investiţia in curs a fost realizata de catre societatea vanzatoare in perioada 2006-2011 , din fonduri propii si atrase , ese nefinalizata si libera  de orice sarcini , fiind propriettaea exclusiva a vanzatorului .Lucrarea are regim  S+P+5E , fiind executată în întregime structura de rezitenta  si partial anvelopa ( inchideri , compartimentari), dar fara a fi executate finisajele si instalatiile aferente ( conform raport de expertiza  tehnica intocmit  la 31.03.2011 de expert ES ). Lucrarea a afost receptionata partial la daa d 28.10.2010 ( proces verbal  nr. 274/28.10.2010 ).

Pretul declarat al acestei vanzari  este de 6.999.740 lei , pret care s-a achitat integral de cumpărător , până la data semnării prezentului contract , prin compensare  cu lucrări executate, astfel :

-Pentru suma de 6.612.589,67 lei s-a incheiat p-v de compensare  din data de 04.04.2011

-Pentru suma de 387.150,33 lei s-a incheiat p-v de compensare  din 30.09.2011

SC O SRL păstreaza proprietaea intregului teren aferent  investitiei in cusr  care se vinde , teren situat in Iasi, str. -.”

Se mai reţine că la 02.06.2012, debitoarea  a solicitat deschiderea procedurii insolvenţei împotriva debitoarei, invocând obligatii restante catre bugetul de stat şi catre alti creditori .

Debitoarea a intrat în procedura generală a insolvenţei la 18.09.2012.

În drept, potrivit art. 79 din Legea insolvenţei, administratorul judiciar/lichidatorul poate introduce acţiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii insolvenţei.

Conform art. 80 al.1 din L.85/2006, administratorul judiciar/lichidatorul judiciar poate introduce acţiuni pentru anularea constituirilor ori transferurilor de drepturi patrimoniale către terţi şi restituirea de către aceştia a bunurilor transmise şi valorii altor prestaţii efectuate, realizate de debitor prin următoarele acte:

Lit. b: operaţiuni comerciale in care prestatia debitorului depăşeşte vădit pe cea primita, efectuate in cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii

Lit. c :acte încheiate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii, cu intenţia tuturor părţilor implicate în acestea de a sustrage bunuri de la urmărirea de către creditori sau de a le leza în orice alt fel drepturile

Conform art. 80 alin.2  din L.85/2006 , următoarele operatiuni  , incheiate in cei 3 ani  anterior deschiderii proceduri  cu persoanele aflate in  raporturi juridice cu debitorul , vor putea de asemenea, sa fie anulate şi prestatiile  recuperate, daca  sunt  in dauna creditorilor :

Lit. e :  cu orice  alta persoana  fizica ori juridica, detinând o pozitie dominanta asupra debitorului sau activităţii sale.

 Conform art. 85 al.3, dacă sunt îndeplinite condiţiile art. 79 şi 80, se instituie o prezumţie relativă de fraudă în dauna creditorilor, care poate fi răsturnată de debitor.

Art. 79 din Legea 85/2006 reglementează actele juridice încheiate prin fraudarea drepturilor debitorului insolvent care nu pot fi încadrate în prevederile art. 80, astfel încât art. 79 are caracter subsidiar de aplicare în raport cu art. 80, astfel încât instanţa va analiza mai întâi incidenţa art. 80, apoi a art. 79.

Art. 80, pe de altă parte, reglementează cazuri de anulare a unor acte, parte din cele enumerate nefiind acte frauduloase, parte(c sau g) fiind frauduloase.

Distincţia dintre cele două texte de lege există însă pe planul probatoriului ce urmează a se administra. Pentru art 79 din Legea insolvenţei, printre condiţiile de exercitare a acţiunii este caracterul fraudulos al actului, iar odată dovedit acest caracter, se aplică prezumţia de la art. 85 al.3, anume prezumţia relativă de fraudă în dauna creditorilor. Pentru art. 80, nu este necesară proba caracterului fraudulos al actului, pentru că legea instituie această prezumţie prin natura actelor reglementate de acest text de lege.

Pentru reţinerea art. 80 al.1 lit  b şi c, reclamantul nu este ţinut să probeze caracterul fraudulos al actului, ci doar prejudicierea creditorilor, care este prezumată conform art. 85 al.3.

Instanţa apreciază că nu sunt întrunite cerinţele art. 80 al.1 lit b, deoarece reclamantul nu a probat existenţa disproporţiei vădite între valoarea bunului şi preţul pentru care s-a făcut vânzarea.

In cauză au fost efectuate, la solicitarea reclamantului si a pârâtei SC A SRL , o expertiza contabila si o expertiza evaluatorie.

Expertiza evaluatorie a concluzionat in sensul valorii de circulatie a cladirii ce face obiectul prezentei cauze, la data transferului ( 04.04.2011 ) , de 2.677.583,20 lei  şi a faptului  ca, raportat la stadiul fizic  ce a rezultat din documentele analizate , imobilul nu putea fi exploatat comercial.

Prin urmare , transmiterea  dreptului de proprietate asupra acestui imobil  din patrimoniul debitoarei in patrimoniul SC A SRL ,  la o valoare de circulatie de 2.677.583,20 lei , in contul unei datorii de 6.999.740 lei , astfel cum rezulta din contractul părtilor, nu se circumscrie notiunii de  prestaţie „ vadit disproportionata „ a debitorului , potrivit cerintelor art. 80 alin.1 lit b din L.85/2006 .

Pe de alta parte, expertiza contabilă efecuata in cauza a concluzionat in sensul existentei , la data de 04.04.2011 , a unor debite reciproce intre debitoarea SC O SRL  si pârâta SC A SRL , in suma de 6.612.589,67 lei, prin urmare , nici raportat la aceste aspect nu se poate retine ipoteza prestatiilor reciproce disproportionate intre cele două părti .

In consecinţă, fapta imputata debitoarei constând in efectuarea de  operaţiuni comerciale in care prestatia debitorului depăşeşte vădit pe cea primita nu poate fi retinuta in sarcina celor două părţi.

Instanţa apreciaza actiunea ca nefiind intemeiata şi sub aspectul faptei ce se circumscrie prevederilor art. 80 lit. c din L.85/2006 . 

Pentru retinerea art. 80 al. 1 lit c, reclamantul este ţinut a proba că actul s-a încheiat în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii, cu intenţia tuturor părţilor implicate de a sustrage bunuri de la urmărirea de către creditori sau de a le leza drepturile.

Prima condiţie este evident întrunită în cauză. Frauda există în cazul acestui text de lege dacă cumpărătorul cunoştea starea de insolvenţă a debitorului în momentul încheierii actului.

Cu privire la intenţia comună a părţilor contractante de a sustrage bunul de la urmărire, instanţa apreciază că aceasta  nu este întrunită.

Rezulta din extrasul eliberat de ORC Iasi ca Soranescu Cosntantin a fost administrator statutar SC O SRL  de la data inmatriculării – o2.04.2004 , până la data deschidierii procedurii insolventei , iar in  cadrul pârâtei SC A SRL , aceiasi persoana are calitatea de  asociat cu o cota de participare la  beneficii si pierderi de 90% şi de administrator statutar , incepând cu data de 13.11.2001 până la data deschiderii procedurii insolventei.

Disp. art. 80 alin.1 lit c din L.85/2006 nu  sunt aplicabile  cauzei de fata, intrucât nu exista elemente pentru a  se aprecia  asupra intentiei comune a celor două părti de a sustrage bunuri de la urmarirea creditorilor .

In raportul asupra cauzelor care au detreminat starea de insolventa a debitoarei SC O SRL , administtatorul judiciar a retinut  ca , desi gradul de in datorare al societăţii  este unul ridicat , capitalurile proprii sunt pozitive , activele totale acoperind  integral pasivul debitoarei şi ca activitatea curenta desfasurata de aceasta este una profitabila  pe tot parcursul perioadei analizate (2009-2012 ) , retinând ,de asemenea, un trend ascendent al  stării finaciare a debitoarei  la nivelul anului 2011 comparativ cu anul 2010 .

Prin urmare , la data instrăinării imobilului  corp C1 , societatea nu se afla in stare de insolventa , astfel ca ipoteza sustragerii bunurilor debitoarei de la urmărirea de către creditori sau de a leza drepturile acestora nu este viabila .

Cu privire la starea de insolventa , retine instanta ca , din cererea formulată de debitoare  privind deschiderea acestei proceduri , inregistrată la data de 02.07.2012 , rezulta ca aceasta stare a fost determinata de denuntarea de catre ANAF , in luna iunie  2012 ( deci la o data ulterioară transferului ) a planului de reeslaonare a datoriilor catre bugetul de stat  , acest fapt punând debitoarea in sutuatia de a nu putea suporat pasivul  devenit exigibil  .

Rezulta ,de asemenea, din documentele atasate cererii de deschidere a procedurii insolventei , depuse de debitoare, respectiv bilantul contabil la data de 31.12.2011 , ca debitoarea a inregistrat profit in anul 2011 , prin urmare, la data transferului , societatea debitoare nu era in stare de insolventa .

Se reţine aşadar ca nefiind incidente în cauză  dispoziţiile art. 80 al.1 lit c, respectiv încheierea actului cu intenţia tuturor părţilor implicate de a sustrage bunuri de la urmărirea de creditori.

S-a invocat ,de asemenea, de catre reclamant , ca operatiunea de transfer  analizata afecteaza principiul affectio societatis , fiind afectat scopul  activităţii comerciale a debitoarei, prin instrăinarea unui bun care urma sa faca parte dintr-un ansamblu hotelier .

Affectio societatis, element esenţial al contractului de societate , constă în intenţia asociaţilor de a colabora la realizarea scopului comun care este obţinerea de beneficii ce urmează a fi împărţite între ei. Presupune intenţia de colaborare voluntară a asociaţilor, de a lucra în comun şi de suporta toate riscurile activităţii comerciale.

Ori , acest principiu nu se circumscrie prezentei cauze .

Expertiza evaluatorie efectuata in cauza a concluzionat in sensul că , la momentul vanzării , bunul nu putea fi exploatat comercial, prin urmare , instrăinarea acestuia  nu  a fost de natura a pune in pericol activitatea debitoarei  .

S-a facut  dovada, de asemenea , ca aceasta clădire a fost realizata cu fonduri provenind din imprumuturi  acordate de pârâta SC A SRL , prin urmare , nu se poate sustine ca realizarea acestei constructii şi ulterior, instrăinarea acesteia,  a pus in pericol activitatea debitoarei  in conditiile in care , de la inceputul lucrării ,  SC O SRL a cunoscut  imposibilitatea  finalizării lucrării din fonduri proprii.

 Cu privire la fapta prev.de art. 80 alin.2 lit e din L.85/2006 , reclamantul este ţinut să probeze caracterul fraudulos al actului încheiat. Pentru a fi fraudulos, actul trebuie să fie încheiat cu rea credinţă, în scopul, cu intenţia de a leza drepturile unei persoane, de a provoca altuia o pagubă. De această dată, frauda nu este comună părţilor, ci este suficient ca debitorul să urmărească scoaterea bunului din patrimoniu, fără ca neapărat cumpărătorul să cunoască această intenţie.

Ori, din împrejurarea că , potrivit raportărilor financiare  analizate de administratorul,judiciar, societatea debitoare a inregistrat profit in anul 2011 ,  ca valoarea activelor evidentiate in bilanturile contabile prezentate anterior  era suficienta pentru acoperirea pasivului , rezulta ca debitorul nu se afla în stare de insolvenţă şi că vânzarea nu s-a făcut în scopul de a sustrage bunul de la masa creditorilor, deci cu intenţia de a frauda.

Mai mult, s-a facut dovada ca , prin operaţiunile de compensare incheiate anterior  contractului de v-c , a fost achitata creanta unui creditor cu o suma importanta, care ar fi afectat  cuantumul total al datoriilor debitoarei , in dauna celorlati creditori , având in vedere şi privilegiul recunoscut in favoarea SC A SRL , in calitate de constructor al imobilului  corp C1 , potrivit contractului nr. 202/17.05.2007 , cu actul aditional la acesta. 

Pentru aceste motive, instanţa va respinge cererea reclamantului  .

Fata de modul de solutionarea a primului capat de cerer , capetele 2 şi 3 nu vor mai fi analizate .

In ceea ce priveşte exceptia lipsei de interes şi lipsei calităţii procesuale active a reclamantei  cu privire la capătul de cerere privind constatare relei credinte a pârâtei SC A SRL , instanta va respinge ca neintemeiate aceste apărări ale pârâtei SC A SRL .

Potrivit art. 83 alin. 32 din L.85/2006 , tertul dobanditor care a restituit averii debitorului bunul sau valoarea ce-i fusese transferat de catre debitor , va avea impotriva averii o creanta de aceiasi valoare , cu conditia ca tertul  sa fi acceptat transferul cu buna credintă  si fara intentia de a-i impiedica  , intârzia sau inşela pe creditorii debitorului .

Consecinta admiterii actiunii in anularea unui transfer patrimonial o reprezinta  obligatia de restituire  catre averea debitorului a bunului transferat sau a valorii acestuia şi dreptul recunoscut cumpărătorului de  buna credinta de a se inscrie la masa credala a debitoarei cu  o creanta de aceiasi valoare  .

Ori , demersul judiciar al reclamantului a fost in sensul de a înlătura inscrierea  pârâtei  SC A SRL la masa credala a debitoarei prin constatarea relei credinte a acestei părti la incheiarea contractului , prin urmare , reclamantul are atât interesul cat si calitatea procesuala necesara formulării unei astfel de cereri , motiv pentru care exceptiile invocate vor fi respinse ca neintemeiate.

In baza disp.a rt. 274 cod pr. Civla, reclamantul va fi obligat la plata cheltuielilor de judecata constând in onorariile  ramase neachitate ale expertilor desemnati in cauza.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge exceptiile invocate de  E LRJ SPRL, in calitate de administratorul judiciar al debitoarei SC A SRL  , privind tardivitatea  formulării actiunii , lipsa de interes şi lipsa calităţii procesuale active a reclamantei  cu privire la capătul de cerere privind constatare relei credinte a pârâtei SC A SRL  .

Respinge cererea formulată de reclamantul M SPRL, cu sediul în Bucureşti, -, în calitate de administrator judiciar al debitoarei  S.C.O S.R.L ,  în contradictoriu cu pârâţii  S.C.O S.R.L., cu sediul în Iaşi , - , prin administrator special, SC şi SC A SRL  , cu  sediul  în Iasi,  jud. Iasi, prin administrator judiciar  E LRJ SPRL.

Obliga reclamantul la plata sumei de 2300 lei in contul expertului  AE , reprezentând diferenta onorariu expertiza efectuata in cauza şi a sumei de 4300 lei , in contul expertului BA, reprezentând  diferentă onorariu expertiza  contabilă judiciară efectuata in cauză.

Ia act ca pârâta SC A SRL  nu a solicitat cheltuieli de judecata .

Executorie.

Cu drept de recurs în 7 zile de la comunicare.

  Pronunţată în şedinţă publică, azi, 31.05.2016.

Domenii speta

Spete similare