Partaj bunuri comune

Prin sentinţa civilă nr. 1278 din  23.02.2015 şi prin încheierea de admitere în principiu din data de 13.02.2104, pronunţate de  Judecătoria Bacău a fost admisă în principiu şi în parte cererea  principală de partaj formulata de  reclamanta M.D.L.  în contradictoriu cu pârâtul B.G.

A fost admisă în principiu şi în parte cererea  reconvenţională de partaj.

S-a constatat că părţile au avut calitatea de soţi de la data de 13 mai 1986 pana la data de 13.02.2013, data rămânerii irevocabile a sentinţei civile  de divorţ nr. nr. 4773 din 23 mai 2012 pronunţată de Judecătoria Bacău în dosarul nr. 19285/180/2011.

S-a constatat că părţile au dobândit în timpul căsătoriei următoarele bunuri

1. imobile:

- un apartament situat în  Bacău,  compus din patru camere şi dependinţe, achiziţionat prin  contractul de vânzare - cumpărare  autentificat sub numărul 1394/7 octombrie 2005 la BNP S.Ş.U.;

- suprafaţa de 40,05 mp teren neproductiv situat în Moineşti,  achiziţionat  prin contractul de vânzare - cumpărare  autentificat sub numărul 1071/15 iunie 2006 la BNP S.L.;

- o locuinţă situată în comuna P., compusă din două camere, achiziţionată prin contractul de vânzare - cumpărare  autentificat sub numărul 1989/4 decembrie 2006 la BNP S.L.

- suprafaţa de  4427 mp teren ( 390 mp curţi - construcţii,  309 mp arabil,  263  mp. arabil, 398 mp arabil,  3067 fânaţ) situată în comuna P., compusă din două camere, achiziţionată prin contractul de vânzare - cumpărare  autentificat sub numărul 1989/4 decembrie 2006 la BNP S.L.

. - un garaj situat în Bacău, achiziţionat prin contractul de vânzare - cumpărare  autentificat sub numărul 693/8 iunie 2006 la BNP S.Ş.U.

2. mobile

- suma de 3600 lei reprezentând contravaloare chirie pentru 11 luni achitată în baza contractului de închiriere  din 09.08.2012 încheiat de pârâtul B.G.F. cu T.C.

A fost respinsă cererea privind constatarea unui pasiv patrimonial  de 50 000 lei .

S-a constatat că reclamanta -pârâtă a avut o contribuţie de 50%  la dobândirea bunurilor comune.

S-a dispus sistarea stării de devălmăşie.

S-au atribuit în lotul reclamantei  - pârâte următoarele bunuri:

- un apartament situat în  Bacău,  cpmpus din patru camere şi dependinţe, achiziţionat prin  contractul de vânzare - cumpărare  autentificat sub numărul 1394/7 octombrie 2005 la BNP S.Ş.U., 130 502 lei

- suma de 1800 lei reprezentând contravaloare chirie pentru 11 luni achitată în baza contractului de închiriere  din 09.08.2012 încheiat de pârâtul B.G.F. cu T.C.

Valoarea lotului atribuit reclamantei - pârâte este de 132 302 lei.

S-au atribuit în lotul pârâtului - reclamant următoarele bunuri:

- suprafaţa de 40,05 mp teren neproductiv situat în Moineşti, , achiziţionat  prin contractul de vânzare - cumpărare  autentificat sub numărul 1071/15 iunie 2006 la BNP S.L., în  valoare de 1234 lei.

- o locuinţă situată în comuna P., compusă din două camere, achiziţionată prin contractul de vânzare - cumpărare  autentificat sub numărul 1989/4 decembrie 2006 la BNP S.L., în valoare de 6723 lei.

- suprafaţa de  4427 mp teren ( 390 mp curţi - construcţii,  309 mp arabil,  263  mp. arabil, 398 mp arabil,  3067 fânaţ) situată în comuna P., achiziţionată prin contractul de vânzare - cumpărare  autentificat sub numărul 1989/4 decembrie 2006 la BNP S.L., în valoare de 4156 lei.

- un garaj situate în Bacău, achiziţionat prin contractul de vânzare - cumpărare  autentificat sub numărul 693/8 iunie 2006 la BNP S.Ş.U., în valoare de 3936 lei

- suma de 1800 lei reprezentând contravaloare chirie pentru 11 luni achitată în baza contractului de închiriere  din 09.08.2012 încheiat de pârâtul B.G.F. cu T.C.

Valoarea lotului atribuit pârâtului - reclamant este de 17849 lei.

Pentru egalizarea loturilor a fost obligată reclamanta - pârâtă la plata către pârâtul - reclamant a sumei de 57 226,5 lei cu titlu de sultă.

Pentru a pronunţa aceste hotărâri, prima instanţă a reţinut următoarele:

Părţile au avut calitatea de soţi, căsătoria acestora încheiată la data de 13 mai 1986 fiind desfăcută din culpa pârâtului prin sentinţa civilă nr. 4773 din 23 mai 2012 pronunţată de Judecătoria Bacău în dosarul nr. 19285/180/2011, rămasă irevocabilă la data de  13.02.2013.

Art  385 cod civ prevede că în cazul divorţului regimul matrimonial încetează la data introducerii cererii de divorţ, în speţă 12.12.2011. Regimul matrimonial al părţilor prezentei cauze este cel al comunităţii legale.

Potrivit art. 355 alin. 1 C.civ. , la încetarea comunităţii, aceasta se lichidează prin hotărâre judecătorească sau prin act autentic notarial. Dacă regimul comunităţii de bunuri încetează prin desfacerea căsătoriei  foştii soţi rămân coproprietari în devălmăşie asupra bunurilor comune până la stabilirea cotei - părţi ce revine fiecăruia, conform art 356 cod civil

În timpul căsătoriei soţii au dobândit următoarele bunuri:

- imobile:

- un apartament situat în  Bacău,  cpmpus din patru camere şi dependinţe, achiziţionat prin  contractul de vânzare - cumpărare  autentificat sub numărul 1394/7 octombrie 2005 la BNP S.Ş.U.;

- suprafaţa de 40,05 mp teren neproductiv situat în Moineşti, , achiziţionat  prin contractul de vânzare - cumpărare  autentificat sub numărul 1071/15 iunie 2006 la BNP S.L.;

- o locuinţă situată în comuna P., , compusă din două camere, achiziţionată prin contractul de vânzare - cumpărare  autentificat sub numărul 1989/4 decembrie 2006 la BNP S.L.

- suprafaţa de  4427 mp teren ( 390 mp curţi - construcţii,  309 mp arabil,  263  mp. arabil, 398 mp arabil,  3067 fânaţ ), situată în comuna P., achiziţionată prin contractul de vânzare - cumpărare  autentificat sub numărul 1989/4 decembrie 2006 la BNP S.L.

. - un garaj situate în Bacău, achiziţionat prin contractul de vânzare - cumpărare  autentificat sub numărul 693/8 iunie 2006 la BNP S.Ş.U.

- mobile

- suma de 3300 lei reprezentând contravaloare chirie pentru 11 luni achitată în baza contractului de închiriere  din 09.08.2012 încheiat de pârâtul B.G.F. cu T.C.

Pentru a reţine aceste bunuri instanţa a avut în vedere cererea  de chemare în judecată, întâmpinarea şi cererea reconvenţională formulată de pârâtul, conţinutul înscrisurilor depuse la dosar, răspunsurile părţilor la interogatoriu şi poziţiile părţilor.

În acest sens, cu înscrisuri, respectiv contractul de vânzare - cumpărare  autentificat sub numărul 1394/7 octombrie 2005 la BNP S.Ş.U., contractul de vânzare - cumpărare  autentificat sub numărul 1071/15 iunie 2006 la BNP S.L., contractul de vânzare - cumpărare  autentificat sub numărul 1989/4 decembrie 2006 la BNP S.L. şi contractul de vânzare - cumpărare  autentificat sub numărul 693/8 iunie 2006 la BNP S.Ş.U. s-a făcut dovada achiziţionării următoarelor bunuri imobile: un apartament situat în  Bacău, , suprafaţa de 40,05 mp teren neproductiv situat în Moineşti, , o locuinţă situată în comuna P., , suprafaţa de  4427 mp teren ( 390 mp curţi - construcţii,  309 mp arabil,  263  mp. arabil, 398 mp arabil,  3067 fânaţ ), situată în comuna P.,  şi un garaj situat în Bacău .

În privinţa sumei  reprezentând  contravaloare chirie solcitată de reclamantă la partaj instanţa reţine următoarele:

Prin cererea formulată reclamanta a solicitat reţinerea la masa de partaj a sumei de 1500 lei X 11 luni aferente anului 2012 şi a sumei de 1500 lei x 1 lună aferentă anului 2013, reprezentând contravaloare chirie spaţiu Moineşti.

Portivit contractului de închiriere  înregistrat la AFP Bacău sub numărul 26112 din 20.08.2012 ( fl 50 - 51 ) reclamantul B.G. a închiriat imobilul situate în Moineşti, chiriaşului T.C. pe o durată nedeterminată începând cu data de 01.08.2013, pentru o chirie lunară de 300 lei.

La interogatoriul ce i s-a luat ( fl 66, întrebările 4 şi 5 )  pârâtul a recunoscut faptul că a încasat suma reprezentând chirie din august 2012, de 300 lei lunar.

Potrivit solicitărilor reclamantei  din cererea de chemare în judecată va fi reţinută la masa de partaj chiria pentru 12 luni ( 11 luni aferente nului 2012 şi o lună aferentă anului 2013 ), de 3600 lei.

Cele 30 familii albine solicitate de reclamantă prin cererea de chemare în judecată nu vort fi reţinute la masa de partaj în considerarea următoarelor argumente:

Potrivit adeverinţei nr. 3676 din 05.06.2012 emisă de UAT Comuna P. ( fl 6 ) pârâtul B.G.F.  figurează înscris în evidenţe în anul 2011 cu un număr de 30 familii de albine. Conform adeverinţei nr. 2970 din 22.04.2013 emisă de UAT Comuna P. ( fl 30 ) acesta era înregistrat cu un număr de 60 stupi ( familii de albine ).

Martorii audiaţi au specificat că pârâtul avea nişte familii de albine, însă depoziţiile acestora sunt parţial contradictorii. În acest sens martorul M.L.L. ( fl 112 ) a specificat că  atunci când pârâtul desfăşura activităţi de aplicultură soţii erau în divorţ, neavând stupi atunci cînd erau împreună, în timp ce  D.T. ( fl 114 ) a arătat că pârâtul avea familii de albine, în timp ce convieţuia cu reclamanta.

Instanţa a reţinut că la data de 11.11.2010 a fost înregistrată Persoana Fizică Autorizată B.G.F., având activitarte principală creşterea altor animale ( albine ),astfel cum rezultă din certificatul de înregistrare seria B, nr. 2481314 ( fl 31 ).

Persoana fizica autorizata  desfasoară activitate economica permisa de lege, folosind in principal forta sa de munca. Activitatea persoanei fizice autorizate este reglementata de OUG 44/2008.

Potrivit dispoziţiilor art. 2 pct.j din acest act normativ, bunurile, drepturile şi obligaţiile persoanei fizice autorizate, afectate scopului exercitării unei activităţi economice reprezintă un patrimoniu de afectaţiune  ( j. patrimoniul de afectaţiune reprezintă  totalitatea bunurilor, drepturilor şi obligaţiilor persoanei fizice autorizate, titularului întreprinderii individuale sau membrilor întreprinderii familiale, afectate scopului exercitării unei activităţi economice, constituite ca o fracţiune distinctă a patrimoniului persoanei fizice autorizate, titularului întreprinderii individuale sau membrilor întreprinderii familiale, separată de gajul general al creditorilor personali ai acestora )

Prin art.20 se prevede că PFA (persoana fizică autorizată) răspunde pentru obligaţiile sale cu patrimoniul de afectaţiune, dacă acesta a fost constituit şi în completare cu întreg patrimoniul său, iar în caz de insolvenţă va fi supusă procedurii simplificate prevăzută de Legea nr.85/2006 dacă are calitatea de comerciant, potrivit art.7 din Codul comercial.

Din aceste dispoziţii legale s-a apreciat că persoana fizică autorizată are un statut de entitate juridică distinct de cel al persoanei fizice şi că persoana fizică autorizată are un patrimoniu de afectaţiune distinct de cel al persoanei fizice.

În aceste condiţii, chiar dacă familiile de albine sus amintite au fost achizitionate în timpul  căsătoriei părţilor în condiţiile în care acestea apartin PFA  B.G.F. şi fac parte din patrimonial de afetaţiune, nu au fost reţinute la masa de partaj.

Prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat ca instanţa că reţină drept pasiv patrimonial suma de 50 000 lei  reprezentând TVA pe care l-a plătit la finanţe din venituri proprii.

Reclamanta nu a înţeles să precizeze în concret bunurile / serviciile pentru care s-ar fi ahchitat taxa ape valoare adăugată şi nu a indicat titularul acestora iar asemenea informaţii nu au rezultat nici din probatoriul administrat în cauză.

În condiţiile date, instanţa a respins cererea privind constatarea unui pasiv patrimonial.

În privinţa cotelor de contribuţie instanţa a reţinut următoarele:

Întinderea drepturilor soţilor se stabileşte în raport de contribuţia fiecăruia la dobândirea bunurilor în timpul căsătoriei, soţii neavând un drept stabilit de la început asupra unei cote din bunurile comune, fiind astfel necesară administrarea de probe prin care să se determine aportul fiecăruia la dobândirea lor. Conform art 357 al 2 cod civil până la proba contrară se prezumă că soţii au avut o contribuţie egală la dobândirea bunurilor comune.

Reclamanta a solicitat reţinerea  în favoarea părţilor a unor cote egale de contribuţie.

Pârâtul a solicitat reţinerea în favoarea sa a unei cote de contribuţie de 70 % arătând în esenţă că în scopul achiziţionării apartamentului a înstrăinat un alt imobil proprietate personală situat în Bacău, str Neptun şi că locuinţa din comuna P. i-a fost donată de părinţi.

Asupra susţinerilor pârâtului instanţa a reţinut  că în anul 1983, prin contractul de vânzare - cumpărare nr. 1522/ 24.03.1982 ( fl 54, 55 ) pârâtul B.G. a achiziţionat  pentru un preţ de 49201 lei un apartament situat Bacău.

Prin contractul de împrumut 5912 din 8 aprilie 1983 ( fl 52, 53 ) pârâtul a împrumutat suma de  38 530 lei pe o durată de 210 luni, creditul fiind acordat pe baza contractului de vânzare - cumpărare nr. 1522/ 24.03.1983. S-a specificat în contract că rata luară este de 235 lei,iar ultima de 360 lei.

Părţile s-au căsătorit în data de 13 mai 1986. Până în acel moment ratele au fost achitate doar de pârât, iar după căsătorie, până la scadenţă din venituri comune. Răspunzând la întrebarea 7 a interogatoriului luat de pârât reclamanta a arătat că la  data căsătoriei soţilor imobilul nu era achitat.

Ulterior acest bun a fost vândut, iar din bani părţile au cumpărat o casă în Moineşti. La dosar nu a fost depus contractul autentic de vânzare a apartamentului, ci doar cel privind achiziţionarea  casei din Moineşti ( nr.  2332 din 26 iunie 1989 , fl 87 ). 

Casa din Moineşti a fost înstrăinată de părţi, iar din preţul încasat a fost achiziţionat apartamentul care face obiectul partajului, aspect subliniat de reclamantă la interogatoriul ce i s-a luat ( fl 69, întrebarea 10 ).

În sensul  anterior menţionat au declarat şi martorii M.L.L. ( fl 112 ) şi  D.T. ( fl 114 ).

În consecinţă, mai mult de jumătate din valoarea apartamentului iniţial a fost achit în timpul căsătoriei părţilor. Faptul că parte din valoarea imobilului  a fost achitată doar din venituri proprii ale reclamantului nu  este de natură a conduce la majorarea cotei de contribuţie a acestuia, în condiţiile în care la stabilirea contribuţiei se  au în vedere venituri realizate timpul comunităţii.

Pe de altă parte, faptul că potrivit menţiunilor cărţilor de muncă pârâtul a lucrat o perioadă mai mare decât soţia sa este compensat prin desfăşurarea de către aceasta a activităţilor casnice şi de creştere a copiilor.

În plus, prin sentinţa civilă nr. 7720 din 19 decembrie 2013 pronunţată de Judecătoria Bacău în dosarul nr. 1497/18072013 a fost respinsă cererea reconvenţională având ca obiect „ simulaţie contract de vânzare - cumpărare”.

Astfel că, în condiţiile în care prin probatoriul administrat în cauză nu a fost răsturnată prezumţia de contribuţie egală la dobândirea bunurilor comune, ambele părţi  solicitând  prin cererile formulate să se reţină cote egale de contribuţie, instanţa a constatat că reclamanta a avut o contribuţie de 50%  la dobândirea bunurilor comune iar pârâtul de 50%.

În privinţa atribuirii bunurilor instanţa a reţinut că împărţirea bunurilor comune ale soţilor trebuie făcută de regulă în natură, numai în situaţia în care nu este posibilă atribuirea de bunuri către fiecare copartajant urmând să fii compensate în bani drepturile lor.

La formarea loturilor instanţa a avut în vedere criteriile stabilite de art. 6739 C.pr.cv, şi anume mărimea cotei-părţi ce se cuvine fiecăruia din masa bunurilor de împărţit, posesia asupra bunurilor, natura bunului, evitarea împărţirii excesive a bunurilor,  ocrotirea interesului părţilor, starea de nevoie .

Prin încheierea din data de 19.01.2105 a fosta fost respinsă cererea formulată de reclamantă privind completarea încheierii de admitere în principiu din data de  13.02.2014, ca nefondată.

Pentru a pronunţa această încheiere, prima instanţă a reţinut următoarele:

Reclamanta a arătat instanţei că din eroare omis a se reţine la masa de partaj  următorul bun:  construcţie - cu destinaţia specială de spaţiu comercial situat în localitatea Moineşti, solicitat prin cererea de chemare în judecată.

Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa a constatat că prin cererea de chemare în judecată ( fl 1 ) reclamanta a solicitat la partaj un singur imobil  „spaţiu comercial, situat în Moineşti , cu suprafaţa de 40 mp”. În condiţiile în care cererea nu a fost însoţită de toate înscrisurile necesare, la termenul din 14 martie 2013 ( fl 7 ) instanţa a solicitat părţii reclamante să depună act de proprietate cu privire la spaţiul comercial din Moineşti solicitat şi să indice valoarea bunului.

În îndeplinirea acestei sarcini, la termenul din 28 martie 2013  ( fl 15 ) reclamanta a depus la dosar contractul de vânzare - cumpărare nr. 1071/15.06.2006 ( fl 10 ) cu privire la suprafaţa de 40,05 mp teren neproductiv situat în Moineşti.

Până la momentul pronunţării încheierii de admitere în principiu reclamanta nu a solicitat instanţei, în plus de suprafaţa de teren anterior menţionată,  reţinerea la masa d epartaj şi a unui imobil construcţie situată pe terenulde 40,05 mp anterior menţionat, nu a depus titlu de proprietate cu privire la acest imobil şi nici nu a solicitat depunerea acestuia de către pârât sau de terţe persoane.

Actiunea şi înscrisurile au fost comunicate ulterior pârâtului, care, a făcut referire la „imobilul teren în suprafaţă de 40,05 mp situat în Moineşti, ”, cu precizarea că acest teren va fi denumit „spatiu comercial” ( fl 19, fl 42 ).

Ca atare, urmare a solicitării instanţei reclamanta a adus la cunoştinţă doar despre existenţa unui teren bun comun, în Moineşti, , nu şi despre existenţa unei construcţii. Aceeaşi poziţie a fost exprimată şi de pârât în cererile formulate.

Potrivit art 673.7 cpc În cazul în care, după pronunţarea încheierii prevăzute de art. 673^6 alin. 1, dar mai înainte de pronunţarea hotărârii de împărţeală, se constată că există şi alţi coproprietari sau că au fost omise unele bunuri care trebuiau supuse împărţelii, fără ca, privitor la aceşti coproprietari sau la acele bunuri, să fi avut loc o dezbatere contradictorie, instanţa va putea da o nouă încheiere, care va cuprinde, după caz, şi coproprietarii sau bunurile omise. În aceleaşi condiţii instanţa poate, cu consimţământul tuturor coproprietarilor, să scoată un bun care a fost cuprins din eroare în masa de împărţit.

Trebuie reţinut că art 673.7 cpc presupune omiterea de către instanţă a unor bunuri supuse împărţeli, adică indicate de parte în cererile formulate.  Cum în cauză reclamata, urmare a solicitării instanţei a arătat că bunul supus partajului este terenul pentru care a şi depus titlu de proprietate, iar nu construcţia, instanţa nu  putea reţine mai mult decât i s-a cerut.

Ulterior formulării  de către reclamantă cererii pronunţare a unei încheieri de admitere în principiu suplimentară  pârâtul a depus la dosar autorizaţia de construire nr. 154 / 11 octombrie 2001 emisă de Primăria oraşului Moineşti, potrivit căreia, urmare a cererii adresate de AF B., reprezentată prin B.G. s-au autorizat lucrări de construire spaţiu comercial tip parter, din zidărie, cu destinaţia de florărie, în Moineşti.

Totodată,  urmare a solicitării instanţei în sensul de a specifica dacă pe suprafaţa de 40,05 mp teren neproductiv situat în Moineşti,  a fost edificată vreo constructie de către părţi, Primăria Moineşti, cu adresa nr. 28304/24.11.2014 a speciifcat că pârâtul nu figurează în evidenţe cu imobil-construcţie pe suprafţa de  teren sus amintită.

Cum prin precizările ulterioare, făcute la solicitarea isntanţei, reclamanta nu a idnicat includerea unei construcţii în masa de partaj, ci doar a unei suprafeţe de teren, nu a fi analizat pe acestă cale titlularul dreptului de propritate asupra spaţiului comercial edificat în baza autorizaţiei de construire emisă de Primăria oraşului Moineşti, la cererea adresată de AF B., reprezentată prin B.G..

În consecinţă, cererea formulată de reclamantă privind completarea încheierii de admitere în principiu din data de  13.02.2014 a fost respinsă, ca nefondată.

Împotriva  hotărârii şi a celor două încheieri, a declarat apel reclamanta.

În motivarea apelului se arată că prima instanţă a greşit când a înlăturat de la masa de partaj familiile de albine care au aparţinut părţilor; nu se putea considera că albinele sunt bunul propriu al pârâtului, doar pentru că el figura la rolul comunei P.; acestea sunt bunuri comune pentru că se aflau în curtea imobilului bun comun; în mod greşit prima instanţă a înlăturat de la masa de partaj spaţiul comercial situat în Moineşti, , pentru care pârâtul încasează chirie încă din anul 2012 şi care are calitatea de bun comun; este nedreaptă atribuirea suprafeţei de 40,05 m.p. pârâtului.

Intimatul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului, ca nefundat, susţinând, în esenţă, că în ceea ce priveşte familiile de albine sunt incidente dispoziţiile art. 340 litera c. din Codul civil şi că în mod corect nu a fost admisă cererea de completare a masei de partaj cu spaţiul comercial pentru că acesta nu a fost solicitat şi nici nu are calitatea de bun comun.

La solicitarea apelantei a fost administrată proba cu expertiză tehnică construcţii.

Examinând actele şi lucrările dosarului, prin raportare la motivele de apel invocate, constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Prima instanţă nu a reţinut calitatea de bun comun a celor 30 de familii de albine pe considerentul că acestea aparţin PFA B.G. şi fac parte din patrimoniul de afectaţiune al acestei entităţi juridice.

Apelanta nu a adus critici încheierii apelate din această perspectivă, necontestând ceea ce prima instanţă a reţinut.

Faptul că familiile de albine s-ar fi aflat pe terenul ce are calitatea de bun comun, nu atrage calitatea de bunuri comune.

Apelanta a invocat în apel faptul că prima instanţă ar fi reţinut calitatea de bun propriu a familiilor de albine pe considerentul că pârâtul figurează înscris în evidenţele U.A.T. P. cu aceste bunuri.

Or, cum s-a menţionat anterior, prima instanţă nu şi-a întemeiat soluţia pe aceste argumente, ci pe faptul că bunurile nu sunt comune pentru că aparţin patrimoniului de afectaţiune al PFA B.G..

Cât priveşte cel de-al doilea motiv de apel, tribunalul reţine că prima instanţă nu a înlăturat de la masa de partaj spaţiul comercial pretins de reclamantă.

Prin încheierea din data de 19.01.2015 prima instanţă a respins cererea de completare a masei de partaj cu o construcţie cu destinaţie de spaţiu comercial, pe considerentul că acest bun nu a fost solicitat a fi partajat, astfel că s-a considerat că nu sunt incidente dispoziţiile art.673 indice 7 C.pr.civ., întrucât instanţa nu a omis a se pronunţa asupra bunului.

Apelanta critică această încheiere pe motiv că în mod greşit nu s-a reţinut calitatea de bun comun.

Or, astfel cum am precizat anterior, prima instanţă a considerat că nu a fost învestită cu o cerere de partajare a imobilului construcţie, situată pe suprafaţa de 40 m.p., cu privire la care s-a reţinut calitatea de bun comun şi nu a analizat dacă bunul face parte din masa bunurilor comune a foştilor soţi, astfel încât din perspectiva criticilor pe care le-a invocat apelanta şi prin raportare la faptul că nu se critică soluţia primei instanţe, şi cel de-al doilea motiv de apel este nefondat.

Cât priveşte motivul referitor la greşita atribuire a terenului în suprafaţa de 40 m.p., în lotul pârâtului, tribunalul reţine că apelanta a invocat că ar avea mai multă nevoie de spaţiu pentru a desfăşura o activitate economică, în scopul întreţinerii celor doi copii majori.

Tribunalul reţine că motivul invocat de apelantă nu este întemeiat, întrucât, copiii majori, dacă se află în continuarea studiilor, au dreptul la întreţinere de la ambii părinţi, astfel încât indiferent dacă imobilul se află în patrimoniul reclamantei sau al pârâtului, veniturile încasate în urma închirierii acestuia sunt avute în vedere la stabilirea obligaţiei de întreţinere.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 480 alin.1 C.pr.civ., va respinge apelul, ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare