Cerere de valoare redusă

Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamantul DS  .  şi pe pârâta MT , având ca obiect cerere de valoare redusă.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică nu au răspuns părţile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:

În baza art.131, raportat la art.1028, art.94, lit. k şi art.107 Codul de procedură civilă, instanţa a constatat că este competentă, general, material şi teritorial să judece prezenta cauză.

În temeiul art. 238  C.p.c, instanţa a estimat durata procesului la 1 termen.

În baza art. 255 şi art. 258 din Codul de procedură civilă, instanţa a încuviinţat reclamantei proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.

Nemaifiind alte cereri, instanţa a constatat încheiată cercetarea judecătorească şi a reţinut cauza pentru soluţionare.

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea formulată şi înregistrată pe rolul Judecătoriei Balş la data de 29.11.2017 sub nr. 2670/184/2017, reclamanta DS  . a chemat în judecată pe pârâta MT , solicitând instanţei ca, în procedura cererii de valoare redusă, să fie obligată la plata sumei de 187,49 lei,  reprezentând contravaloare servicii, la care a solicitat să se aplice penalităţi de întârziere în cuantum de 0,2% pe zi de întârziere, suma de 335,52 lei reprezentând clauză penală, respectiv echivalentul a 72 euro (4 luni x 18 euro/ lună) conform dispoziţiilor art. 4.5 din contract şi la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii reclamanta a arătat că în data de 31.08.2015 a încheiat cu pârâta  Contractul de furnizare servicii nr. 9539001296/31.08.2015, iar conform clauzelor contractuale s-a obligat să-i furnizeze acestuia servicii de internet, la imobilul situat în T , str. T B ,  la un tarif lunar în valoare de în valoare de 18 euro / lună, pentru serviciul de internet.

A mai arătat reclamanta că a prestat serviciile prevăzute în contract în sarcina ei şi a emis pentru acestea facturi fiscale în valoare de 187,49 lei.

S-a menţionat că, întrucât pârâta nu a achitat contravaloarea serviciilor furnizate, contractul a fost reziliat în conformitate cu dispoziţiile art. 4.3 lit. a din contract.

În drept, reclamanta a invocat dispoziţiile art. 1025-1032 C.proc.civ. şi art. 1270 alin.1 din Codul civil.

Acţiunea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru de 50 lei.

În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar copia unei fişe de furnizare informaţii de bază emise de ONRC, împuterniciri, contractul nr. 9539001296/31.08.2015, şi anexa la acest contract,  facturi fiscale emise pe numele pârâtei, notificare,  cu anexele la acesta.

Prin rezoluţia din data de 29.11.2017 instanţa a dispus comunicarea către pârâtă a formularului de cerere, cu toate acestea, pârâta nu a formulat un răspuns la cerere în termenul prevăzut de lege.

În cauză a fost încuviinţate proba cu înscrisuri.

Analizând înscrisurile depuse la dosarul cauzei, instanţa reţine că:

În fapt, în baza relaţiilor contractuale dintre părţi desfăşurate în baza contractului de furnizare servicii nr. contractul nr. 9539001296/31.08.2015 (filele 14-21), reclamanta a furnizat pârâtei servicii de internet, pârâta având obligaţia de a achita contravaloarea acestora cuprinsă în facturile emise pe numele său (filele 26-27), obligaţie nerespectată, ca urmare a acestei atitudini, s-a ajuns la acumularea unei datorii faţă de reclamantă în sumă de 187,49 lei.

În drept, potrivit dispoziţiilor art. 1270 C.civ. contractul valabil încheiat are putere de lege între părţile contractante, iar potrivit dispoziţiilor art. 1350 C.civ. orice persoană trebuie să-şi îndeplinească obligaţiile pe care le-a contractat, iar în cazul în care, fără justificare, nu îşi îndeplineşte această îndatorire ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părţi şi este obligat să repare acest prejudiciu.

Astfel, în baza relaţiilor contractuale dintre părţi desfăşurate în baza contractului de furnizare servicii nr. 9539001296/31.08.2015, reclamanta a furnizat pârâtei servicii de internet, televiziune prin cablu, telefonie fixă şi internet mobil, pârâta având obligaţia de a achita contravaloarea acestora cuprinsă în facturile emise pe numele său, obligaţie nerespectată, instanţa urmând a obliga pârâta la plata sumei de 187,49 reprezentând servicii prestate de către reclamantă şi neachitate de pârâtă.

În ceea ce priveşte sumele solicitate cu titlu de clauză penală în valoare de 335,52 lei reprezentând contravaloarea tarifelor promoţionale, instanţa reţine că, potrivit art. 4.5 din Condiţiile generale pentru furnizarea serviciilor de comunicaţii electronice integrate (fila 16 dosar), beneficiarul are obligaţia să plătească către RCS & RDS cu titlu de despăgubiri, o sumă totală formată din: contravaloarea serviciilor oferite cu titlu de promoţie, inclusiv contravaloarea tuturor apelurilor către orice reţele, a serviciilor de instalare, a serviciilor de activare, a activităţilor de service, a dreptului de utilizare a echipamentelor predate, contravaloarea oricăror reduceri, subvenţii sau promoţii oferite de către operator în cadrul duratei iniţiale .

De asemenea, cu privire la capătul de cerere referitor la penalităţile de întârziere, instanţa are în vedere prevederile art. 3.4 din ,,Condiţii generale pentru furnizarea serviciilor de comunicaţii electronice integrate RCS & RDS" care prevăd că „în cazul neplăţii contravalorii facturilor până la expirarea Termenului de plata RCS & RDS poate percepe, începând cu cea de a 10 a zi a lunii următoare, penalităţi de 0,2% pe zi de întârziere calculate asupra cuantumului facturilor neachitate, iar serviciile vor putea fi suspendate....”. Se specifică de asemenea că penalităţile pot depăşi cuantumul debitului

Aceste clauze trebuie interpretate prin prisma dispoziţiilor Legii nr. 193/2000, privind clauzele abuzive în contractele încheiate între comercianţi şi consumatori. Conform art. 1 alin. 3 din Legea nr. 193/2000, se interzice comercianţilor stipularea de clauze abuzive în înţelegerile realizate cu consumatorii.

Este considerată clauză abuzivă, potrivit art. 4 din acelaşi act normativ, orice prevedere contractuală care nu a fost  negociată direct, fără a se acorda posibilitatea consumatorului de a influenţa natura ei şi care creează un dezechilibru semnificativ între drepturile si obligaţiile părţilor în defavoarea consumatorului şi încălcând principiul bunei-credinţe.

Instanţa reţine că, prevederile acestei clauzei încalcă cerinţele unei clauze conforme cu dispoziţiile legale şi cu principiul bunei-credinţe. Pe de o parte, pârâta nu a putut influenţa conţinutul acesteia, având în vedere că respectiva convenţie reprezintă un contract-tip, care conţine clauze prestabilite în mod unilateral de către reclamant.

De asemenea este creat un dezechilibru grav între situaţiile părţilor, în defavoarea pârâtei, căci stabileşte o răspundere unilaterală, obligându-o doar pe aceasta la plata de penalităţi în caz de reziliere, însă nu şi pe prestatorul de servicii. În aceste condiţii, observând şi dispoziţiile literei i) din anexa nr. 1 la Legea nr. 193/2000, care enumeră cu titlul exemplificativ tipuri de clauze abuzive, printre care şi cea privind obligarea consumatorului la plata unor sume disproporţionat de mari în cazul neîndeplinirii obligaţiilor contractuale de către aceştia, comparativ cu pagubele suferite de comerciant, instanţa apreciază că obligaţia pârâtului de a plăti o taxă reprezentând contravaloarea tuturor tarifelor promoţionale reprezintă o clauză abuzivă.

Nerespectarea dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 193/2000, atrage nulitatea absolută totală a clauzei abuzive mai sus-menţionate, fiind norme imperative, de ordine publică.

Sancţiunea nulităţii are caracter virtual, dar rezultă în mod neîndoielnic din modul în care este redactată dispoziţia legală, ca şi din raţiunea şi scopul acesteia.

Mai mult,  în acest sens, în hotărârea Pannon  C-243/08, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a decis că protecţia recunoscută consumatorilor prin Directiva nr. 93/13 privind clauzele abuzive în contractele cu consumatorii presupune ca instanţa naţională să poată verifica din oficiu dacă o clauză a contractului dedus judecăţii are caracter abuziv.

Astfel, instanţa apreciază că art. 5.4 şi art. 3.4 din Condiţiile generale pentru furnizarea serviciilor de comunicaţii electronice integrate, reprezintă clauze abuzive, urmând a le înlătura în totalitate.

Pe cale de consecinţă, instanţa urmează a respinge capătul de cerere referitor la clauză penală în valoare de 335,52 lei reprezentând contravaloarea tarifelor promoţionale precum şi a capătului de cerere privind obligarea pârâtei la plata de penalităţi de întârziere în cuantum de 0,20% pe fiecare zi de întârziere calculate de la data scadenţei fiecărei facturi şi până la data plăţii efective, ca neîntemeiate.

Pe aceste considerente, instanţa urmează să admită în parte acţiunea reclamantei şi să oblige pârâta la plata către reclamantă a sumei  187,49 lei cu titlu de contravaloare servicii prestate, urmând a fi respinse ca neîntemeiate capătul de cerere privind obligarea pârâtei la penalităţi de întârziere şi capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata clauzei penale în cuantum de 335,52 lei, urmare a constatării caracterului abuziv al clauzelor prevzute în art. 5.4 şi art. 3.4 din Condiţiile generale pentru furnizarea serviciilor de comunicaţii electronice integrate.

În baza art. 1030 alin. 3 din Codul de procedură civilă, prezenta hotărâre este executorie de drept.

 Totodată, în baza în temeiul art. 1032 alin. (1) şi art. 453 alin. (1) din Codul de procedură civilă., potrivit căruia partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cererea celeilalte părţi, la plata cheltuielilor de judecată, instanţa va obliga pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 50 lei reprezentând cheltuieli de judecată, constând în taxa judiciară de timbru achitată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite în parte acţiunea formulată de reclamanta DS  cu sediul în mun. B cu sediul procesual ales în C, împotriva pârâtei MT , cu sediul în T , , având ca obiect cerere de valoare redusă.

Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 187,49 lei cu titlu de contravaloare servicii prestate.

Respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 335,52 lei cu titlu de clauză penală ca neîntemeiat.

Respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtei la penalităţi de întârziere ca neîntemeiat.

Obligă pârâta la plata către reclamantă, a sumei de 50 lei, reprezentând cheltuieli de judecată constând în taxa judiciară de timbru.

Executorie de drept.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria Balş.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 08.02.2018

Data publicarii pe site: 02.04.2018

Domenii speta

Spete similare