Uzucapiune

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BUCUREŞTI – SECŢIA A III-A CIVILĂ

DOSAR NR. ...............

DECIZIA CIVILĂ NR. ................

Şedinţa publică din data de ..................

Tribunalul constituit din:

PREŞEDINTE – ...................

JUDECĂTOR – .........................

GREFIER – .....................

Pe rol, se află soluţionarea apelului formulat de apelanții-reclamanți ............... , împotriva sentinței civile nr. ................. pronunțate de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr. ................... , în contradictoriu cu intimații-pârâți Municipiul București prin Primar General și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, având ca obiect uzucapiune.

Dezbaterile şi susţinerile orale ale părţilor au avut loc în şedinţa publică din data de ............. , fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acel termen care face parte integrantă din prezenta decizie civilă, când tribunalul având nevoie de timp pentru a delibera, dar şi pentru a da posibilitate părţilor să depună la dosar concluzii scrise a amânat pronunţarea pentru data de .............. , ulterior la data de ................ , când a hotărât următoarele:

TRIBUNALUL

Deliberând asupra apelului civil de faţă, constată:

Prin sentinţa civilă nr. ........... pronunţată de Judecătoria sector 1 Bucureşti au fost dispuse următoarele: admiterea excepţiei lipsei calităţii procesual –pasive invocată de către pârâţi, respingerea  cererii de chemare în judecată formulate şi modificate de către reclamantul  ................. şi reclamanta ................ în contradictoriu cu pârâtul MUNICIPIUL BUCUREŞTI, prin Primar General şi cu pârâtul STATUL ROMÂN, prin Ministerul Finanţelor Publice ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesual – pasivă, precum şi respingerea cererii reclamanţilor privind acordarea cheltuielilor de judecată.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a constatat următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti  sub nr. .............. ,  formulată şi modificată în şedinta publică din data de ......... –fila nr. ........ dosar, reclamantul  ............... şi reclamanta ..............., în contradictoriu cu pârâtul MUNICIPIUL BUCUREŞTI, prin Primar General şi cu pârâtul STATUL ROMÂN, prin Ministerul Finanţelor Publice au solicitat : să se constate dobândirea, prin uzucapiune, a terenului în suprafaţă de ............. m.p. situat în municipiul ................... ; să se constate dobândirea, prin accesiune, a construcţiilor edificate pe acest teren .

În motivare, în esenţă, reclamanţii au arătat că,  în anul 1964, prin dovada nr. ............ ,  reclamantul iniţial  .................. a primit în schimbul terenului arabil în suprafaţă de .......... ha situat în ................. , terenul în suprafaţă de ....... ha situat în ............... deţinută de ................. .

Din adresa nr. ................. emisă de ........................ rezultă atât atribuirea de ............ ha din ................ , către .............. , dar şi atribuirea unei suprafeţe similare, fără a fi indicat un număr, către numitul ............. .

 Reclamanţii au mai arătat că pe acel teren de pe strada ............... , în acelaşi an/1964, reclamanţii au edificat o construcţie din cărămidă, sens în care li s-a deschis rol fiscal şi din acel an au achitat toate  impozitele aferente. Parcela atribuita reclamanţilor a fost impusă la Administraţia Financiară sub adresa ................ , iar cea a vecinului .............. , sub adresa ................ . Au existat o serie de inadvertenţe privind numărul poştal, imobilul figurând fie sub nr. ......... , fie sub nr. 1............ . Deşi la nivelul anului 1964, în evidenţele fiscale, la nr. .......... ,  figura .............. , la nivelul anului 2010, la acest număr poştal nu figura înscrisă nicio persoană. Potrivit certificatului de atestare fiscală /14.05.2014, imobilul  de la nr. .......... figurează pe numele numitului ............. .

Prin sentinţa civilă nr. ......... pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în dosarul nr. .................. , s-a constatat dreptul de proprietate, prin uzucapiune, asupra terenului în suprafaţă de ............. m.p. şi construcţiile ridicate pe acesta şi s-a constatat că imobilul din ............ , nu-i mai aparţine în prezent lui ............ , ci are ca proprietar adjudecatar pe ............ .

De asemenea, reclamanţii au menţionat că pârâţii au calitate procesual pasivă în prezentul litigiu întrucât potrivit art. 1203 din vechiul Cod civil, bunul este asimilat unui res nullius, nu a fost identificată nicio persoană care ar fi avut proprietatea imobilului ori moştenitorii acesteia, invocându-se şi disp. art. 25 din Legea nr.213/1998.

În drept, nu s-au invocat dispoziţii legale, altele decât cele menţionate în cuprinsul cererii .

Pârâtul  MUNICIPIUL BUCUREŞTI, prin Primar General,  legal citat şi cu un exemplar al cererii de chemare în judecată,  au formulat şi depus întâmpinare prin care a  invocat lipsa calităţii sale procesual – pasive  întrucât nu s-a făcut dovada că imobilul este proprietatea Municipiului Bucureşti, iar pe fond, respingerea cererii ca neîntemeiată, întrucât nu a existat o posesie neîntreruptă, prin efectul Legii nr. 58/1974 şi al Legii nr.59/1974. Prin formularea capătului de cerere privind accesiunea imobiliară artificială se tinde, pur şi simplu, la eludarea dispoziţiilor Legii nr. 50/1991.

Pârâtul STATUL ROMÂN, prin Ministerul Finanţelor Publice, legal citat şi cu un exemplar al cererii de chemare în judecată,  a formulat şi depus întâmpinare  prin care a invocat excepţia  lipsei calităţii sale procesual – pasive întrucât dobândirea proprietăţii prin prescripţia achizitivă poate opera în contradictoriu cu ultimul proprietar, or, în speţă, nu s-a făcut dovada că Statul este ultimul proprietar al terenului. În ceea ce priveşte capătul de cerere referitor la constatarea dobândirii proprietăţii asupra construcţiei prin accesiune, pârâtul a arătat că acesta nu are calitate procesual pasivă ca efect al Legii nr. 50/1991. Pe fondul cauzei, pârâtul a arătat că nu sunt îndeplinite condiţiile art. 1890 din Vechiul Cod civil.

În considerentele sentinţei pronunţate de prima instanţă s-a reţinut că raportat la obiectul principal al cererii şi identificarea acestuia ( nr ............ ), se constată că potrivit proceselor –verbale de impunere clădirii şi terenuri /1964 – filele .... şi .... dosar de fond, în anul 1964,  numitul Caragea Marin figura cu  un teren construit şi neconstruit în suprafaţă de ...... m.p. situat la nr. .......... al străzii ............. , iar la nr. ......... , figura cu teren în suprafaţă de ......... m.p. numitul ........... ;

- din cuprinsul adreselor nr. .............. , nr. .............. şi nr. .............. – filele .......... dosar de fond, rezultă că str. ............ nu a purtat o altă denumire, iar imobilul indicat de reclamanţi şi marcat în acest sens pe planurile topografice, ce au fost anexate cererii administrative, nu figurează în baza de date ca având număr poştal atribuit. Pe de altă parte, prin adresa de fila nr. ........ dosar de fond, se arată că imobilul pentru care reclamanţii folosesc adresa poştală nr. ........... , iar nu ........... ( conform şi certificatului de atestare fiscală /14.05.2014 – fila nr. 12 dosar prin care se atestă si constructiile existente şi invocate de reclamanţi  ) reprezintă imobilul ce a fost consemnat în evidenţele cadastrale ale Oraşului Bucureşti din anul 1986 pe adresa poştală nr. ........., sector 1, cu teren în suprafaţă de ...... m.p. , proprietate particulară, categoria de folosinţa curţi - construcţii, posesor fiind la data întocmirii evidenţelor ............. .

Raportat chiar la susţinerile reclamanţilor din cuprinsul actului procesual de la fila nr. ......... dosar –paragraful ........... ( în sensul că imobilul obiect al litigiului în suprafaţă de ....... m.p. situat, mai nou, la nr. ........... nu există carte funciară deschisă, iar pentru imobilul situat la nr. ........... – şi pentru care a fost eliberat reclamanţilor certificatul de atestare fiscală /14.05.2014 –fila nr. ........ dosar - este deschisă cartea funciară nr. .......... ), instanţa de fond a constatat  că potrivit extrasului de carte funciară nr. .............. , proprietarul actual al  imobilului -  teren în suprafaţă de .......... m.p. situat în  ................ este numita ..............  -fila nr. ............ dosar ;

 Potrivit adresei nr. ............ a Sectorului 1 a Municipiului Bucureşti, imobilul situat în  str. .....................,  nu a fost identificat printre imobilele care fac parte din inventarul Bunurilor Publice care alcătuiesc Domeniul Public al sectorului 1 al municipiului Bucureşti .

Instanţa de fond a mai constatat că, în perioada 1964 –până în prezent ( filele 9 şi 12), reclamanţii figurează, prin impunere la organele fiscale, cu imobile –teren şi construcţii - , situate la nr. ........ ( iar nu la nr. ........... ), iar proprietar actual al terenului este, potrivit extrasul de carte funciară nr. ........... –fila nr. .......... dosar , numita .............. De altfel, chiar şi dacă s-ar acorda eficienţă juridică conţinutului  adreselor nr. .............. , ............. şi nr. .......... –filele ............ dosar de fond şi, chiar dacă s-ar pretinde că imobilul  –teren ce formează obiectului prezentului dosar ar fi situat  la nr. ........... , potrivit acestor adrese mai sus menţionate şi, totodată, potrivit procesului –verbal de impunere/1964  de la fila nr. ......... dosar, posesor/deţinător  cunoscut al imobilului de la nr. .......... ar fi numitul .............. .

Cu privire la cadrul procesual pasiv indicat de reclamanţi şi în prezenta cerere, prima instanţă a mai constatat şi reţinut şi faptul că, anterior, la data de .............., reclamanţii au mai formulat o acţiune /cerere ce a cuprins  aceleaşi capete de cerere şi asupra căreia Tribunalul Bucureşti,  prin decizia nr. ............... dispusă în dosarul nr. .............. , s-a pronunţat, în mod definitiv şi irevocabil, în sensul  admiterii excepţiei lipsei calităţii procesual – pasive a pârâtului Municipiul Bucureşti – Sector  1 , fiind respinsă acţiunea în consecinţă , dat fiind faptul că, în acel dosar, nu s-a depus vreun titlu de proprietate al pârâtului asupra terenului în litigiu şi în niciunul dintre înscrisurile depuse la dosar pârâtul nu figurează în calitate de proprietar al imobilului –fila nr. ........ dosar .

În condiţiile în care niciun înscris din prezentul dosar nu atestă exercitarea de către pârâţii din prezenta cauză  fie a vreunuia, fie în mod cumulativ, a atributelor  dreptului de proprietate asupra imobilului –teren ce formează obiectul prezentei cereri, neexistând nicio dovadă privind deţinerea imobilului - teren din prezentul litigiu în domeniul  public sau privat al pârâţilor,  precum şi în condiţiile în care, raportat la natura sa juridică şi efectele sale juridice, prezenta acţiune trebuie  îndreptată  împotriva  fostului proprietar  al imobilului care, l-a lăsat timp îndelungat în posesia unei alte persoane, permiţându-i, prin pasivitatea sa, să se comporte public ca proprietar sau titular al altui drept real, prima instanţă a admis  ca întemeiată excepţia lipsei calităţii procesual –pasive invocată de către pârâţi, şi, pe cale de consecinţă, a respins  cererea de chemare în judecată formulată şi modificată, ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesual –pasivă . Totodată, raportat la soluţia dispusă, a fost respinsă cererea reclamanţilor privind acordarea cheltuielilor de judecată.

Împotriva sentinţei civile nr. ............... pronunţate de Judecătoria sector 1 în dosarul mai sus menţionat, reclamanţii ............ şi .............. , în termen legal, au formulat apel.

Apelul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti Secţia a III-a Civilă la data de  ............. .

Consideră apelanţii sentinţa pronunţată ca nelegală şi  netemeinică, pentru următoarele:

Prin sentinţa pronunţată, instanţa de fond a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocate de pârâţii Municipiul Bucureşti prin Primar General şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi a respins cererea de chemare în judecată ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că "în condiţiile în care niciun înscris din prezentul dosar nu atestă exercitarea de către pârâţii din prezenta cauză fie a vreunuia, fie în mod cumulativ, a atributelor dreptului de proprietate asupra imobilului — teren ce formează obiectul prezentei cereri, neexistând nicio dovadă pentru deţinerea imobilului - teren din prezentul litigiu în domeniul public sau privat al pârâţilor, precum şi în condiţiile în care, raportat la natura sa juridică şi la efectele sale juridice, prezenta acţiune trebuie îndreptată împotriva fostului proprietar al imobilului [...] va respinge cererea de chemare în judecată."

Apreciază hotărârea instanţei de fond ca fiind evident nelegală şi temeinică, pronunţată cu interpretarea şi aplicarea total greşită a dispoziţiilor art. ............ ncpc, art. 430 ncpc, art. 477, 1199 si 1203 c.civ.vechi, art. 25 din Legea 213/1998, art. 4, 6 şi 36 din Legea nr. 18/1991, art. 123 alin. 2 din Legea nr. 215/2001, precum şi cu interpretarea total greşită a probelor aflate la dosar.

În primul rând, se va constata că la momentul soluţionării excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a celor doi pârâţi, au solicitat instanţei de fond, în temeiul dispoziţiilor art. 248 Ncpc, să dispună unirea excepţiei cu fondul cauzei, pentru soluţionarea acesteia fiind necesara administrarea de probatorii comune cu fondul, respectiv înscrisuri, interogatoriu, martori şi mai ales expertiza topografică-imobiliară, urmând ca instanţa să verifice dacă imobilul face parte din patrimoniul celor doua pârâte.

Instanţa fondului a apreciat că nu este necesară o astfel de abordare a cauzei, deşi chiar prin cererea de chemare in judecata au indicat instanţei că în decursul timpului au existat o serie de inadvertenţe în ceea ce priveşte numărul poştal, imobilul figurând fie sub nr. ...... , fie sub nr. ........... , astfel încât se pot crea confuzii cu privire la situaţia juridică a imobilului.

Însă, din adresa nr. .......... din 29.IX 1964 emisă de Sfatul Popular al Raionului 30 decembrie către Secţiunea Financiară Inspecţia ITP, rezultă un fapt extrem de important, şi anume că au fost atribuite atât vecinului ............ , cât şi lui .......... , suprafeţe diferite de teren, respectiv de câte ............... ha fiecare, în ............. , fost deţinut de .................. .

Ca atare, era exclus ca instanţa de fond să-i reţina lui Coca Ion vreo prezumţie de proprietate asupra terenului atribuit lui Caragea Marin încă din anul 1964 şi deţinut în mod neîntrerupt până în prezent.

Tot astfel şi în ceea ce o priveşte pe Silvestri Maria, care potrivit extrasului de carte funciară nr. ............ este proprietarul terenului din .............. , în condiţiile în care din certificatul de atestare fiscală şi din istoricul fiscal rezultă fără echivoc că ............. nu a figurat niciodată şi nu figurează nici în prezent ca proprietar al imobilului pentru care există rol fiscal deschis pe numele .............. .

Mai mult decât atât, instanţa de fond a omis să analizeze adresa ............... emisă de Primăria Municipiului Bucureşti, Direcţia Patrimoniu, Serviciul Cadastru, pe care au menţionat-o în mod expres în conţinutul cererii de chemare in judecată, din care rezulta că "imobilul marcat pe planurile topografice scara 1:500 si 1:2000 nu figurează în baza de date ca având număr atribuit."

Ca atare, dacă ar fi coroborat toate aceste documente aflate la dosar, instanţa în niciun caz nu putea să reţină calitatea de prezumtiv proprietar al lui ........... sau a lui ............ asupra terenului în litigiu, şi să înlăture pur şi simplu calitatea procesuală pasivă a pârâţilor, fără a face verificări amănunţite asupra locului situării imobilului, printr-o expertiză topografică-imobiliară şi, ulterior, a obţinerii relaţiilor de la autorităţi privind situaţia juridică a imobilului.

Mai mult decât atât, instanţa face aprecieri cu totul greşite şi asupra considerentelor deciziei nr. .............. dispuse în dosarul ................ , reţinând în mod eronat că instanţa anterioară s-a pronunţat în sensul admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Municipiului Bucureşti sector 1, fiind respinsă acţiunea în consecinţă, dat fiind faptul că, în acel dosar, nu s-a depus vreun titlu de proprietate al pârâtului asupra terenului în litigiu şi în niciunul dintre înscrisurile depuse la dosar pârâtul nu figurează în calitate de proprietar al imobilului. "

În realitate, aşa cum urmează să se constate din conţinutul hotărârilor anterioare depuse, acţiunea anterioară, ce a făcut obiectul dosarului ................ , a fost îndreptată împotriva Municipiului Bucureşti sector 1 - prin Primarul sectorului 1, iar la pronunţarea hotărârii instanţa a avut în vedere "dispoziţiile art. 20-21, coroborate cu art. 119-121 din Legea nr. 215/2001, care prevăd că doar unitatea administrativ teritorială care este oraşul, este persoana juridică ce are patrimoniu şi capacitate juridică, în timp ce subdiviziunea administrativ teritorială, care este sectorul, nu poate avea patrimoniu şi nici personalitate juridică.

Mai mult, autorităţile administraţiei publice locale constituite la nivelul sectoarelor nu au printre atribuţiile lor exercitarea dreptului de proprietate asupra imobilelor din teritoriul sectorului, ci doar un drept de administrare a bunurilor proprietate publică sau privată a Municipiului Bucureşti, drept care se atribuie prin Hotărâre a Consiliului General conform art. 81 alin. 2 lit. f din Legea nr. 215/1991 şi, prin urmare, nu pot sta în judecată, în calitate de pârât într-o acţiune în care se solicită uzucaparea imobilului. "

Ca atare, nu lipsa unui titlu de proprietate deţinut de stat asupra terenului a condus la respingerea acţiunii anterioare, ci imposibilitatea administraţiei publice locale de a sta ca pârât într-un proces de uzucapiune.

Aşa cum s-a observat din conţinutul cererii de chemare în judecată, prezenta acţiune este îndreptata împotriva Municipiului Bucureşti şi a Statului Român, în raport de dispoziţiile art. 477, 1199 si 1203 C.civ.vechi, art. 25 din Legea 213/1998, art. 4, 6 si 36 din Legea nr. 18/1991, art. 123 alin. 2 din Legea nr. 215/2001 şi în raport de împrejurarea că imobilul ce face obiectul prezentei cauze a intrat în posesia autorului apelanţilor prin decizia de atribuire nr. 1369/25.04.1964 emisă de Comitetul Executiv al Sfatului Popular al Raionului 30 decembrie. Având în vedere acest document, în mod evident Statul Român, la nivelul anului 1964, avea calitatea de proprietar al terenului.

Şi din adresa nr. ..... /29.09.1964 emisă de autoritatea administrativ locală, în calitate de reprezentant al statului român, rezultă atribuirea de către statul român, autorului ............ , a unei suprafeţe de .......... ha situat în Str. .............. .

Această situaţie de fapt este confirmată şi de istoricul de rol fiscal şi actele anexate acestuia, acte din care rezultă că anterior autorului ........... nu a fost înscrisă nicio altă persoană fizică proprietar al acestui imobil, în speţă devenind aplicabile dispoziţiile art. 1203 din vechiul cod civil, bunul fiind asimilat categoriei de res nullius.

Soluţia decurge şi din prevederile art. 25 din Legea 213/1998 care dispun: „în accepţiunea prezentei legi, prin sintagma domeniul public din art. 477 vechiul cod civil, se înţelege domeniul privat al statului sau al unităţilor administrativ teritoriale, după caz".

Pe de altă parte, în legătura cu terenurile din domeniul privat al statului sau a unităţilor administrativ teritoriale, în art. 6 teza finala din Legea 18/1991, se precizează că ele sunt supuse dispoziţiilor de drept comun, norma cu privire la terenurile aparţinând domeniului privat al unităţilor administrativ teritoriale, fiind preluată ca atare şi în dispoziţiile art. 123 alin. 2 din Legea 215/2001.

Practica majoritară recunoaşte calitatea procesuala pasiva a unităţilor administrativ teritoriale pe baza dispoziţiilor art. 36 din Legea nr. 18/1991 care stabileşte ca terenurile aflate in proprietatea statului, situate in intravilanul localităţilor si care sunt in administrarea primăriilor, la data prezentei legi, trec in proprietatea comunelor, oraşelor sau a municipiilor, urmând regimul juridic al terenurilor prevăzute la art. 26 din aceeaşi lege, care la randu-i prevede ca terenurile situate in intravilanul localităţii, care au aparţinut cooperatorilor sau altor persoane care au decedat, in ambele cazuri fara moştenitori, trec in proprietatea comunei, oraşului sau a municipiului, după caz, si in administrarea primăriilor, pentru a fi vândute, concesionate ori date în folosinţa celor care doresc să îşi construiasca locuinţe şi nu an teren, ori pentru amplasarea de obiective social-culturale sau cu caracter productiv, potrivit legii, ori pentru compensările prevăzute la art. 24.

În unele cauze deduse judecăţii sale, Curtea Europeană a reţinut existenţa unui drept protejat de Convenţie din situaţii de fapt, cu mare persistenţă în timp. Având a se pronunţa cu privire la existenţa dreptului de proprietate asupra unor terenuri, instanţa europeană a arătat că „ea acordă o deosebită importanţă dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune, datorită absenţei (...) unor planuri cadastrale şi imposibilităţii înscrierii proprietăţii în registrele de publicitate imobiliară" (a se vedea, spre exemplu, cauza Sfintele Mănăstiri c. Greciei, hotărârea din 9 decembrie 1994).

Dat fiind că niciun alt proprietar nu a putut fi identificat, reclamanţii s-ar afla în imposibilitate de valorificare a drepturilor lor rezultând dintr-o îndelungată stăpânire a unui teren din cauza lipsei unei activităţi coerente a statului privind publicitatea imobiliară referitoare la înscrierea dreptului de proprietate. Or, apărarea efectivă a dreptului de proprietate impune şi adoptarea unor măsuri pozitive de protecţie, ce semnifică existenţa unor obligaţii pozitive în sarcina autorităţilor statale competente, acolo unde există o legătura între măsurile pe care un reclamant le-ar putea aştepta în mod legitim de la acestea, raportate la exercitarea prerogativelor conferite de stăpânirea unui bun. Aceasta ar fi însemnat inclusiv obligaţia de a reglementa şi implementa activitatea privind publicitatea imobiliară în aşa fel încât să permită instanţelor naţionale să soluţioneze în mod eficace şi echitabil orice eventual litigiu referitor la un teren cu privire la care reclamanţii au cel puţin o speranţă legitimă de a obţine dreptul de proprietate cu privire la un teren (speranţa legitimă decurgând dintr-o îndelungată stăpânire, de care legea leagă producerea unor efecte juridice).

Prin urmare, nu rămâne decât ca instanţa să constate că atunci când reclamantul dintr-o acţiune în constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune depune diligenţe rezonabile pentru identificarea adevăratului proprietar şi nu reuşeşte, unitatea administrativ-teritorială în circumscripţia căreia se află situat imobilul ar fi singura care ar putea invoca un drept asupra acestuia (art. 1199 C. civ.).

Această calitate procesuală pasivă atribuită în mod forţat statului, chiar atunci când acesta neagă prezumţia de proprietate ridicată împotriva sa, are susţinere în dispoziţiile legale mai sus citate.

Chiar dacă pârâţii Statul Român şi Municipiul Bucureşti neagă prezumţia de proprietate ridicată împotriva lor, având în vedere că din verificările rezonabile ale apelanţilor nu a fost identificată nicio persoană fizică care ar fi avut proprietatea asupra imobilului ori moştenitorii acesteia, şi având în vedere dispoziţiile legale mai sus menţionate, urmează să fie  constatată calitatea procesuală pasivă a acestora.

Mai mult decât atât, cu privire la acest aspect, în speţă, a câştigat autoritatea de lucru judecat, în sensul prevăzut de art. 430 C. proc. civ., şi considerentele deciziei civile pronunţate în dosarul nr. ................. , prin care instanţa a stabilit că în privinţa constatării dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra terenului ce face obiectul prezentului dosar, are calitate procesuală pasivă Municipiul Bucureşti, în calitate de administrator al bunurilor ce aparţin statului român.

Ca atare, pentru considerentele mai sus expuse, apreciază hotărârea instanţei de fond nelegală şi temeinică, pronunţată cu interpretarea şi cu aplicarea total  greşită a dispoziţiilor art. 248 N. C. proc. civ., art. 430 N. C. proc. civ., art. 477, 1203 C. civ. vechi, art. 25 din Legea 213/1998, art. 4, 6 şi 36 din Legea nr. 18/1991, art. 123 alin. 2 din Legea nr. 215/2001, precum şi cu interpretarea total greşită a înscrisurilor aflate la dosar, motiv pentru care solicită ca în temeiul dispoziţiilor art. 466 şi urm. N. C. proc. civ., să se anuleze sentinţa apelată, să se respingă excepţia lipsei calităţii procesual pasive invocate de pârâţi sau să dispună unirea acesteia cu fondul şi să trimită cauza spre rejudecare instanţei de fond.

Probe: înscrisuri, interogatoriu, martori, expertiza topografică-imobiliară.

Analizând sentinţa apelată prin prisma motivelor de apel invocate în conformitate cu dispoziţiile art. 479, 480  Cod procedură civilă, tribunalul constată că în fapt şi în drept, apelul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

În speţă, instanţa de control judiciar va înlătura critica apelanţilor privind aplicarea greşită a legii de prima instanţă cât priveşte modul de soluţionare a excepţiei  procesuale invocate, respectiv a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a  Municipiului Bucureşti prin Primar General şi a  Statului Român prin Ministerul Finanţelor Publice, întrucât în mod judicios judecătorul fondului a arătat că având în vedere obiectul principal al cererii, respectiv constatarea dobândirii, prin uzucapiune,  a dreptului de proprietate asupra terenului în suprafaţă de ....... m.p. situat în municipiul ............. , iar capătul de cerere accesoriu fiind  dobândirea proprietăţii, prin accesiune, s-a constatat că potrivit proceselor –verbale de impunere clădirii şi terenuri /1964 – filele ......... dosarul de fond în anul 1964,  numitul .............  figura cu  un teren construit şi neconstruit în suprafaţă de ...... m.p. situat la nr. ..... al străzii .......... , iar la nr. ......... , figura cu teren în suprafaţă de ...... m.p. numitul ............ .

Mai mult decât atât, tribunalul reţine, verificând raţionamentul primei instanţe, că din cuprinsul adreselor nr. ..... /14.05.2014, nr. .... /6209/27.05.2014 şi nr. ....... /14.08.2014 –filele ....... dosarul de fond, rezultă că str. ............ nu a purtat o altă denumire, iar imobilul indicat de apelanţii reclamanţi astfel cum este evidenţiat de planurile topografice, nu figurează în baza de date ca având număr poştal atribuit.

În altă ordine de idei, deşi sarcina probei incumbă reclamanţilor potrivit art. 249 C. proc. civ., aceştia nu au probat faptul că persoana ce le-a transmis suprafaţa de teren în litigiu este cel puţin unul dintre pârâţii în cauză, în contextul în care, în acord cu constatările riguros efectuate de judecătorul fondului, potrivit adresei nr. ......... /19.12.2014 a Sectorului 1 a Municipiului Bucureşti, imobilul situat în  str. ............ ,  nu a fost identificat printre imobilele care fac parte din inventarul Bunurilor Publice care alcătuiesc Domeniul Public al sectorului 1 al municipiului Bucureşti, iar extrasul de carte funciară nr. ............ atestă că  proprietarul actual al  imobilului -  teren în suprafaţă de ........... m.p. situat în  str. .............. este numita ........  -fila nr. ......... dosar de fond .

 Considerentele anterior expuse acreditează ideea  fermă a inexistenţei identităţii între persoana pârâţilor Municipiul Bucureşti prin Primar şi  Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi cel obligat în acelasi raport juridic (calitate procesuală pasivă) şi faţă de conţinutul  adreselor nr. ......... /14.05.2014, nr. .......... /6209/27.05.2014 şi nr. .......... /14.08.2014 –filele 13-15 dosar coroborat cu procesul –verbal de impunere/1964-fila nr. ...... dosar, de unde rezultă că posesor/deţinător  cunoscut al imobilului de la nr. ......... ar fi numitul ....... .

Pe cale de consecinţă, instanţa de control judiciar reţine că apelanţii reclamanţi nu au adus probe adecvate şi suficiente, în sensul indicării unui titlu de proprietate al pârâţilor asupra terenului în litigiu, iar din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă  că pârâţii  deţin în prezent calitatea de proprietar al imobilului –fila nr. .......... dosar de fond. În acest sens, tribunalul va înlătura apărarea apelanţilor vizavi de necesitatea efectuării unei expertize specialitatea topografie, întrucât lucrarea tehnică ar fi avut în vedere situaţia imobilelor în litigiu şi/sau învecinate raportat la actele de proprietate şi/sau evidenţele cadastrale prezentate de părţi, adică aceleaşi înscrisuri analizate de instanţa de fond şi de apel cum s-a arătat anterior, or o astfel de împrejurare imprimă acestei probe o lipsă de utilitate.

Prin prisma acestor consideraţii, întrucât sunt întrunite condiţiile art. 480 alin. 1 C. proc. Civ., tribunalul va respinge apelul ca nefondat, sentinţa pronunţată de prima instanţă fiind legală şi temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat apelul formulat de apelanții-reclamanți .......... , cu domiciliul în ........... și ............ – decedată pe parcursul procesului la data de ..............., cu ultimul domiciliul în ................ , împotriva sentinței civile nr. ............. pronunțate de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr. ..........., în contradictoriu cu intimații-pârâți Municipiul București prin Primar General cu sediul în București, b-dul. Regina Elisabeta, nr.47, sector 5 și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în București, str. Apolodor, nr. 17, sector 5.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi ................ .

PREŞEDINTE JUDECĂTOR

........................................ ................................. 

 GREFIER

....................................

Domenii speta

Spete similare