Fond funciar. Anularea titlului de proprietate în situația greșitei identificări a înscrierii în cartea funciară

Acţiunea cu care a fost învestită Judecătoria Baia Mare de către reclamanta K R, continuatoarea personalităţii juridice a beneficiarei titlului de proprietate, a vizat sancţiunea nulităţii absolute parţiale a titlului şi procesului verbal de punere în posesie eliberate defunctului S A în privinţa parcelei de 800 mp din totalul de 2800 mp intravilan, rectificarea cărţii funciare prin restabilirea situaţiei anterioare.

În justificarea cererii de constatare a nulităţii absolute, reclamanta a arătat că a încercat să îşi înscrie în cartea funciară dreptul de proprietate dobândit prin titlul de proprietate şi moştenire, însă OCPI a refuzat acest lucru întrucât S A era deja înscris în cf pe vechiul său amplasament, că defunctul S, deşi a figurat în registrul agricol cu suprafaţa de 2800 mp, în cartea funciară s-a înscris cu 2962 mp, iar documentaţia sa cadastrală de înscriere în cartea funciară este greşită.

Probaţiunea administrată în cauză a relevat împrejurarea că autorii părţilor litigante, S A şi M Aa, au formulat cereri de reconstituire a dreptului de proprietate în baza prevederilor Legii 18/1991, cererilor acestora prin admise prin Hotărârea Comisiei Judeţene Maramureş nr. 984/1992, că ambii au figurat în registrul agricol cu suprafeţele solicitate, iar prin cererile de reconstituire au identificat prin denumire şi suprafaţă parcelele de teren ulterior reconstituite.

Prin raportul de expertiză tehnică judiciară în specialitatea topografie întocmit în cauză de dl. Z In s-a concluzionat faptul că din datele de cf, parcela atribuită prin titlu de proprietate defunctei M A se identifică cu nr. top. 63 din CF Arduzel, autorul acesteia, M A fiind proprietarul vechi tabular al imobilului teren, că titlul eliberat defunctului S A a fost înscris în cartea funciară în baza documentaţiei cadastrale întocmite în anul 2011 şi a vizat imobilele identificate ca având nr. top 64/b şi 63/1, acesta din urmă cu suprafaţa de 793 mp, ulterior fiindu-i atribuit nr. cadastral 50355 cu suprafaţa totală de 2962 mp, că cele două terenuri nu se suprapun faptic, nu se învecinează, împrejurare rezultând inclusiv din conţinutul proceselor verbale de punere în posesie deţinute de ambele părţi. Expertul a concluzionat că documentaţia cadastrală ce a stat la baza înscrierii în cartea funciară a titlului de proprietate al defunctului S A este greşit întocmită în privinţa identificării suprafeţei de 793 mp ca făcând parte din nr. top. 63/1.

Judecătoria Baia Mare a admis cererea apreciind în esenţă faptul că, K R este îndreptăţită a obţine vechiul amplasament, liber la data formulării cererii de reconstituire a dreptului de proprietate, respectiv a reţinut incidenţa motivului de anulare prevăzut de dispoziţiile art. III lit. a pct. ii din Legea 169/1997 întrucât autorul pârâţilor a fost pus în posesie în mod greşit pe această suprafaţă.

Raţionamentul primei instanţe este greşit, fiind rezultatul greşitei interpretări a probaţiunii administrate în cauză şi a prevederilor legale incidente, impunându-se schimbarea acesteia conform art. 480 Cod procedură civilă în limitele învestirii în apel.

Astfel, Tribunalul constată faptul că motivul ce a stat la baza demarării litigiului de faţă este constituit de greşita întocmire a documentaţiei cadastrale ce a stat la baza înscrierii titlului de proprietate atacat, iar nu de lipsa îndreptăţirii la reconstituire sau a greşitei puneri în posesie, împrejurări care să atragă incidenţa dispoziţiilor legii 169/1997.

Or, în contextul de faţă, greşita înscriere în cartea funciară în baza unei documentaţii cadastrale întocmite eronat nu poate fi asimilată motivului de nulitate prevăzut de dispoziţiile art. III lit. a pct. ii din Legea 169/1997, potrivit cărora sunt nule actele de reconstituire şi constituire în favoarea altor persoane asupra vechilor amplasamente ale foştilor proprietari, solicitate de către aceştia, în termen legal, libere la data solicitării, în baza Legii nr. 18/1991 pentru terenurile intravilane, a Legii nr. 1/2000 şi a prezentei legi, precum şi actele de constituire pe terenuri scoase din domeniul public în acest scop.

În acest context, cererile de constatare a nulităţii parţiale a titlului, procesului verbal de punere în posesie şi rectificarea cărţii funciare în mod accesoriu, nu sunt întemeiate şi se impuneau a fi respinse ca neîntemeiate, faţă de considerentele anterior menţionate, eroarea de identificarea ce a stat la baza înscrierii în cartea funciară putând face obiectul unei alte cereri introductive de instanţă.

Prin sentinţa civilă nr. 3660/26.04.2017, pronunţată de Judecătoria baia Mare în dosar nr. 6633/182/2014, a fost admisă cererea reclamantei K R, astfel cum aceasta a fost modificată în 27.10.2014 şi precizată prin cererea înregistrată la 07.10.2015, împotriva pârâţilor S N, S I, S M, S M N, C M M, COMISIA LOCALĂ ULMENI DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR, COMISIA JUDEŢEANĂ MARAMUREŞ DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR, şi în consecinţă a fost constatată nulitatea absolută parţială a titlului de proprietate nr. 44264/91/25.08.1998 eliberat lui S A, respectiv nulitatea absolută parţială a procesului-verbal de punere în posesie din 14.03.1997 a lui S A, cu privire la suprafaţa de 793 mp, aferentă nr. topo 63/1 din CF 155 Arduzel, a fost dispusă radierea dreptului de proprietate înscris în CF 155 Arduzel, asupra terenului de sub nr. topo 63/1, drept înscris în favoarea lui S A, a fost respinsă ca tardiv formulată modificarea cererii de chemare în judecată depusă de reclamantă pentru termenul din 01.03.2017, au fost obligaţi pârâţii să plătească reclamantei suma de 2310 lei cheltuieli de judecată şi a fost respinsă cererea de repunere pe rol formulată de reclamantă.

Judecătoria Baia Mare a reţinut că, potrivit înregistrării din registrul de intrare şi ieşire a corespondenţei din 1991, depus de Comisia Locală Ulmeni, M A, antecesoarea reclamantei a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în data de 19.03.1991, cererea fiind înregistrată sub nr. 1846.

Potrivit adeverinţei emisă de Comisia Locală Ulmeni nr. 220 din 28.01.2002, lui M A i s-a stabilit dreptul de proprietate prin hotărârea Comisiei Judeţene Maramureş nr. 984 din 15.07.1992, pentru suprafaţa de 1,23 ha, conform poziţiei 51 din anexa 3 a acestei hotărâri.

În această anexă a hotărârii comisiei judeţene, în intravilan, se atestă îndreptăţirea lui M A la reconstituirea unei suprafeţe de 0,22 ha.

Pe verso-ul acestei adeverinţe, în intravilan, se atestă stabilirea în intravilan a unei suprafeţe de 0,19 ha, la locul numit „Acasă” şi a unei suprafeţe de 0,07 ha, în locul numit „Grădină intravilan”.

Prin titlul de proprietate 6076/37 din 03.04.2002 s-a reconstituit în favoarea lui M A, dreptul de proprietate asupra unei suprafeţe de 1900 mp, în intravilan.

Analizându-se procesul-verbal de punere în posesie eliberat lui M A, în 29.10.2001, şi titlul de proprietate 6076/37/2002, rubrica „Observaţii” din cuprinsul acestuia, s-a constatat că terenul intravilan asupra căruia a fost făcută punerea în posesie şi, respectiv, s-a reconstituit dreptul de proprietate a fost identificat topografic ca aparţinând nr. topo 63, peste care s-a tăiat şi s-au reînscris nr. cadastrale 586, 587, 588, 589.

Aceasta înseamnă că, terenul ce a fost atribuit, în intravilan, lui M A, de către Comisia Locală Ulmeni şi Comisia Judeţeană Maramureş, a fost cel de sub nr. topo 63. Adică, reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea lui M A s-a făcut în ceea ce priveşte terenul intravilan, asupra celui de sub nr. topo 63.

Radierea nr. topo 63 din procesul-verbal întocmit în data de 29.10.2001 în favoarea lui M A, s-a făcut în 17.03.2010, potrivit menţiunii din cuprinsul acestui înscris, pentru ca acest nr. topografic să fie cuprins prin menţiunea făcută în data de 05.04.2011, în procesul-verbal de punere în posesie al lui S A, din 14.03.1997. 

Privind cronologic menţiunile cuprinse în cele două procese-verbale de punere în posesie ale lui M A şi S A, se reţine că terenul intravilan identificat sub nr. topo 63 a fost reconstituit în favoarea lui MA, acesteia recunoscându-i-se îndreptăţirea la atribuirea acestui imobil.

Cu toate acestea, punerea în posesie efectivă a lui M A şi S A s-a făcut cu nerespectarea suprafeţelor reconstituite în intravilan, adică cei doi au fost puşi efectiv în posesie asupra unor terenuri intravilane asupra cărora nu li se recunoscuse îndreptăţirea.

Astfel, deşi lui M A i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului intravilan de sub nr. topo 63, adică i s-a recunoscut îndreptăţirea la atribuirea în proprietate a terenului de sub nr. topo 63, menţionându-se, scriptic, acest nr. topo în procesul-verbal de punere în posesie eliberat lui M A, totuşi, în anul 2010, în mod nejustificat s-a radiat acest nr. topo din procesul-verbal al lui MA, aceasta fiind pusă efectiv în posesie, conform expertizei topografice efectuată în prezenta cauză, asupra altui teren.

Asupra terenului de sub nr. topo 63, respectiv asupra unei suprafeţe de 793 mp din acest teren, a fost pus efectiv în posesie, conform expertizei topografice efectuate în cauză, S A.

Aceasta, deşi, lui S A nu i s-a recunoscut îndreptăţirea la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului de sub nr. topo 63, de către cele două comisii, aspect ce reiese din faptul că numai ulterior radierii nr. topo 63 din procesul-verbal eliberat lui M A (aceasta până în anul 2010 avea identificat topografic terenul intravilan ca fiind cel de sub nr. topo 63) s-a înscris în proces-verbal eliberat lui S A nr. topo aferent terenului intravilan reconstituit acestuia.

Aşadar, M A şi S A au fost puşi efectiv în posesie asupra unor terenuri care nu le-au fost reconstituite în proprietate, asupra cărora nu le-a fost recunoscută îndreptăţirea. Celei căreia i-a fost recunoscută prima, îndreptăţirea asupra terenului de sub nr. topo 63, de către cele două comisii este Ms Ana, punerea în posesie efectivă a acesteia făcându-se, în mod nejustificat, asupra altui teren decât asupra celui atribuit în proprietate.

Mai mult, din actele anexate de M A la Comisia locală Ulmeni, în anul 1991, în dovedirea dreptului de proprietate, reiese că aceasta a solicitat reconstituirea în calitate de moştenitoare a lui Ms A, al cărui registru agricol l-a depus în probaţiune.

S A prin cererea de reconstituire a dreptului de proprietate depusă la Comisia Locală Ulmeni, în anul 1991, a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate în calitate de fost proprietar, depunând în probaţiune, registrul său agricol din perioada 1959-1963.

Or, terenul de sub nr. topo 63 a aparţinut anterior cooperativizării, conform înscrierii din CF 155 Arduzel, lui NR căsătorită cu M A, care, potrivit actelor de stare civilă au fost părinţii soţului lui M A.

Aşadar, M A este cea îndreptăţită la reconstituirea asupra terenului de sub nr. topo 63 din CF 155 Arduzel, în calitate de moştenitoare a soţului său, M A. Reclamanta este fiica lui M A şi M A.

Întrucât, M A solicitase terenurile aparţinând lui M A, inclusiv, deci, cel de sub nr. topo 63, în anul 1991, acest teren intravilan fiind liber la data solicitării, şi întrucât soţul său era îndreptăţit la reconstituire, în calitate de moştenitor al părinţilor săi, proprietari ai acestui teren, anterior cooperativizării, conform înscrierii în CF 155 Arduzel, şi întrucât acest imobil de sub nr. topo 63 a fost reconstituit de cele două comisii, aşa cum s-a demonstrat mai sus, în proprietatea lui M A, urmează a se constata în temeiul art. III lit. a) pct. ii) din Legea 169/1997 nulitatea absolută parţială a titlului de proprietate eliberat lui S A pentru suprafaţa de 793 mp aferentă nr. topo 63/1, acesta fiind pus în posesie în mod nejustificat asupra acestui imobil incluzându-i-se totodată acest teren în titlul de proprietate.

M A deţine deja titlu de proprietate 6076/37/2002 asupra terenului topografic 63/1, prin recunoaşterea îndreptăţirii asupra acestuia, trebuind numai să fie pusă în posesie efectivă asupra acestui teren, scriptic, terenul topo 63 fiind deja cuprins în procesul-verbal de punere în posesie.

Constatându-se nulitatea parţială a titlului nr. 44264/91/1998 emis lui S A, pentru topo 63/1, urmează a se radia dreptul de proprietate al lui S A din CF 155 Arduzel, asupra acestui teren, ca urmare a desfiinţării actului în temeiul căruia a fost înscris dreptul de proprietate.

Cererea de chemare în judecată modificată, depusă pentru termenul de judecată din 01.03.2017, urmează a fi respinsă ca tardiv formulată pentru considerentele expuse în şedinţa publică din 12.04.2017.

2.Împotriva acestei sentinţe au declarat apel pârâţii Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Maramureş şi S N.

Apelanta Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Maramureş a solicitat modificarea sentinţei în sensul înlăturării obligaţiei stabilite în sarcina sa de achitare a cheltuielilor de judecată ocazionate de litigiu.

În motivarea cererii de apel, s-a arătat că nu are competenţe atribuite legal în privinţa amplasamentului terenurilor vizate de legile reparatorii şi nu are astfel o culpă procesuală în sensul legii.

Apelantul S N a solicitat schimbarea hotărârii apelate în sesnul respingerii acţiunii.

În motivarea cererii, apelantul a arătat în esenţă faptul că sentinţa atacată este nelegală şi netemeinică, respectiv fiind rezultatul greşitei interpretări a probaţiunii administrate în cauză.

Astfel, s-a arătat că din concluziile raportului de expertiză topografică întocmită în cauză a reieşit împrejurarea că terenurile aflate în titlurile de proprietate ale părţilor nu se suprapun astfel că nu se impunea anularea titlului atacat.

Intimata K R a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelurilor formulate în cauză ca nefondate învederând că sentinţa este legală şi temeinică, solicitându-se acordarea cheltuielilor de judecată în apel.

S N a formulat răspuns la întâmpinare prin care şi-a menţinut solicitările formulate prin memoriul de apel.

În apel nu a fost încuviinţată sau solicitată administrarea de probe suplimentare.

3.Analizând cererile de apel prin prisma dispoziţiilor legale incidente, Tribunalul a reţinut că acestea sunt întemeiate pentru următoarele considerente:

Prin titlul de proprietate nr. 44264/91/25.08.1998 s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea numitului S A pe raza teritorială a satului Arduzel-oraş Ulmeni pentru suprafaţa totală de 3 ha şi 1800 mp teren, din acesta suprafaţa de 2800 mp având categoria arabil, curţi construcţii, fiind situat în intravilan. Titlul de proprietate a fost precedat de procesul verbal de punere în posesie din 14.03.1997.

Pârâţii, persoane fizice sunt moştenitorii defunctului S A, decedat la data de 20.08.2005.

Prin titlul de proprietate nr. 6076/37/3.04.2002, eliberat în favoarea numitei M A după autorul M A, s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pe raza satului Arduzel, oraş Ulmeni pentru suprafaţa totală de 1 ha şi 4700 mp, din care suprafaţa de 1900 mp situată în intravilan, având categoria de folosinţă arabil, curţi-constucţii. M A a fost pusă în posesie la data de 29.10.2001.

Acţiunea cu care a fost învestită Judecătoria Baia Mare de către reclamanta K R, continuatoarea personalităţii juridice a beneficiarei titlului de proprietate, a vizat sancţiunea nulităţii absolute parţiale a titlului şi procesului verbal de punere în posesie eliberate defunctului S A în privinţa parcelei de 800 mp din totalul de 2800 mp intravilan, rectificarea cărţii funciare prin restabilirea situaţiei anterioare.

În justificarea cererii de constatare a nulităţii absolute, reclamanta a arătat că a încercat să îşi înscrie în cartea funciară dreptul de proprietate dobândit prin titlul de proprietate şi moştenire, însă OCPI a refuzat acest lucru întrucât S A era deja înscris în cf pe vechiul său amplasament, că defunctul S, deşi a figurat în registrul agricol cu suprafaţa de 2800 mp, în cartea funciară s-a înscris cu 2962 mp, iar documentaţia sa cadastrală de înscriere în cartea funciară este greşită.

Probaţiunea administrată în cauză a relevat împrejurarea că autorii părţilor litigante, S A şi M A, au formulat cereri de reconstituire a dreptului de proprietate în baza prevederilor Legii 18/1991, cererilor acestora prin admise prin Hotărârea Comisiei Judeţene Maramureş nr. 984/1992, că ambii au figurat în registrul agricol cu suprafeţele solicitate, iar prin cererile de reconstituire au identificat prin denumire şi suprafaţă parcelele de teren ulterior reconstituite.

Prin raportul de expertiză tehnică judiciară în specialitatea topografie întocmit în cauză de dl. Zlampareţ Ioan s-a concluzionat faptul că din datele de cf, parcela atribuită prin titlu de proprietate defunctei M A se identifică cu nr. top. 63 din CF Arduzel, autorul acesteia, M A fiind proprietarul vechi tabular al imobilului teren, că titlul eliberat defunctului S A a fost înscris în cartea funciară în baza documentaţiei cadastrale întocmite în anul 2011 şi a vizat imobilele identificate ca având nr. top 64/b şi 63/1, acesta din urmă cu suprafaţa de 793 mp, ulterior fiindu-i atribuit nr. cadastral 50355 cu suprafaţa totală de 2962 mp, că cele două terenuri nu se suprapun faptic, nu se învecinează, împrejurare rezultând inclusiv din conţinutul proceselor verbale de punere în posesie deţinute de ambele părţi. Expertul a concluzionat că documentaţia cadastrală ce a stat la baza înscrierii în cartea funciară a titlului de proprietate al defunctului S A este greşit întocmită în privinţa identificării suprafeţei de 793 mp ca făcând parte din nr. top. 63/1.

Judecătoria Baia Mare a admis cererea apreciind în esenţă faptul că, K R este îndreptăţită a obţine vechiul amplasament, liber la data formulării cererii de reconstituire a dreptului de proprietate, respectiv a reţinut incidenţa motivului de anulare prevăzut de dispoziţiile art. III lit. a pct. ii din Legea 169/1997 întrucât autorul pârâţilor a fost pus în posesie în mod greşit pe această suprafaţă.

Raţionamentul primei instanţe este greşit, fiind rezultatul greşitei interpretări a probaţiunii administrate în cauză şi a prevederilor legale incidente, impunându-se schimbarea acesteia conform art. 480 Cod procedură civilă în limitele învestirii în apel.

Astfel, Tribunalul constată faptul că motivul ce a stat la baza demarării litigiului de faţă este constituit de greşita întocmire a documentaţiei cadastrale ce a stat la baza înscrierii titlului de proprietate atacat, iar nu de lipsa îndreptăţirii la reconstituire sau a greşitei puneri în posesie, împrejurări care să atragă incidenţa dispoziţiilor legii 169/1997.

Or, în contextul de faţă, greşita înscriere în cartea funciară în baza unei documentaţii cadastrale întocmite eronat nu poate fi asimilată motivului de nulitate prevăzut de dispoziţiile art. III lit. a pct. ii din Legea 169/1997, potrivit cărora sunt nule actele de reconstituire şi constituire în favoarea altor persoane asupra vechilor amplasamente ale foştilor proprietari, solicitate de către aceştia, în termen legal, libere la data solicitării, în baza Legii nr. 18/1991 pentru terenurile intravilane, a Legii nr. 1/2000 şi a prezentei legi, precum şi actele de constituire pe terenuri scoase din domeniul public în acest scop.

În acest context, cererile de constatare a nulităţii parţiale a titlului, procesului verbal de punere în posesie şi rectificarea cărţii funciare în mod accesoriu, nu sunt întemeiate şi se impuneau a fi respinse ca neîntemeiate, faţă de considerentele anterior menţionate, eroarea de identificarea ce a stat la baza înscrierii în cartea funciară putând face obiectul unei alte cereri introductive de instanţă.

Apelul formulat de Comisia Judeţeană Maramureş va fi admis de asemenea, consecinţa respingerii cererii principale fiind constituită de înlăturarea obligaţiei stabilite la prima instanţă de plată a cheltuielilor de judecată ocazionate de litigiul dedus judecăţii.

Raportat la principiul disponibilităţii, ţinând cont de limitele învestirii, Tribunalul va menţine dispoziţiile primei instanţe vizând respingerea ca tardiv formulată modificarea cererii de chemare în judecată depusă de reclamantă pentru termenul din 01.03.2017.

Constatând împrejurarea că apelantul S N nu a făcut dovada cheltuielilor de judecată solicitate conform dispoziţiilor art. 451 şi urm. Cod procedură civilă, instanţa va respinge cererea acestuia de acordare cheltuieli de judecată ca neîntemeiată.

Domenii speta

Spete similare