Legea insolvenţei permite administratorului judiciar să compenseze creanţe anterioare ori ulterioare deschiderii procedurii, fără a impune limite referitoare la ordinea de prioritate a creanţelor.

Domeniu-Faliment - Insolvenţă. Compensaţie.

Legea insolvenţei permite administratorului judiciar să compenseze creanţe anterioare ori ulterioare deschiderii procedurii, fără a impune limite referitoare la ordinea de prioritate a creanţelor.

(Secţia a VI-a Civilă, decizia civilă nr.2099A din data de 20.11.2017)

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a VII-a Civilă la data de 17.01.2017 sub număr 36837/3/2016/a1 contestatorul G M C T C Ltd SRL - în insolvenţa, a formulat în temeiul art.111 din Legea nr.85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă contestaţie împotriva tabelului preliminar cuprinzând toate creanţele înregistrate împotriva debitorului P I SRL, publicat în BPI nr.163/05.01.2017, prin care a solicitat rectificarea acestuia şi înscrierea cu suma de 2.395.053,13 lei în loc de 110.757,12 lei, aşa cum în mod greşit şi ilegal a fost trecută de către administratorul judiciar.

În motivarea în fapt, contestatorul a învederat că în mod ilegal, administratorul judiciar a admis parţial această sumă, dispunând înscrierea sumei de 110.757,12 lei sub condiţie rezolutorie, motivând această decizie în notificarea nr.11/04.01.2017 primită prin poştă în data de 05.01.2017, arătând că motivele pentru care administratorul judiciar a dispus aceasta măsură constau în faptul că potrivit sentinţe civile nr.3594/23.05.2016 pronunțată de Tribunalul Bucureşti Secţia VII a Civilă în dosarul 33324/3/2013/al, G M C T C Ltd SRL ar datora debitoarei suma de 85.597,91 euro (echivalentul în lei la data de 04.01.2017 a sumei de 386.688,50), 384151 lei şi 1700 lei cheltuieli de judecată.

Din susţinerile contestatorului mai rezultă că administratorul judiciar omite faptul că sentinţa civilă nr.3594/23.05.2016 a fost apelată atât de debitor, cât şi de creditor, iar prin încheierea din data de 13.12.2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, s-a dispus suspendarea judecării apelului până la soluţionarea definitivă a dosarului 3917/3/2014 aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a Civilă, în cadrul căruia s-a dispus obligarea debitorului la achitarea sumei de 883.296,62 lei.

A mai afirmat contestatorul că pentru a fi pusă în discuţie o eventuală compensare ar fi fost necesar ca debitorul P I SRL să deţină o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, precizând totodată că hotărârea judecătorească nu este definitivă, şi deci nu poate forma obiectul unei eventuale compensări.

S-a mai relatat că în situația financiar contabilă a debitorului, G M C T C Ltd SRL figurează cu o creanţă în valoare de 883.296,62 lei, debitorul anexând la cererea introductivă lista creditorilor din care rezultă acest fapt.

În drept, s-au invocat dispoziţiile art.111 din Legea nr.85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă.

La data de 20.02.2017 s-a depus la dosar de către lichidatorul judiciar C.I.I. P.L.A. întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestaţiei, ca neîntemeiată.

Lichidatorul judiciar a arătat că prin încheierea de şedinţă pronunțată la data de 13.12.2016 de către Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr.33324/3/2013/a1 s-a dispus suspendarea judecării, apelului până la soluţionarea definitivă a dosarului nr.33917/3/2014 şi nu s-a dispus suspendarea efectelor sentinţei civile nr.3594/23.04.2016, arătând că hotărârea în prezent care caracter definitiv şi executoriu, aspect ce rezultă şi din prevederile art.12 alin.1 teza I din Legea 85/2006 privind procedura insolvenţei.

Cu privire la penalitățile solicitate în cuantum de 1.511.756 lei, s-a precizat că s-a procedat la înlăturarea acestora prin sentința civilă nr.3037/12.06.2014 pronunţată în dosarul nr.3917/3/2014, prin care instanța de judecată a respins solicitarea G M C T C Ltd SRL privind penalitățile de întârziere, iar pe de altă parte, nu s-a făcut dovada executării lucrărilor conform contractului nr.88/2008, prin prezentarea situațiilor de lucrări.

Sub aspectul probațiunii a fost încuviințată pentru părți proba cu înscrisuri.

Prin Sentința civilă nr.3012/18.05.2017 pronunțată în dosarul nr.36837/3/2016/a1 Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă a respins contestația ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că prin încheierea civilă din data de 27.10.2016 pronunțată în dosarul nr.36837/3/2016 de către Tribunalul Bucureşti - Secţia a VII-a Civilă, s-a dispus deschiderea procedurii simplificate de faliment împotriva P I SRL, iar în BPI nr.163/05.01.2017 a fost publicat tabelul preliminar cuprinzând creanţele împotriva averii debitorului.

S-a mai reținut că G M C T C Ltd SRL a solicitat înscrierea în tabelul de creanțe cu suma de 883.296,62 lei debit principal și 1.511.756 lei penalități de întârziere, fiind înscrisă în tabel cu creanța în valoare de 110.757,12 lei sub condiție rezolutorie.

A constatat tribunalul că potrivit notificării comunicate la 05.01.2017, lichidatorul judiciar a avut în vedere sentința civilă nr.3594/23.05.2016 definitivă și executorie, penalitățile au fost apreciate ca nedatorate prin hotărâre judecătorească, lichidatorul a procedat la compensarea creanțelor reciproce anterioare deschiderii procedurii, iar înscrierea creanței sub condiție rezolutorie se datorează faptului că lichidatorul judiciar a formulat pentru debitoare recurs în dosarul nr.3917/3/2014 aflat pe rolul ICCJ.

Au fost amintite prevederile art.105 din Legea nr.85/2014 și s-a indicat că în raport de această dispoziţie legală, administratorul judiciar sau judecătorul sindic nu poate analiza valabilitatea sau temeinicia titlului executoriu pe calea analizei declaraţie de creanţă, respectiv pe calea contestaţiei la tabel motiv pentru care, în lipsa unei dovezi privind anularea sau modificarea titlului executoriu, creanţa stabilită prin aceste titlu este prezumată ca fiind legal şi temeinic stabilită.

Referitor la creanţa deținută de G M C T C Ltd SRL, împotriva debitoarei, prin hotărârea nr.3037/12.06.2014 pronunțată în dosarul nr. 3917/3/2014 de către Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a Civilă s-a reținut că admis în partea acţiunea formulată şi s-a dispus obligarea P I SRL, la plata sumei de 883,292,63 lei reprezentând contravaloare lucrări conform contractului de antrepriză nr.88/02.09.2008 şi totodată obligarea debitorului, la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2000 lei, hotărâre împotriva căreia s-a formulat apel de ambele părţi, ce a fost soluționat în data de 19.11.2015, prin respingerea apelurilor, ca nefondate, iar împotriva deciziei pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, P I SRL a formulat recurs care se află în curs de soluţionare pe rolul ICCJ.

Contestatoarea creditoare nu a formulat recurs împotriva hotărârii pronunțată în apel, în ceea ce privește soluția pronunțată asupra cererii vizând penalitățile de întârziere.

A reținut judecătorul sindic că prin aceste hotărâri judecătorești s-a apreciat ca neîntemeiată cererea de obligare a P I SRL la despăgubiri corespunzătoare penalităților de întârziere calculate la debitul de 883.292,63 lei, cu motivarea că pârâta nu datorează penalități de întârziere, nefiind incidente prevederile art.6 pct.6 din contractul de antrepriză, în condițiile în care penalitățile de întârziere de 0,15% se puteau solicita numai pentru facturile emise de antreprenor acceptate de pârâta beneficiar, iar factura nr.278/ 28.02.2011 referitoare la suma de 883.292,63 lei a fost contestată de părți.

A mai adăugat tribunalul că în condițiile în care prin hotărâre judecătorească ce se bucură de putere de lucru judecat în condițiile art.430 C.pr.civ., s-a apreciat că debitoarea nu datorează penalități de întârziere pentru debitul în valoare de 883.292,63 lei, o reanalizare a acestei probleme de către lichidatorul judiciar nu mai era posibilă, în mod corect fiind apreciată ca neîntemeiată cererea de înscriere a penalităților de întârziere în tabelul de creanțe.

În ceea ce priveşte creanţa deţinută de P I SRL împotriva G M C T C Ltd SRL s-a reținut că prin sentinţa civilă nr.3594/ 23.05.2016 pronunțată în dosarul nr.33324/3/2013/al aflat pe rolul  Tribunalului Bucureşti, s-a admis contestația şi s-a dispus înscrierea în tabelul definitiv al contestatorului cu suma de 85.597,91 euro, 384.151 lei şi 1700 lei în categoria creanţelor chirografare; împotriva sentinţei civile nr.3594/23.05.2016 s-a formulat apel de către contestator, iar prin încheierea din data de 13.12.2016 pronunțată în dosarul nr.33324/3/2013/a1 s-a dispus în temeiul art.413 alin.1 pct.1 C.pr.civ. suspendarea judecăţii apelului până la soluţionarea definitivă a dosarului nr.3917/3/2014 aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a Civilă. Hotărârea este executorie potrivit art.43 alin4 din legea nr.85/2014.

În ceea ce privește compensarea creanțelor s-au reținut dispozițiile art.90 alin.1 din Legea nr.85/2014, care abilitează administratorul sau lichidatorul judiciar să constate compensarea creanțelor reciproce.

În raport de aspectele reținute anterior contestația formulată a fost apreciată ca neîntemeiată și respinsă ca atare.

Împotriva acestei soluții, în termenul legal, la data de 05 august 2017, a declarat apel contestatoarea, cererea de apel fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel București – Secția a VI-a Civilă la data de 05 septembrie 2017.

Prin apelul declarat contestatoarea a solicitat schimbarea în tot a sentinței apelate în sensul admiterii contestației și înscrierea creditoarei G M C T C Ltd SRL în tabelul preliminar și tabelul preliminar rectificat/completat publicat în BPI nr.447/10.01.2017 cu suma de 2.395.053,13 lei, formată din:debit principal de 883.296,62 lei și penalități de întârziere de 1.511.756 lei.

În motivarea apelului se arată că pentru a putea fi pusă în discuție o eventuală compensare ar fi fost necesar ca debitoarea să dețină împotriva apelantei o creanță certă, lichidă și exigibilă, dar după cum se poate observa hotărârea opusă de debitoare nu este definitivă, astfel că nu putea face obiectul unei eventuale compensări.

Se arată că aspectele expuse sunt susținute prin încheierea pronunțată de Curtea de Apel București în data de 13.12.2016, în dosarul nr.33324/3/2013/a1, din care rezultă că instanța a suspendat judecarea apelului formulat de apelantă împotriva sentinței pronunțate de tribunal prin care debitoarea ar avea o creanță în valoare de 85.597,91 euro, 384.151 lei și 1.700 lei până la soluționarea recursului formulat de debitoare împotriva hotărârii nr.1888/ 09.11.2015 pronunțată de Curtea de Apel București, prin care s-a stabilit că apelanta – contestatoare are față de debitoare o creanță în valoare de 883.296,62 lei și prin care se arată că apelanta a efectuat toate lucrările conform contractelor încheiate și nu datorează debitoarei nicio sumă.

Mai susține apelanta că instituția compensării este incompatibilă cu procedura insolvenței deoarece încalcă flagrant ordinea de prioritate a creanțelor, precum și prevederile art.2 și art.163 din Legea nr.85/2014.

Arată apelanta că planul său de reorganizare a fost votat de adunarea creditorilor și prin confirmarea acestuia P I SRL nu primește nicio sumă de bani. Dacă s-ar admite că a intervenit compensarea ar însemna ca dintre toți creditorii apelantei chirografari doar acest creditor să se îndestuleze cu 100%, înaintea celorlalți creditori de rang superior.

Cu privire la înscrierea creanței sub condiție rezolutorie se arată că și această măsură este greșită deoarece creanța provine dintr-o hotărâre judecătorească executorie dată de Curtea de Apel București.

În drept au fost invocate prevederile art.43 din legea nr.85/2014 coroborate cu dispozițiile art.466 și urm. C.pr.civ.

Apelul a fost legal timbrat cu suma de 100 lei, taxă judiciară de timbru.

La data de 22 septembrie 2017 s-a depus la dosarul cauzei întâmpinarea formulată de lichidatorul judiciar al debitoarei P I SRL prin care s-au invocat excepțiile netimbrării și lipsei calității de reprezentant a administratorului special al apelantei, iar pe fond s-a solicitat respingerea apelului ca nefondat.

În motivarea excepției netimbrării se arată că în cauză nu sunt incidente prevederile art.77 din Legea nr.85/2014, iar în ceea ce privește excepția lipsei calității de reprezentant a administratorului special se arată că, față de prevederile art.18 alin.2 lit. f din Legea nr.85/2014, după intrarea în faliment, administratorul special nu mai poate formula contestații or exercita căi de atac.

Pe fondul cauzei se arată că tribunalul a reținut temeinic faptul că prin hotărârea nr.3037/12.06.2014 pronunțată în dosarul nr.3917/3/2014 s-a admis în parte acțiunea formulată și s-a dispus obligarea P I SRL la plata sumei de 883.292,63 lei contravaloare lucrări conform contractului de antrepriză nr.88/02.09.2008 și totodată obligarea debitorului la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei soluții ambele părți au declarat apel, căi de atac ce au fost respinse, iar numai P I a declarat recurs de unde rezultă că soluția cu privire la capătul de cerere prin care apelanta a solicitat penalități de întârziere a intrat în puterea de lucru judecat.

Or, în condițiile în care prin hotărâre judecătorească ce se bucură de putere de lucru judecat în condițiile art.430 C.pr.civ., s-a apreciat că debitoarea nu datorează penalități de întârziere pentru debitul în valoare de 883.292,63 lei, o reanalizare a acestei probleme de către lichidatorul judiciar nu mai era posibilă, în mod corect fiind apreciată ca neîntemeiată cererea de înscriere a penalităților în tabelul de creanțe.

În ceea ce privește creanța deținută de debitoarea P I împotriva apelantei – contestatoare se arată că prin sentința pronunțată în dosarul nr.33324/3/2013/a1 s-a admis contestația și s-a dispus înscrierea debitoarei în tabelul de creanțe al creditoarei cu suma de 85.597,91 euro, 384.151 lei și 1.700 lei în categoria creanțelor chirografare. Împotriva acestei soluții s-a declarat apel, cale de atac suspendată până la soluționarea dosarului nr.3917/3/2014, însă hotărârea primei instanțe este executorie potrivit art.12 alin.1 din Legea nr.85/2014.

Referitor la compensarea creanțelor se arată că în cauză sunt incidente prevederile art.90 alin.1 din Legea nr.85/2014.

Întâmpinarea nu a fost motivată în drept.

La data de 04 octombrie 2017, prin serviciul Registratură, s-a depusa la dosarul cauzei răspuns la întâmpinare prin care apelanta a solicitat respingerea excepțiilor invocate de intimata – debitoare și admiterea apelului astfel cum a fost formulat.

În apel nu au fost administrate probe noi.

Analizând apelul în raport de actele şi lucrările dosarului, de criticile formulate şi cu observarea prevederilor art.476 C.pr.civ., Curtea, constată următoarele:

1. Criticile referitoare la greșita compensare a creanțelor nu este fondată.

Potrivit art.90 din Legea nr.85/2014 „deschiderea procedurii de insolvenţă nu afectează dreptul niciunui creditor de a invoca compensarea creanţei sale cu cea a debitorului asupra sa, atunci când condiţiile prevăzute de lege în materie de compensare legală sunt îndeplinite la data deschiderii procedurii. Compensarea poate fi constatată şi de administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar. Prevederile alin.1 se aplică în mod corespunzător şi creanţelor reciproce născute după data deschiderii procedurii insolvenţei.”

Textul de lege citat consacră posibilitatea compensării datoriilor reciproce dintre debitoare și creditoare, cele două alineate făcând distincția între creanțe reciproce ce existau la data deschiderii procedurii (creanțe anterioare) și creanţelor reciproce născute după data deschiderii procedurii insolvenţei.

În cauza de față se reține că în dosarul nr.3917/3/2014 prin sentința civilă nr.3037/ 12.06.2014 pronunțată de Tribunalul București s-a admis în parte acțiunea formulată de G M C T C SRL și s-a dispus obligarea P I SRL la plata sumei de 883.292,63 lei contravaloare lucrări conform contractului de antrepriză nr.88/ 02.09.2008, precum și a cheltuitelor de judecată. Apelurile declarate de părți împotriva acestei soluții au fost respinse de Curtea de Apel București, iar la data de 17.10.2017 Înalta Curte de Casație și Justiție a respins recursul declarat de P I SRL prin lichidator judiciar ca inadmisibil.

Astfel în urma litigiului ce a format obiectul dosarului nr.3917/3/2014 s-a stabilit, definitiv, că debitoarea datorează apelantei – creditoare, în temeiul contractului de antrepriză nr.88/02.09.2008, suma de 883.292,63 lei, capătul de cerere având ca obiect penalitățile de întârziere în cuantum de 1.511.756 lei fiind respins.

În atare situație, față de prevederile art.105 din Legea nr.85/2014, având în vedere cele statuate prin hotărârile pronunțate în litigiul amintit mai sus, apelanta – contestatoare nu mai poate solicita în cauza de față penalitățile de întârziere ce i-au fost definitiv respinse în litigiul anterior. A permite administratorului judiciar să reaprecieze asupra penalităților de întârziere ar echivala cu posibilitatea acestuia de a revizui or de a se pronunța în contra unei hotărâri judecătorești definitive, cu nesocotirea dispozițiilor art.430 C.pr.civ.

Pe de altă parte, deși solicită înscrierea în tabelul de creanțe al debitoarei cu suma de 1.511.756 lei, penalități de întârziere calculate în temeiul contractului de antrepriză, apelanta – contestatoare nu arată care ar fi modalitatea prin care administratorul judiciar ar fi putut înlătura statuările definitive ale instanței cu privire la aceste penalități.

Puterea de lucru judecat presupune imposibilitatea repunerii în discuție a cererilor asupra cărora instanțele au dispus în mod definitiv, iar preluarea numai a unor pasaje considerate de parte ca a-i fi favorabile nu poate justifica repunerea în discuție a unei cereri respinsă definitiv.

În concluzie, Curtea reține că în urma litigiului ce a făcut obiectul dosarului nr. 3917/3/2014 debitoarea datorează apelantei suma de 883.292,63 lei contravaloare lucrări nu și penalități de întârziere.

În ceea ce privește creanța pe care debitoarea o are față de creditoare se reține că în dosarul nr.33324/3/2013/a1 Tribunalul București a admis contestația și a dispus înscrierea debitoarei P I în tabelul de creanțe al creditoarei G M C T C SRL cu sumele de 85.597,91 euro (echivalent în lei) 384.151 lei și 1.700 lei în categoria creanțelor chirografare. Potrivit art.12 alin.1 din Legea nr.85/2014 hotărârea tribunalului este executorie, chiar dacă s-a declarat apel, creanța constată fiind certă, lichidă și exigibilă în condițiile art.663 C.pr.civ.

Astfel, pe baza actelor existente la dosar se reține că părțile au creanțe reciproce, recunoscute prin hotărâri judecătorești, în mod corect fiind aplicate prevederile art.90 alin.1 din Legea nr.85/2014.

Curtea nu a primit susținerile apelantei în sensul că aplicarea regulilor de la compensare este incompatibilă cu procedura insolvenței, de vreme ce chiar legea insolvenței permite administratorului judiciar să compenseze creanțe anterioare or ulterioare deschiderii procedurii, fără a impune limite referitoare la ordinea de prioritate a creanțelor. A susține că prin compensare se ajunge la favorizarea anumitor creditori ori că se încalcă ordinea de prioritate a creanțelor echivalează cu a înlătura de la aplicare o dispoziție cuprinsă chiar în legea insolvenței.

Odată ce legea permite compensarea datoriilor reciproce, Curtea constată că în mod corect judecătorul sindic a reținut legala aplicare a prevederilor art.90 alin.1 din Legea nr.85/2014 de către administratorul judiciar.

În concluzie criticile apelantei – contestatoare referitoare la greșita compensare a creanțelor sunt vădit nefondate.

1. Criticile referitoare la greșita înscriere a creanței apelantei ca și creanță sub condiție rezolutorie nu poate fi primită din considerente procedurale.

Curtea reține că în tabelul preliminar al creanțelor asupra averii debitoarei P I SRL publicat în BPI nr.163/05.01.2017 apelanta - creditoare G M C T C Ltd SRL a fost înscrisă cu o creanță în valoare de 110.757,12 lei sub condiție rezolutorie.

Prin contestația înregistrată pe rolul tribunalului contestatoarea G M C T C Ltd SRL a formulat critici cu privire la modul în care a fost înscrisă în tabelul preliminar de creanțe sub aspectul compensării creanțelor și al neînscrierii penalităților de întârziere în cuantum de 1.511.756 lei, fără a face vreo referire la înscrierea creanței sub condiție.

Criticile referitoare la inexistența condiției au fost formulate pentru prima dată în apel, apărând ca a fi formulate omisso medio.

Potrivit art.478 alin.3 C.pr.civ. în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot formula pretenții noi.

În cauza de față apelanta – contestatoare a criticat pentru prima dată în apel înscrierea creanței sale ca și creanță sub condiție rezolutorie, astfel că aceste critici apar ca și pretenții noi în apel. Nu se poate susține că prin contestația formulată în fața tribunalului s-a criticat înscrierea creanței în tabelul preliminar sub toate aspectele, deoarece criticile contestatoarei s-au limitat numai la compensare și înlăturarea penalităților de întârziere, critica referitoare la greșita înscriere a creanței ca și creanță sub condiție motivat de faptul că provine dintr-o hotărâre judecătorească executorie dată de Curtea de Apel București, fiind formulată pentru prima dată prin memoriul de apel.

Prin urmare, față de considerentele expuse mai sus, Curtea a constatat că judecătorul-sindic a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, a cărei confirmare se impune, motiv pentru care, cu observarea prevederilor art.480 alin.1 C.pr.civ., a respins cererea.

Domenii speta

Spete similare