Sentinta civila

Dosar nr. 1635/239/2011.

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA HÂRLĂU

Şedinţa publică de la 09 Decembrie 2011

Completul compus din:

PREŞEDINTE A.M. G.

Grefier I. C. D.

SENTINŢA CIVILĂ nr. 1348/2011

Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe petent F. O. I. şi pe intimata I.P.J. IAŞI, având ca obiect plângere contravenţională.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică lipsă fiind părţile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează următoarele:

În temeiul dispoziţiilor art.159 ind.1 alin.4 Cod de pr.civ, instanţa verifică şi constată competenţa materială şi teritorială exclusivă de a soluţiona cauza, conform art.118 alin.1 din OUG nr.195/2002 republicată şi art.32 alin.2 din OG nr.2/2001.

Plângerea a fost introdusă în termen legal, conform art. 118 alin.1 din OUG nr.195/2002 republicată şi art.31 alin.1 din OG nr.2/2001.

Instanţa acordă cuvântul la probe şi în temeiul art. 167 alin. 1 Cod procedură civilă încuviinţează pentru petent proba cu înscrisuri constând în buletin de verificare metrologică aparat radar, atestat operator radar al agentului constatator precum şi proba cu înregistrarea video a contravenţiei ca fiind pertinente, utile şi concludente pentru soluţionarea cauzei, luând act că aceste probe au fost depuse de intimat la dosarul cauzei şi comunicate petentului.

De asemenea instanţa în baza art. 167 alin. 1 Cod procedură civilă respinge ca neutilă proba  cu certificatul de omologare a aparatului radar solicitată de petent în plângerea formulată.

Totodată,  instanţa încuviinţează şi pentru intimat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, respectiv documentaţia aferentă procesului verbal de contravenţie, ca fiind pertinente, utile şi concludente pentru soluţionarea cauzei.

Nemaifiind cereri de formulat şi excepţii de invocat, instanţa constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul pe fondul cauzei şi rămâne în pronunţare.

I N S T A N Ţ A

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Hârlău la data de 24.08.2011 sub nr.1635/239/2011, petentul F. O. I., domiciliat în oraş , ales pentru comunicarea actelor de procedură în oraş Hârlău,  jud. Iaşi, a solicitat, în contradictoriu cu intimatul I. de P. al J. Iaşi-P. oraşului H., anularea procesului-verbal de contravenţie seria C.C. nr.9371304 din data de 23.08.2011 întocmit de agent M. C. din cadrul P. Oraşului Hârlău, prin care petentul a fost sancţionat cu amendă în sumă de 1340 lei ( 20 puncte amendă) , fiindu-i , totodată, reţinut şi permisul de conducere.

În motivarea plângerii formulate, petentul a arătat că la data de 23.08.2011, în timp ce conducea autoturismul marca Audi A4 cu nr. de înmatriculare ......... nr.58, pe raza localităţii S., jud. Iaşi, a fost oprit pentru control de agentul de poliţie M. C., din cadrul P. Oraşului H.-Servicul Rutier, care i-a adus la cunoştinţă faptul că a depăşit viteza legală, circulând cu o viteză de 131 km/h. Petentul a precizat, totodată, că situaţia de fapt astfel cum a fost reţinută de agentul constatator contravine realităţii, acesta refuzând să prezinte petentului înregistrarea video a contravenţiei, la solicitarea expresă a acestuia.

A mai precizat petentul şi faptul că agentul constatator M. C. era singur în maşina poliţiei, filmarea cu aparatul radar şi întocmirea procesului-verbal fiind realizate de acesta, în timp ce colegul său era ocupat cu verificarea unui alt autoturism. Totodată, petentul a învederat că maşina de poliţie era amplasată într-o zonă cu stâlpi de înaltă tensiune în ambele părţi ale şoselei, respectiv în apropierea staţiei de 110 KV, arătând că, în conformitate cu normele Codului Rutier, este interzisă amplasarea aparatelor radar "în zone cu câmp electromagnetic creat de înalta tensiune".

Plângerea nu a fost motivată în drept, petentul solicitând , în dovedire, proba cu înscrisuri, respectiv depunerea de către intimat la dosarul cauzei a certificatului de omologare a aparatului radar marca Phyton II, buletinul de verificare  metrologică a aparatului radar în termen de valabilitate, autorizaţia de operator radar aparţinând agentului constatator. Petentul a anexat la plângerea formulată copie de pe procesul-verbal de contravenţie seria CC nr.9371304/23.08.2011 şi copie de pe dovada cu drept de circulaţie seria CU nr 0053491 din data de 23.08.2011 ( fila5 dosar).

Cererea este scutită de plata taxelor judiciare de timbru,în conformitate cu dispoziţiile art.15 lit.i din Legea nr.146/1997.

Intimatul nu a formulat întâmpinare prin care să-şi exprime poziţia procesuală faţă de plângerea formulată de petent, dar, cu adresa nr.469726 din data de 21.10.2011,  a depus la dosarul cauzei, la solicitarea instanţei, documentaţia aferentă procesului-verbal de contravenţie, respectiv  raportul agentului constatator, buletinul de verificare metrologică a aparatului radar şi atestatul operator radar al agentului constatator ( filele 15-18), precum şi înregistrarea video a faptei contravenţionale (fila 19)

Instanţa, în baza art.159 ind.1 alin.4 Cod de pr.civ., a procedat la verificarea şi constatarea din oficiu a competenţei materiale şi teritoriale exclusive de a soluţiona cauza, conform art.118 alin.1 din OUG nr.195/2002 republicată raportat la art.1 pct.1 din Codul de pr.civ.

În cursul judecăţii, instanţa, în temeiul dispoziţiilor art.167 alin.1 din Codul de pr.civ, a încuviinţat pentru petent probele solicitate, respectiv proba cu documentaţia aferentă procesului-verbal de contravenţie, respectiv buletinul de verificare  metrologică a aparatului radar , autorizaţia de operator radar aparţinând agentului constatator şi înregistrarea video a faptei contravenţionale, ca fiind pertinente, utile şi concludente pentru soluţionarea cauzei, luând act de faptul că aceste înscrisuri au fost depuse de intimat la dosarul cauzei. În temeiul aceluiaşi text de lege, instanţa a respins ca neutilă proba cu certificatul de omologare a aparatului radar marca Phyton II.

De asemenea, apreciind pertinenţa, utilitatea şi concludenţa lor, instanţa a încuviinţat şi pentru intimat proba cu înscrisurile sus-menţionate ce alcătuiesc documentaţia aferentă procesului-verbal de contravenţie.

Din oficiu, instanţa a dispus emiterea unor adrese către Judecătoria Hârlău-Biroul de Executări Contravenţionale,  Poliţia Oraşului Hârlău şi Primăria Oraşului Hârlău, în vederea comunicării dacă în evidenţele acestor instituţii petentul figurează înregistrat cu sancţiuni contravenţionale, relaţiile solicitate fiind ataşate la dosarul cauzei ( filele 24,25,26 şi  29 dosar).

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

La data de 23.08.2011, agentul constatator M. C., din cadrul I.P.J.Iaşi-Poliţia oraşului Hârlău, a întocmit procesul verbal seria CC nr.9371304 din data de 23.08.2011, prin care a dispus sancţionarea petentului F. O. I. cu sancţiunea principală a amenzii în cuantum de 1340 lei şi sancţiunea complementară a reţinerii permisului de conducere pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 102 alin.3 lit. e din OUG nr.195/2002 republicată.

Pentru a aplica aceste sancţiuni, agentul constatator a reţinut că: " petentul a condus autoturismul marca Audi cu nr. de înmatriculare ...... pe raza localităţii S. cu viteza de 131 km/h, fiind înregistrat cu aparatul radar marca Phyton II montat pe autoturismul MAI 27993, caseta video nr.12, limita legală fiind de 50 km/h"

Plângerea contravenţională atrage incidenţa art.6 CEDO, în latura sa penală, constituind o "acuzaţie in materie penală", cu respectarea tuturor garanţiilor oferite de CEDO în materie penală. Aşa cum a arătat Curtea "distincţia între contravenţii şi infracţiuni existentă în legislaţia internă a unora dintre statele semnatare ale Convenţiei, nu poate avea ca efect scoaterea unei categorii de fapte din sfera de aplicare a garanţiilor oferite de art. 6 din Convenţie acuzaţiilor în materie penală" (Hotărârea pronunţată în cauza Ozturk contra Germaniei, 21 februarie 1984, paragr. 50-56). Astfel, faptul că în dreptul intern faptele care constituie contravenţii au fost scoase în afara ilicitului penal, nu poate avea ca efect lipsirea petentului de dreptul de a beneficia de garanţiile oferite de art. 6 CEDO, în latura sa penală.

În scopul determinării faptului dacă o contravenţie poate fi calificată ca având un caracter "penal" în sensul prevederilor Convenţiei, prima chestiune care trebuie determinată este dacă textul normei de drept care defineşte fapta aparţine, în sistemul legal al statului reclamat, legii penale; apoi trebuie determinată natura faptei şi, în sfârşit, natura şi gradul de severitate al pedepsei care poate fi aplicată persoanei care se face vinovată de comiterea contravenţiei (Hotărârea pronunţată în cauza Ziliberberg împotriva Moldovei din 1 februarie 2005, par. 29).

Criteriile enunţate, de regulă, nu sunt analizate cumulativ, dar dacă analiza separată nu permite a se ajunge la o concluzie clară, atunci se impune abordarea cumulativă (Hotărârea pronunţată în cauza Garyfallou AEBE contra Greciei din 22 septembrie 1998, paragr. 56).

În ipoteza în care norma legală pretins a fi fost încălcată se adresează tuturor cetăţenilor şi nu vizează doar o categorie de persoane cu statut special, iar scopul aplicării sancţiunii este de prevenire şi pedepsire, suntem în prezenţa unei acuzaţii în materie penală (Hotărârea pronunţată în cauza Ziliberberg împotriva Moldovei din 1 februarie 2005, paragr. 32).

Natura şi gravitatea sancţiunii aplicate precum şi sancţiunea ce ar fi putut fi aplicată trebuie analizate prin raportare la obiectul şi scopul art. 6 din Convenţie (Decizia pronunţată în cauza Dorota Szott-Medinska şi alţii împotriva Poloniei din 09.10.2003).

Instanţa constată că, în cauza de faţă, norma în baza căreia s-a constatat fapta  are caracter general, iar amenda aplicată (în cuantum de 1340 lei), nu are scop reparator, ci scop de prevenire şi pedepsire.

Pe cale de consecinţă, acuzaţia care este adusă petentului F. O. I. este o acuzaţie penală în sensul Convenţiei, iar acesta beneficiază şi în procedura contravenţională de prezumţia de nevinovăţie, precum şi de toate garanţiile oferite de latura penală a art. 6 CEDO, care au fost instituite cu scopul de a proteja indivizii faţa de posibilele abuzuri din partea autorităţilor. Sarcina probei în procedura contravenţională desfăşurată în faţa instanţei de judecată revine în primul rând organului constatator şi nu petentului.

Instanţa notează că în cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, respectiv documentaţia aferentă procesului-verbal de contravenţie ( filele15-19), alcătuită din raportul agentului constatator, buletinul de verificare  metrologică a aparatului radar şi  autorizaţia de operator radar aparţinând agentului constatator, precum şi înregistrarea video a faptei contravenţionale ( fila 19).

Analizând cu prioritate aspectele de legalitate ale procesului verbal contestat, instanţa constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 16 din OG2/2001, procesul-verbal de constatare a contravenţiei va cuprinde în mod obligatoriu: data şi locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea şi instituţia din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupaţia şi locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenţionale cu indicarea datei, orei şi locului în care a fost săvârşită, precum şi arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravităţii faptei şi la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabileşte şi se sancţionează contravenţia; indicarea societăţii de asigurări, în situaţia în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulaţie; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac şi organul la care se depune plângerea.

În raport de toate aceste precizări se observă că actul contestat respectă, din punct de vedere formal, toate cerinţele imperative statuate de art. 16 din OG 2/2001, neexistând cauze de nulitate absolută ce ar putea fi invocate de instanţă din oficiu, în conformitate cu prevederile art.17 din OG nr.2/2001.

Pe cale de consecinţă, instanţa urmează a analiza proporţionalitatea între prezumţia de legalitate a procesului verbal contestat şi prezumţia de nevinovăţie garantată petentului.

În realizarea acestui examen deosebit de sensibil, instanţa va avea în vedere următoarele particularităţi:

În cazul contravenţiilor care se referă la nerespectarea vitezei maxime legale admise pe un anumit sector de drum public, sarcina probei aparţine agentului constatator, procesul-verbal de contravenţie făcând dovada asupra stării de fapt numai atunci când este însoţit de anumite dovezi de natură tehnică cu privire la săvârşirea contravenţiei.

Instanţa, în urma vizionării înregistrării video depuse de intimat în susţinerea legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal de contravenţie, constată că aceasta surprinde săvârşirea faptei contravenţionale de către petent, înregistrarea realizată cu echipamentul video-radar Phyton 2,  amplasat pe autospecializata de serviciu a Poliţiei Oraşului Hârlău- Compartimentul Rutier marca Dacia, cu nr. de înmatriculare .....,  confirmând aspectele reţinute  în cuprinsul actului de constatare şi sancţionare contravenţională, respectiv faptul că la data de 23.08.2011, orele 12.31, petentul circula pe raza localităţii S., judeţul Iaşi, cu o viteză de 131 km/h, în condiţiile în care viteza maximă admisă  în localitate este de 50 km/h, conform art.49 alin.1 din OUG nr.195/2001 republicată.

De asemenea, instanţa reţine că aparatul radar marca Phyton 2 utilizat la constatarea contravenţiei şi menţionat în cuprinsul procesului-verbal de contravenţie, îndeplinea condiţiile impuse de dispoziţiile art. 4.3. din Ordinul nr. 301 din 23 noiembrie 2005 privind aprobarea Normei de metrologie legală NML 021-05,  în sensul că acesta fusese verificat din punct de vedere metrologic, astfel cum rezultă din cuprinsul buletinului de verificare metrologică nr.0101680/06.09.2010 cu termen de valabilitate pentru un an de zile, aflat la fila 18 dosar.

Totodată, instanţa reţine că agentul constatator M. C. era, la data constatării faptei contravenţionale, o persoană abilitată în utilizarea aparatelor radar, aspect care reiese din cuprinsul atestatului de operator radar nr.370347 emis pe numele acestuia de către IPJ Iaşi- Serviciul Rutier ( fila 16).

Faţă de aceste considerente, instanţa reţine că intimatul  a reuşit să facă dovada săvârşirii de către petent a faptei contravenţionale pentru care a fost sancţionat, ansamblul probator depus la dosarul cauzei fiind de natură a crea convingerea instanţei asupra vinovăţiei petentului, care, deşi a negat săvârşirea faptei, nu a solicitat probe prin care să facă dovada nevinovăţiei sale.

Constatând, aşadar, că fapta constituie contravenţie şi a fost săvârşită de petent,  instanţa va proceda la analiza modului de individualizare a sancţiunii aplicate.

Referitor la proporţionalitatea sancţiunii aplicate, instanţa reţine că  potrivit art. 102 alin.3 lit. e din OUG nr.195/2002 republicată, depăşirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv şi pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic, se sancţionează cu amenda prevăzută în clasa a IV a de sancţiuni ( respectiv de la 9 la 20 puncte amendă conform art.98 alin.4 lit.d din acelaşi act normativ), precum şi cu aplicarea sancţiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 zile.

Instanţa constă, de asemenea, că sancţiunea amenzii aplicate petentului prin procesul-verbal de contravenţie contestat este în cuantumul maxim prevăzut de lege, acesta fiind sancţionat cu o amendă în cuantum de 1340 lei, reprezentând 20 puncte-amendă,

Ţinând seama de dispoziţiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, care constituie dreptul comun în materie contravenţională, instanţa poate să aprecieze inclusiv asupra naturii şi cuantumului sancţiunii ce se impune a fi aplicată contravenientului, în ipoteza în care prezumţia de legalitate şi temeinicie a procesului verbal nu a fost răsturnată.

Conform art. 21 alin. (3) din OG 2/2001, sancţiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ şi trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului şi de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

În ceea ce priveşte gradul de pericol social al faptei comise de petentul F. O. I.,  instanţa apreciază că acesta este deosebit de ridicat, faptul de a conduce un autoturism în interiorul localităţii cu o viteză de 131 km/h, fiind de natură a crea un pericol real pentru siguranţa circulaţiei pe drumurile publice, pentru viaţa, sănătatea  şi integritatea corporală atât a petentului, cât şi a celorlalţi participanţi la trafic, fiind cunoscut faptul că majoritatea accidentelor rutiere se datorează nerespectării limitelor de viteză prevăzute de lege, riscul producerii unor astfel de accidente fiind mai ridicat în interiorul localităţii, având în vedere existenţa şcolilor, a trecerilor de pietoni, dar şi viteza extrem de mare cu care circula petentul, de 131 km /h, viteză care o depăşeşte şi pe cea permisă de legiuitor chiar  în cadrul circulaţiei pe autostradă, respectiv maxim 130 km/h ( conform art.49 alin.4 din OUG nr.195/2002 republicată).

Astfel, având în vedere faptul că prin săvârşirea contravenţiei petentul a creat un pericol real pentru siguranţa circulaţiei pe drumurile publice, având în vedere şi atitudinea nesinceră a acestuia, de negare a comiterii faptei reţinute în sarcina sa,  instanţa apreciază că sancţiunea aplicată acestuia a fost corect individualizată, răspunzând scopului preventiv şi punitiv al sancţiunilor contravenţionale, fiind de natură a atrage atenţia petentului asupra gravităţii faptei comise şi asupra riscurilor cărora se supune pe sine, dar şi pe ceilalţi participanţi la trafic, prin conducerea autoturismului în incinta localităţii cu o asemenea viteză, de 131 km /h.

În raport de totalitatea considerentelor expuse, apreciind că fapta contravenţională reţinută în procesul verbal există, a fost săvârşită de petent cu vinovăţie, că probele administrate în prezenta cauză sunt în măsură a susţine în totalitate aceste aspecte şi de asemenea, că pe baza înscrisurilor depuse intimatul a susţinut prezumţia de legalitate a procesului verbal, instanţa urmează a respinge ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul F. O. I.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

H O T Ă R Ă Ş T E:

Respinge ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul F. O. I., domiciliat în oraş Hârlău, , cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură în oraş Hârlău, jud. Iaşi, împotriva  procesului-verbal de contravenţie seria CC nr.9371304 din data de 23.08.2011, întocmit de intimatul I. de P. al J. I.-P. O. H.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi. 09.12.2011.

Preşedinte,Grefier,

Domenii speta

Spete similare