Fondul funciar. Art.23 din Legea 18/1991 . Proprietarul exclusiv al imobilului

Chiar dacă ar fi îndeplinite condiţiile art.23 din Legea 18/1991 reclamantul-apelant nu poate pretinde că este proprietarul exclusiv al imobilului, atâta timp cât terenul a aparţinut tatălui părţilor, reconstituirea terenului având loc pe numele său şi al mamei sale, a cărei unică moştenitoare este pârâta-intimată. În aceste condiţii, terenul ce excede suprafeţei cuprinsă în titlu de proprietate revine ambilor părţi.

Document finalizat

Cod ECLI ECLI:RO:TBDBO:2016:009.001292

Dosarul nr. X/232/2015APEL

R O M Â N I A

TRIBUNALUL DÂMBOVIŢA –SECŢIA I CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR:1292

Şedinţa publică din data de 29.11.2016

Instanţa constituită din:

Preşedinte – CC

Judecător – CC

Grefier– CC

Pe rol fiind judecarea apelului civil declarat de apelantul reclamant CC, domiciliat în CC, împotriva sentinţei civile nr. 1215/14.10.2015 pronunţată de Judecătoria Găeşti în dosarul nr. X/232/2015 în contradictoriu cu intimatele pârâte CC, cu sediul în CC şi CC, cu sediul în CC,  dosarul având ca obiect „fond funciar ”.

Mersul dezbaterilor, prezenţa şi concluziile părţilor au fost consemnate în încheierea de şedinţă din 11.11.2016, 18.11.2016, 24.11.2016  care face parte integrantă din prezenta sentinţă, şi când instanţa având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunţarea pentru azi 29.11.2016.

T R I B U N A L U L

Deliberând asupra apelului civil de faţă:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Găeşti sub nr. X/232/2015, reclamantul CC, în contradictoriu cu pârâtele CC şi CC, a solicitat să se constate că este proprietarul terenului în suprafaţă de 1174,80 m.p. categoria intravilan, aferent casei şi anexelor gospodăreşti, situat pe raza localităţii CC, CC, având ca vecini: N- CC, E- CC, CC, S- DE 109, V- CC.

În motivarea acţiunii reclamantul arată că în temeiul art. 23 din Legea nr. 18/1991, sunt şi rămân în proprietate privată terenurile aferente casei de locuit şi anexelor gospodăreşti, aflându-se în prezenţa dobândirii proprietăţii, prin efectul legii.

Susţine reclamantul că la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 18/1991, el deţinea suprafaţa de 1174,80 m.p. ca teren aferent casei de locuit şi anexelor gospodăreşti şi cu aceste imobile apare în evidenţele fiscale, anterior apariţiei Legii fondului funciar, plătind taxele şi impozitele la zi.

Mai arată că suprafaţa de teren pe care se află gospodăria lui, este cu totul alta decât suprafaţa de 1200 m.p. din titlul de proprietate în care apare în calitate de moştenitor al lui CC, alături de CC, amplasamentele fiind diferite.

Întrucât toate demersurile sale în vederea obţinerii titlului constatator al proprietăţii pe care a dobândit-o ope legis au fost sortite eşecului, consideră că este nevoit să se adreseze instanţei de judecată cu prezenta cerere.

Probe: înscrisuri, proba testimonială cu 2 martori.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 23 din Legea nr. 18/1991.

Anexat cererii de chemare în judecată s-au depus la dosar, în copie, înscrisurile aflate la filele 5-26.

La data de 20.04.2015, pârâta Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Dâmboviţa a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea acţiunii.

În motivare arată că art. 23 alin. 1 din Legea nr.18/1991 invocat de reclamant, are în vedere membrii cooperatori şi terenurile, determinate potrivit art. 8 din Decretul Lege nr.42/1990, simpla posesie a terenului nefiind o condiţie expresă impusă de textul de lege în vederea constituirii dreptului de proprietate.

Învederează că reclamantului i-a fost reconstituit dreptul de proprietate în calitate de moştenitor al defunctului CC pentru suprafaţa de 8400 m.p. din care 600 m.p. teren intravilan, emiţându-se titlul de proprietate nr. 91607/1998.

La constituirea dreptului de proprietate consideră că instanţa trebuie să aibă în vedere că reclamantului i-a fost reconstituită suprafaţa de teren cu care autorul figura în evidenţele agricole existente la momentul cooperativizării, respectiv 1959, iar constituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 1174.80 m.p. nu ar face decât să atribuie o suprafaţă de teren pentru care nu se face dovada dreptului de proprietate.

Învederează pârâta că nu pot face obiectul constituirii dreptului de proprietate suprafeţele de teren ce nu au fost preluate de cooperativa agricolă şi nu se mai află la dispoziţia comisiei locale şi consideră că instanţa nu este competentă atunci când stabileşte amplasamentul suprafeţei ce urmează a fi constituit, ignorând dispoziţiile imperative ale deciziei nr.1/1997 a Secţiilor Unite a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie care reţine în sarcina comisiei locale acest atribut şi nu al instanţei de judecată.

Concluzionează că plângerea cu care instanţa este investită nu intră sub incidenţa prevederilor art.23 din Legea nr.18/1991 şi solicită respingerea acţiunii ca nefondată.

La data de 24.04.2015, pârâta CC a formulat întâmpinare prin care s-a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind nefondată.

În motivare arată că gospodăria defuncţilor CC şi CC era în suprafaţă de  circa 1800 m.p.. Cei doi defuncţi au ca moştenitori pe reclamantul CC, CC şi CC. Gospodăria lui CC este separată de gospodăria defuncţilor CC şi CC, acesta posedând gospodăria în care locuieşte de la o altă rudă.

Mai arată că pe suprafaţa de teren pe care locuieşte în prezent reclamantul, se află o casă bătrânească a autorilor (care a fost atribuită lui CC prin certificatul de moştenitor al defunctei CC), reclamantul construind o altă locuinţă compusă din parter şi etaj.

Pe suprafaţa de teren curţi construcţii înscrisă în titlul de proprietate emis pe numele reclamantului şi al defunctei CC, numita CC a construit un imobil casă de locuit, după anul 1998. Gospodăria reclamantului este delimitată parţial prin gard de gospodăria sorei acestuia CC, între ei existând divergenţe în ceea ce priveşte modul de folosinţă a gospodăriilor. În gospodăria în care locuieşte CC, reclamantul este şi el coproprietar, în nume propriu cu cota de ¾.

În continuare pârâta arată că în spatele gospodăriei în care locuieşte CC, pe o suprafaţă de circa 180 m.p., se află amplasat un solar construit de către fiul acesteia, suprafaţă de teren ce este folosită de către acesta şi nu de către reclamant.

Faţă de faptul că gospodăria reclamantului cât şi gospodăria numitei CC a aparţinut defuncţilor CC şi CC (CC fiind decedat anterior apariţiei Legii fondului funciar), faptul că între reclamant şi CC există divergenţe în ceea ce priveşte delimitarea gospodăriilor, cât şi faptul că la expertiza extrajudiciară depusă la dosar nu a participat şi CC, consideră că reclamantul ar fi trebuit să solicite prin cererea de chemare în judecată să se constate existenţa dreptului de proprietate al lui cât şi al defunctei CC pentru diferenţa de la suprafaţa de 600 m.p. înscrişi în titlul de proprietate şi suprafaţa de teren aferentă gospodăriei defuncţilor CC şi CC.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 205 Cod procedură civilă.

Probe: înscrisuri şi ataşarea dosarului nr.X/232/2008 şi nr.X/232/2014, dosare despre care susţine că au ca obiect aceeaşi suprafaţă de teren respectiv de 1174,80 m.p..

Sub aspectul probatoriului, au fost încuviinţate reclamantului probele cu înscrisuri şi 2 martori, iar pârâtei CC, proba cu înscrisuri. Au fost audiaţi martorii CC (f 47-48) şi CC (f 49-50), propuşi de reclamant.

Au fost ataşate dosarele nr. X/232/2008 şi nr. X/232/2014, la care sunt ataşate dosarele nr. X/232/2008, nr. X/232/2012, nr. X/232/2011, nr. X/232/2010.

Cauza a fost soluţionată prin sent. civ. nr.1215/14.10.2015 prin respingerea acțiunii.

În considerentele sentinţei s-a reţinut că prin titlul de proprietate nr. 91607/1998 eliberat de Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Dâmboviţa (f 7), reclamantului CC şi mamei lui CC, în calitate de moştenitori ai defunctului lui tată CC, li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafaţa totală de 8400 mp, teren situat pe raza com. CC.

CC a decedat la data de 29.08.1996, iar potrivit certificatului de moştenitor nr. 58/16.02.1998 (f 35 dosar  nr. X/232/2008 fond), unica moştenitoare a acesteia este CC, în calitate de fiică, aceasta culegând întreaga masă succesorală din care face parte şi cota de ¼ din terenul de 8400 mp cuprins în titlul de proprietate menţionat mai sus, precum şi un pătul situat pe terenul de 600 mp curţi construcţii din acelaşi titlu de proprietate.

Din declaraţiile martorilor audiaţi în prezenta cauză, instanţa reţine că reclamantul locuieşte în gospodăria care a aparţinut părinţilor lui, unde, înainte de  anul 1989 a ridicat o casă, după ce a demolat-o pe cea bătrânească. Au mai susţinut martorii că gospodăria părinţilor reclamantului a fost iniţial mai mare, dar aceştia au dat nepotului de fiică, numitul Herghelegiu Aurel, o parte din teren, cu ieşire la stradă. A mai declarat martora CC că reclamantul a locuit în aceeaşi gospodărie cu părinţii lui până când aceştia au decedat.

Prin sentinţa civilă nr. 719/2009 pronunţată de Judecătoria Găeşti în dosarul nr. X/232/2008, irevocabilă prin decizia nr. 1210/2009 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa în acelaşi dosar, a fost respinsă cererea formulată de reclamantul CC, prin care acesta solicita să se constate nulitatea absolută parţială a titlului de proprietate nr. 155510/2008 emis pe numele pârâtului din acea cauză CC, cu privire la suprafaţa de teren ce s-ar fi suprapus cu terenul reclamantului.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că titlul de proprietate al pârâtului CC este legal emis şi a îndrumat pe reclamant şi pe intervenienta CC să solicite verificarea legalităţii propriului titlu cu privire la terenul intravilan şi curţi construcţii, având în vedere că din concluziile raportului de expertiză întocmit de către expert CC a rezultat un excedent de 1.043 m.p. teren aflat în posesia părţilor, în gospodăria acestora, nerevendicat de alte persoane.

Prin sentinţa civilă nr. 2380/22.12.2009 pronunţată de Judecătoria Găeşti în dosarul nr. X/232/2008, irevocabilă prin decizia civilă nr. 505/29.04.2010, a fost respinsă cererea formulată de reclamantul CC, în contradictoriu cu pârâţii CC, CC şi CC, prin care reclamantul a solicitat să se constate că a dobândit dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 1900 mp situat în com.CC, prin uzucapiunea de 30 de ani. În motivarea acelei acţiuni, reclamantul a arătat că terenul a fost primit de la părinţii lui CC şi CC, cu mai mult de 50 de ani în urmă, iar pe acest teren şi-a construit o casă.

În considerentele sentinţei civile nr. 2380/22.12.2009 s-a reţinut că suprafaţa ce face obiectul acţiunii, pe care se află casa edificată de reclamant, este o diferenţă de teren care, deşi a aparţinut autorului părţilor, nu se regăseşte înscrisă în titlul de proprietate eliberat reclamantului ca moştenitor, alături de mama sa şi a pârâţilor, aşa cum s-a reţinut şi prin sentinţa civilă nr.719/2009 a Judecătoriei Găeşti. Mai mult, reclamantul a locuit în gospodăria situată pe teren împreună cu mama sa, iar după decesul acesteia şi pârâţii pot invoca dobândirea dreptului de proprietate prin moştenire.

Faţă de acestea, instanţa constată că terenul de 1174,80 mp aferent casei reclamantului, pentru care acesta solicită prin prezenta acţiune să se constate dreptul lui exclusiv de proprietate, în temeiul art. 23 din Legea nr. 18/1991, a aparţinut părinţilor reclamantului, reclamantul şi numita CC fiind moştenitori ai acestora. Acest teren, aşa cum s-a reţinut cu putere de lucru judecat prin cele două sentinţe civile menţionate mai sus, excede titlului de proprietate nr. 91607/1998 eliberat reclamantului, alături de mama sa, CC.

Potrivit art. 23 din Legea nr. 18/1991, invocat de reclamant ca temei de drept al acţiunii, sunt şi rămân în proprietatea privată a cooperatorilor sau, după caz, a moştenitorilor acestora, indiferent de ocupaţia sau domiciliul lor, terenurile aferente casei de locuit şi anexelor gospodăreşti, precum şi curtea şi grădina din jurul acestora, determinate potrivit art. 8 din Decretul lege nr. 42/1990.

Astfel, terenul intravilan deţinut de reclamant şi care nu se regăseşte în titlul de proprietate nr. 91607/1998, a aparţinut părinţilor acestuia, iar în situaţia în care ar fi îndeplinite condiţiile art. 23 din Legea nr. 18/1991, el ar reveni în proprietate tuturor moştenitorilor defuncţilor CC şi CC, printre care se numără şi numita CC, conform certificatului de moştenitor nr. 58/16.02.1998, neputând fi vorba de proprietatea exclusivă a reclamantului.

Ţinând seama că reclamantul pretinde pentru sine proprietatea exclusivă asupra terenului ce a aparţinut părinţilor lui, instanţa apreciază că acţiunea acestuia este neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe CC a declarat apel.

În motivarea apelului, apelantul a arătat că instanţa de fond a respins acţiunea deşi a reţinut că terenul nu face parte din titlul de proprietate emis de pe urma defunctului CC.

Singurii moştenitori ai defunctului CC au fost reclamantul şi CC care la rândul său a decedat, la data decesului neavând în patrimoniul său decât cota parte din terenul reconstituit în temeiul legii 18/1991 de pe urma defunctului său soţ, CC şi o construcţie situată pe un teren în suprafaţă de 600 mp inclusă în titlul de proprietate.

Numai reclamantul este proprietar exclusiv al construcţiilor, casă şi anexe gospodăreşti situate pe terenul de 1174 mp, faptul că mama sa CC a locuit cu acesta până la momentul decesului netransformând-o în proprietara construcţiilor de pe teren.

Analizând sentinţa apelată, prin prisma actelor şi lucrărilor dosarului, precum şi a dispoziţiilor legale aplicabile în cauză, tribunalul constată urmatoarele:

Prin titlul de proprietate nr. 91607/1998 eliberat de Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Dâmboviţa (fila 7 dosar fond), apelantului împreună cu mama sa CC, în calitate de moştenitori ai defunctului său tată CC, li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafaţa totală de 8400 mp, teren situat pe raza com. CC.

CC a decedat la data de 29.08.1996, iar potrivit certificatului de moştenitor nr. 58/16.02.1998 (fila 35 dosar  nr. X/232/2008 fond), unica moştenitoare a acesteia este CC, în calitate de fiică, aceasta culegând întreaga masă succesorală din care face parte şi cota de ¼ din terenul de 8400 mp cuprins în titlul de proprietate menţionat mai sus, precum şi un pătul situat pe terenul de 600 mp curţi construcţii din acelaşi titlu de proprietate. În cuprinsul certificatului de moştenitor se face vorbire despre faptul că cei doi fii ai defunctei – CC şi CC sunt străini de succesiune ca urmare a neacceptării conform art.700 Codul civil. Certificatul de moştenitor nu a fost anulat, bucurându-se la acest moment de prezumţia de validitate.

Din declaraţiile martorilor audiaţi în prezenta cauză, instanţa reţine că apelantul locuieşte în gospodăria care a aparţinut părinţilor lui, unde, înainte de  anul 1989 a ridicat o casă, după ce a demolat-o pe cea bătrânească. Au mai susţinut martorii că gospodăria părinţilor reclamantului a fost iniţial mai mare, dar aceştia au dat nepotului de fiică, numitul CC, o parte din teren, cu ieşire la stradă. A mai declarat martora CC că apelantul a locuit în aceeaşi gospodărie cu părinţii lui până când aceştia au decedat.

Şi martorul audiat în apel (CC -fila 33 dosar apel) a declarat că apelantul a locuit  cu soţia şi a construit o casă pe un teren primit de la părinţi, el fiind cel care a muncit terenul împreună cu părinţii săi. Suprafaţa era mai mare, după care a ajuns la aproximativ 1.200 mp, terenul fiind împrejmuit.

Art.23 din legea 18/1991 prevede că „sunt şi rămân în proprietatea privată a cooperatorilor sau, după caz, a moştenitorilor acestora, indiferent de ocupaţia sau domiciliul lor, terenurile aferente casei de locuit şi anexelor gospodăreşti, precum şi curtea şi grădina din jurul acestora, determinate potrivit art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990 privind unele masuri pentru stimularea ţărănimii. Suprafeţele de terenuri aferente casei de locuit şi anexelor gospodăreşti, precum şi curtea şi grădina din jurul acestora sunt acelea evidenţiate ca atare în actele de proprietate, în cartea funciara, în registrul agricol sau în alte documente funciare, la data intrării în cooperativa agricolă de producţie.”

Chiar dacă ar fi îndeplinite condiţiile prevăzute de acest text de lege, reclamantul apelant nu poate pretinde că este proprietarul exclusiv al imobilului, atâta timp cât terenul a aparţinut tatălui părţilor - CC, reconstituirea terenului având loc pe numele său şi al mamei sale CC, a cărei unică moştenitoare este pârâta intimată. În aceste condiţii, terenul ce excede suprafeţei cuprinsă în titlu de proprietate revine ambilor părţi, adică apelantului CC şi intimatei CC în calitate de unică moştenitoare a defunctei CC.

Aşa fiind, demersul juridic al apelantului este neîntemeiat, considerent pentru care, tribunalul potrivit art.480 şi urm. Codul de procedură civilă, va respinge apelul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat apelului civil declarat de apelantul reclamant CC, domiciliat în CC, împotriva sentinţei civile nr. 1215/14.10.2015 pronunţată de Judecătoria Găeşti în dosarul nr. X/232/2015 în contradictoriu cu intimatele pârâte CC, cu sediul în CC şi CC, cu sediul în CC,  dosarul având ca obiect „fond funciar ”.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 24.11.2016.

Domenii speta

Spete similare