Contestaţie la executare

Sentinţă civilă 115 din 12.03.2013


Deliberând asupra cauzei civile de faţă, instanţa constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. 793/174/19.10.2012, contestatorul D.D. a formulat, în contradictoriu cu intimatul M. N., contestație la executare împotriva executării silite începute de BEJ Scutea Sorin în dos. execuțional nr. 26/2012, solicitând anularea executării, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acţiunii, contestatorul a arătat că executarea silită a început pentru recuperarea unei sume de bani prevăzute în contractul de împrumut autentificat sub nr. 4926/2009 de BNP Bexa Mihai.

A susținut contestatorul că respectivul contract este fictiv și a fost încheiat în frauda legii, fiind lovit de nulitate absolută. Intimatul este văr primar cu mama contestatorului și, în acest context, între părți, ca administratori ai SC .. SRL respectiv SC .. SRL, au existat relații comerciale. Întrucât în anul 2009 SC .. SRL avea facturi neachitate către SC … SRL în valoare de 54.842 lei, intimatul administrator al acestei din urmă societăți, a dorit să beneficieze de o garanție în caz de intrare în insolvență a celei dintâi societăți și i-a solicitat contestatorului încheierea unui contract fictiv de împrumut. Ca urmare a acestei înțelegeri, intimatul a făcut facturi de retur marfă către SC .. SRL pentru suma de 47.541,87 lei, sumă care la aproximativ o săptămână ar fi fost împrumutată personal contestatorului. În realitate însă, factura de retur a fost făcută la data împrumutului fictiv dar a fost antedatată pentru a se beneficia de facilități fiscale.

În drept, s-au invocat prevederile art. 399-404 C.p.c.

În dovedirea acţiunii, contestatorul a depus la dosarul cauzei: comunicare (f. 6), cerere executare silită (f. 7), somație (f. 8), proces-verbal (f. 9), încheiere civilă (f. 10),  facturi fiscale (f. 27, 64-83, 90-93), chitanțe (f. 28-30, 32-34, 57-58, 84-89, 94), extrase registru de casă (f. 31, 59), extrase de cont (f. 35, 40-56, 60-63, 97), Sentință civilă nr. 712/C/2012 pronunțată de Tribunalul Sibiu și dovezi comunicare (f. 36-39), extrase registru carte mare (f. 98-106). A mai solicitat contestatorul proba cu 2 martori și interogatoriul intimatului.

Cererea a fost legal timbrată potrivit dovezilor anulate și atașate la dosarul cauzei (f. 5, 17).

Intimatul M. N. a formulat întâmpinare (f. 113) prin care a solicitat respingerea contestației, cu cheltuieli de judecată.

În motivare, intimatul a susținut că nu este fictiv contractul de împrumut în discuție și că a fost restituită de contestator suma de 650 euro din împrumutul acordat, ceea ce constituie o recunoaștere a convenției contestate.

În probațiune, intimatul a depus chitanță (f. 126) și a solicitat proba cu interogatoriul contestatorului,

Instanța a admis pentru contestator proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, proba cu interogatoriul intimatului şi proba cu 2 martori iar pentru intimat proba cu interogatoriul contestatorului şi proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei. Din oficiu s-a dispus comunicarea dosarului execuțional nr. 26/2012 al BEJ S. S..

Analizând actele şi lucrările dosarului prin prisma probelor administrate, instanţa reţine următoarele:

În fapt, prin contractul purtând încheirea de legalizare de semnătură nr. 4926/06.07.2009 emisă de BNP B.M. (f. 4 dos. execuţional ataşat), s-a prevăzut că intimatul M.N. a împrumutat contestatorului D. D. suma de 13.000 euro, fără dobândă. Termenul împrumutului a fost stipulat ca începând cu data de  06.07.2009 şi având ca scadenţă data de 06.07.2011. Înscrisul mai menţionează faptul că suma împrumutată a fost integral predată de intimatul creditor contestatorului debitor anterior semnării contractului şi că debitorul consimte să fie urmărit în caz de neexecutare a obligaţiei de restituire, considerându-se de drept în întârziere la data scadenţei fără vreo altă formalitate.

Potrivit înscrisului denumit „chitanţă” semnat de părţile cauzei (f. 126 dos. cauză şi f. 5 dos. execuţional ataşat), la data de 22.11.2011 contestatorul a restituit intimatului suma de 650 euro cu titlul – expres menţionat în înscris – de parte din datoria de 13.000 euro contractată potrivit contractului sub semnătură legalizată sus-amintit.

Ca urmare a cererii formulate de intimat, BEJ a procedat la executarea silită a titlului executoriu reprezentat de contractul sub semnătură legalizată nr. 4926/06.07.2009, în temeiul încheierii de încuviinţare a executării nr. 157/21.09.2012 emisă de Judecătoria Agnita în dos. nr. 667/174/2012 (f. 7 dos. execuţional ataşat).

Potrivit susţinerilor părţilor coroborate cu interogatoriile administrate (f. 122-127) şi cu înscrisurile depuse la dosar de către contestator, între SC . SRL avându-l drept administrator pe contestator şi SC … SRL în cadrul căreia intimatul avea calitatea de administrator, s-au desfăşurat raporturi comerciale în perioada 2005-2009. Contestatorul şi intimatul sunt rude de gradul V.

Aceleaşi mijloace de probă relevă că, la momentul încheierii contractului de împrumut sub semnătură legalizată, intimatul cunoştea faptul că societatea al cărei administrator era contestatorul avea dificultăţi financiare iar contestatorul i-a comunicat intimatului că are convingerea că ar putea repune societatea în profit cu ajutorul sumei împrumutate. Totodată, la acelaşi moment al încheierii contractului de împrumut sub semnătură legalizată, exista un debit neachitat între creditoarea SC … SRL şi debitoarea SC … SRL.

Debitul existent între cele două societăţi nu este identic cu suma care a făcut obiectul contractului de împrumut sub semnătură legalizată nr. 4926/06.07.2009 (suma împrumutată 13.000 euro; debitul calculat la cursul leu-uro de la data contractului de împrumut 11.348 euro; debitul calculat la cursul leu-uro de la data pretinsă de contestator drept moment al achiziţionării mărfii 13.048 euro) f. 27, 139-141.

Prin Sentinţa civilă nr. 712/C/2012 pronunţată de Tribunalul Sibiu în dos. nr. 459/85/2010, s-a dispus închiderea procedurii insolvenţei debitoarei SC … SRL (f. 36-39).

În drept, conform art. 399-404 C.p.c., împotriva executării silite şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie. Pentru nerespectarea dispoziţiilor privitoare la executarea silită însăşi sau la efectuarea oricărui actele de executare intervine sancţiunea anulării actului nelegal. În cazul titlurilor executorii care nu provin de la un organ de jurisdicţie, debitorul este în drept să invoce, în cadrul contestaţiei la executare, toate apărările de fond referitoare la existenţa, întinderea şi valabilitatea creanţei.

Contestatorul a invocat instituţia juridică a simulaţiei în forma fictivităţii şi frauda la lege, susţinând că actul juridic invocat de intimat drept temei al debitului executat silit ar fi fost încheiat doar cu scopul de a benefica de o garanţie  în caz de intrare în insolvență a societății administrate de contestator, suma fictiv împrumutată urmând a fi sustrasă de la aplicarea dispoziţiilor legale în materie de insolvenţă.

1.Asupra excepţiei inadmisibilităţii, invocate de intimat, instanţa va pronunţa o soluţie de respingere.

Contrar susţinerilor intimatului, nu era necesară pentru admisibilitatea acţiunii formulate formularea unui petit expres de anulare a actului public pretins fictiv. Este suficientă invocarea simulaţiei, ceea ce se circumscrie noţiunii de apărare de fond în sensul art. 399 al. 1. În caz de eventuală constatare a temeiniciei susţinerilor contestatorului, instanţa ar putea admite contestaţia la executare şi fără a dispune în mod expres anularea eventualului act public fictiv.

Pe de altă parte, invocarea simulaţiei nu este inadmisibilă prin prisma prevederilor art. 399 al. 3 C.p.c.. Restricţia impusă de textul de lege invocat menţionează expres prevederea de lege a unei alte căi de atac împotriva titlului executoriu şi se referă la un mijloc procesual consacrat de legiuitor expres şi în mod special pentru contestarea titlului în discuţie (de ex. plângerea contravenţională pentru anularea unui proces-verbal de contravenţie). Ori, acţiunea în simulaţie nu este prevăzută de lege drept o cale de atac specifică titlului executoriu în discuţie în speţa de faţă – contract de împrumut.

2.Asupra fondului cauzei, instanţa reţine că:

Raportat la prevederile art. 1175 C.civ., simulaţia, în forma fictivităţii, reprezintă acea operaţiune juridică prin care părţile creează aparenţa unui contract care, în realitate, nu există. Este necesar ca, pe lângă actul public, simulat, părţile să încheie, concomitent sau anterior, un act secret care să corespundă voinţei lor reale.

Între părţile contractante simulaţia poate fi dovedită în principiu doar prin contraînscris sau,în cazul în care ar exista un început de dovadă scrisă în sensul art. 1197 C.civ., inclusiv prin martori ori prezumţii.

În cauza de faţă, contestatorul nu a depus un contraînscris însă a produs un început de dovadă scrisă, factura nr. 935/30.06.2009, semnată de intimat şi care, prin prisma sumei de plată consemnate (apropiată de cuantumul împrumutului pretins fictiv) şi a raporturilor de rudenie între părţile cauzei, este de natură de a face credibil faptul pretins de contestator.

Totuşi, nici din declaraţiile de martori, nici din interogatoriul intimatului, nici din ansamblul probatoriului administra nu rezultă concluzia neechivocă a existenţei simulaţiei invocate de contestator.

În niciuna din modalităţile de calcul puse în discuţie de contestator, debitul existent între cele două societăţi nu este identic cu suma care a făcut obiectul contractului de împrumut sub semnătură legalizată nr. 4926/06.07.2009.

Pe de altă parte înscrisul denumit „chitanţă” semnat de părţile cauzei (f. 126 dos. cauză şi f. 5 dos. execuţional ataşat), semnat chiar de contestator, contrazice susţinerile acestuia cuprinzând menţiuni privind plata parţială a împrumutului pretins fictiv.

Este adevărat faptul că martorul P. M. a declarat că au existat discuţii între părţi privind preluarea de către contestator ca şi persoană fizică a datoriei pe care o avea societatea administrată de acesta faţă de societatea administrată de intimat.

Însă, în primul rând, declaraţia trebuie să fie apreciată în circumstanţele calităţii martorului (concubină a contestatorului) şi ale faptului că celălalt martor ascultat, prezent la întâlnirea în cursul căreia ar fi avut loc discuţia relevată de martorul P. M., la aceeaşi masă chiar, nu a auzit o astfel de discuţie.

În al doilea rând, susţinerile martorul P. M.  nu se coroborează cu celelalte probe administrate în măsura în care să concluzioneze neechivoc asupra fictivităţii invocate de contestator. Chiar dacă ar fi existat discuţia relatată de martor, aceasta ar putea semnifica inclusiv intenţia părţilor de a încheia un contract de garanţie sau o altă formă de convenţie prin care, într-adevăr, contestatorul îşi asume faţă de intimat obligaţia de  a plăti o anumită sumă de bani.

Acelaşi raţionament se verifică şi în cazul interogatoriului intimatului.

Acesta a recunoscut că, la momentul încheierii contractului de împrumut sub semnătură legalizată, cunoştea faptul că societatea al cărei administrator era contestatorul avea dificultăţi financiare iar contestatorul i-a comunicat că are convingerea că ar putea repune societatea în profit cu ajutorul sumei împrumutate. Însă aceasta nu susţine concluzia neechivocă a fictivităţii împrumutului ci indică doar faptul că intimatul putea cel puţin bănui scopul pentru care contestatorul dorea un împrumut. Dar, destinaţia concretă pe care contestatorul urma să o dea sumei împrumutate nu este relevantă în speţă atâta timp cât intimatul i-a împrumutat suma personal, în calitate de persoană fizică.

În privinţa fraudei la lege susţinute de contestator, este de principiu faptul că nimeni nu poate invoca în apărare propria sa turpitudine.

Pentru toate aceste considerente, instanţa va respinge contestaţia la executare formulată.

În baza art. 274 C.p.c., reţinând culpa procesuală a contestatorului, instanţa îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaţial.

Totodată, în temeiul art. 274 rap. la art. 200 C.p.c., instanţa va obliga contestatorul la plata către martorul R. I.C. a sumei de 60 de lei reprezentând cheltuieli de transport.