Transformare amenda

Decizie 297 din 20.04.2017


Prin sentinţa civilă nr. X/15.11.2016 pronunţată de Judecătoria C în dosar nr. X/207/2016, s-a admis excepţia prescripţiei dreptului de a cere executarea silită a creanţei provenind din amenda contravenţională.

S-a respins cererea formulată de Unitatea Administrativ – Teritorială – Comuna D, privind înlocuirea sancţiunii amenzii contravenţionale aplicată contravenientului A F A, cu sancţiunea prestării unei activităţi în folosul comunităţii, ca prescrisă.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că petenta  U.A.T.  D  a  solicitat, în baza art.9 alin 3 din OG nr.2/2001, să se dispună înlocuirea sancţiunii amenzii contravenţionale aplicată contravenientului prin procesul-verbal seria CC nr. X/07.08.2009 emis de IPJ O – Poliţia mun. C  în cuantum de 180 lei, cu sancţiunea prestării unei activităţi în folosul comunităţii.

Întrucât intimatul nu a contestat în instanţă procesul verbal de contravenţie, sancţiunea aplicată acestuia a rămas definitivă.

Potrivit art. 39 alin. 3 din OG 2/2001, care reglementează punerea în executare a sancţiunii amenzii contravenţionale, executarea se face în condiţiile prevăzute de dispoziţiile legale privind executarea silită a creanţelor fiscale.

Potrivit art. 131 al.1 şi 2 din Legea 92/2003  - Codul de procedură fiscală,  dreptul de a cere executarea silită a creanţelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naştere acest drept, iar aliniatul 2 prevede că acest termen de prescripţie se aplică şi  creanţelor provenind din amenzi contravenţionale.

În speţă, s-a reţinut că executarea silită a amenzii de 180 lei aplicată contravenientului  s-a prescris în raport cu data aplicării sancţiunii prin procesul verbal menţionat, respectiv 07.08.2009  şi data introducerii acţiunii, 12.09.2016.

În consecinţă, instanţa a admis excepţia prescripţiei dreptului de  a solicita înlocuirea sancţiunii amenzii contravenţionale cu prestarea unei activităţi în folosul comunităţii şi a respins acţiunea reclamantei UAT D împotriva intimatului, ca prescrisă. 

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel apelanta U.A.T. PRIMĂRIA COMUNEI D, solicitând admiterea apelului aşa cum a fost formulat.

Apelanta a precizat că, începând cu data de 07.08.2009, dată la care i-a fost aplicată amenda contravenţională de 180 lei contravenientului A F A, a făcut numeroase demersuri, respectiv l-a somat pe acesta şi i-a adus la cunoştinţă că trebuie să plătească această amendă.

Consideră că actele de urmărire şi executare silită sunt acte de punere în întârziere care întrerup termenul de prescripţie, astfel că din acest punct de vedere apreciază că sentinţa atacată este nelegală şi netemeinică.

Analizând sentinţa apelată, în raport de motivele invocate, dar şi în conformitate cu prevederile  art. 476 şi urm. Cod procedură civilă, tribunalul constată apelul nefondat pentru considerentele ce succed:

La dosarul instanţei de apel, apelanta reclamantă a depus chitanţa nr. 267 din 13.02.2014 din care rezultă că intimatul a  achitat suma de 180 lei şi, de  asemenea, a  depus şi înştiinţări de plată şi somaţie emise în anul 2009 şi, respectiv, anii 2012 şi 2013, înscrisuri care fac dovada că s-a întrerupt cursul prescripţiei, astfel că instanța în mod eronat a admis excepția prescripției dreptului de  a solicita înlocuirea sancţiunii amenzii contravenţionale.

Rejudecând cauza, tribunalul retine obligativitatea dispozițiilor art. 9 alin. (5) din OG nr 2/2001, conform cărora, în cazul in care contravenientul nu achita amenda in termen de 30 de zile de la rămânerea definitiva a sancțiunii si nu exista posibilitatea executării silite, instanța procedează la înlocuirea amenzii cu sancțiunea obligării la prestarea unei activităţi în folosul comunităţii.

In conformitate cu prevederile art. 13 din OG 22/2015, în toate situaţiile, instanţa stabileşte prin hotărâre natura activităţilor ce vor fi prestate de acesta în folosul comunităţii, pe baza datelor comunicate de primarul localităţii în care contravenientul îşi are domiciliul sau reşedinţa, ţinând seama de aptitudinile sale fizice şi psihice, precum şi de nivelul pregătirii profesionale

Potrivit art. 15 din OG nr. 55/2002, sancțiunea prestării unei activităţi in folosul comunităţii se pune in executare de către prima instanța de judecata prin emiterea unui mandat de executare. Mandatul de executare se întocmește in 4 exemplare si cuprinde: denumirea instanței care l-a emis, data emiterii, numărul si data hotărârii care se executa, datele privitoare la persoana contravenientului: numele, prenumele, data si locul nașterii, domiciliul si reședința, daca este cazul, si codul numeric personal, precum si durata si natura activității ce urmează sa fie prestata de contravenient.

In ce privește natura activității in folosul comunităţii, se constată că aceasta trebuie stabilita in mandatul de executare si deci,  implicit, se impune a fi menționata in hotărârea pronunțata, neconstituind alegerea organului de executare ce fel de activitate urmează a presta contravenientului.

Deși art. 2 din OG nr 55/2002 stabilește generic activitățile ce pot constitui obiectul sancțiunii ce urmează a fi înlocuite, arătându-se in acest sens ca activitatea in folosul comunităţii se prestează in domeniul serviciilor publice, pentru întreținerea locurilor de agrement, a parcurilor si a drumurilor, păstrarea curăţeniei si igienizarea localităților, desfășurarea de activităţi in folosul căminelor pentru copii si bătrâni, al orfelinatelor, creșelor, grădinițelor, școlilor, spitalelor si al altor așezăminte social-culturale, numai consiliul local al localității in care contravenientul îşi are domiciliul ori reședința este cel care stabilește prin hotărâre, potrivit prevederilor art. 2, domeniile serviciilor publice si locurile in care contravenienții vor presta activităţi in folosul comunităţii.

In speță, tribunalul constată  imposibilitatea de a alege natura activității in folosul comunităţii ce urma a fi prestata de către contravenient, astfel ca înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale nu poate sa  opereze, neputându-se stabili, in concret, activitatea ce trebuie  prestata de către acesta.

In consecința, se retine că organul constatator avea obligația de a prezenta instanței hotărârea consiliului local care sa stabilească domeniile serviciilor publice si locurile in care contravenienții vor presta activităţi in folosul comunităţii pentru ca instanța sa înlocuiască sancțiunea amenzii cu o sancțiune efectiva si apta de a fi pusa in executare.

Drept urmare, nu se poate proceda in mod generic la înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea prestării unei activităţi in folosul comunităţii, ci se impune a fi stabilite, pe lângă durata acestei masuri, atât natura acesteia, cat si locul unde urmează a fi prestata.

Având în vedere că în cauza  dedusă judecăţii, reclamanta nu a depus la dosar înscrisul susmenţionat şi nu a precizat locul unde urmează să se presteze activitate în folosul comunităţii, tribunalul constată cererea de chemare în judecată ca fiind neîntemeiată şi, cu  această motivare, urmează ca în baza  art. 480 alin. 1 cod procedură civilă, să  respingă apelul declarat împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond.

Data publicarii pe portal: 28.11.2017